Tribuna, iunie 1895 (Anul 12, nr. 123-146)

1895-06-01 / nr. 123

Anul XIISibiiu, Joi 1/13 Iunie 1895 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., l/a an 2 fl. 50 cr., 1/a an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru xnonarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/1 an 3 fl. 50 cr., l/a an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/4 an 10 franci, la an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru RftSHHMHE INSEF Un şir garmond prima-da­ta treia­ oară 5 cr. * 30 , Redacţia şi acumme­raţia- Strana Lacttariw r.r. zi. Se prenumeră şi la poşte la librar T, în românia, la dnul Carol Schulder în București, str. Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoia. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. Semnele vremii. (Dvs). In „Revista politică“ din nnul nostru de ieri am publicat, că stătanul Abdul Hamid ’l-a delăturat pe marele seu Vizir Djevad Paşa în­­louiindu-­l prin Said Paşa, care a mai ocupat acest post cu zece ani mai îna­inte, în anii 1882—1885. Că reamintim şi la acest loc schim­ t­­a aceasta în vieaţa statului turcesc, afară de importanţa ei pentru chestia o.­­ e n t a l­ă, sau mai bine zis pentru so­artea asupriţilor Armeni de sub stăpânirea turcească, o facem şi sub in­fluenţa celor­ ce foile maghiare, de toate nuanţele politice, scriu din acest in­cident. înlocuirea marelui Vizir Djevad Paşa prin Said Paşa, e interpretată de toate cercurile diplomatice, după­ cum am spus şi noi în numărul nostru de ieri, ca în­ceputul unor reforme radicale în chestia armeană. Sultanul a vă­zut că în sfîrşit e silit să cedeze voinţei celor trei mari puteri europene: Anglia, Francia şi Rusia, care sânt anga­­giate în chestia orientală. Şi după­ ce cu Djevad Paşa nici o pertractare n’ar fi fost posibilă, a trebuit să-­i urmeze altul, în persoana lui Said, care a mai ocupat odată acest post însemnat şi la rîndul seu a isbutit să introducă mai multe reforme. Nou numitul mare Vizir a şi avut deja necesarele consfătuiri cu representanţii celor trei puteri, relativ la Memoran­dul presentat înaltei Porţi din partea celor trei state, în interesul Armenilor subjugaţi". Principalele puncte ale pro­iectului de reformă din acest Memorand sunt următoarele: a) Amnestia pentru Armenii deja osândiţi (în urma răscoalei) sau aflaţi în arest prevenţie, ori sub acasă. b) Reîntoarcerea în teară a Armenilor expa­triaţi fi expulsati. CJ li) salvarea definitivii a proceselor intentate pentru crime fi delicte contra legilor existente.. d) Cercetarea temniţelor fi a situaţiei întem­niţaţilor. e) înfiinţarea unei omisiuni de supraveghere pentru, executarea reformelor din provincie. fj Despăgubirea pentru perderilr ce le-au sn­ferit Armenii, victimele intemplfl ''gr din Sissun Valeri eh .. . . ,» --«jmMCtCS TStaUSSUU' în presa lor asupra Angliei, „care se amestecă în afacerile interne ale unui stat suveran şi independent“, spunendu-m i, că „ar fi mai bine, dacă nu ar continua şi mai departe acţiunea începută; ar face mai cuminte şi ar lucra în interesul umanităţii dacă ’i-ar da pace Porţii şi s’ar îngriji de soartea Irlandezilor, asu­priţi mai mult decât­­ de Armenii din Turcia“. Acestea le spune „Nemzeti Új­ság“, car’ „Hazánk“ scrie urmă­toarele : „E fapt că Turcia are lipsă de reforme, dar’ calea şi modul cum vor se silească Turcia să execute aceste reforme, nu poate rămână fără reacţiune. Poarta afară de mândria strămoşească nu mai are decât pu­terea ce se manifestă în suveranitatea Sulta­nului. Şi acum dacă administrarea internă a statului turcesc va fi şi numai în parte con­trolată din afară, nu-i mai rămâne Poi­ţii nici această mică putere ce o mai are. Nu-i deci cuminte lucru să se pună la ordinea de zi chestunea de existenţă a Turciei pentru in­teresele „ Armenilor“. în aceste şi alte asemenea cuvinte ale foilor maghiare, afară de simpatiile ce Maghiarii le păstrează consângenilor lor Turci, sânt cât se poate de clar pronun­ţate atât de des exprimatele lor principii cu „ilegalul (?) amestec în afacerile in­terne“ , contra căruia se ridică cu toate prilegiurile, chiar şi acolo unde nu au şi nu pot ave nici un interes, şi chiar şi acolo unde acest „amestec“ este o nece­sitate absolută pentru pace, pentru prin­cipiile de echitate şi de dreptate, cum de pildă în caşul de faţă este. Ei ştiu bine că s’a înarticulat (art. 61) încă în congresul din Berlin, că: „înalta Poartă se deobligă, a introduce fără amînare toate ameliorările şi reformele, cari le recer trebuinţele locale în provin­ciile locuite de Armeni şi a le garanta si­guranţa în contra Cerchezilor şi Kurzilor. Ea, var aduce puterilor în anumite res­­timpuri la cunoştinţa măsurilor luate spre­­ aceste scopuri, şi aces­tea vor supraveghia­­ executarea lor.“ Şi­­ întreabă totuşi, de­­ unde îşi ia Angli dreptul se exercite „amestec direct în afacerile unui stat su­veran, independent?“ grat—, fac a nu şti nici de istorie, de­s.tie şi nici de vi­sul păcii, ele trebue se se facă fără întârziere. Dar’ ei nu vreau să renunţe la „puterea ce se manifestă în suverani­tatea naţiunii, ce o au încă — afară de mân­dria strămoşească“. Eata de ce îşi ridică ei glasul de câte ori e vorba de situaţii analoage cu a noastră şi de câte­ ori simpatia statelor mari e pe partea celor neîndreptăţiţi. Aşa au făcut cu prilegiul, când parla­mentul englez a votat autonomia provin­ciilor. Cetitorii noştri îşi vor aduce aminte cum îl lăudau atunci pe Irevelyan, care a fost contra autonomiei şi despre care „Budapesti Hirlap“ a zis, că „în­grijirile patriotice şi cuminţia lui de băr­bat de stat­­ îi impune“. Aşa au făcut acum, câteva zile mai nainte, când au în­registrat proiectul despre reforma electorală din Austria, în sensul căruia numărul celor cu drept de alegere se sporeşte cu 1.800.000 şi drepturile naţionalităţilor ne­germane din Austria se înmulţesc... Ori­cât îi vor înjura însă pe cei care pe calea adevărului pornesc, şi ori de câte­ ori îşi vor ridica răguşitul lor glas contra celor, care pentru adevăr şi pentru interesele neîndreptăţiţilor se luptă, nu vor pute să împedece curentele, ale căror valuri din ce în ce mai mari, vor ajunge şi la noi din ţerile unde drepta­tea şi constituţia se respectă. car’ înju­răturile lor sânt semnele vremii, ce se apropie... Organisarea oposiţiei maghiare Sub acest titlu „Nemzeti Újság“ spune, că depu­taţii Kossuth Ferencz şi Eötvös Károly au fost la Kecskemét, unde au vorbit despre reorganisarea partidului independist. Această reorganisare a oposiţiei s-a făcut aşa, că atât Kossuth cât şi Eötvös au început să înjure fracţiunile partidului independist, pe cei afară de partide şi pe cei din partidul apponyist, ear’ partidul guvernamental a fost s­crutat. Kossuth a început apoi să-­l laude pe Eöt­­vös, ear’ Eötvös pe Kossuth zicând: Tocmai cu doi ani mai nainte i-a zis guvernorului Kossuth Lajos în Turin, în faţa contelui Károlyi Gabor, a fir Nagy Lajos şi Eötvös Bálint, că „azi aţiunea maghiară este guvernată din Viena, Cioraa şi Turin. Noi nu primim guvernul din Viena, fiindcă acela e nemţesc. Nu primim nici gu­vernarea Romei, fiindcă ne e duşman­ă şi străină. Dar’ nu primim nici guvernarea din Turin, fiindcă dorinţa „naţiunii“ este, ea ace­a las*«, ’vernează din Turin să vina acasă“, expus clătinării, insă un Kossuth, când stă în fruntea naţiunii şi când na­ţiunea stă lângă el, nu se poate clă­tina. Kossuth Ferencz a venit acasă, se luptă aici cu noi dimpreună, sufere cu noi şi ne conduce pe noi. „Nemzeti Újság“, precum şi tovarăşul său apponyist „Budapesti Hirlap“ sunt in­dignaţi mai ales de purtarea lui Kossuth, despre care „Budapesti Hirlap“ spune, că Kossuth serveşte interesele­­ Vienei, între asemenea împregiurări organisarea oposiţiei e imposibilă zice !N. U.u Agliardi a plecat la Karlsbad de unde — după­ cum li­ se depeşează foilor din Budapesta, — nici nu va reîntoarce la Viena, ci va fi numit cardinal. Honvezii în strîuitoare. Foile ma­ghiare ce ne-au sosit azi, spun că la Viena a făcut mare sensaţie hotărirea juriului de onoare a batalionului 81 (dela Alba-Regală) honvezesc, care n’a aflat contra redactorului Szimnecz Emil cas de cercetare discipli­nară. Hotărirea aceasta s’a cass­it de mini­strul Fejérváry, care a şi sosit la Buda­pesta să orănduească altă anchetă. Delegaţiunile- Foile maghiare spun, ca exposeul mi­nistrului de externe, contele Agenor Golu­­c­hovski este interesant. Textul exposeului s’a stabilit în urma amicalelor consfătuiri cu sub­­comisiunile delegaţiunii maghiare şi pe basa infonnaţiunilor primite despre — Liga dir! Bucureşti, deoare­ce în exposeul ministrului de externe are loc şi­­ chestia valahă. Deja la începutul exposeului este amintită atât afacerea Agliardi, cât şi chestia română. „Re­lativ la această din urmă — scrie „Hazánk” — ministrul de externe a cerut informaţii des­pre ultimul congres al Ligei, şi slăbirea (i) ce s’a manifestat în organismul acestui aparat de agitare, eăe presentată cu un moment foarte însemnat în chestia română«. Exposeul ministrului de externe aminteşte şi schimba­rea de mare vizir din Turcia, ca un moment trează şi monarchia, consider.*­1 mai a .­­ interesele sale In Balena. „Pester Lloyd* dela „ar fi de regretat dac să facă din chestia Snfiri militare, punctul de mâne uinui din cele mai plietic ar fi foarte regretabil, da­răși s’ar încinge lupta pe lila Ii­g­urul academie această chestiune ar preocupa exclusiv lucră­rile comisiunilor“. 1 iunie spune, că oposiţ­ia ar vrea fi unei academii ■e a unor disce­rn... încă odată, şi in acest an ea­­u măsură de ste­­rilitate, şi daca „primejdie pentru stat“, o „uneltire sub­versi­vă“, contra căreia trebuesc luate m­e­suri. Ce se-mi faci, cu adevărul nu s poate susţine o causă nedreaptă, cum est faimoasa lor „idee de stat“. De acee minciuna să trăească ! Dar’ câte­odată ne uimeşte şi­­ noi, cam­ atât de obicinuiţi sfintei , cu fan­tasmagoriile „patriotice“, încât de regul nici o reacţie nu ne mai produc, temera­ritatea cu care presa maghiară ponegreşte exagerează, schimonoseşte tot ce fac Ro­mânii. Aşa de pildă uimiţi am rămas, vă­zând cu câtă infamie au denaturat jidă­naşii de la foile din Budapesta excursiu­nea artistică a „Reuniunii de mu­zică din Sibiiu“, întreprinsă de serba­torile Rusaliilor la Braşov şi în România Ce s’a întâmplat adecă? Un cor d dame şi bărbaţi, organisaţi în reuniuni cu statute aprobate de guvern, voeşte st­arete şi publicului din alte oraşe rodu muncii sale pacinice de 15 ani. Spn acest sfîrşit îşi exoperează, tot dela gu­vernul din Budapesta, paşapoarte în re­gulă, şi pleacă de Rusalii la Bucureşti ca să se reîntoarcă peste Ploieşti şi Bra­şov acasă, după­ ce vor fi dat câte un concert în fiecare din aceste localităţi. Sosirea lor la Bucureşti coincide însă cu o serie de sărbări publice, aranjată de un comitet de dame pe­tru­scopia de caritate­­omenească. La recercarea acestui comitet de dame, Reuniunea din Sibiiu consimte a-’şi da, într’o seară concursul seu la sărbările amintite, dar concertul seu propriu ii amînă pentru a doua zi. Şi astfel sala Ateneului din Bucureşti răsună în două seri de vocii« bine instruite şi însufleţitoare ale cântă­­reţilor ardeleni! Cum să nu se cutremure de aceste sunete „ idea de stat maghiar! “ Adevărat, d­­epertoriul Reuniunii noa­­stre n’a fost tocn­ai „daco-romanist“. Un psalm de Mendelssohn, un oratoriu de Haydn, şi cântări poporale de­ dragoste, liţă de demult­­ a face. Valahii, d... 1 iea­n, . a.. cum să cânte; i căi că chiar la Bucureşti­ ab­ia e primejdia! Nu se putea însă de rişinea lumii, ca domnii diu redacţiile dela Budapesta se presente lucrurile aşa cui­ sânt, să se plângă pentru- ă­­i alta cân­r, să ceară remedii ca si nu . tai eâr Jc­­ decât cel mult „Kossu­ts 'vsi^ .-fyr dh’.'u Nr.Lâ«L]

Next