Tribuna, iunie 1895 (Anul 12, nr. 123-146)
1895-06-01 / nr. 123
Anul XIISibiiu, Joi 1/13 Iunie 1895 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., l/a an 2 fl. 50 cr., 1/a an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru xnonarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/1 an 3 fl. 50 cr., l/a an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/4 an 10 franci, la an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru RftSHHMHE INSEF Un şir garmond prima-data treia oară 5 cr. * 30 , Redacţia şi acummeraţia- Strana Lacttariw r.r. zi. Se prenumeră şi la poşte la librar T, în românia, la dnul Carol Schulder în București, str. Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoia. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. Semnele vremii. (Dvs). In „Revista politică“ din nnul nostru de ieri am publicat, că stătanul Abdul Hamid ’l-a delăturat pe marele seu Vizir Djevad Paşa înlouiindu-l prin Said Paşa, care a mai ocupat acest post cu zece ani mai înainte, în anii 1882—1885. Că reamintim şi la acest loc schim ta aceasta în vieaţa statului turcesc, afară de importanţa ei pentru chestia o. e n t a lă, sau mai bine zis pentru soartea asupriţilor Armeni de sub stăpânirea turcească, o facem şi sub influenţa celor ce foile maghiare, de toate nuanţele politice, scriu din acest incident. înlocuirea marelui Vizir Djevad Paşa prin Said Paşa, e interpretată de toate cercurile diplomatice, după cum am spus şi noi în numărul nostru de ieri, ca începutul unor reforme radicale în chestia armeană. Sultanul a văzut că în sfîrşit e silit să cedeze voinţei celor trei mari puteri europene: Anglia, Francia şi Rusia, care sânt angagiate în chestia orientală. Şi după ce cu Djevad Paşa nici o pertractare n’ar fi fost posibilă, a trebuit să-i urmeze altul, în persoana lui Said, care a mai ocupat odată acest post însemnat şi la rîndul seu a isbutit să introducă mai multe reforme. Nou numitul mare Vizir a şi avut deja necesarele consfătuiri cu representanţii celor trei puteri, relativ la Memorandul presentat înaltei Porţi din partea celor trei state, în interesul Armenilor subjugaţi". Principalele puncte ale proiectului de reformă din acest Memorand sunt următoarele: a) Amnestia pentru Armenii deja osândiţi (în urma răscoalei) sau aflaţi în arest prevenţie, ori sub acasă. b) Reîntoarcerea în teară a Armenilor expatriaţi fi expulsati. CJ li) salvarea definitivii a proceselor intentate pentru crime fi delicte contra legilor existente.. d) Cercetarea temniţelor fi a situaţiei întemniţaţilor. e) înfiinţarea unei omisiuni de supraveghere pentru, executarea reformelor din provincie. fj Despăgubirea pentru perderilr ce le-au snferit Armenii, victimele intemplfl ''gr din Sissun Valeri eh .. . . ,» --«jmMCtCS TStaUSSUU' în presa lor asupra Angliei, „care se amestecă în afacerile interne ale unui stat suveran şi independent“, spunendu-m i, că „ar fi mai bine, dacă nu ar continua şi mai departe acţiunea începută; ar face mai cuminte şi ar lucra în interesul umanităţii dacă ’i-ar da pace Porţii şi s’ar îngriji de soartea Irlandezilor, asupriţi mai mult decât de Armenii din Turcia“. Acestea le spune „Nemzeti Újság“, car’ „Hazánk“ scrie următoarele : „E fapt că Turcia are lipsă de reforme, dar’ calea şi modul cum vor se silească Turcia să execute aceste reforme, nu poate rămână fără reacţiune. Poarta afară de mândria strămoşească nu mai are decât puterea ce se manifestă în suveranitatea Sultanului. Şi acum dacă administrarea internă a statului turcesc va fi şi numai în parte controlată din afară, nu-i mai rămâne Poiţii nici această mică putere ce o mai are. Nu-i deci cuminte lucru să se pună la ordinea de zi chestunea de existenţă a Turciei pentru interesele „ Armenilor“. în aceste şi alte asemenea cuvinte ale foilor maghiare, afară de simpatiile ce Maghiarii le păstrează consângenilor lor Turci, sânt cât se poate de clar pronunţate atât de des exprimatele lor principii cu „ilegalul (?) amestec în afacerile interne“ , contra căruia se ridică cu toate prilegiurile, chiar şi acolo unde nu au şi nu pot ave nici un interes, şi chiar şi acolo unde acest „amestec“ este o necesitate absolută pentru pace, pentru principiile de echitate şi de dreptate, cum de pildă în caşul de faţă este. Ei ştiu bine că s’a înarticulat (art. 61) încă în congresul din Berlin, că: „înalta Poartă se deobligă, a introduce fără amînare toate ameliorările şi reformele, cari le recer trebuinţele locale în provinciile locuite de Armeni şi a le garanta siguranţa în contra Cerchezilor şi Kurzilor. Ea, var aduce puterilor în anumite restimpuri la cunoştinţa măsurilor luate spre aceste scopuri, şi acestea vor supraveghia executarea lor.“ Şi întreabă totuşi, de unde îşi ia Angli dreptul se exercite „amestec direct în afacerile unui stat suveran, independent?“ grat—, fac a nu şti nici de istorie, des.tie şi nici de visul păcii, ele trebue se se facă fără întârziere. Dar’ ei nu vreau să renunţe la „puterea ce se manifestă în suveranitatea naţiunii, ce o au încă — afară de mândria strămoşească“. Eata de ce îşi ridică ei glasul de câte ori e vorba de situaţii analoage cu a noastră şi de câte ori simpatia statelor mari e pe partea celor neîndreptăţiţi. Aşa au făcut cu prilegiul, când parlamentul englez a votat autonomia provinciilor. Cetitorii noştri îşi vor aduce aminte cum îl lăudau atunci pe Irevelyan, care a fost contra autonomiei şi despre care „Budapesti Hirlap“ a zis, că „îngrijirile patriotice şi cuminţia lui de bărbat de stat îi impune“. Aşa au făcut acum, câteva zile mai nainte, când au înregistrat proiectul despre reforma electorală din Austria, în sensul căruia numărul celor cu drept de alegere se sporeşte cu 1.800.000 şi drepturile naţionalităţilor negermane din Austria se înmulţesc... Oricât îi vor înjura însă pe cei care pe calea adevărului pornesc, şi ori de câte ori îşi vor ridica răguşitul lor glas contra celor, care pentru adevăr şi pentru interesele neîndreptăţiţilor se luptă, nu vor pute să împedece curentele, ale căror valuri din ce în ce mai mari, vor ajunge şi la noi din ţerile unde dreptatea şi constituţia se respectă. car’ înjurăturile lor sânt semnele vremii, ce se apropie... Organisarea oposiţiei maghiare Sub acest titlu „Nemzeti Újság“ spune, că deputaţii Kossuth Ferencz şi Eötvös Károly au fost la Kecskemét, unde au vorbit despre reorganisarea partidului independist. Această reorganisare a oposiţiei s-a făcut aşa, că atât Kossuth cât şi Eötvös au început să înjure fracţiunile partidului independist, pe cei afară de partide şi pe cei din partidul apponyist, ear’ partidul guvernamental a fost scrutat. Kossuth a început apoi să-l laude pe Eötvös, ear’ Eötvös pe Kossuth zicând: Tocmai cu doi ani mai nainte i-a zis guvernorului Kossuth Lajos în Turin, în faţa contelui Károlyi Gabor, a fir Nagy Lajos şi Eötvös Bálint, că „azi aţiunea maghiară este guvernată din Viena, Cioraa şi Turin. Noi nu primim guvernul din Viena, fiindcă acela e nemţesc. Nu primim nici guvernarea Romei, fiindcă ne e duşmană şi străină. Dar’ nu primim nici guvernarea din Turin, fiindcă dorinţa „naţiunii“ este, ea acea las*«, ’vernează din Turin să vina acasă“, expus clătinării, insă un Kossuth, când stă în fruntea naţiunii şi când naţiunea stă lângă el, nu se poate clătina. Kossuth Ferencz a venit acasă, se luptă aici cu noi dimpreună, sufere cu noi şi ne conduce pe noi. „Nemzeti Újság“, precum şi tovarăşul său apponyist „Budapesti Hirlap“ sunt indignaţi mai ales de purtarea lui Kossuth, despre care „Budapesti Hirlap“ spune, că Kossuth serveşte interesele Vienei, între asemenea împregiurări organisarea oposiţiei e imposibilă zice !N. U.u Agliardi a plecat la Karlsbad de unde — după cum li se depeşează foilor din Budapesta, — nici nu va reîntoarce la Viena, ci va fi numit cardinal. Honvezii în strîuitoare. Foile maghiare ce ne-au sosit azi, spun că la Viena a făcut mare sensaţie hotărirea juriului de onoare a batalionului 81 (dela Alba-Regală) honvezesc, care n’a aflat contra redactorului Szimnecz Emil cas de cercetare disciplinară. Hotărirea aceasta s’a cassit de ministrul Fejérváry, care a şi sosit la Budapesta să orănduească altă anchetă. Delegaţiunile- Foile maghiare spun, ca exposeul ministrului de externe, contele Agenor Goluchovski este interesant. Textul exposeului s’a stabilit în urma amicalelor consfătuiri cu subcomisiunile delegaţiunii maghiare şi pe basa infonnaţiunilor primite despre — Liga dir! Bucureşti, deoarece în exposeul ministrului de externe are loc şi chestia valahă. Deja la începutul exposeului este amintită atât afacerea Agliardi, cât şi chestia română. „Relativ la această din urmă — scrie „Hazánk” — ministrul de externe a cerut informaţii despre ultimul congres al Ligei, şi slăbirea (i) ce s’a manifestat în organismul acestui aparat de agitare, eăe presentată cu un moment foarte însemnat în chestia română«. Exposeul ministrului de externe aminteşte şi schimbarea de mare vizir din Turcia, ca un moment trează şi monarchia, consider.*1 mai a . interesele sale In Balena. „Pester Lloyd* dela „ar fi de regretat dac să facă din chestia Snfiri militare, punctul de mâne uinui din cele mai plietic ar fi foarte regretabil, darăși s’ar încinge lupta pe lila Iigurul academie această chestiune ar preocupa exclusiv lucrările comisiunilor“. 1 iunie spune, că oposiţia ar vrea fi unei academii ■e a unor discern... încă odată, şi in acest an eau măsură de sterilitate, şi daca „primejdie pentru stat“, o „uneltire subversivă“, contra căreia trebuesc luate mesuri. Ce se-mi faci, cu adevărul nu s poate susţine o causă nedreaptă, cum est faimoasa lor „idee de stat“. De acee minciuna să trăească ! Dar’ câteodată ne uimeşte şi noi, cam atât de obicinuiţi sfintei , cu fantasmagoriile „patriotice“, încât de regul nici o reacţie nu ne mai produc, temeraritatea cu care presa maghiară ponegreşte exagerează, schimonoseşte tot ce fac Românii. Aşa de pildă uimiţi am rămas, văzând cu câtă infamie au denaturat jidănaşii de la foile din Budapesta excursiunea artistică a „Reuniunii de muzică din Sibiiu“, întreprinsă de serbatorile Rusaliilor la Braşov şi în România Ce s’a întâmplat adecă? Un cor d dame şi bărbaţi, organisaţi în reuniuni cu statute aprobate de guvern, voeşte starete şi publicului din alte oraşe rodu muncii sale pacinice de 15 ani. Spn acest sfîrşit îşi exoperează, tot dela guvernul din Budapesta, paşapoarte în regulă, şi pleacă de Rusalii la Bucureşti ca să se reîntoarcă peste Ploieşti şi Braşov acasă, după ce vor fi dat câte un concert în fiecare din aceste localităţi. Sosirea lor la Bucureşti coincide însă cu o serie de sărbări publice, aranjată de un comitet de dame petruscopia de caritateomenească. La recercarea acestui comitet de dame, Reuniunea din Sibiiu consimte a-’şi da, într’o seară concursul seu la sărbările amintite, dar concertul seu propriu ii amînă pentru a doua zi. Şi astfel sala Ateneului din Bucureşti răsună în două seri de vocii« bine instruite şi însufleţitoare ale cântăreţilor ardeleni! Cum să nu se cutremure de aceste sunete „ idea de stat maghiar! “ Adevărat, depertoriul Reuniunii noastre n’a fost tocnai „daco-romanist“. Un psalm de Mendelssohn, un oratoriu de Haydn, şi cântări poporale de dragoste, liţă de demult a face. Valahii, d... 1 iean, . a.. cum să cânte; i căi că chiar la Bucureşti abia e primejdia! Nu se putea însă de rişinea lumii, ca domnii diu redacţiile dela Budapesta se presente lucrurile aşa cui sânt, să se plângă pentru- ăi alta cânr, să ceară remedii ca si nu . tai eâr Jc decât cel mult „Kossuts 'vsi^ .-fyr dh’.'u Nr.Lâ«L]