Tribuna, septembrie 1895 (Anul 12, nr. 196-219)

1895-09-26 / nr. 215

Anul XII Sibiiu, Marţi 26 Septemvrie (8 Octomvrie) 1895 Nr. 215 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: lună 85 cr., »/* an 2 fl. 50 cr., »/» an 5 an 10 Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., V* an 3 fl- 50 cr./* an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România şi străinătate: t/4 an 10 franci, */3 an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru lESSti INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-«ţară 6 cr a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr 21. Se prenumeră şi la posts şi belibrării, în România, la dnul Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr costă 5 cracări v. a. sau 15 bani rom. Decadenţa „liberalismului“. (a) în cealaltă jumătate a monarchiei noastre se petrec evenimente şi transformări, cari nu vor întârzia să-’şi sfete urmările asupra monarchiei întregi, şi prin urmare şi asupra jumătăţii noastre transleithanice. Se cuvine dar’ să le urmărim şi noi cu toată atenţiunea. Nota situaţiei dincolo o dau cele două întâmplări mai recente: biruinţa desăvîrşită a antisemiţilor în alegerile comunale din Viena şi numirea ministerului Badeni. Deşi răsărite pe diferite terenuri ale vieţii publice, aceste două evenimente au comună o capitală însuşire: sunt consecvenţele unui şi aceluiaşi curent, foarte puternic astăzi în Austria, înţelegem decadenţa şi discreditarea aşa numitului „liberalism“. Dela 1868 încoace Viena a fost neîntrerupt administrată şi dominată de partidul, liberal jidano-german. Până acum ,vre-o 2—3 ani s’ar fi părut o nebunie să fi încercat cineva a lua moştenirea acestui puternic partid, susţinut de capitalismul evreesc şi de totalitatea presei, aflătoare aproape fără excepţie în marile jidano-liberalilor. Cei câţiva antisemiţi, curagioşi şi energici, însă slabi şi puţini la număr, erau, la începutul acţiunii lor, huiduiţi şi luaţi în bătae de joc, trataţi de nebuni sau şarlatani, şi nici prietenii lor cei mai buni n’ar fi îndrăsnit să spere în victoria lor atât de apropiată. Şi cu toate acestea au învins! Va fi biruinţa lor şi resultatul zelului şi ta Iîwjh*!,flffdul lor Dr. Lueger şi a celorlalţi conducători, va fi contribuit şi duşmănia popolaţiei vieneze contra evreilor exploatatori de popoare şi acumulatori de capitaluri, dar’ fără îndoeală acestea n’ar fi fost de ajuns pentru ca Viena întreagă să se arunce formal în braţele antisemiţilor, dacă nu mai era un al treilea moment la mijloc: nemulţumirea şi disgustul general faţă cu ideile şi deprinderile politice ale partidului „liberal“. Cam tot din aceeaşi pricină s’ajrosut şi vestita coaliţie, din care a eşit Mninisterul. Jeindischgäz. Tot pretenţiile asupritoare ale liberalilor ş i-a adus în conflict cu celelalte partide din coaliţie şi au pregătit venirea ministerului Badeni. Cum se vor desvolta în viitor lucrurile, nu se poate încă şti. Viitorul va arăta, dacă antisemiţii vor şti să se menţină în fruntea comunei vieneze cu aceeaşi dibăcie, cu care ’şi-au cucerit majoritatea de două treimi a voturilor. Viitorul va arăta, dacă locurile mai înalte le va lăsa comuna în administraţie, conform dreptului ce ’li-’l garantează constituţia, sau se va continua starea actuală de administraţie anticonstituţională, dupa cum o pretind şi în parte o şi speră jidanoliberalii. Tot o taină a viitorului este, deşi programul, cu care contele îşi mână frânele guvernului austria® Până acuma numai atâta ştim despre acest minister, că şeful seu nu este om de partid şi nu din încrederea parlamentului, ci dintr’a împăratului a venit în fruntea guvernului. Asemenea şi colegii sei, nici unul nu este parlamentarian, nici unul nu representă vre-o grupare din consiliul imperial, ci cu toţii sânt bărbaţi cari din birourile de funcţionari s’au urcat în fotoliurile de miniştri, în vederea căror misiuni speciale a chemat M. La acest adevărat Beamtenministerium la putere, se va vede în curând, după ce se vor pune pe lucru. Dar’ atâta putem conclude deja de pe acum, că după cum stau astăzi lucrurile în Austria, multă apă va mai trece pe Dunăre, până când liberalii austriaci se vor mai apropia de putere. Deşi nu suntem retrograzi, ci mai vîrtos luptăm şi noi pentru asigurarea şi desvoltarea libertăţilor publice, totuşi avem cuvinte de a ne bucura de această derută a liberalismului austriac. Şi ne bucurăm mai întâiu, pentru că compania semită şi filosemită, care se numeşte liberală, în fond numai liberală nu e. Liberalismul ei se împacă perfect cu asuprirea şi desnaţionalizarea popoarelor şi în cele din urmă numai la o singură libertate aspiră: la libertatea celui tare de a exploata şi a înghiţi pe cel mai slab. Acest pseudo-liberalism a adus deja destule dezastre asupra monarchiei şi este timpul suprem, ca să fie aruncat în cabinetul de monstruosităţi, alăturea cu feudalismul, cu persecuţiile religioase şi cu celelalte aberaţii sociale ale trecutului. Ne bucură mai departe deruta liberalilor austriaci, pentru că, date fiind intimele legături organice dintre cele două jumătăţi ale monarchiei, este imposibil ca cele ce se petrec în Austria să nu influenţeze desvoltarea lucrurilor de la noi. Şi în Ungaria dualismul despotic şi intolerant al evreilor şi filosemiţilor nenoroceşte ţeara dela 1867 într’una, spre durerea tuturor şi spre bucuria exclusivă a Jidanilor. De aceea pentru Jidanii şi pentru liberalii din toată monarchia, Ungaria este Ţeara făgăduinţelor şi liberalismul unguresc este ridicat până la al nouălea cer. După ce însă popoarele şi partidele Austriei au isbutit să-i pună la dosar pe liberali şi să conducă destinele statului fără luminatul lor concurs, în viitor vom ave măcar mângâierea, că cel puţin afacerile comune ale monarchiei nu vor fi dirigiuite exclusiv numai după poftele Maghiarilor şi ale Jidanilor. Şi cine ştie ? Poate că exemplul popoarelor austriace va prinde şi la cele ungurene şi’şi vor încorda şi ele toate puterile ca să scape ţeara de polipul cu o sută de braţe al liberalismului evreesc. Un bun început s’a făcut deja. Partidul poporal catolic şi alianţa naţionalităţilor. Fie cele ce se petrec în Austria, o încuragjare pentru noi, că nici o sbândă nu e imposibilă, dacă este urmărită în luptă cinstită şi resolută. Şi apoi să nu uităm un lucru : Curentele politice odată pornite, merg cu putere invincibilă din ţeară în ţeară, din popor în popor. S’ar pută prin urmare ca curentul pornit în Austria să se oprească la malul rîuleţului Leitha ? Noi credem că este o lege a naturii ca să nu se oprească, cât numai pentru ochii lumii, ca sub mână şi faţă de cei mai mici cu atât mai tare se poată continua opera distrugerii naţionalităţilor nemaghiare“. Alegerile generale în comitate şi municipii fiind fixate pentru toată ţeara, toţi membrii partidului naţional sunt rugaţi să se intereseze de aceste alegeri, organizându-se încă din vreme. Pretutindeni, chiar şi acolo unde abia este o mică speranță de succes. Românii să se unească și se între în luptă bărbătească și doamnă. Cluburile electorale trebue convocate, car’ unde nu ar fi cluburi, să se constitue acum și să se vegheze ca alegătorii români toți să-și facă datoria. Despre situație. Vorbind despre situaţia politică din present, „Unirea“ în numărul seu de ieri scrie între altele: „Pe când de o parte s’ar fi părut, că liberarea condamnaţilor în procesul Memorandului ar fi însemnat inaugurarea unei ere mai echitabile, pe atunci de altă parte vedem, că tot cântecul cel vechiu rămâne la modă. Ba poate că nu exagerăm, dacă afirmăm, că liberarea condamnaţilor în procesul Memorandului s’a făUi succes. Foile maghiare guvernamentale fac caz mare dintr’un pretins „mare succes“ nu numai al guvernului, dar’ al ideii de stat maghiar. Iată care este succesul, d’aci încolo ministrul comun de externe va purta titlul de ministru al casei imperiale şi regeşti. „Nemzet“ dela 6 Octomvrie se simte din acest incident îndemnat să aducă laudele cele mai exagerate lui Bánffy, despre care scrie că a făcut ca „coroana Stului Ştefan să strălucească într’o lumină curată şi venerată, cum nu a mai strălucit dela Mateiu Corvinul încoaci“... Ce va se zică a fi ziarist guvernamental: trebue să te îmbeţi şi de apă! Ziariştii vienezi în Ungaria. De câteva zile o seamă de ziarişti, al căror nume sună de cele mai multe ori foarte purjidoveşte, se plimbă, mâncă şi beau prin Pesta, Seghedin etc. „Deutsches Volksblatt“ scrie un articol de fond, în care arătând că ei sunt vechi aliaţi ai Ungurilor, spune că sărbătorirea lor este numai o consacrare a unei relaţii vechi şi arată de ce guvernulşi-a giugiulit atâta „oaspeţii“, propaganda pentru panmaghiarism, pentru emancipaţiunea evreilor şi căsătoria civilă, apărarea contra naţionalităţilor şi pactul ce se apropie, sânt chestiunile la care guvernul are lipsă de ajutorul presei judaice-liberale. „Dincolo de Lertha se ştie că în Austria este foarte puternic curentul îndreptat contra înoirii pactului dualist pe basa de drept de până acum, că atât în vaste straturi de populaţiune cât şi în cercuri parlamentare, preponderanţa Ungariei stîrneşte opoziţie. Presa jidano-liberală, sfirşeşte „ Volksblatt“, are menirea să ajute deci la soluţia fericita a chestiunii“. Era de pace, pe care pretindeau Ungurii că a inaugurat-o baronul Banffy, coace roadele mai repede de cât s’ar fi crezut. Astfel abia ca s’a terminat procesul de roi al ziarului „Narodnie Noviny“, şi deja s’a anunţat altul, unde va sta ca autor pe banca acuraţilor preotul Slovac Romuld Zajmu. In acelaşi timp se scrie, ca zilele acestea poliţia a confiscat mai mulţi numeri din amintita foaie a aliaţilor noştri Slovaci. Serbii uniţi! Budapesta, Octomvrie 1895 Studenţimea universitară sârbă din Budapesta întocmai ca şi naţiunea lor, a fost organisată în două partide, cu program deosebit şi bine marcat. Scisiunea aceasta în mijlocul lor a pricinuit cele mai mari pericole pentru desvoltarea unei vieţi naţionale mai intensive, a pricinuit o neînţelegere ce nu arareori a degenerat până la ura înverşunată între frate şi frate. Valurile conştienţei naţionale, care pornite de Români a inundat întreg teritorul ţerii noastre locuită de nemaghiari, a ajuns şi până aici într’o massă covîrşitoare şii-a răpit cu sine pe colegii noştri Sârbi şi a făcut să desconsidere cu o nobilă abnegaţie orice interes de partid, să renunţe la toate consideraţiile din trecut şi cu doi ani mai nainte s’au unit într’un singur partid, în partid unificat naţional al studenţimii sârbeşti. Dorinţa lor era ca odată într’o fruntoasă zi să-’şi vadă unită în acest chip şi naţiurîeit_lor. Dorinţa aceasta a lor, pentru care lucraseră cu toată ardoarea inimii lor, şi care nu de mult era numai un pi'om destdenum, astăzi este aproape realisat. Căci după cum ’mi-a comunicat un coleg* şi frate sort, „Zastava“ în numărul seu de la 5 August, în loc de frunte aduce declaraţia, care în traducerea pusă la dispoziţia mea din partea colegului meu este următoarea, „ După ce naţiunea sârbă, în urma congresului naţional, are un singur program, pe baza căruia lupta naţională nu o pot continua fără Români şi Slovaci, şi cu atât mai puţin divisaţi fiind în partide, raţiunea stigmatiscrii după partide a singuraticelor foi naţionale a încetat; „după ce nicăiri în străinătatea cultă nu este aş a numi ziarele naţionale după partide ; după ce „Zastava“ nici pe timpul lui Miletici na avut colorii de partid; „cu ziua de astăzi abrogăm din fruntea ziarului „Zastava“ numirea de „ziar al partidului radical al naţiunii sârbe11. „Suntem convinşi, că prin aceasta am satisfăcut unei doriţi sincere a naţiunii, şi am sâvîrşit o necesitate naţională, în vreme ce prin aceasta, precum şi prin toată activitatea noastră dovedim din nou în faţa lumii, că noi considerăm cu tot devotamentul voinţa naţiunii noastre, care pretinde inaugurarea şi crearea unităţii şi consolidării naţionale. „E firmă credinţa noastră, că acest pas făcut de noi cu bărbăteasca hotărîre, va fi întimpinat din partea întregei naţiuni cu multă satisfacţie, şi sperăm că naţiunea va fi cu recunoştinţă pentru acestea, întrucât ne va întări şi incuraţia cu sprijinul senzoral şi material. „ Cu frunte senină întindem dreapta noastră frăţească, voind ca naţiunea să o facem un întreg puternic, viguros cum era pe timpul conducerii renumitului Miletici; — dacă însă inştiinţa noastră nu va ave resultatul dorit, conştienţa noastră va fi totuşi liniştită, căci în faţa naţiunii va fi luminos şi clar, că noi nu purtăm nici o vină. Pentru redacţia „Zastavei“ : Dr. Emil Gavrila m. p. O asemenea declaraţie va urma în proximul număr al lui „Branik“, care deasemeni va renunţa la consideraţii de partid şi va servi interesele programului statolit la congresul naţionalităţilor de la 10 August. Iată un frumos şi nepreţuit rod al istoricului congres din Budapesta, de la care incalculabil succes putem spera pentru binele şi fericirea naţionalităţilor nemaghiare aliate. Să fie într’un cras cu noroc! Zguduiri în guvernul român. (Corespondenţii partea „Tribune“), Bucureşti, 22 Sept. (4 Oct.) Dej lupta parlamentară se terminase asti primăvară cu un disarm'd, care a răsunat încă mult timp în toată ţeara, totuşi peste vară a domnit pe terenul luptelor politice oare-rare linişte. , Ar fi insă o greşeala a crede, că în acest period al liniştei aparente s’ar fi oprit în cursul seu firesc procesul cel mare de pritveneală, la care e supus de mai mulţi ani regatul României. Nu, acest proces se desvoalta mereu şi trece dintr’o faşă intr’alta apropiindu-se astfel tot mai mult de sfîrşit. Vara trecuta a fost bogată în fapte în această direcţie. în rîndul întâia stă situaţia financiara a statului, care s’a înrăutăţit în mod considerabil in timpul din urmă. Mai mult decât această înrăutăţire, prevestită şi fixată în cifre cu mult mai naivă. dn oposiţie, a contribuit la slăbirea posiţiei Guvernului negarea ei consecventă şi stăruitoare până în momentele când tablourile lunare ale tesaurului public au confirmat-o. O altă chifitiune nu mai puţin importantă, ce preocupă în mod însemnat opiniunea publică, este chestiunea armatei cu privire la calitatea nouelor paşti, a prafului corespunzător şi a unor mari nemulţumiri în corpul ofiţerilor. Guvernul s’a văzut constrîns a jertfi din causa acestei chestiuni pe unul din cei mai scumpi ai sei membri, pe generalul Jaques Lahovari. (în straturile franţosite ale societăţii generalul e numit „Jaques“ şi nu Iacob, şi astfel s’a deprins toată lumea cu această numire neromânească). Jertfa era grea, fiindcă generalul, ca frate al actualului ministru de externe, face parte dintr’o familie foarte puternică și influentă în cercurile conservatoare. Dar’ cu toate acestea jertfa adusă n’a folosit mult, căci actualului ministru de răsboiu nui-a succes până acuma a afla o so- luţiune mulţumitoare a chestiunii, care a rămas deschisă. O a treia afacere, care agită întreagă opiniunea publică, priveşte administraţia ţerii, în fruntea căreia stă venerabilul Lascar Catargiu, prim-ministru şi ministru de interne. Trecem peste şirul nesfirşit de plângeri asupra acestei administraţii, şi asupra număroaselor caşuri în cari funcţionari publici au venit în conflict cu codul penal, şi ne oprim la procesul sensaţional, ce se desbate tocmai înaintea tribunalului din Galaţi. Dl Robescu, prefectul districtului Covurlui, şi dl Ressu, primarul oraşului Galaţi, ambii deputaţi în Corpurile legiuitoare şi bărbaţi influenţi în partidul guvernamental, sânt grav învinovăţiţi a fi primit sume considerabile drept mită. Dl Robescu a fost chiar arestat. Ordonanţa judelui de instrucţie asupra acestui caş, va rămâne, chiar dacă acuzaţii ar fi achitaţi de tribunal, o pată pentru întreaga administraţie a ţerii. Caşul acesta a produs însă şi un alt efect politic. Atât Robescu, cât şi Ressu fac parte din aripa conservatoare a partidului guvernamental şi nu s’au bucurate in instrucţiunea procesului de protecţiunea ministrului de justiţie, care după confesiunea sa politică se numără între junimişti. Din această causă s’a născut între ziarele guvernamentale o ceartă foarte aprinsă, cele conservatoare atacau şi cele junimiste apărau pe ministrul justiţiei. Tot în timpul vacanţelor s’a petrecut în giurul castelului Peleş la Sinaia o scenă foarte penibilă, care a servit, şi serveşte încă mult material pentru discuţiunea publica. Eroul acestei scene, totodată regretabile,e tot generalul „Jaques“ Lahovari, actualul şef al statului-major. Deoarece jocul de cărţi se consideră încă la o bună parte a societăţii aşa zisă „înaltă“ ca o nobilă pasiune, generalul Lahovary, a venit în exerciţiul acestei pasiuni într’un foarte aspru conflict cu dl Alexandru Catargiu, rudă a dlui prim-ministru, ministru plenipotenţiar şi trimis extraordinar la Petersburg. Duelul ce a urmat între aceşti doi înalţi demnitari a fost criticat de unele cercuri militare; se susţinea mai ales că condiţiunile uşoare ale duelului şi aruncarea armei din partea generalului după prima pușcătură nu se împacă cu onoarea unui militar. Din cauza acestei critici publice șeful statului major a trebuit să se bată de nou în duel, de astă-dată cu locotenentul Nicolescu. Acum se discută foarte viu întrebarea dacă generalul Lahovary după toate cele petrecute mai poate sta în fruntea armatei? Fără îndoeală jertfirea de nou a generalului trebue să fie un lucru foarte supărăcios pentru familia Lahovary. Având toate aceste împregiurări reale în vedere, știrile şi svonurile ce se răspândesc astăzi despre demisiuni ministeriale nu pot să surprindă pe nimeni. Adevărat că ele se aşteptau numai după manevrele cele mari, cari se termină la 27. c. Dar’ se vede că sguduirile, ce a suferit guvernul, erau atât de puternice, încât n’a fost cu putinţă a ţină situaţia liniştită cel puţin în aparenţă nici pentru aceste puţine zile. Slovacii în Budapesta. Procesul ziarului „Narodnie Noviny“. (Raport special al , Tribunei“). Budapesta, 4 Octomvrie „ La 3 Octomvrie n. s’a perir aici în sala tribunalului din strada stituţiei“ (Alkotmányutcza) primaria proceselor intentate ziarul slovac. „Narodnie Noviny rea se înţelege si a termina diet unde condamn aproape unanim de tripticii juraţi din capitală.