Tribuna, ianuarie 1896 (Anul 13, nr. 2-23)

1896-01-04 / nr. 2

Anul XIII Sibiiu, Joi 4/16 Ianuarie 1896 ABONAMENTELE Pentru Sibiu: 1 lună 85 cr., V* an 2 fi. 50 cr., 1/l an 5 fi., 1 an 10 fi. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fi. 20 cr., 1/l an 3 fi. 50 cr., 1/« an 7 fi. 1 an 14 fi. Pentru România și străinătate: V, an 10 franci, >/s an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oară 6 cr. a treia-oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcii Nr. 15, Telefon Nr. 14. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România, la dnul Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. Conventicul de la Braşov.­­ Presentăm un nou document publi­cului cetitor, document, care e o nouă dovadă de pornirea piezişe şi condamna­bilă a acelora, cari se luptă pentru a-­şi menţină lor, ca proprietate privată „Institutul Tipografic“. Documentul de mai jos, dovadă des­pre conventiculul ascuns de la Braşov, a fost tipărit la Bucureşti, de acolo a fost trimis numerotat pe la anumite persoane grate, dar’ o mână amicală ni-a presentat şi nouă un exemplar. Când am auzit prima­ dată de con­venticulul dela Braşov, am înţeles, că el s’a ţinut pe ascuns, din considerare faţă de autorităţile politice, dar’ după­ ce a trecut deja atâta timp ni­ a venit suspect, că totuşi mai rămâne ascuns şi înaintea publicului românesc. Cunoscând acum tendenţele, ce au dominat acolo pricepem, că au avut m­o­­tive de a se ascunde. Noi însă încă avem datorinţa de a descoperi atari lu­cruri pornite spre stricăciunea causei însăşi. Documentul vorbeşte de sine, pen­­tru­ ca publicul românesc să-­şi poată face judecata. Relevăm însă câteva momente. Cei­ ce au luat parte la conventicul, afară de unii, sunt tot celebrităţi necu­noscute. Cuvântul ’l-au purtat tot Russu Şirianu şi Bogdan­ Duică. Albini, fiind vorbă de causa proprie, a fost destul de precaut să tacă. E evi­dent, că scopul principal al conventiculului era să influenţeze asupra D-lui Raţiu ca să retragă secuestrul. Conchemarea con­venticulului a făcut-o B o g d a n­ D u i­c ă în persoană, cutrierând ţinuturi şi cercetând persoane mai marcante. Aceasta era după punerea secuestrului, după­ ce dl B o g d a n­ D u i­c ă având un straşnic conflict cu un membru al redacţiunii a fost concediat pe o lună. Iată spre ce­­şi-a folosit concediul, în fine atragem atenţiunea asupra scrisorii expatriaţilor din Bucureşti. Ea ne duce la isvorul adevărat atât al conventiculului, cât şi a tuturor scanda­­lelor, ce au urmat după punerea secues­trului. Ea ne-a pus în uimire. Cât de dureros ne-a atins nici că o putem spune. Ori­cât de regretabilă, ea ne arată însă signatura situaţiei. Proces verbal. Luat astăzi în 10/22 Decemvrie 1895 în Braşov în conferenţa confidenţială a ur­mătorilor domni membri şi aderenţi ai parti­dului naţional român întruniţi la 10 v. a. m.: Vas. Mangra (Arad), Dr. Nicolae Maier (Se­­lişte), Dr. Silviu Moldovan, Aurel P. Barcianu şi Ioan Moţa (Orăştie), Dr. E. Lemănyi, Dr. D. Pop, Dr. Iosif Blaga şi Vas. Goldiş (Bra­şov), I. Russu-Şirianu, George Bogdan-Duică, Tit Liviu Albini (Sibiiu), Iuliu Vlăduţ (Turda), V. Popea (Satulung), Dr. Ioan Radu (Bradu), Isidor Blaga (Lauerem), Grigore Sima a lui loan, Aurel Danciu, N. Popa, Nic. Păcurariu, I. Motora, Iosif Arieşan (Abrud şi jur), A. Dan­ciu (Bucium), N. Cristea (Valea­ mică) şi Petru Popoviciu (Abrudsat). 1. Domnul I. Russu-Şirianu arată mo­tivele, pentru care a fost conchemată această conferenţa confidenţială constatând pe temeiul fap­telor, ce comunică, că pe când se spera, că partidul naţional român din Ardeal şi Un­garia va lua un şi mai îmbucurător avânt de cum până acum, situaţia lui pare a deveni critică prin vrajba produsă între membri marcanţi ai comitetului, între conducă­torii lui. Convinşi, că în această situaţie trebue luat avizul aderenţilor din toate părţile pro­pune, că pentru discuţie asupra situaţiei se ne constituim, alegând pe dl Dr. Nic. Maior de president al conferenţei, şi pe dl G. Bogdan- Duică de secretar, şi să chibzuim cele­ ce sunt de făcut. 2. Dl G. Bogdan-Duică ceteşte tele­grama, prin care dl Dr. G. Tripon (Bistriţa) se scuză, că nu poate veni la această întru­nire din cause „neînlăturabile“. Ceteşte o scrisoare a dlui V. Fodor (Abrud), prin care acesta declară, că aderă la mişcarea începută de cei presenţi şi-­i asigură, că ei pot conta ori-când pe el şi zice, că „generaţia tinără trebue să fie repre­­sentată în lupta noastră, pe care bătrânii nu o mai înţeleg“. Ceteşte o scrisoare a dlui Iuniu Brut Hodoş (Blaj) prin care acesta declară, că „aderează la condusele luate de conferenţa şi le subscrie“. Ceteşte o scrisoare a expatriaţilor din Bucureşti: Eugen Brote, Aurel C. F o p o v i­c i şi Septimiu Albini, care se adude la pro­to­col. 3. Dl I. Russu-Şirianu având cu­vântul expune pe larg incidentul, în care s’au concretizat divergenţele dintre membrii comi­tetului naţional, arată relaţiunile acestui co­mitet cu „Institutul Tipografic“ şi urmărire, pe cari conflictul produs între dl Tit Liviu Albini şi Dr. Raţiu le poate avu asupra mersului po­liticei naţionale şi cerem să facem discuţie asu­pra întrebărilor: Pasul Drului Raţiu se poate aproba? —­şi: Putem noi fa­ce ceva, ca incidentul să nu aibă ur­mări întristătoare? 4. Dl G. Bogdan-Duică adauge unele lămuriri la cele date de dl I. Russu-Şirianu şi spune, că chestiunea trebue separată în trei părţi: a) a situaţiei generale a politicei noas­tre şi a partidului naţional român; b) a ches­tiunii acum pendente la tribunalele ungureşti a „Institutului Tipografic“ şi c) a foilor na­ţionale „Tribuna“ şi Foaia Popo­rului“. 5. Dl V. Mangra este de părerea, că mai întâiu trebue să discutăm despre acţiunea politică, negligeată după eşirea din temniţă de conducătorii graţiaţi şi apoi să se discute des­pre mijloacele necesare acţiunii acesteia. Sco­pul nu este a slăbi acţiunea, ci a împedeca slăbirea ei şi a o întări. Dl V. Mangra dis­cută apoi pe larg chestiunile puse de d-sa. 6. Dr. Iosif Blaga ţine a vorbi în spe-­ cial despre importanţa expatriaţilor noştri şi a arăta cum azi este imposibil să ne închi-­ puim o acţiune serioasă, care să nu ţină seamă de situaţia lor în partid şi în lumea mare po­litică, dînsul regretă, că tocmai asupra aces­tei chestiuni unii colegi ai lor au perdut li­niştea şi ecu­ ta­tea judecâţii. 7. Dr. Nicolae Maier află, că situaţiu­­nea s’a expus cu obiectivitate şi e suficient clarificată şi că ar fi bine să se aleagă o comisiune, care să formuleze resoluţiunile, ce vor fi de luat. 8. La propunerea dlui Russu Şirianu se aleg în această comisiune: Mangra, Vlăduţ, Dr. Blaga, Dr. Moldovan, V. Popea, Nic. Maier, G. Bogdan-Duică şi Russu Şirianu. 9. Dl Iosiv Arieşan exprimă dorinţa, ca aceste resoluţii să fie enunciate din plenul conferenţei încă azi ori­mâne dimi­neaţă. 10. După acestea spre a lăsa timp co­­misiunii de 8 să facă lucrarea sa, şedinţa se suspinde pe mai multe ore 11. După 3 ore şedinţa se începe la 5 p. m. şi G. Bogdan-Duică raportează asupra resultatelor la care comisiunea a ajuns. 12. Reasumând comunicările şi critică făcută de Russu Şirianu şi Mangra, şi ceilalţi oratori, raportorul propune admiterea resolu­­ţiunii prime, care este următoarea: „Considerând, că succesele luptei politice din ultimii ani se datoresc intrasigenţii, cu care programul naţional român a fost susţinut, probelor de neobosită opoziţie şi separării de­pline de către tendenţele maghiare, subscrişii exprimă părerea, că este necesar, a susţină acest program şi mai departe în acelaşi metodă. La acest punct dl A. Danciu aduce în discuţie rolul martirilor de la graţiare încoace; ei au dat însă la critice, şi dînsul crede, că nu-i de folos a mai insista asupra cimentării partidului cu toţi bărbaţii, ce au fost în frunte şi că-­i necesară o nouă or­­gani­zaţie. Dl V. Mangra, combate aceste vederi ca inadmisibile; noi nu putem să ne presen­­tâm divisaţi, în momente serioase, ca cele de acum, când noi facem alianţe cu naţionalită­ţile sârbă şi slovacă, când M­­ 11 e n­­­u­­ se apropie. Domnii G. Bogdan-Duică şi Russu-Şi­rianu susţin pe dl Mangra, dl Motora pe Danciu. După o animată discuţie resoluţiunea se primeşte unanim. Având în vedere sechestrul pus de Dr. Ioan Raţiu pe „Institutul Tipografic“ şi im­portanţa lui, raportorul propune a II-a re­soluţiune: „Având în vedere, că greutatea luptei naţionale politice pretinde o întrunire a tuturor puterilor bune, sigure şi sincere, de care par­tidul naţional a dispus şi dispune încă, sub­scrişii ţinem, că este necesar, ca dl Dr. Raţiu se retragă şi pe viitor se evite ori­ce acţiune, care poate avi de efect voluntar sau involuntar o scisiune între conducetori şi în partidul însuşit“. Resoluţiunea aceasta s’a primit unanim. A fii a resoluţiune, relativă la modul de redactare al „Tribunei“ şi „Foii Poporului“ sună: „Avend în vedere, că fără de o publi­cistică independentă tendenţele naţionale poli­tice şi sociale nu pot fi susţinute cu succes şi în spiritul caracterisat mai sus, subsenşii ex­primă convingerea lor profundă, că indepen­­denţa şi direcţia politică în cadrul programu­lui naţional al ziarelor „Tribuna“ şi „Foaia Poporului“ este o principală condiţie de reuşire a luptei naţionale1*. Dl I. Russu Şirianu propune a IV-a re­­s­o­l­u­ţ­i­u n­e, care asemenea se primeşte unanim: „Pentru clar­if car­ea în cercuri cât mai largi a situaţiei se vor ţine încă întruniri con­­fdenţiale în următoarele locuri: Sibiiu, Braşov Turda, Bistriţa, Dej, Şom­cuta, Orăştie, Arad, Lipova, Brad, Blaj, Beiuş, Lugoj şi Caran­sebeş, în care se vor ceti discuta şi semna sus arătatele puncte. 13. Se decide, ca resoluţiunile pre­sante, afară de a IV-a, se fie comunicate dlui Dr Raţiu prin Dr. Maier şi Russu Şirianu. *) (Urmează iscăliturile celor presenţi). * *) Ele n’au fost comunicate aici până azi. Red. „Trib.“ FOIŢA „TRIBUNEI“. loan I. Scurtu, la mine. După miezul nopţii. O întâmplare din vieaţa engleză de Fr. Wilhelm. — Prin omonie? Ce înseamnă aceasta? voiam se mă cuget, în zadar, nu mergea, şi în o oră, la cinci ’mi­ se pare, ’mi-ai spus: „Spune-’mi cum? întrebai obosit. Nu te că trece pe ari trenul? înţeleg!“ Mire vecinică!.. .Urmare şi fine­. — Trenul pleacă din Flower-Bank trei — Te vei aşeza aici pe sine şi trenul De câte ori de tine mă apropiu, Aşa stăturăm nemişcaţi nu ştiu câte mi­minute după cinci, va trece peste tine. Fiori simt eu vagi şi ne ’nţelese, nute. Mânile sale osoase le luă de pe braţul — Atunci vino, se mergem şi se ne — Ah! Şi gându­’mi rob al frumuseţii tale, meu, şi fără­ ca să schimbe cât de puţin direcţia­aşezăm pe sini. Ciasornicul bătu din nou. Era la 4 şi Al fericirii vel de aur ţese... nea privirilor sale, trecu­ cu ele peste faţa Nici o mirare la această propunere, nici jumătate, mea şi în fine mă prinse earăşi de braţ, o curiositate cu privire la ţinta ce o urmă-n pausă. Ear’ când ridici duioşii tei ochi galeşi. — Te supui voinţei mele? rea, nu mâ cuprinse. Mânile mele în mânile Nici mânile, nici picioarele nu se Exprimători de atâta farmec dulce. Auzii cuvintele fără însă a le înţelege. soţului meu, privirea lui in ochii mei, aşa tra­mişcau. Ei par o maiestoasă mare clară, în capul meu o legătură oare­care era între­curăm ușor înainte. — Și ce faci dumniata?, îl întrebai în care focul dragostei strălucea ruptă. Auziam și vedeam bine toate, dar’ încă odată mă răzn­uai de petrile furi­în fine. ceea­ ce auziam și vedeam nu le puteam în­dam­entului de pod. — Eu mă voiu uita la tine. Te cred cerească ziuă din poveste,­ţelege. în tăcere stăm unul lângă celalalt. — Dar’ te vor zări oamenii? Menită spre a vieţi­’mi mângâiere. Fără voe răspunsei dar’: — Mă supun Ciasornicul depărtat bătu un sfert. Nu. Cu argintiu-’ţi graiu nespus de voinţei tale. — Cât a bătut? — Nu? Cum se poate aşa ceva? dornic. Urmă o pausă lungă. Vocea care întreba, părea a veni din — Fiindcă eu sânt invisibil! * Tu uimitor alini ori­ce durere... Apoi îmi zise cu un rîs sarcastic: depărtare. Iarăși urmă o pausă de câteva minute. — Ești în mâna mea, spirit, suflet și — Un sfert după patru. — Eu sânt pentru toţi muritorii din Bar’ cu privirea­’ţi cea adânc senină, trup, în mâna aceluia, pe care îl numiţi — Atunci mai avem, trei sferturi de lume, afară de tine — invisibil, înaintea Ce divineză fata ta bălae, satana!­ară timp, tu numai am apărut, căci tu azi vei pleca în Inspiratoare de arzânde doruri... Vocea sa părea că ar veni de Bub — Şi apoi s’a sfîrşit? întrebai oftând. împărăţia mea!“ — Trezitu-’roi-ai a dragostei văpae!.. pământ. — Apoi s’a sfîrşit. Ciasornicul bătu din nou. Mai era nu-Eu nu mai păream a fi un actor la — Mergem? mai un sfert de oară până la cinci. ...Şi te-oiu iubi cu focul cel mai aceste scene mistice, ci un spectator ca la — Mergem! Noaptea începea să dispară tot mai sacru. Opera lui Goethe. — Şi unde? mult. Soarele trebuia să răsară cel mult în­ De­apururi, ideal al vieţii mele! Eram nesimţitor pentru toate din giu­— în Iad 1 1 tr’o oră. Isvor de nesfîrşită fericire. rul meu, siuiţiaui, că puteam vorbi, nai' fa-Nici cuvintele şi nici modul cum au fost — Da“, zise soţul meu — soarele va ră-Eşti cea mai strălucită stea ’ntre cultatea de a cugeta o perdusem şi împreună rostite nu erau în stare a mă trezi din apa­sări într’o oră, dar’ tu nu-’l vei mai vedé“, stele!.. ca ea şi simţământul fricei. tiă, eram de jumătate mort. . Nu mă surprinse deloc, că ’mi-a ghîcit Braşov, 1895 Ochii soțului meu priveau neîntrerupt — Ce vrei se zici? cugetele, răspunsei visând: „Şi nu-’l voiu rvvrt oA«f oriiînev ri rlima — Sânt aproape 4, — răspunsei eu — Prin omorîre! privind la c­asornicul meu. Patru? în o oră va sosi dimineața — La 5 ore vei muri 1 --- T .o F« vmîn mu ..l 0 -- — ---­mai vede*. -*t • * - A..__ Adaus I. Scrisoarea expatriaţilor din Bucureşti. Prea stimaţi Domni! Iubiţi Amici! Regretăm, că împregiurările politice nu ne permit nouă, celor exilaţi, să fim între voi, cu cari ne ştim un gând şi o simţire, pentru a ne sfătui împreună asu­pra măsurilor, ce ar fi de luat în faţa situaţiunii grele, ce apasă asupra popo­rului român. Am luptat cu toţii o straşnică luptă, din multe bătălii am eşit victorioşi, dar’ şi mulţi dintre noi au sângerat. Ca în toate luptele, aşa şi în acea­sta, terenul, situaţiunea şi condiţiunile se schimbă mereu. Astăzi ne găsim într’o altă posiţie ca la 1892. Presentarea Memorandului, procesele politice, spargerea comitetului naţional prin exilarea unora şi întemniţarea al­tora, sguduirile în posiţiunea „Tribunei“ desfăşurarea chestiunii naţionale în par­lamentul român, alianţa naţionalităţilor, disolvarea partidului nostru prin guvern, actul de graţiare, schimbările în guver­nul României şi încordarea situaţiunii ex­terne — Iată un şir de fapte petrecute dela 1892 încoace, cari pe noi ne ating foarte deaproape şi cari nu puteau să nu aibă o înrîurire hotărîtoare asupra parti­dului nostru. Prima şi principala datorinţă a conducerii partidului în asemenea îm­­pregiurări era, să ţină socoteală de schimbările situaţiunii şi să pună parti­dul în condiţiuni, cari să-ş i asigure ac­ţiunea şi isbânda. ’Şi-a împlinit comitetul naţional ac­tual această datorinţă? Deşi avem onoarea a face parte din el răspundem cu un hotărît nu­ şi adau­­gem, că după cele petrecute în timpul din urmă, am dobândit convingerea, că nici nu mai e capabil a satisface acestei dorinţe. Despărţit şi astăzi în două părţi, cea de aici şi cea de dincolo, comitetul n’a mai putut fi adus cu toate silinţele noastre la vechia bună înţelegere şi ar­monie frăţească. Mai mult. Intre membrii de dincolo ai comitetului s’a produs o desbinare mare, care ameninţă a se transplanta în întreg partidul şi exercită o influenţă dintre cele mai penibile asupra „Tribunei“ focarul luptelor noastre mai recente. Dăinuind aceste stări în conducerea partidului e cu neputinţă ca să nu se resimtă efectele lor şi asupra raporturilor noastre cu Pluto? Nu, nu, ci cu mine. Cu satana în persoană în împărăţia lui proprie. Apoi con­tinuă sarcastic mai departe: — Şi acum aşază-te peste sine, cu umerii pe şina aceea, cu picioarele spre mine... aşa! Şi acuma încruceşte-­ţi mânile peste piept... aşa!.. Priveşte drept în ochii mei... aşa e bine Vai de tine, dacă vei face cea mai mică miş­care, pumnalul acesta ’ţi-ar pune în locul lo­comotivei sfîrşit. Ascultă, îl aud, trenul a plecat din staţiunea din urmă! Langford zace în depărtare de un pătrar de mii de Flowerbank adecă trei pătrare de mii­uri dela locul, unde zăceam eu. El, în mantaua sa lungă sta în de­părtare de un metru dela mine. Trăsurile lui arătau o bucurie adevărat diabolică, dar’ pu­terea privirilor sale se mai slăbise în amur­gul dimineţii. El se depărta acuma zicând : „Ascultă, sgomotul se apropie! Să nu cutezi să tai ochii — înainte de ce se vor stinge — de la mine. Ascultă ! Ora ta a sosit! Cât de punctuos circulează trenul! Trist auzii răsunând şi sfertul al patru­lea. Sgomotul produs de tren devenia tot mai clar. închisei ochii, ca să nu mai văd monstrul înaintea mea. îmi întorsei faţa spre dreapta şi deschisei earăşi ochii. Locomotiva era în depărtare de 40 metri, văzui focul auzit cum erau vaporii — şi me trezii. Mă trezii şi nu visasem. In momentul, în care văzusem locomotiva dispăruse starea hipnotică de care fusesem cuprins, în un mo­ment inţelesei situaţia mea — apoi deodată aruncai picioarele şi trupul peste cap şi exe. Nr. 2

Next