Tribuna, octombrie 1896 (Anul 13, nr. 216-240)
1896-10-01 / nr. 216
Pag. 862 Sibiiu, Marţi, Lupta electorală s’a început pe toate liniile şi pretutindenea în ţeară. Toate partidele au lansat manifeste straşnice cătră , scumpii alegători, oar’ candidaţii au plecat cu colinda prin cercuri. Sperăm, că oamenii noştri îi vor primi aşa cum trebue se-’i primească. Poporul român nu poate să trimită la dietă alţi deputaţi, decât numai deputaţi aleşi pe basa programului nostru naţional Fiind Inse că nici de astă dată, partidul nostru naţional nu e pus în posiţia de a pută întră în lupta electorală, poporul nostru nu are să aleagă pe nime, ci are să şe’dă acasă, şi să-’şi caute de treburile sale. Rubrica aceasta o deschidem dară, nu numai pentru a tină publicul cetitoriu curent cu cele ce se întâmplă în ţeară, In direcţiunea aceasta, ci şi pentru a pută controla, că oamenii noştri întrucât îşi fac datorinţa ca Români. Am dori să fim puşi în plăcuta stere de a pute înregistra cât mai puţine fapte neromâneşti. Cinstea noastră naţională o pretinde aceasta. Adresăm deci tuturor cetitorilor noştri călduroasa rugăminte, să ne raporteze grabnic şi exact despre tot ce se întâmplă în cercul lor electoral, îndeosebi despre presiunile şi volniciile organelor guvernului cerem să ni se facă rapoartele cu cea mai mare exactitate, pentru că ne vor folosi de material preţios chiar şi după terminarea alegerilor. Dorim, ca toţi ai noştri să fie la înălţimea chemării lor! * Afară de „manifestele“ publicate mai sus, a mai lansat şi Ugron Gábor, conducătorul partidului independist o scrisoare de următorul cuprins: „Stimaţi patrioţi! Desvăliţi în cercul vostru stindardul partidului independist! Poporul nostru nu poate aştepta până toţi vom deveni cerşitori şi sclavi, ci trebue să se pună sub steagul care cere o patrie independentă, un stat democratic, şi care-l apără în contra volniciei şi a subjugării. Lupta în contra actualului guvern trebue considerată de cred eu, pentru că e lupta în contra forţei şi a imoralităţii. Vă rog în numele lui Dumnezeu şi al patriei să vă organisiţi! Puneţi candidaţi în fiecare cerc!“ Programul ugroniştilor cere între altele şi Introducerea votului universal şi votare secretă la alegeri. » Afară de partidele cunoscute deja, guvernul va avă de furcă încă şi cu partidul social-democratic din ţeară, căci şi acest partidşi-a pus candidaţi în mai multe cercuri electorale. Toate cercurile acestea sunt curat maghiare, din ce se vede, că socialismul nu prinde teren printre naţionalităţi, ci numai printre Unguri. * Guvernul a inventat un nou mijloc de corteşire. Toate foile guvernamentale aduc ştirea, că în ministerul de finanţe se lucră la o lege care va fi bine primită din partea micilor economi. E vorba despre reducerea preţului pentru sarea de ate, va se zică, alegătorii de pe sate sunt îmbiaţi cu sare, ca să meargă la alegeri. Ministrul de interne a adresat un circular tuturor municipiilor din ţeară, în care acestea sunt provocate să grijeascâ din vreme, ca la alegeri şi înainte de alegeri să nu se întâmple agitaţiuni duşmănoase statului, ori conturbări de ordinea publică, care unde ar fi să se întâmple de acestea, să se folosească asprimea legii. Cu alte cuvinte să se mobiliseza armata şi gendarmerie şi să se pună ţeara în stare de asediu. * Candidările făcute până acum sunt următoarele: Ficiorul popii din Vuila Dr. Nic. Ş e r b a n candidează în cercul seu cel vechiu şi în cercul Făgăraşului, având cele mai sigure prospecte de a cadă în ambele cercuri. în cercul R a d n a (comit. Arad) va fi ales de nou marele mameluc loan Be-r e ş, fiind până acum singurul candidat. Alegătorilor din cercul Sasca-montană, li s’a trimis un candidat oficios din partea guvernului în persoana luiPulszky Ágost, pe care nu-l voeşte nici un cerc din ţeară. în cercul Oraviţa (Bănat) va fi ales de astădată guvernamentalul Grănzenstein Béla. în cercul Lăpuşul-unguresc are candidatul guvernului, Simon Lajos, un contra-candidat în persoana lui Aurel Simon (se zice a fi Român) cu programul partidului poporal. Consiliul de miniştri a luat hotărîrea, ca fiecare ministru să fie candidat în câte două cercuri, ca alegerea să le fie cu atât mai sigură. Alegătorii sârbi din O.Becse au decis candidarea unui Sârb, cu program naţional sârbesc. Li s’a promis sprijinul partidului poporal, în cercul Vinga (Bănat) candidează baronul Ambrozy Béla, pentru care corteşeşte din greu preotul român din Vinga Cimponeriu. Ruşine să-i fie! Alegătorii cercului Caransebeş, au votat Încredere fostului lor deputat Vuia Péter, prin urmare îl vor alege de nou. Vorba ăluia: cum e sacul aşa e şi petecul! In Zorlentul mare va candida şi de astădatâ fostul deputat Szerb Gyuri, unul dintre deputaţii cei mai activi în tăcere! Din Bocsa-montand se scrie, că fostul deputat Tisza László ’şi-a luat catrafusele din acel cerc, şi în locul seu va fi ales deputat Szögyényi László, protonotarul comitatului Caraş-Severin. Contele Zichy Nándor, conducătorul oposiţiei din casa magnaţilor a declarat, că va părăsi locul seu din casa magnaţilor, şi va întră în camera deputaţilor. ’Şi-a pus candidatura în cercul Kecskemét, şi se crede că alegerea ei este sigură. Contra-candidatul lui e Bartók L. din partida ugronistă. In cercul Becscherecul-mic (Timiş) s’a pus candidatului oficios (Bessenyei Feremz) un contra-candidat, în persoana preotului cat. care păşeşte cu program poporal. în cercul Şiria candidează Antonescu Döme cu program naţional (??), aşa scrie „Egyetértés“. Procesul Româncelor din Boita. — Raport special. — Cluj. 8 Octomvrie 1896. (Urmare şi fine.) Pertractarea. Maria Cloare n. Jantea. Declară, că la redactarea articolului n'a luat parte,l-a iscălit tuşă la propunerea Anei Istrate. Se constată, că la Sibiiu a denegat subscrierea procesului verbal luat la judele de instrucţie, fiindcă a fost scris în limba maghiară. Preş. (cătră Soldja): Prin ce dovedeşte acusatorul, că maialul avea să aibă caracter duşmănos statului? Acusatorul: Am auzit din casă. Preş.: Peşte pe stradă s'a făcut ceva, sa cântat? Acuş.: Da. Preş.: Aţi ştiut înainte că la maial se vor face demonstraţiuni In contra statului, de aceea aţi oprit copiii dela petrecere? Acuş.: (Nefericitul neputând dovedi astfel de „demonstraţiuni“ e silit să retereze). Nu am ştiut nimic, dar am fost bolnav şi atunci şi înainte cu o zi şi aşa nu am putut merge, pe mine m'a suplinit un alt învăţător. Preş.: Au fost copii dumnitale la petrecere? Acuş.: Da. Preş.: (cătră A. Istrate): D-ta ai susţinut, că copiii lui Soldja au fost opriţi de la petrecere. Ana Istrate: Da, domnule, ’i-a oprit pe copiii din şcoala sa, şi aceia cari au fost, au mers cu fuga. Preş.: Articolul scris are evident ţîntă politică, cu maialul însă nu poate avă legătură, explică-mi deci, de ce au venit la acel articol ? Ana Istrate: Am mai spus ce purtare josnică, de trădător, a avut Soldia între noi, şi acum când s’a ascuns în casă dela petrecerea sfântă a copilaşilor, a trebuit se-’l denunţam, să-’l facem de rîsul oamenilor. Preş. (cătră Maria Necşa): De ce ai făcut ca să subscrie şi fiica d-tale de 6 ani articolul ? Maria Necşa: Eu nu am silit-o, dinsa a voit şi a cerut ca să subscrie. Preşedintele după acestea constatând din actele alăturate, că purtarea morală a acusatelor este exemplară, provoacă pe Soldja să-şi ţină discursul de acasă. Poate publicul maghiar ar fi aşteptat dela „patriot" să-şi susţină calomniile din actul de acasă cu „Liga“, „revoluţii" şi celelalte. Dar’ bietul om n’a avut nici curagiu, nici inteligenţă pentru a puta ţese astfel de minciuni. Atât Românii cât şi Ungurii din sala de ascultare rîdeau cu dispreţ la auzul „discursului" de acasă. Altcum eată „discursul" : Soldja: Domnule preşedinte! eu am fost publicat în „Tribuna" şi nu alte foi de vre-o 30 de ori că aş fi mişel, trădător şi spion unguresc. Şi cu articolul ăsta m’au batjocorit. Acesta a fost subscris, car’ altele nu erau subscrise, se vede că ele (acusatele!) au dus vorbe la „Tribuna" că’s în contra poporului român. Când era procesul Memorandului, m’am întâlnit în cafenea cu Istrate, bărbatul Anei Istrate şi acela ’mi a zis: trădător, mişel şi hoţ, ba m’a şi bătut. Eu ’i-am spus că nu am furat dela nime, că el a furat.. Preş.: Te provoc se rămâi la obiect. Nu ’ţi-e permis să insulţi persoane, cari nu se află aici şi nu se pot apăra. Soldia: Ana Istrate a zis, că m’am aruncat la ea ca un urs, cu forţa, să-’mi spue când m’am purtat aşa faţă de ea. Istrate şi alţii ’mi-au fost in contră, şi agitau mereu poporul în contra mea, aşa că poporul să uita peste umăr la mine. Dar’ bărbatul ei, Istrate a falsificat... Preş.: Asta nu să ţine de acasă, nu poţi să înşiri câte păţanii toate, persoane absente nu le ofensa, — voiu fi silit să-’ţi detrag cuvântul. Soldia: Ficiorii m’au batjocorit şi insultat, ’i-am pîrît la „Tribuna“ din Sibiiu. Apoi m’au ameninţat că mă omoară 20 de conjuraţi. Erau totdeauna în frică, eram în pericol cu vietţa» Cere judecată. Advocatul Dr. Iiea argumentează după aceasta nevinovăţia amantelor. Dînsul arată foarte corect, că atunci câtud Românii sunt pe banca acusaţilor, acusatorul să provoacă la „Ligă", la agitaţiuni şi dărăbuniri de stat numai ca să câştige opiniunea juraţilor. Astfel face Soldia, care ia Român să provoacă la uneltirile Ligei, pentm ea să câştige causa sa de tot de altă natură. Acusatorul să provoacă la agitaţiunea ce avea să se facă la maial fără a pută covedi nici un cuvânt, car’ absentarea ’şi-o junifică cu morbul, ceea ce nu se poate primi. Arată mai departe, că Soldja chiar In actul seu de acasă şi prin cuvintele de azi a recunoscut, că trada orice mişcare românească, a recunoscut, că e un spion şi denunţant. Aceasta oovedesc şi acusatele. Se provoacă deci la §. 263 al. ultim din codul penal, în urma căuia aserţiunile acusatelor nu formează calomne, fiind acele adevărate. Cere achitarea acuatelor. Prezidentul rugă pe juraţi să se retragă şi să dee răspuns la întrebările formulate. Juraţii după consultare aproape de o oră anunţă resultatil. Cinci sunt achitate. Ana Istrate unanim, car’ Maria Necşa cu 9 contra 3 e declaraţi de vinovată, atât pentru c a l u m n i e, cât ii pentru ofensă, deşi nu se pot declara în acelaşi timp vinovate şi pentru calomnie şi pentru vătămare de onoare. Acusatele achtate cer câte 35 fi., pentru spesele avute. Soldia luând în considerare, că acusatile sânt mame de copii, nu cere pedepsirea lor — dacă se poate — ci numai In judeeana speselor sale de 70 fl. Tribunalul atata este pentru achitare câte 15 fl. Avalatrati 14 zile temniţă şi 80 fl. amendă. Maria Necşi 150 fl. amendă, ia cas de neplătire pentu fiecare 10 flori şi o zi temniţă Ambele î suportarea speselor de 70 fl.pentru Soldia plus 31 fl. şi a celor ce vor obveni. A. Istnte va pută avă mâncarea proprie şi e mântuit de lucru. Apărătorul Dr. Ilea a Insinuat apel de nulitate. După pertractare, în decursul pncesului încă Întreg publicul ascultător admira frumseţa, portul frumos şi cultura acustelor. Când pertractarea se suspindea, juraţii şi alţii nncungiurau Româncele noastre, să selectau privindu-le şi în răspunsurile frumoaace le dădeau. Un Maghiar ne spunea chir, că îa Gluj nu ar găsi 70 de dame, cari s’r şti purta în faţa tribunalului cu atâta linnte şi încredere, în faţa astorfel de româncuţ să pleacă şi şovinismul maghiar. Seara ne-a întrunit la o cină comună în „Hotel Branni". Un student a salutat cu entusiasme nobilii oaspeţi. Asemenea şi răspunsul a fost călduros. Animaţia s’a potenţat mai vîrts la auzul cântecelor româneşti, executate d cei presenţi şi de nişte lăutari. Nu pută lipsească nici dansul. S’a încins îndată o oră şi o ardeleană animată. O seară vestă şi fericită am avut. De ar fi mulţi Soldi în lume, ca să ne procure multe zile de mândrie. Să trăiţi, Româncele noastre! Aţi representat cu demnitate frumseţa şi noleţa femeii latine. Interesant însă, că toţi străinii (noi cu atât mai mult) erau îngrijaţi de moartea ce aşteaptă pe Soldja. Mă informau cu mult interes de la acusate, ci ce va păţi spatele lui Soldja pe acasă, leşie, că curiositatea le era satisfăcută cu cât un răspuns lămurit şi românesc. C. Până ce o altă conferenţă naţională, întrunită pe aceleaşi baze ca conferenţele trecute, nu va lua vre-o nouă hotărîre, rămân în vigoare, şi datori suntem cu toţii să respectăm cu toată conştienţiositatea hotărîrile conferenţelor de mai înainte, având mereu în vedere, că numai în unire şi solidaritate mergând înainte cu toţii, putem să impunem duşmanilor noştri; numai astfel putem să satisfacem chemării noastre naţionale". * Dreptatea (nr. 215) se ocupă la primul loc cu retragerea contelui Szapáry de pe terenul politic, şi scrisoarea ce a adresat-o acesta alegătorilor din Timişoara. Place asemănare între fericitul Doda şi Szapáry constatând, că şi unul şi altul a părăsit parlamentul în lipsa de speranţă „la un scop sau resultat bun". Zice apoi „Dreptatea", că: — „atunci, când proprii lor bărbaţi (adecă ai Maghiarilor) se dau în lături, când bărbaţi de greu calibru politic şi patriotic abzic de orice speranţe, — atunci oare ce speranţe mai putem nutri noi de la o eventuală „activitate" electorală?“ — TRIBUNA REVIST, PRESEI. Presa română. Gazeta Transiliniei (nr. 215) vorbind despre „ Alegerile die leu constată de nou, în perfect acord cu cele alte ziare naţionale, că: — „să nu luăni parte la alegeri, pânâcând vom fi tractaţi tât de duşmănos şi vitreg tn toate privinţei, 1/13 Octomvrie 1896 ŢARUL LA PARIS. Deşi visita Ţarului, făcută poporului francez, s’a sfîrşit deja In 9 c. după amenzi, cu revista militară, pe şesul de exerciţii de la Châlons sur-Merne, în partea răsăriteană a Franciei, totuşi nu e nicidecum de prisos să continuăm a reproduce amănunte din cele mai caracteristice despre şederea Ţarului atât în Paris cât şi la această ultimă manifestaţie. Ei chiar cele petrecute aci, atât ca vorbe (toasturi) cât şi ca fapte sunt atât de isbitoare, atât de importante, încât fac şi mai necesară reproducerea celor precedente, pentru a aprecia însemnătatea visitei Ţarului. Vom reveni deci acolo unde am lăsat firul în ultimul număr şi vom da unele lucruri despre representaţia artistică în opera de la Paris. Cum părechea ţărească şi presidentul Republicii apărură în lege, se sculă întreg publicul festiv din sală şi-şi îndreptă privirile cătră orchestrul, care cânta imnul rusesc, ascultat „cu linişte sărbătorească“ — zice corespondentul lui N. Fr. Pr. Ţarul s’a aşezat la dreapta lui Faure, car’ ŢarevDe la mâna stângă a lui; la dreapta dela Ţar se afla madame Faure. După ce sfârşi orchestrul, se ridică cortina şi pe scenă se aflau toţi artiştii academiei de musică, cari cântau din gură imnul rusesc; pe urmă începu părţi din diferite piese musicalo-dramatice, într'o pausă Ţarul şi Ţarevna eşiră afară pe balconul de pe stradă arătându se imensei mulţime adunată acolo. Representaţia se sfirşi pe la 11 Va, care dl Faure a însoţit părechea ţărească până la ambasadă, luând loc în trăsura lor faţă cu Ţarevna. A doua zi, 7 octomvrie, era destinată cercetării edificiilor şi institutelor celor mai importante din oraş. Dl Faure a venit la ambasadă deja pe la 9Va înainte de ameazi şi luând iarăşi loc în trăsura ţărească, în faţa Ţarevnei, porniră mai întâiu spre catedrala din Paris, vestita biserică Notre Dame. Deşi ploua, totuşi mergeau cu toţii şi chiar suveraniii în trăsură deschisă. La uşa catedralei aştepta cardinalul-primatele Richard cu întreg capitlul, precum şi ministrul de justiţie. Cercetând apoi în paşi repezi launtrul bisericii, Ţarul se opri câteva minute înaintea capelei, unde se află mormântul lui Pasteur. Pe tot timpul cercetării, 20 minute, organul cânta imnul rusesc. Doamna şi d-şoara Faure încă au fost de faţă. De aici s’au dus să visiteze palatul justiţiei şi de acolo îa biserica Saint-Ghapelle, unde îi aştepta ministrul de instrucţie, ştiut fiind, că ministerul da culte de mai mulţi ani e desfiinţat în Francia. Urmă apoi visita la Pantheon, unde deasemenea aştepta ministrul instrucţiei publice. Aici amândoi, Ţarui şi Ţarevna, urmaţi de presidentul Republicei, s’au coborât în cripta lui Carnot, unde zac şi osemintele lui Victor Hugo. Trei mii de cununi se află aici — zice suspomenitul corespondent — între ele şi o cunună masivă de argint, trimisă de cătră Ţarul Alexandru 111. Ţarul şi Ţarevna au aflat pe madame Carnot cu fiii ei făcând rugăciuni în genunchi la mormântul fostului president al Republicei. După ce le a zis doamnei şi fiilor câteva cuvinte de mângâiere, Ţarul a depus pe mormânt o mare cunună de flori vii: orhidee, rome de bea şi ramuri de lauri. Văduva Carnot mulţumi, adânc emoţionată. De la Pantheon au pornit cu toţii la palatul invalizilor. Aci înainte de toate, Ţarul, însoţit de ministrul de răsboiu şi de câţva oficeri, s-a scoborit în cripta lui Napoleoni, unde a rămas vr’o 5 minute, „adâncit în gânduri“. Trezindu-se din cugetare, Ţarul a strins mâna dlui Faure. In curtea palatului, a agrăit pe mai mulţi veterani invalizi, car’ după o visita de 20 minute s’a depărtat. De aici părechea imperială s’a întors acasă la ambasadă, numită pentru astă-dată „palatul imperial“, spre a lua dejunul, la care au luat parte între alţii: Ducele d’Aumale, princesa Matilda Bonaparte, ducele şi ducesa de Chartres, ducele Laroche Foucauld, ministrul de externe Hanotaux, generalul Boisdeffre, adoairalul Gervais etc. Cea mai remarcabilă festivitate a zile a fost punerea petrii fundamentale a podului monumental, care va fi gata până la expoziţia de la 1890 şi va purta numele de „Alexandru IH.“ După dejun Ţarul şi Ţarevna veniră în trăsură deschisă la locul festivităţii, unde îi aştepta deja presidentul Republicei. La sunetul musicii cântând imnul rusesc şi Marseilla Isea, dl Faure salută pe Ţarul, ear’ Ţarevnei îi sărută mâna şi pe urmă se aşezară în foteluri în următorul mod: Ţarevna la dreapta lui Faure, ear’ pe ambele laturi ale Ţarului cei doi president ai corpurilor legiuitoare. Ovaţiuni urmau pe ovaţiuni. Membrii operei cântară cântece festive, ear’ artistul dramatic cel mai bun al teatrului „Comédie Francaise" rosti o poesie festivă compusă de poetul H e r é d i a, în care sunt preamăriţi: Ţarul Alexandru III, şi părechea ţărească. Nicolae II. a făcut de mai multe ori semn cu capul, pentru a-şi exprima plăcerea şi pe urmă ceru să fie presentat poetul. Şi apoi se începu ceremonia. Ţarul şi Ţarevna se sculară de pe foteluri, care ministrul de comerciu Boucher îi agrăi cu următoarele cuvinte: „Naţiunea franceză a vrut să onoreze memoria gloriosului tată al M. Voastre, destinându-i unul din cele mai măreţe edificii. Invit pe M. Voastră a confirma această veneraţiune din partea unei naţiuni întregi, punând împreună cu presidentul Republicei franceze, peatra fundamentală a podului Alexandru III“. Ţarul şi Ţarevna, dl Faure şi miniştrii se duseră pe cheiul Seriei, unde peatra stătea gata împodobită cu cununie compusă din două bucăţi, dar făcând un întreg nedespărţit, anume: din granit francez şi porfir rusesc, prin ceea ce e simbolisată unirea celor două popoare. Ţarul, Ţarevna şi presidentul făcură loviturile obicinuite cu ciocanul şi iscăliră documentul. Lingura de tâncuială, pregătită pentru această ceremonie, este de aur şi cântăreşte P/ funturi, purtând următoarea inscripţie săpată: „în 7 Octomvrie 1896 M. Lot împăratul Rusiei, Nicolae II., împărăteasa Alexandra Feodorovna şi Felix Faure, presidentul Republicei franceze, au pus peatra fundamentală in Paris, podului Alexandru III. Mâine a fost ministrul-president, Henri Boucher ministrul de comerciu şi industrie, Mar’ A. Picard, comisarul general al exposiţiei din 1890“. Şi lemnul lingurii e lucrat foarte artistic şi simbolic. Cele două ciocane, cu care au lovit peatra pe de o parte Ţarul şi Ţarevna, pe de alta presidentul sânt din oţăl lustruit şi se aseamănă; cel al presidentului poartă inscripţia aBoburu şi B. F., care al părechii ţăreşti, cu lemn din fildeş, inscripţia: „Baxu şi litera N. Peana cu care a fost iscălit documentul, e imitaţia trestiei de pe Seine din aur verziu şi poartă dată 1896—1900. După ce urmară încă unele ceremonii şi ovaţiuni speciale pentru Ţarevna, festivitatea luă sfîrşit printr’o prestaţiune de trei piese de cătră 300 de cântăreţi. La plecare presidentul Faure iarăşi a luat loc în trăsura împărătească. Nr. 216 Societatea „Progresul“ în Făgăraş. CONVOCARE. Conform condusului comitetului, societatea română „Progresul“ din Făgăraş, îşi va ţine a doua adunare generală din estanLuni, în 26 octomvrie a. c. n., la 3 ore p. m., în Bala hotelului „Paris", la care sunt poftiţi a participa toţi p. i. cu. membri, precum şi alţi binevoitori ai acestei corporaţiuni. Obiectele: 1. Raportul comitetului despre starea şi activitatea societăţii delii ultima adunare generală. 2. Raportul cassarului. 3. Curenţii şi propuneri. Din şedinţa comitetului societăţii „Progresul", ţinută la 3 Octomvrie 1896. Dr. Ioan Şenchea, Ioan Beriscu, preşedinte, secretar.