Tribuna, octombrie 1896 (Anul 13, nr. 216-240)

1896-10-01 / nr. 216

Pag. 862 Sibiiu, Marţi, Lupta electorală s’a început pe toate liniile şi pretutindenea în ţeară. Toate par­tidele au lansat manifeste straşnice cătră , scumpii alegători, oar’ candidaţii au plecat cu colinda prin cercuri. Sperăm, că oamenii noştri îi vor primi aşa cum trebue se-’i primească. Poporul român nu poate să tri­mită la dietă alţi deputaţi, decât numai de­putaţi aleşi pe basa programului nostru na­ţional Fiind Inse că nici de astă dată, parti­dul nostru naţional nu e pus în posiţia de a pută întră în lupta electorală, poporul nostru nu are să aleagă pe nime, ci are să şe’dă acasă, şi să-’şi caute de treburile sale. Ru­brica aceasta o deschidem dară, nu numai pentru a tină publicul cetitor­iu curent cu cele­ ce se întâmplă în ţeară, In direcţiunea aceasta, ci şi pentru a pută controla, că oa­menii noştri întrucât îşi fac datorinţa ca Români. Am dori să fim puşi în plăcuta stere de a pute înregistra cât mai puţine fapte neromâneşti. Cinstea noastră na­ţională o pretinde aceasta. Adresăm deci tuturor cetitorilor noştri călduroasa ru­găminte, să ne raporteze grabnic şi exact de­spre tot ce se întâmplă în cercul lor electo­ral, îndeosebi despre presiunile şi volniciile organelor guvernului cerem să ni­ se facă ra­poartele cu cea mai mare exactitate, pentru­ că ne vor folosi de material preţios chiar şi după terminarea alegerilor. Dorim, ca toţi ai noştri să fie la înălţimea chemării lor! * Afară de „manifestele“ publicate mai sus, a mai lansat şi Ugron Gábor, conducă­torul partidului independist o scrisoare de următorul cuprins: „Stimaţi patrioţi! Des­­văliţi în cercul vostru stindardul partidului independist! Poporul nostru nu poate aştepta până toţi vom deveni cerşit­ori şi sclavi, ci trebue să se pună sub steagul care cere o patrie independentă, un stat democratic, şi care-­l apără în contra volnic­iei şi a sub­jugării. Lupta în contra actualului guvern trebue considerată de cred eu, pent­ru­ că e lupta în contra forţei şi a imoralităţii. Vă rog în numele lui Dumnezeu şi al patriei să vă organisiţi! Puneţi candidaţi în fie­care cerc!“ Programul ugroniştilor cere între altele şi Introducerea votului universal şi votare secretă la alegeri. » Afară de partidele cunoscute deja, gu­­vernul va avă de furcă încă şi cu partidul social-democratic din ţeară, căci şi acest partid­­şi-a pus candidaţi în mai multe cer­curi electorale. Toate cercurile acestea sunt curat maghiare, din ce se vede, că socia­lismul nu prinde teren printre naţionalităţi, ci numai printre Unguri. * Guvernul a inventat un nou mijloc de corteşire. Toate foile guvernamentale aduc ştirea, că în ministerul de finanţe se lucră la o lege care va fi bine primită din partea micilor economi. E vorba despre reducerea preţului pentru sarea de a­te, va se zică, ale­gătorii de pe sate sunt îmbiaţi cu sare, ca să meargă la alegeri. Ministrul de interne a adresat un cir­cular tuturor municipiilor din ţeară, în care acestea sunt provocate să grijeascâ din vreme, ca la alegeri şi înainte de alegeri să nu se întâmple agitaţiuni duşmănoase sta­tului, ori conturbări de ordinea publică, care unde ar fi să se întâmple de acestea, să se folosească asprimea legii. Cu alte cuvinte să se mobiliseza armata şi gendarmerie şi să se pună ţeara în stare de asediu. * Candidările făcute până acum sunt ur­mătoarele: Ficiorul popii din Vuila Dr. Nic. Ş e r b a n candidează în cercul seu cel vechiu şi în cercul Făgăraşului, având cele mai sigure prospecte de a cadă în ambele cercuri. în cercul R a d n a (comit. Arad) va fi ales de nou marele mameluc loan Be-r e ş, fiind până acum singurul candidat. Ale­gătorilor din cercul Sasca-montană, li­ s’a trimis un candidat oficios din partea guver­nului în persoana luiPulszky Ágost, pe care nu-­l voeşte nici un cerc din ţeară. în cercul O­r­a­v­i­ţ­a (Bănat) va fi ales de astă­­dată guvernamentalul Grănzenstein Béla. în cercul Lăpuşul-ungu­­r­e­s­c are candidatul guvernului, Simon Lajos, un contra-candidat în persoana lui Aurel Simon (se zice a fi Român) cu programul partidului poporal. Consiliul de miniştri a luat hotărîrea, ca fiecare ministru să fie candidat în câte două cercuri, ca alegerea să le fie cu atât mai sigură. Alegătorii sârbi din O.­Becse au decis candidarea unui Sârb, cu program naţional sârbesc. Li­ s’a promis sprijinul par­tidului poporal, în cercul V­i­n­g­a (Bănat) candidează baronul Ambrozy Béla, pen­tru care corteşeşte din greu preotul român din Vinga Cimponeriu. Ruşine să-­i fie! Alegătorii cercului Caransebeş, au votat Încredere fostului lor deputat Vuia Péter, prin urmare îl vor alege de nou. Vorba ăluia: cum e sacul aşa e şi­­ petecul! In Zorlentul­ mare va candida şi de astă­­datâ fostul deputat Szerb Gyuri, unul din­tre deputaţii cei mai activi în­­ tăcere! Din Bocsa-montand se scrie, că fostul deputat Tisza László ’şi-a luat catrafusele din acel cerc, şi în locul seu va fi ales de­putat Szögyényi László, protonotarul comita­tului Caraş-Severin. Contele Zichy Nándor, conducătorul opo­­siţiei din casa magnaţilor a declarat, că va părăsi locul seu din casa magnaţilor, şi va întră în camera deputaţilor. ’Şi-a pus candi­datura în cercul Kecskemét, şi se crede că alegerea ei este sigură. Contra-candidatul lui e Bartók L. din partida ugronistă. In cercul Becscherecul-mic (Timiş) s’a pus candidatului oficios (Bessenyei Feremz) un contra-candidat, în persoana preotului cat. care păşeşte cu program poporal. în cercul Şiria candidează An­to­nes­cu Döme cu program naţional (??), aşa scrie „Egyetértés“. Procesul Româncelor din Boita. — Raport special. — Cluj. 8 Octomvrie 1896. (Urmare şi fine.) Pertractarea. Maria Cloare n. Jantea. Declară, că la redactarea articolului n'a luat parte,­­l-a iscălit tuşă la propunerea Anei Istrate. Se constată, că la Sibiiu a denegat subscrierea procesului verbal luat la judele de instrucţie, fiindcă a fost scris în limba ma­ghiară. Preş. (cătră Soldja): Prin ce dove­deşte acusatorul, că maialul avea să aibă ca­racter duşmănos statului? Acusatorul: Am auzit din casă. Preş.: Peşte pe stradă s'a făcut ceva, sa cântat? Acuş.: Da. Preş.: Aţi ştiut înainte că la maial se vor face demonstraţiuni In contra statului, de aceea aţi oprit copiii dela petrecere? Acuş.: (Nefericitul neputând dovedi ast­fel de „demonstraţiuni“ e silit să retereze). Nu am ştiut nimic, dar­ am fost bolnav şi atunci şi înainte cu o zi şi aşa nu am putut merge, pe mine m'a suplinit un alt învăţător. Preş.: Au fost copii dumnitale la pe­trecere? Acuş.: Da. Preş.: (cătră A. Istrate): D-ta ai sus­­ţinut, că copiii lui Soldja au fost opriţi de la petrecere. Ana Istrate: Da, domnule, ’i-a oprit pe copiii din şcoala sa, şi aceia cari au fost, au mers cu fuga. Preş.: Articolul scris are evident ţîntă politică, cu maialul însă nu poate avă legă­tură, explică-­mi deci, de ce au venit la acel articol ? Ana Istrate: Am mai spus ce purtare josnică, de trădător, a avut Soldia între noi, şi acum când s’a ascuns în casă dela petre­cerea sfântă a copilaşilor, a trebuit se-’l de­nunţam, să-’l facem de rîsul oamenilor. Preş. (cătră Maria Necşa): De ce ai făcut ca să subscrie şi fiica d-tale de 6 ani articolul ? Maria Necşa: Eu nu am silit-o, dinsa a voit şi a cerut ca să subscrie. Preşedintele după acestea constatând din actele alăturate, că purtarea morală a acusa­­telor este exemplară, provoacă pe Soldja să-­şi ţină discursul de acasă. Poate publicul maghiar ar fi aşteptat dela „patriot" să-­şi susţină calomniile din actul de acasă cu „Liga“, „revoluţii" şi cele­lalte. Dar’ bietul om n’a avut nici curagiu, nici inteligenţă pentru a puta ţese astfel de minciuni. Atât Românii cât şi Ungurii din sala de ascultare rîdeau cu dispreţ la auzul „discursului" de acasă. Altcum eată „dis­cursul" : Soldja: Domnule preşedinte! eu am fost publicat în „Tribuna" şi nu alte foi de vre-o 30 de ori că aş fi mişel, trădător şi spion unguresc. Şi cu articolul ăsta m’au bat­jocorit. Acesta a fost subscris, car’ altele nu erau subscrise, se vede că ele (acusatele!) au dus vorbe la „Tribuna" că­’s în contra popo­rului român. Când era procesul Memoran­dului, m’am întâlnit în cafenea cu Istrate, bărbatul Anei Istrate şi acela ’mi a zis: tră­dător, mişel şi hoţ, ba m’a şi bătut. Eu ’i-am spus că nu am furat dela nime, că el a furat.. Preş.: Te provoc se rămâi la obiect. Nu ’ţi-e permis să insulţi persoane, cari nu se află aici şi nu se pot apăra. Soldia: Ana Istrate a zis, că m’am aruncat la ea ca un urs, cu forţa, să-’mi spue când m’am purtat aşa faţă de ea. Istrate şi alţii ’mi-au fost in contră, şi agitau mereu poporul în contra mea, aşa că poporul să uita peste umăr la mine. Dar’ bărbatul ei, Istrate a falsificat... Preş.: Asta nu să ţine de acasă, nu poţi să înşiri câte păţanii toate, persoane ab­sente nu le ofensa, — voiu fi silit să-’ţi detrag cuvântul. Soldia: Ficiorii m’au batjocorit şi in­sultat, ’i-am pîrît la „Tribuna“ din Sibiiu. Apoi m’au ameninţat că mă omoară 20 de conjuraţi. Erau totdeauna în frică, eram în pericol cu vietţa» Cere judecată. Advocatul Dr. Iiea argumentează după aceasta nevinovăţia amantelor. Dînsul arată foarte corect, că atunci câtud Românii sunt­­ pe banca acusaţilor, acusatorul să provoacă la „Ligă", la agitaţiuni şi dărăbuniri de stat numai ca să câştige opiniunea juraţilor. Ast­fel face Soldia, care ia Român să provoacă la uneltirile Ligei, pentm­ ea să câştige causa sa de tot de altă natură. Acusatorul să pro­voacă la agitaţiunea ce avea să se facă la maial fără a pută covedi nici un cuvânt, car’ absentarea ’şi-o junifică cu morbul, ceea­ ce nu se poate primi. Arată mai departe, că Soldja chiar In actul seu de acasă şi prin cuvintele de azi a recunoscut, că trada ori­ce mişcare ro­mânească, a recunoscut, că e un spion şi de­­nunţant. Aceasta o­­ovedesc şi acusatele. Se provoacă deci la §. 263 al. ultim din codul penal, în urma căuia aserţiunile acusatelor nu formează calomne, fiind acele adevărate. Cere achitarea acuatelor. Prezidentul rugă pe juraţi să se re­tragă şi să dee răspuns la întrebările for­mulate. Juraţii după­­ consultare aproape de o oră anunţă resultatil. Cinci sunt achitate. Ana Istrate unanim, car’ Maria Necşa cu 9 contra 3 e declaraţi de vinovată, atât pentru c a l u m n i e, cât ii pentru ofensă, deşi nu se pot declara în acelaşi timp vinovate şi pentru calomnie şi pentru vătămare de onoare. Acusatele achtate cer câte 35 fi., pen­tru spesele avute. Soldia luând în con­siderare, că acusatile sânt mame de copii, nu cere pedepsirea lor — dacă se poate­­ — ci numai In judeeana speselor sale de 70 fl. Tribunalul atata este pentru achitare câte 15 fl. Avalatrati 14 zile temniţă şi 80 fl. amendă. Maria Necşi 150 fl. amendă, ia cas de neplătire pentu fiecare 10 flori şi o zi temniţă Ambele î suportarea speselor de 70 fl.­­pentru Soldia plus 31 fl. şi a celor­ ce vor obveni. A. Istnte va pută avă mâncarea proprie şi e mântuit de lucru. Apărătorul Dr. Ilea a Insinuat apel de nulitate. După pertractare, în decursul pncesului încă Întreg pu­blicul ascultător admira frumseţa, portul fru­mos şi cultura acustelor. Când pertractarea se suspindea, juraţii şi alţii nncungiurau Ro­mâncele noastre, să selectau privindu-le şi în răspunsurile frumoaa­ce le dădeau. Un Ma­ghiar ne spunea chir, că îa Gluj nu ar găsi 70 de dame, cari s’r şti purta în faţa tribu­nalului cu atâta linnte şi încredere, în faţa astorfel de româncuţ să pleacă şi şovinismul maghiar. Seara ne-a întrunit la o cină co­mună în „Hotel Branni". Un student a sa­lutat cu entusiasm­e nobilii oaspeţi. Ase­menea şi răspunsul a fost călduros. Animaţia s’a potenţat mai vîrts la auzul cântecelor ro­mâneşti, executate d cei presenţi şi de nişte lăutari. Nu pută­­ lipsească nici dansul. S’a încins îndată o oră şi o ardeleană ani­mată. O seară vestă şi fericită am avut. De ar fi mulţi Soldi în lume, ca să ne pro­cure multe zile de mândrie. Să trăiţi, Ro­mâncele noastre! Aţi representat cu dem­nitate frumseţa şi noleţa femeii latine. Interesant însă, că toţi străinii (noi cu atât mai mult) erau îngrijaţi de moartea ce aşteaptă pe Soldja. Mă informau cu mult in­teres de la acusate, ci ce va păţi spatele lui Soldja pe acasă, leşie, că curiositatea le era satisfăcută cu cât un răspuns lămurit şi românesc. C. Până­ ce o altă conferenţă naţională, în­trunită pe aceleaşi baze ca conferenţele tre­cute, nu va lua vre-o nouă hotărîre, rămân în vigoare, şi datori suntem cu toţii să res­pectăm cu toată conştienţiositatea hotărîrile conferenţelor de mai înainte, având mereu în vedere, că numai în unire şi solidaritate mer­gând înainte cu toţii, putem să impunem duş­manilor noştri; numai astfel putem să satis­facem chemării noastre naţionale".­­ * Dreptatea (nr. 215) se ocupă la primul loc cu retragerea contelui Szapáry de pe terenul politic, şi scrisoarea ce a adresat-o acesta alegătorilor din Timişoara. Place asemănare între fericitul Doda şi Szapáry constatând, că şi unul şi altul a părăsit par­lamentul în lipsa de speranţă „la un scop sau resultat bun". Zice apoi „Drep­tatea", că: — „atunci, când proprii lor bărbaţi (adecă ai Maghiarilor) se dau în lături, când bărbaţi de greu calibru politic şi patriotic abzic de ori­ce speranţe, — atunci oare ce­­ speranţe mai putem nutri noi de la o even­tuală „activitate" electorală?“ — TRIBUNA REVIST, PRESEI. Presa română. Gazeta Transiliniei (nr. 215) vorbind despre „ Alegerile die­ leu constată de nou, în perfect acord cu cele alte ziare naţionale, că: — „să nu luăni parte la alegeri, pânâ­­când vom fi tractaţi tât de duşmănos şi vi­treg tn toate privinţei, 1/13 Octomvrie 1896 ŢARUL LA PARIS. Deşi visita Ţarului, făcută poporului francez, s’a sfîrşit deja In 9 c. după am­enzi, cu revista militară, pe şesul de exerciţii de la Châlons sur-Merne, în partea răsăriteană a Franciei, totuşi nu e nici­decum de prisos să continuăm a reproduce amănunte din cele mai caracteristice despre şederea Ţarului atât în Paris cât şi la această ultimă manifestaţie. Ei chiar cele petrecute aci, atât ca vorbe (toasturi) cât şi ca fapte sunt atât de isbi­­toare, atât de importante, încât fac şi mai necesară reproducerea celor precedente, pen­tru a aprecia însemnătatea visitei Ţarului. Vom reveni deci acolo unde am lăsat firul în ultimul număr şi vom da unele lucruri despre representaţia artistică în opera de la Paris. Cum părechea ţărească şi presidentul Republicii apărură în lege, se sculă întreg publicul festiv din sală şi-­şi îndreptă privi­rile cătră orchestrul, care cânta imnul rusesc, ascultat „cu linişte sărbătorească“ — zice corespondentul lui N. Fr. Pr. Ţarul s’a aşezat la dreapta lui Faure, car’ ŢarevDe la mâna stângă a lui; la dreapta dela Ţar se afla madame Faure. După­ ce sfârşi or­chestrul, se ridică cortina şi pe scenă se aflau toţi artiştii academiei de musică, cari cântau din gură imnul rusesc; pe urmă începu părţi din diferite piese musicalo-dramatice, într'o pausă Ţarul şi Ţarevna eşiră afară pe balconul de pe stradă arătându se imensei mulţime adunată acolo. Representaţia se sfirşi pe la 11 Va, care dl Faure a însoţit părechea ţărească până la ambasadă, luând loc în trăsura lor faţă cu Ţarevna. A doua zi, 7 octomvrie, era destinată cercetării edificiilor şi institutelor celor mai importante din oraş. Dl Faure a venit la ambasadă deja pe la 9Va înainte de ameazi şi luând iarăşi loc în trăsura ţărească, în faţa Ţarevnei, porniră mai întâiu spre cate­drala din Paris, vestita biserică Notre Dame. Deşi ploua, totuşi mergeau cu toţii şi chiar suveraniii în trăsură deschisă. La uşa cate­dralei aştepta cardinalul-primatele Richard cu întreg capitlul, precum şi ministrul de ju­stiţie. Cercetând apoi în paşi repezi launtrul bisericii, Ţarul se opri câteva minute înaintea capelei, unde se află mormântul lui Pasteur. Pe tot timpul cercetării, 20 minute, organul cânta imnul rusesc. Doamna şi d-şoara Faure încă au fost de faţă. De aici s’au dus să visiteze palatul ju­stiţiei şi de acolo îa biserica Saint-Gha­­pelle, unde îi aştepta ministrul de instrucţie, ştiut fiind, că ministerul da culte de mai mulţi ani e desfiinţat în Francia. Urmă apoi visita la Pantheon, unde deasemenea aştepta ministrul instrucţiei pu­blice. Aici amândoi, Ţarui şi Ţarevna, ur­maţi de presidentul Republicei, s’au coborât în cripta lui Carnot, unde zac şi osemin­tele lui Victor Hugo. Trei mii de cununi se află aici — zice suspomenitul corespon­dent — între ele şi o cunună masivă de ar­gint, trimisă de cătră Ţarul Alexandru 111. Ţarul şi Ţarevna au aflat pe madame Car­not cu fiii ei făcând rugăciuni în genunchi la mormântul fostului president al Republicei. După ce le a zis doamnei şi fiilor câteva cu­vinte de mângâiere, Ţarul a depus pe mor­mânt o mare cunună de flori vii: orhidee, rome de b­ea şi ramuri de lauri. Văduva Carnot mulţumi, adânc emoţionată. De la Pantheon au pornit cu toţii la palatul invalizilor. Aci înainte de toate, Ţarul, însoţit de ministrul de răsboiu şi de câţva oficeri, s-a scoborit în cripta lui Napoleoni­, unde a rămas vr’o 5 minute, „adâncit în gân­­duri“. Trezindu-se din cugetare, Ţarul a strins mâna dlui Faure. In curtea pala­tului, a agrăit pe mai mulţi veterani invalizi, car’ după o visita de 20 minute s’a de­părtat. De aici părechea imperială s’a întors acasă la ambasadă, numită pentru astă-dată „pa­latul imperial“, spre a lua dejunul, la care au luat parte între alţii: Ducele d’Aumale, princesa Matilda Bonaparte, ducele şi ducesa de Chartres, ducele Laroche Foucauld, ministrul de externe Ha­no­taux, generalul Boisdeffre, adoairalul Gervais etc. Cea mai remarcabilă festivitate a zile a fost punerea petrii fundamentale a podului monumental, care va fi gata până la expo­­ziţia de la 1890 şi va purta numele de „Ale­xandru IH.“ După dejun Ţarul şi Ţa­revna veniră în trăsură deschisă la locul fe­stivităţii, unde îi aştepta deja presidentul Re­publicei. La sunetul musicii cântând imnul rusesc şi Ma­r­se­illa Ise­a, dl Faure sa­lută pe Ţarul, ear’ Ţarevnei îi sărută mâna şi pe urmă se aşezară în foteluri în urmă­torul mod: Ţarevna la dreapta lui Faure, ear’ pe ambele laturi ale Ţarului cei doi pre­sident ai corpurilor legiuitoare. Ovaţiuni urmau pe ovaţiuni. Membrii operei cântară cântece festive, ear’ artistul dramatic cel mai bun al teatrului „Comédie Fran­caise" rosti o poesie festivă compusă de poetul H e r é d i a, în care sunt preamăriţi: Ţarul Alexandru III, şi părechea ţărească. Nicolae II. a făcut de mai multe ori semn cu capul, pentru a-­şi exprima plăcerea şi pe urmă ceru să fie pre­­sentat poetul. Şi apoi se începu ceremonia. Ţarul şi Ţarevna se sculară de pe foteluri, care mini­strul de comerciu Boucher îi agrăi cu următoarele cuvinte: „Naţiunea franceză a vrut să onoreze memoria gloriosului tată al M. Voastre, de­­stinându-­i unul din cele mai măreţe edificii. Invit pe M. Voastră a confirma această vene­­raţiune din partea unei naţiuni întregi, punând împreună cu presidentul Republicei franceze, peatra fundamentală a podului Alexan­­d­r­u III“. Ţarul şi Ţarevna, dl Faure şi mini­ştrii se duseră pe cheiul Seriei, unde pea­tra stătea gata împodobită cu cununi­­e com­pusă din două bucăţi, dar­ făcând un întreg nedespărţit, anume: din granit francez şi por­fir rusesc, prin ceea­ ce e simbolisată unirea celor două popoare. Ţarul, Ţarevna şi pre­sidentul făcură loviturile obicinuite cu ciocanul şi iscăliră documentul. Lingura de tâncuială, pregătită pentru această ceremonie, este de aur şi cântăreşte P/­ funturi, purtând urmă­toarea inscripţie săpată: „în 7 Octomvrie 1896 M. Lot împăratul Rusiei, Nicol­ae II., împă­răteasa Alexandra Feodorovna şi Fe­lix Faure, presidentul Republicei franceze, au pus peatra fundamentală in Paris, podului Alexandru III. M­â­­­i­n­e a fost mi­­nistrul-president, Henri Boucher ministrul de comerciu şi industrie, Mar’ A. Picard, comisarul general al exposiţiei din 1890“. Şi lemnul lingurii e lucrat foarte artistic şi sim­bolic. Cele două ciocane, cu care au lovit peatra pe de o parte Ţarul şi Ţarevna, pe de alta presidentul sânt din oţăl lustruit şi se aseamănă; cel al presidentului poartă inscrip­ţia aBoburu şi B. F., care al părechii ţăreşti, cu lemn din fildeş, inscripţia: „Baxu şi litera N. Peana cu care a fost iscălit docu­mentul, e imitaţia trestiei de pe Seine din aur verziu şi poartă dată 1896—1900. După­ ce urmară încă unele ceremonii şi ovaţiuni speciale pentru Ţarevna, festivitatea luă sfîrşit printr’o prestaţiune de trei piese de cătră 300 de cântăreţi. La plecare presi­dentul Faure iarăşi a luat loc în trăsura împărătească. Nr. 216 Societatea „Progresul“ în Făgăraş. CONVOCARE. Conform cond­usului comitetului, socie­tatea română „Progresul“ din Făgăraş, îşi va ţine a doua adunare generală din estanLuni, în 26 octomvrie a. c. n., la 3 ore p. m., în Bala hotelului „Paris", la care sunt poftiţi a participa toţi p. i. cu. membri, precum şi alţi binevoitori ai acestei corporaţiuni. Obiectel­e: 1. Raportul comitetului despre starea şi activitatea societăţii delii ultima adunare generală. 2. Raportul cassarului. 3. Curenţii şi propuneri. Din şedinţa comitetului societăţii „Pro­gresul", ţinută la 3 Octomvrie 1896. Dr. Ioan Şenchea, Ioan Beriscu, preşedinte, secretar.

Next