Tribuna, noiembrie 1896 (Anul 13, nr. 241-264)

1896-11-01 / nr. 241

Anul XIII ABONAMENTELE Pentru Sibliu: 1 Lună 85 cr., I/4 an 2 fl. 50 cr., */, an 5 fl., 1 an 10 fl­ Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarofeie: 1­­unie 1­9. 20 cr., I/1 an 3 fl. 50 cr., */, an 7 fi 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: l« an 10 franci, »/, an 20 franci, 1 an 40 franci. Abon&ment* se fac numai pl&tindu-se înainte. Sibiiu, Vineri 1/13 Noemvrie 1896 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dati 7 cr., a doua-oară 6 ci a treia-oară 5 cr.; şi timbra de 30 cî. Redacţie şi administraţi*: Strada Po^iăch lt. ifi. î'elifen Hr. 14. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. Apare în fiecare zi de lucru Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoia*’ Numeri singuratici ă 5 cr. se vând la „Tipografia“, şoc pe acţiuni Nr. 241 Şoapta sentimentului. Nu ascultaţi de nimenea, decât de şoapta sentimentului vostru necorupt... Vienezii cătră Blăjeni, Scrisoarea, pe care treizeci de stu­denţi universitari români au adresat-o acelor viitori „colegi“ ai lor din Blaj, cari s’au nesocotit pe sine înşişi, ’şi-au nesocotit întreg complexul de idei şi sen­timente ce se leagă de numele „Blaj“, — atunci când s’au dus, ca ei să în­chidă uşa exposiţiei millenare din Buda­pesta — este fără îndoială un act fru­mos, de curat patriotism naţional, de cu­rată colegialitate, este un act isvorât din cel mai frumos sentiment, care decorează tinerimea noastră. Bărbătesc în ton şi cald prin cu­prinsul seu, acest avis colegial este o adevărată şoaptă a sentimentului înalt naţional, care aşa de viciu face se bată inimile tinerei noastre generaţiuni. Nu vrem să ne mai ocupăm de în­­suşi faptul ruşinos, la care studenţii din Blaj s’au lăsat să fie angajaţi. Opinia publică s’a cristalisat asu­pra lui şi l-a încrestat deja în răvaşul acelora, cari sânt autorii morali ai ace­stui fapt, care nici­decum nu a fost po­trivit a ridica înălţimea morală a insti­tutului, de al cărui nume se leagă, ca şi o fatalitate. Cu „autorii“ aceştia nici că-­şi va bate lumea capul. Nici la noi, și nici în tabăra contrară, ei nu vor câștiga ce caută, pentru­ că asta e soartea tuturor, cari pornesc din considerațiuni așa de strimte. eeoist­e. linși­te de ori-ce m­irwinin­­­o--------. —r------- — — r---------r*~ mai înalt. Ceea­ ce trebue să ne preocupe inse întotdeauna este tinerimea aceea, care în caşul de faţă inconştientă poate ’şi a asumat o pată pe frumosul seu nume. Ei sânt indivizi, trecători fără urme, ea fuse o colectivitate care va trăi, cât va trăi neamul. Ei, pot să fie hotârâtori azi, ori şi mâne; dar’ n’au fost ieri, şi nu vor mai fi peste câtva timp. Ea insé, tinerimea, va fi întotdeauna un element, care are să dee factorii hotărîtori în viitor. Ei, de comun mediocrități, cari trec fără a versa lumină în urma lor, ea insé, tinerimea, are întotdeauna talente lumi­noase, cari vor străluci viitorul nostru. De aceea ei ne pot fi indiferenţi, tinerimea rnsă nu o putem desconsidera nici în greşelile ei. E frumos tactul, cu care au proce­dat tinerii universitari din Viena, când s’au adresat numai cătră studenţii din Blaj, şi au ignorat cu totul pe cei­ ce în pehodul lor la Canossa li-au fost „con­ducători“. E firesc, că au procedat astfel, pentru­ că sentimentul lor e înalt, şi şoapta sentimentului lor nu se în­dreaptă unuia ori altuia, ci întregu­lui, care se numeşte „studenţimea din Blaj“. Cât de generoasă este şoapta aceasta! „Nu vă despreţuim — dar­ vă con­damnăm faptul. Nu vă deplângem pe voi, dar­ deplângem institutul, ai cărei alumni sunteţi, deplângem neamul, care Mai mult, în Blaj ar trebui ca acest sentiment să fie şi mai viu şi mai stabilit, de­cât ori şi în care alt institut, pentru­ că la Blaj se leagă unele din cele mai strălu­cite figuri, din cele mai măreţe eveni­mente, cari au de comun o influenţă asu­pra educaţiunii sentimentului tineresc. Şi cu toate acestea vedem fluctua­­ţiuni aşa de isbitoare, aşa de respingă­toare, în manifestaţiunile tinerilor stu­denţi din Blaj. Două extreme în aceste manifesta­­ţiuni am văzut în interval scurt, înainte cu 2 ani am văzut tineri din Blaj, cari erau gata să se „scalde în foc“ şi să fie „venin pentru idealul na­ţional“. Acum vedem tineri, de 2—3­ ori atâţia, cari îşi duc „idealul“ la exposiţia millenară din Budapesta... E destul să reflectezi cât de puţin la aceste isbitoare contraste, pentru­ ca să dai tot dreptul tinerimii din Viena, când le strigă studenţilor din Blaj, celor de acum şi celor din viitor: „în lucruri cari ating causa naţională politică a nea­mului românesc nu ascultaţi de nime, decât de şoapta sentimentului vostru necorupt“. Sperăm, că scrisoarea deschisă a ti­nerimii din Viena va impresiona asupra studenţilor din Blaj mai mult decât „abzug­­urile“ ce li­ s’au dat în drum cătră odiosul Ős-Budavár, şi mai mult decât toate celelalte semne de desaprobare a pasului lor nenorocit, condamnat de toată lumea românească, ţi iu . Dacă altceva nu se poate cere dela nişte tineri studenţi, atâta se poate la tot caşul, ca să aibă un sentiment, şi încă un sentiment hotărît. întreagă vieaţa lor e un sentiment. Se poate deci cere dela tinerii stu­denţi români, ca să aibă şi un sentiment național, de care să fie coriștii, și care să le fie conducător în toate acțiunile, cari ating causa neamului lor. Cine ar pută zice, că la tinerii din Blaj nu s’ar găsi acest sentiment? căci și ei es din sânul poporului românesc. Cine ar putea zice, că sentimentul acesta nu s’ar cultiva şi la studenţii din Blaj ? căci doar’ şi ei se adapă la aceleaşi is­­voare, ca şi ceialalţi studenţi români. Petrov, sânt cât se poate de rele, aşa de rele, încât se produc mereu conflicte între ei, ba şi mai mult, ei ar dori să scape unul de altul. Cel puţin domnitorul ’şi-a manife­stat de mai multe­ ori această dorinţă chiar pe faţă şi din causa aceasta tot anul acesta mereu ţine crisa, ba latentă, ba pe faţă, a mi­nisterului de răsboiu bulgar. Petrov­­şi-a dat numai în cele din urmă şese luni, de trei­ ori demisiunea, şi prinţul Ferdi­nand totdeauna cu mare bucurie a primit exprimarea dorinţei ministrului seu, dar’... Petrov întotdeauna voind a chinui pe dom­nitor şi a-’şi arăta valoarea, a făcut să înţe­leagă, printr’o vorbă aruncată aşa numai în hasard, că ar fi în stare a comite indiscre­­ţiuni din timpul regimului Stamburov. Şi durat generaţiunile trecute, ca se sfărâme omnipotenţa absolutismului monarchic, şi se institue în locul seu ocârmuirea „na­ţiunii prin sine însăşi“ ! Idealul antecesorilor generaţiunii noa­­­stre în Europa întreagă era: se dee fiinţă „suveranităţii naţionale“, se asigure „Maiestăţii Sale poporului“ puterile ho­­tărîtoare în stat, şi luptătorii pentru acest ideal erau convinşi, că introducerea siste­mului de guvernament din Englitera în statele continentale va răspunde mai de­­săvîrşit aşteptărilor lor. Şi câtă decepţie ni­ a fost reservat noul, generaţiunii actuale! Câtă deosebire între felul cum îşi imaginau antecesorii noştri, în nobilul lor astă-dată cu invasiunea Tătarilor, prin urmare ne putem închipui cam ce fel de „alegeri“ au fost acestea. Emile de Lavelaye vorbind despre ingerenţele ilegitime în alegeri zice în­­tr’un loc: „Când guvernul face ingerenţe prin ameninţări şi promisiuni, el coboară şi corumpe caracterul naţional“. Aşa este. Dar, când ingerenţele iau proporţiuni atât de colosale şi ne mai­pomenite ca în Ungaria ? Evident că în asemenea cas gu­vernul prepară statului soartea Po­loniei. Dacă ne dăm seamă de aceste „ale­geri“ trebue să admitem, că în acest cas n’a fost vorba de alegeri, ci de a nu­„El cere separaţiunea complectă a Un­gariei de Austria şi introducerea sufragiului universal sub anumite condiţiuni, care arată lămurit orgoliul şi tendenţele Maghiarilor; el limitează sufragiul universal numai la aceia, cari vorbesc îm­ba maghiară; el exclude astfel pe alegătorii celorlalte naţionalităţi, ca Ro­mâni, Croaţi, Slovaci, Sârbi, pe care kos- Buthiştii, fără îndoială că-­i judecă nedemni de a figura în nobila lor companie. E de re­marcat, că aceste naţionalităţi formează un total de 11 milioane, faţă de 6 milioane de Maghiari pur sang. — Kossuth, în mani­festul seu nu-’i exclude pe toţi dela dreptul de a alege, ci numai pe aceia, cari nu vor­besc limba sa: cu modul acesta, el speră a-’i decide de a primi ceea­ ce el numeşte limba Sibiiu, 12 Noemvrie u. „Cupta“. Guvernul unguresc desi­inte prin oficioasele sale ştirea lui Reichswehr despre promisiunile ce le-ar fi făcut Rănite Austriei, cu privire la urcarea „cuptei“. „Reichswehr“ luând act despre această des­­minţire zice, că, viitorul va dovedi întrucât a fost ea necesară ori superfluă, şi întrucât sunt informaţiunile sale exacte sau neexacte! Majoritatea lui Bánffy. Un mag­nat maghiar ’şi-a exprimat următoarele vederi asupra noului parlament ales de Bânffy: — „Câţi oameni liberi, cu caractere in­dependente se află oare în partidul liberal? Să scoatem din grămadă pe miniştri şi pe secretarii lor de stat, şi apoi să strigăm: Care dintre voi nu e director la vre-o bancă, sau consilier în vre-o societate pe acţiuni, care are afaceri cu guvernul? Care dintre voi nu are arânzi de la stat, sau nu are ru­denii, cari stau în astfel de legătură cu gu­vernul ? Care dintre voi nu e concesionat de trenuri vicinale, sau poate promite că în ur­mătorii 20 de ani nu va fi ? Care dintre voi poate promite, că în următorii 10 ani nu va cere de la guvern, nici pentru sine și nici pen­tru rudeniile sale funcţiuni publice ? Care dintre voi nu s’a folosit la alegere de pre­siunile ilegale ale funcţionarilor şi ale presi­denţial de alegere? (acest modern Sobri Józsif) Care dintre voi nu a cumpărat nici un vot, fie din punga sa proprie sau din cassa partidului liberal? Acela, care e curat de aceste învinuiri, să ridice mâna!“ Sigur, că nici unul nu ar pută ridica mâna cu conştienţă curăţă! Foarte caracteristic. Lucru cu­totdeauna la o astfel de vorbuliţă prinţul Ferdinand devine palid şi-’i svâcneşte ceva în inimă, par’că ’i-ar fi deşteptat mini­strul seu de răsboiu o mulţime de lucruri extrem de neplăcute. Şi astfel întotdeauna se vede silit a refuza împlinirea „dorinţei“ (?) minist­rului seu şi a dorinţei sale cele mai adânc simţite, de a scăpa de sfetnicul seu de atâţia ani. încordarea aceasta a relaţiunilor între prinţul Ferdinand şi ministrul seu merge aşa de departe, încât acesta nici nu era să iee parte la ultimile manevre bulgare, necum să le conducă el; numai în ultimul moment, pentru a evita scandalul, domnitorul s’a decis a-’i da voe ministrului să asiste la ma­nevre. De altă parte se ştie, cât e de bine vă­zut prinţul Ferdinand la curtea din Viena; se ştie, că zadarnice au fost toate sforţările lui şi ale rudeniilor sale de a-şi exopera o întâl­nire cu Monarchul nostru, după evoluţia ce a făcut-o spre Rusia. Prin această aversiune a M. Sale împăratului să şi explică faptul, că Ferdinand n’a fost poftit la înaugura­­rea Porţilor-de-fer. Şi acum vine ştirea sensaţională chiar din Sofia. Monarchul nostru a trimis mini­strului de răsboiu Petrov fotografia sa, încadrată într'un pervaz foarte luxos şi pre­­văzută cu propria iscălitură a M. Sale. A doua telegramă din Sofia, confirmând cea din­­tâiu ştire, adaugă că: „prinţul Ferdinand a făcut imediat se parvină la Viena, pe cale diplomatică, mulţumita­ ş i cea mai călduroasă pentru distincţia ministrului seu de răsboiu şi a pus să declare, că el (prinţul) în acest act de graţie a împăratului vede o mare distinc­­ţiune pentru întreaga armată bulgară“. Ce rost? Ce înţeles? La prima vedere se pare un straşnic bobârnac! Se zicem: ta­­biou! Lu ori­ce­­,a*­i loai­te câtâCwrîsUC. „Voinţa Ungariei“. Tragicomedia, care în Ungaria se numeşte „alegerea de deputaţi“ s’a ter­minat. Guvernul maghiar a întrunit imensa majoritate a sufragiilor „poporului ungu­resc“. „Voinţa ţerii“, „voinţa poporului“ s’au manifestat şi au trimis pe timp de alţi cinci ani de zile patru sute şi mai bine de „representanţi“ în camera Unga­riei, din care vreo 280 de aderenţi con­vinşi ai cabinetului Bánffy şi ai parti­dului liberal maghiar. Aşa scriu, în neruşinarea lor tradi­ţională, ziarele ungureşti şi se vor găsi şi de asta-dată mulţi naivi, mai ales în­tre străini, caii vor crede şi vor găsi raţională argumentaţiunea presei maghiare guvernamentale. Fireşte, că realitatea se presentă cu desăvîrşire în alte colori. Nu-’i vorbă, de când cu introduce­rea sistemului parlamentar în cele mai multe state europene, lumea s’a deprins să audă o constantă plângere despre abi­sul ce desparte constituţiile scrise de con­stituţiile aplicate în vieaţa practică ruse din toate instituţiile parlamentare, nici una n a dat cetăţenilor integri şi gândi­tori atâtea motive de critică şi de decep­ţie, ca practica alegerilor pentru corpurile legiuitoare, idealism, regimul parlamentar şi între fe­lul cum el se practică încă în zilele noastre! Chiar şi în Englitera, patria mult citată a parlamentarismului se cunosc şi se recunosc scăderile acestui sistem, şi un prinţ al Albionului a zis celebra vorbă: The­­parliamentary sistem is on its trial, sistemul parlamentar se găseşte încă în stare de experiment. De atunci şi până astăzi criticele acestui sistem se ţin lanţ în statele con­stituţionale culte şi putem zice, că majo­ritatea oamenilor politici oneşti, cari poartă într’adevăr un interes real binelui comun, sânt de acord în accentuarea mul­tiplelor defecte inerente încă acestui sistem. Cu toate acestea defecte fatale, re­gimul constituţional este în ori­ce caz, dintre toate sistemele trecute şi presente, cel mai bun, şi multă lume politică îşi dă mereu silinţă a îndrepta, pe cât se poate, neajunsurile, defectele sale. între aceste defecte locul ântâiu ’l-a ocupat şi îl ocupă posibilitatea de a fal­sifica voinţa poporului şi de a face ast­fel din regimul constituţional, — care trebue considerat ca cea mai înaltă bi­ruinţă a civilisaţiei moderne, un regim — caricatură. Dar’ în cele mai multe state s’au luat şi se iau mereu măsuri din ce în ce mai energice şi mai potrivite, ca să se pună capăt acestui fel de usurpaţiune a puterii statului. Prin urmare, trebue să recunoaştem că ingerenţe ilicite în alegeri au fost şi sânt în multe state constituţionale, dar’ tot aşa trebue să recunoaştem, că în cele mai multe state aceste ingerenţe formau şi formeaza excepţi UUV­ Uţ ui gerilor începe a deveni în timpul din urmă din ce în ce mai mult o realitate. Numai Ungaria cu mult slăvitul ei con­stituţionalism a rămas în această privinţă Inderetul tuturor statelor moderne din Europa. Dacă s’au făcut şi se fac undeva ingerenţe în alegeri, dacă s’au falsificat vre-odată şi se mai falsifică undeva re­­presentanţa ţerii, nicăiri în Europa ace­ste ingerenţe şi aceste falsificări nu se pot compara cu cele­ ce se observă în Un­garia, pentru­ că nicăiri ele nu s’au făcut şi nu se fac cu atâta violenţă, atât de brutal şi atât pe faţă, ca în Ungaria. Ei bine, şi de această dată guvernul maghiar a ţinut să respecte şi să men­ţină intacte vechile tradiţii maghiare în materie de alegeri. Funcţionari, terorisări, promisii, bani, „panduri“, gendarmi, ar­mată şi toată gama violenţelor imaginabile şi neimagi­nabile au fost folosite, pentru­ ca vre­o şese milioane de Maghiari şi 10 milioane de nemaghiari să „aleagă“ 400 de Ma­ghiari drept representanţi ai ţării, ai voinţei popoarelor din Ungaria şi Tran­silvania. Guvernul şi înalta finanţă evreiască au cheltuit milioane de florini, au mobi­­lisat armata, au importat trupe din Au­stria, au bătut şi schingiuit oameni nevi­novaţi, au descărcat puştile în mulţimea alegătorilor, au ucis 23 de oameni şi au rănit alte câteva sute, au dat foc la câ­teva sate şi au pus astfel la cale „ver­dictul ţerii“, unire şi confirmare de deputaţi din partea guvernului Banffy. Românii şi celelalte naţionalităţi nemaghiare nu au luat parte în aceste alegeri. Dacă luau, Ungaria, ne-ar fi dat spectacolul unui răsboiu civil! Care va se zică, sistemul continuă: guvernul maghiar, susţinut de deputaţi cari pretind a „representa“ colegiile ne­maghiarilor, va continua opera de desfiin­ţare naţională a acestora. Şi să nu zici că sistemul politic din Ungaria e putred până în adânci­mile sale. Şi să nu zici, că aceste alegeri sunt o blasfemie a regimului constituţional, şi cea mai mare ruşine pentru secolul şi pentru partea Europei în care ne găsim ? Şi să fie cu putinţă, ca un stat, în care totul e venal şi totul e corupt, şi care nu se basează decât pe minciună pe violenţă şi pe infamie, se poată dăinui ? Cum ? Aici în Sud-Vestul Europei, în punctul de plecare al vijeliilor euro­pene va mai putea să se menţină multă vreme un asemenea putregaiu? Şi în acest putregaiu ’şi-au pus Austria şi Germania speranţele lor? E peste putinţă, pentru­ că nici­odată şi nicăiri în lume n’a putut să persiste un stat ale cărui rădăcini erau cufundate în corupţie şi brutalitate, şi nu poate fi departe timpul, când se va zice Finis Hungariae, cum se zice azi Finis Poloniae. («Liga Română!“.) Am­inrim­ flIGUGIN­G şi presa străina. „Le Journal“. Le Journal publică un articol de poli­tică exterioară, scris de dl A. Saissy, care ocupându-se de înverşunarea luptelor electo­rale din Ungaria, ne dă un exemplu de cum înţeleg Ungurii propaganda în alegeri. Cităm textual: „Cerneala răspândită în valuri în ziare, nu ajunge Maghiarilor pentru a-­şi susţină candidaţii lor. Le trebue întruniri sgomotoase, unde oratori în costum naţional, cu „fokos“ în mână să celebreze gloria erou­lui. Le trebue întâlniri, unde bandele rivale să se încaiere, unde sângele să curgă“. Ne arată apoi cum bor­teşii (agenţi elec­torali) cutreeră ţinuturile în fruntea bandelor lor, aclamaţi fiind şi aclamând pe prieteni, huiduiţi fiind şi huiduind pe rivali. La vot merg pe rînd grupuri grupuri, cu lăutari în fruntea lor. în acea zi se bea în continuu, şi la cel mai mic incident „fokodul“ lucrează şi sângele curge. lndicând apoi grupurile ce întră în lupta electorală, menţionează, că Românii şi Sârbii nu iau parte la luptă, ceea­ ce constitue partea gravă a situaţiunii. „Gil Blas“, „Gil Blas“ din 28 octomvrie 1896, pu­blicând o corespondenţă din Viena relativă la alegerile ungureşti, expune situaţia diferitelor grupări politice, arătând ca mai puternic, grupul independent al lui Kossuth, al cărui program separatist a făcut mult sgomot. A M«nwn «AnnGlî nWAIY»»«tv» Fiii ßlnod fnrtrt nu

Next