Tribuna, ianuarie 1897 (Anul 14, nr. 1-23)
1897-01-01 / nr. 1
inul XIV «Mi *17 4P* I tx^jmmmmsss^eaaBSBammtsi. — ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 85 cr., 1/i an 2 fl. 50 cr., 1/a an 5 fl., 1 an 10 fl. Intru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1, 1 fl. 20 cr., 1/i an 3 fl. 50 cr., */, an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: IlO franci, x/2 an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. 7 Sibiiu, Mercuri 1/13 Ianuarie 1897 i WiVti s i s Apare în fiecare zi de lucru I»( v INSERŢIUNILE noi prima-dată 7 cr., a c a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Un sir garmond prima-dată 7 cr., a doua-oară 6 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcii Nr. 15. Telefon Nr. 14. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Numeri singuratici . 5 cr. se vend la »Tipografia«, soc. pe acţiuni. Protestăm! Poliţia politică a brutalului guvern resc a dac iarăşi de vr’un semn de ce se manifestă la poporul româşi acum întreg sinedriul presei foste şi liberale (!), dela marele rabin şi la cel din urmă „Schreib - Mortz“ '■*, rîngindu-se la prada sa. eE o adevărată urlăturâ în corul ce-’l igiază aceşti coşeri fabricanţi ai opinii publice maghiare. Accentele de ură şi de dispreţ, patria şi ironia, ameninţările şi strigătele - poliţie se amestecă aci ca într’un cert de strigoi. Şi toate acestea lasa unui popor împilat, brutalisat şi visat până la sânge. Se zice, că Românii au de gând să esteze în contra infamului sistem por sub al cărui barbar jug geme îngă ţeara şi sub a cărui domnie de ă şi brutalitate poporul românesc îşi î atacate zilnic cele mai scumpe coi ale sufletului seu, ba îşi vede ameţata chiar existenţa sa naţională, pe cu atâtea jertfe ’şi-a pâstrat-o în eroul alor 2000 de ani printre celei grele împregiurări, ce nu le poate sta istoria vreunui popor din lume. Se zice, că acest popor, care ca o tineră trează a veghiat şi veghiază larta orientală a Monarchiei, în forţăţa puternică a Carpaţilor, şi care tot numai cu prigoniri şi impilă, este plâtit pentru jertfele de bani şi de sânge le aduce patriei sale, se zice că acest or vrea să-şi înalţe încă odată glasul şi spună tuturor, că e Român şi numaiRomân vrea să troiească ori ne moară. Se zice, că acest popor, lovit în din urmă şi mai ales în anul abia virat cu o cruzime ne mai pomenită întreagă Europa, vrea ca să-’şi ridice untul seu de protest în contra nesfirşir crime politice, ce s’au comis şi se uit într’un şir neîntrerupt în contaci, şi ce ar însemna aceasta? Ce ar fi dacă acest protesct s’ar rifi din mii de piepturi româneşti hotâî a nu ceda nici un pas dinaintea italităţii unui guvern? Oare nu e acesta cel mai firesc ru? Răspundeţi voi, cari aţi cutezat să focoriţi înainte ţipetul ce isbucneşte inima unui popor prigonit. Răspundeţi, voi cari rîdeţi de jert s crunte ce le-am adus, pentru cea sfânta causă, pentru causa existenţii stre naţionale, pentru păstrarea intactă a comorii scumpe moştenită de la pârinţii şi străbunii noştri! Voi rideţi şi batjocoriţi ? Dispreţuim rîsul şi batjocura voastră, precum dispreţuim toate aparatele sistemului de brutalităţi, căruia slujiţi pentru bani, precum dispreţuim toate încercările şi sforţările volnice ale guvernului, în a cărui slujbă v’aţi înjosit. Ne-aţi declarat de disolvat partidul nostru naţional, dar’ el trăeşte şi va trăi, cât timp un suflet românesc mai viază cât timp o inimă românească mai bate. Pentru că noi nu ne-am asociat pe dividende, ca să prindem puterea statului şi să stoarcem bunătăţile lui, noi apărăm moşia scumpă ce am moştenit-o din veac în veac sfinţită prin suferinţele seculare ale neamului nostru. Scopul vostru: puterea şi banul; scopul nostru: vieaţa şi sufletul nostru. Ne-aţi oprit toate adunările, toate conferenţele, pentru ca să opriţi funcţionarea organismului nostru naţional. Aţi ignorat toate principiile constituţionale, aţi şters toate libertăţile publice, aţi încălcat toate drepturile cetăţeneşti, numai ca se opriţi pulsul vieţii noastre politice. Ne-aţi dus conducătorii, ca pe nişte, criminali la judecată şi ’i-aţi aruncat in temniţă ca pe nişte trădători, pentru că ’şi-au iubit neamul şi au servit intereselor lui de vieaţă. Presa ni-o a’ţi prigonit şi nu o înlănţuiţi mereu; şcoala şi biserica ni-o profanaţi şi vreţi s- o nimiciţi; ne-aţi schimbat legea, şi aţi răsturnat aşezămintele ei sfinte, temelia vieţii familiare; aţi violentat conştienţele oamenilor noştri silindu-ş i să se închine idolilor voştri, ne-aţi batjocorit şi ne-aţi dejosit atâţia oameni; ne-aţi împuşcat atâţia fraţi, scăldând în sângele lor pământul şi umplând cu gemetele orfanilor şi ale văduvelor sermane lumea; — ne-aţi profanat ce avem mai scump şi sfânt, şi aţi ajuns în trufia voastră nebună, ca să ne scrieţi şi osânda de moarte naţională... Ce mai vreţi? Aţi vrea să ne plecăm capul sub sabia voastră? — să ne înăduşim vocea de indignare? — să ne înecăm ţipetul ce erumpe din adâncul sufletului nostru? Avem un suflet încă în noi! Vieaţa ni e scumpă, neamul ne este drag, legea ni-e sfântă şi viu trăeşte încă în noi suvenirul atâtor lupte glorioase ale străbunilor noştri. Nu vom pleca grumazul nostru sub jugul, cel-au scuturat părinţii noştri. Jurământul pronunţat de 40.000 de Români pe Câmpul libertăţii este jurământul nostru; credeul mărturisit de acei bravi, cari au sigilat cu sânge mărturisirea lor, este temelia credeului nostru politic, şi nu vom lăsa din el nimic, şi nu vom sta şi nu ne vom opri în lupta noastră până ce nu-l veţi recunoaşte, şi nu-l veţi admite asigurând vieaţa şi desvoltarea noastră naţională. De aceea dispreţuim toate rîngiturile voastre de ironie, dispreţuim toate volniciile voastre brutale, dispreţuim toate încercările voastre barbare, şi vom ridica braţul nostru de apărare şi glasul nostru de protest in contra tuturor atacurilor voastre. Aruncat-aţi sămânţa zizaniei printre noi, meşteşugit-’aţi cu toate hămişagurile şi intrigile printre şirurile noastre, astăzi insă vă ştie tot Românul, că la vieaţa noastră aleşuiţi, şi de aceea pe toţi ne veţi găsi uniţi în cuget şi în simţiri, într’un glas şi intr’o găndire: Suntem Românii, voim să rămânem Români întotdeauna! OIŢA „TRIBUNEI“. Poveste de Anul Nou. A fost odată un împărat bătrân, bătrân, de bătrân încât bătrâneţele îl legase de şi el aştepta numai clipa să moară. Simţi, cum li se perde o părticică din ea cu toată suflarea. Abia ochii îi sdrîncă a durere şi pe vecheaa coroană îmirească se vedea scris cu nişte cifre aproape se: 1896. Şi cum era singuri veniră înainte cai, cari îl serviau odată cu credinţă, şi îi părăsiră apoi unul câte unul, când văi, că mărirea lui e în asfinţit. Dar’ nu a să-’l vadă, totuşi e mai bine singur, să înduri compătimirea forţată a unei făţarnice. Dar’ vedeniile!... Vedeniile 11 torturau mic, vedeniile unei conştienţe negre vi Ie morţii. Un plânset sgomotos răsuna In palat, turul patului se îngrămâdiau capii bocien palide feţe. Şi era lung şirul celor nou, şi în continuu se auziau paşi de-al coridoarelor de marmură... — Cine su teţi voi? — Suntem copi a căror părinţi au murit âna ta! Tâ^riCj^Hpse cu îndoită putere, miu rugător mfinile, cerând înapoi ceea ce ni s’a luat. Unul spunea, că nu mai are pe nimeni în lume şi să-’l ducă şi pe el mai bine lângă mă-sa, altul spunea, că de ieri dimineaţă nu mâncase nimic, cei mai mulţi plângeau însă un plâns în el şi sfâşietor, care făcea pe bătrân să se sgudue în toată fiinţa lui de o sensaţie dureroasă din seamă afară. El mângâia şi le spunea că nu a lui e vina, el a făcut aceea-ce trebuia se furi, şi nu avea voia să o facă altcum. Apoi veniră mamele, cari ’şi-au perdut copia. Durerea părea a nu cunoaşte margini. Tot cuvântul era o lacrimă, toată suflarea un suspin. Una li spunea, cât de drăguţ era copilul ei, cum semăna cu tatăl seu. Cum se îngâna în visuri cu îngerii şi începuse tocmai a silabisa cel dintâiu cuvânt: mamă! La ce a trebuit să moară mititelul când era aşa de frumos, şi atât de bun?! Altele isbucniau în blăstemuri smulgânduşi părul şi aruncându-l in faţa nefericitului bătrân. Şi altele iarăşi mute de durere il priviau fix şi rece ca o statuă, ca o petrificare a durerii. Atunci se cutremură palatul întreg. Urlete şi strigăte bestiale răsunau de-alungul vastelor coridoare; sgomotul unui tumult de socialişti sălbatici. Uşa chilii se isbi cu sgomot în lături. „Aicia-’i*! răsună o voce, apoi mulţiiafla se năpădi asup"* '4. îl îi siJLili si trupul lui istovit. T-se gtte: Dacă ’mi-ai luat pentru ce ’od l-ai răpit şi ploaia peste capi pâin că aude şi mângăerea Cerul pământul ? Pentru ce ne împingi In miserie numai pe noi, când alţii înostă f, beaţi cânâ îl grumazi? Asta ’ţi-e dreptatea ?! Şi de nou se porni droaia loviturilor îndesate sub povara cărora bătrânul îşi perdu conştienţa. Ca prin vis auzia zalăit de lanţuri, ccârţăitul uşilor de la temniţi. Bătrânul tresări cu putere şi deschise ochii. La picioarele patului văzu o figură în costum naţional. — Ai venit să mă loveşti şi tu? Grăbeşte, căci în curând nu vei mai avea vreme ! — Să nu crezi be’rânule! Eu sânt Român, şi bine ştiu, că numai magarui a lovit în leu, când îl văzi, ei moare. Dar’ vezi ţinem şi noi minte, am avut parte de multe necaz’ui estan... şi am venit se’ţi mulţumesc. Apoi neînţelegerile. — Ei ştiu. — Dar’ nu vei zice că eu sânt causa. Nu căuta răul la altul, când acela e în tine, între voi s’a născut, voi,'l-aţi nutrit şi tot voi vă miraţi dacă a trebuit să erumpă. Şi una să 'ţi-o însemni, avetVvoi Românii un necat naţional, mai bucuroşi jcontra^g^fl Era străinului, ia* adevărul. ■ a adevărul credeţi în aju— 74 îl V • y,-- • îşa nu multe vi-5 ’uri . — Să I -n -fl, f-i ... Tu ştii că în fa istoirii să grăieşt Sânt e atât de trist? Vezi, totul lui Dumnezeu, dar’ ştiţi şi aceea, că Dumnezeu ajută numai aceluia, care işi ajută însuşi. Şi totuşi de ce lucrurile voastre sânt de aşa, încât dacă ni s’ar da încă odată oca- siune, aţi lucra altmintrelea? Mintea românului cea din urmă!! Bătrânul oftă atâta vorbire il obosise cu desăvîrşire, îşi simţia gâtul uscat, şi pieptul puştii. .. In chilie nu mai era nimenea. Focul se stinsese de mult. Cugetă că va muri de frig; orologiul arăta douăsprezece fără un sfert. Simţia bătăile inimii tot mai rari, tot mai rari. Sângele ii curgea incet prin vine, ca şi când ar fi ştiut şi el, că e aproape clipa de veiai răpaus. O durere amară îi chinuia momentele din urmă, se gândia la binele ce-’l făcuse oamenilor. Şi nu s’a aflat nici o inimă recunoscătoare să-şi aducă aminte de el la marginea gropii. Numai răul.......... şi iarăşi răul !.... O lumină arginţie il isbi tn faţă şi el privi aiurit în giur. La căpătâiu sta o femeie în vestminte"'albe, frumoasă ca o vedenia cerească şi dulce, ca un vis diaconii. Sânt mâor fără bun Eu sânt credinţa, tăierea celor ce cred, bucuria a curii tn vieaţă, Betrânu! se cutremură, nu se gândise la acest nume, decât doară din batjocură... — Iris, sânt credinţa, în care tu şi cu oamenii tăi ai aruncat cu tină, dar’ vezi tot curată am rămas şi tina a căzut asupra voastră. Dar’ n’am venit să te cert. Voiam să-’ţi spun numai, că eu te aveam drag şi pe tru că mă dureau cuvintele tale, pe cariţi le iert acum. — Cum?... Tu?... O putere necunoscută ce voala din lăuntru, ii opri graiul. în fundul inimii lui se deştepta un simţământ necunoscut, care pornia în undulaţiuni puternice, de-’i sguduia toată fiinţa, în cele din urmă il năpădi plânsul. Aşa de binefăcător era plânsul acela! Simţia cum ’i se varsă durerea cu tot picurul de lacrimi. — Plânge numai, plânge! O să treci mai uşurat din vieaţă. Vezi, tu nu ai suflet nemuritor ca oamenii, cu moartea ta sa isprăvit totul, va fi o binefacere pentru tine. Abia în atirea câtorva oameni vei mai trăi, căci bine ai făcut... Şi te vor uita. Aşa să el oamenii; fă bine şi o să te preamărească uâteva zile, fă însă fă,u şi o să te blastema o vieaţă întreagă. Dar’ vino să-’i vezi! Fecioara ii dete mâna şi bătrânul se ttrî, tremaPr ,Q. fereastră Sibiiu, 12 Ianuarie 1897 n. Din parlamentul maghiar. In şedinţa de ieri a dietei ungare (prima după vacanţele de Crăciun) s’a pus în discuţie şi s’a primit proiectul de lega despre „sarea pentru viteu. În înţelesul acestei legi, preţul unei mâji metrice de sare pentru vite s’a scăriţat la 5 fl. Celelalte obiecte mărunţele puse la ordinea zilei au fost deliberate toate, astfel că astăzi se va puta începe discuţia asupra budgetului. Partidele oposiţionale au luat hotărîri în conferenţe prealabile, că nu vor primi budgetul şi nu vor vota încredere guvernului. Disolvarea Reichsrathului. Se dăea pozitivă ştirea că disolvarea Reichsrathului austriac se va întâmpla la 25 Ianuarie, care noul parlament va fi convocat pe 26 Martie. Toate partidele din Austria stau gata de luptă, cu „manifestarile” compuse gata, numai să se publice In ziua dizolvării. Inmediat după întrunirea noului parlament guvernul va pre- zenta toate proiectele de legi, referitoare la rennoirea pactului cu Ungaria. Comisiunile vor lucra în permanenţă vara întreagă, astfel ca la toamnă să se poată începe discuţia în plenum. Bánffy contra Falk Ziarul aCza3* din Krakau, ocupându-se la primul loc cu situaţia politică din Ungaria ’şi exprimă convingerea că s’a Inaugurat o eră politică mai moderată din partea Maghiarilor, care aceasta se datoreşte în mare parte împregiurării, că baronul Bánffy a ştiut să se emancipeze de sub influenţa elementelor radicale din partidul liberal. (Ca bună seamă este a se înţelege clica lui Tisza). Ca ceva foarte semnificativ mai notează numitul ziar faptul, ca japánul Falk Miksa nu va fi de astă-dată referentul comisiunii „captiste“, și că prin urmare, baronul Bánffy nu i mai dă voe lui Falk să joace rolul de mentor al guvernului în partidul liberal. Cu alte cuvinte, baronul Bánffy s’a lăpădat de Falk. întrebarea e însă că oare Falk se lapădă de Bánffy ori ba? Deschiderea camerelor franceze. Noua sesiune a camerelor franceze se deschide azi (Marţi) un modal obicinuit, în ambele case se va pune la ordinea zilei imediat alegerea funcţionarilor. In camera deputaţilor se va susţină candidatura fostului president Brisson, deşi din partea partidului moderat candidatura aceasta nu e prea bine primită. Din această parte ,i se fac adecă grave imputări lui B r is s o n, că pe vremea regimului Bourgeois era prea parţial, pentru a ţină cabinetul acesta la putere. Moderaţii vor candida pe fostul ministru Poincaré la postul de president al camerei deputaţilor, şi e foarte probabil că vor şi învinge. Tot astfel va fi atacată şi candidatura lui Isambert, la postul de vicepreşedinte al camerei, pentru că acest post ar voi „centrul“ să-’l cucerească pentru sine şi să-’l prevadă cu un om din sinul sen. Decadenţă socială. In timpul din urmă s’au înmulţit crimele Intriun mod Îngrozitor, in capitala ţerii. Nu trece zi, in care gazetele patriotice să nu ne aducă câte o ştire de sensaţie. Faptul acesta 11 apreciază Bud. Tagblatt intr’un prim-articol eşit din condeiul deputatului dietal Hock (preot catolic) care zice, că decadenţa aceasta socială e urmarea logică a decadenţei politice in care se silă ţeara. — „Publicul — zice scriitorul — se dedă mereu la bani şi la sânge, la gendarmi şi la abusurile puterii. Azi am ajuns acolo, că alegem cu baionetele, car’ acolo, unde mulţimea cutează a fi de altă păreri contrară dlui protopreter, se puşcă simplu asupra poporului. Câţiva oameni cad grămadă scăldaţi în sângele lor, câteva familii Îşi perd pe susţinătorii lor, numărul văduvelor şi al orfanilor se înmulţeşte, atâta tot. Acestea sunt doar’ Întâmplări de tot obicinuite. Se găsesc zilnic Înşirate în foaia aceasta. Cine se va impedeca dar din ele ? Politica a timpit simţământul moral, astfel, că opiniunea publică nu mai posede puterea disciplinătoare. In modul acesta a fost poporul adus din partea politicianitor fără conştienţă, la convingerea că abusul nu e slăbit vă roade inima când alţii se ridică şi tu rămâi. bune, ci formează isvorul unei puteri, â'Tre*» respectarea legii nu te discua'ifică, ci îţi câştigă putere şi autoritate. Se ne mirăm dar’ când vedem că statistica ne arată un crescăment îngrozitor mni crimei"! Nu ne mirăm, cum să ne mirăm? Ar trebui să ne mirăm atunci când nu ar fi astfel cum e. Nu poate să existe, decât o decadenţă perfectă morală-socială în ţeara în care e luat la goană tot ce e sfânt, — până chiar şi biserica, precum iarăşi, nu poate se aibă alt sfârşit această tristă stare de lucruri, decât o sguduitură îngrozitoare, un groaznic — faliment pe toate liniile. Pater Stojalovszky. Preotul catolic din Miliţia, Stojalovszky, deţinut din partea poliţiei din Budapesta, la rncercarea autorităţilor publice din Austria, a fost pus în libertate, pe motivul, că urmărit fiind pentru delict de caracter curat politic, conform legilor ţerii, nu este a se extrăda achitaţilor austriace. Motivarea acestei hotărîri a tribunalului regesc din Budapesta a fost trimisă ministrului de justiţie spre decidere finală, ministrul a acceptat întru toate hotărîrea şi a dispus punerea în libertate a deţinutului. De Anul M. Cluj, 31 Decemvrie v. (V. Mol.) Timpul, această „icoană fluidă a infinitului“ — cum ’l-a numit, un filosof din vechime — se strecoară şi dispare pe neobservate, rămânând cu toate aceste în sine neschimbat şi infinit. Şi nimic în natură nu ne dă nici un semn barem, din care să ştim, că de fapt ne aflăm la o înmormântare a unui an vechiu, şi că un nou născut al lui Hronos îi a ocupat domnia cea de 365 de zile. Lucru natural, căci numai noi oamenii sfinţeai aceia, cari dedaţi a vede şi percepe totul numai prin prisma fiinţei noastre mărginite, am împărţit chiar şi vremea nemărginită trăgându-o pe un calapod de ani, luni, zile, ore etc. Am ajuns dar’ se scriem anul 1897, încă de 4 ori va mai parcurge planetul nostru calea imensă în giurul soarelui şi vom încheia şi secolul acesta, al 19-lea după numărarea noastră, de când adecă s’a ivit pe pământ propoveduitorul legii noue, zeul-om, cel născut din Nazaret, întocmai ca şi călătorul, care după un drum lung şi ostenieios, ajungând la un punct marcant al caii percurse, îşi aruncă privirile federei, pentru ca la vederea sporului făcuri oţelească oarecum pentru ostenelile cuiva!n® mai aşteaptă; tot astfel şi no din ziua aceasta, când păşim pe pragul unui nou an, se cade să ne aruncăm privirile în trecutul care ’l-am — Cine eşti tu, fecioară?