Tribuna, martie 1897 (Anul 14, nr. 48-72)

1897-03-01 / nr. 48

Anul XIV Sibiiu, Sâmbătă 1/13 Martie 1897 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/l an 2 fl. 50 cr., */, an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/l an 3 fl. 50 cr., */, an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/l an 10 franci, 1/a an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru Nr. 48 INSERŢIUNILE Un şir garmond prim­a­ dată 7 cr., a doua­ oară 6 cr. a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcii Nr. 15, Telefon Nr. 14. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Numeri singuratici î 5 cf. se vând la »Tipografia«, soc. pe acţiuni, în agonie. (..) Se apropie mereu. Se apropie zile grele pe seamă baronului Bánffy şi a colegilor săi din cabinetul maghiar. Proiectele de legi, referitoare la reînoirea pactului cu Austria, vor fi pre­­sentate dietei maghiare în şedinţa din 20 Martie, şi probabil că tot atunci se va cere şi alegerea comisiunii, care în înţelegere cu comisiunea austriacă va avea misiunea se statorească cheia luotei. Vor ajunge aceste comisiuni la o înţele­gere perfectă ori ba, — e un lucru pe care azi nu-’l poate şti nici Bânffy, şi nici colegul seu austriac Badeni. Acest din urmă nu-’şi cunoaşte încă parlamentul, pentru­ că alegerile sunt chiar acum în curgere, —­ear’ baronul Bánffy începe deja a se teme de o straşnică oposiţie, ce — afirmative — ’i­ se va face chiar din partea majorităţii sale, aleasă cu atâta greutate şi atâta — cheltueală. Un curent contrar ori­ cărei urcăn a cuptei, să zice că începe a se compune şi a se cristalisa tot mai bine în sînul partidului liberal, şi încep a se ivi chiar şi în presa guvernamentală voci, cari nu cobesc a bine pentru vieaţa cabinetului Bánffy. Ba temerile merg şi mai departe, se pune în vedere chiar şi o sguduire a întreg partidului de la putere, şi în consecenţă, a actualului parlament, alcă­tuit atât de bine, şi cu atâta isteţime. Şi toate acestea se spun pe faţă, din parte guvernamentală, am pute zice — oficioasă. Pesti Hírlap, ziar care stă în ser­viciul guvernului maghiar, scria — de pildă — mai zilele trecute urmă­toarele : „Partidul guvernamental, şi ori­care membru al acestuia, are datorinţa de onoare a respinge ori ce proiect de cuptă, care In urcarea cuotei caută regres pentru acelea grele defavoruri, pe cari Ungaria le supoartă de ani de zile, şi cari in fine acum au se fie denaturate.... Trebue se ţinem necondiţionat la junc­­ţii, dar’ aceasta însemnează, nu alta decât că fără o dreaptă statorire a luptei, şi fără sanarea vechilor miserii economice, teritorul vamal comun nu se poate susţină. Noi nu-’l vom susţină, pentru­ că nu-’l putem motiva, nici din punct de vedere finanţiar, dar’ nici din punct de vedere politic.... Se poate, că prin luarea unei astfel de poziții se periclitează existența cabinetului; se poate că se periclitează chiar și partidul gu­vernamental, actuala majoritate, actualul par­lament, dar, de aceasta eventualitate trebuia se ţină seamă ori­care factor al politicei ma­ghiare .... Dacă va fi disolvat parlamentul, se va compune altul nou în locul său, dar­ nici­odată nu se va găsi un parlament, care se plătească concesiuni fictive, cu o urcare efectivă de luplă­. E energic și categoric ziarul inte­reselor celor de la putere, ca să nu zicem şi noi, organul lui Hass­et Deutsch; şi când ne gândim, că aceasta foaie stă sub conducerea lui Neményi Ambrus, un stilp al guvernului, care cunoaşte toate secretele finanţiare ale cabinetului Bánffy, pentru­ că fiind dânsul referent al comi­siunii financiare, a avut ocasiune a stră­bate și printre t­ainele de după culise : trebue să-­i dăm o însemnătate oare­care. Treaba cu cupta — cum se vede — nu stă dar’ prea bine pentru Bânffy și pentru supusa sa majoritate. Atât cabinetul, cât și partidul lui Bânffy se află în agonie. Pentru aceea fnsă să nu creadă nime, că majoritatea lui Bánffy nu ar primi „ nici un fel“ de urcare a cuptei, cum zice „Pesti Napid“. Tendenţele artico­lului apărut în coloanele acestui organ guvernamental, sigur că cu ştirea şi în­voirea guvernului maghiar, sunt cu totul altele, şi se pot ceti clar printre sire. Se intenţionează adecă un atac de intimidare, o presiune asupra parlamen­tului austriac, şi asupra guvernului din Austria, ca aceşti factori de dincolo de Laita, să nu ţină morţiş la punctul lor de vedere statolit în anul trecut, cu privire la luptă. Se ştie că cei din Austria au cerut în anul trecut, ca „cupla“ să se statorească în 41 percente pentru Ungaria. Cei din Budapesta au răspuns însă cu un categoric: „nu dăm nimic mai mult ca până acum, adecă rămânem la 31 percente“. Urmarea a fost disolvarea parlamentului maghiar. Disolvarea s-a făcut pentru aceea, pen­­tru­ că baronul Bânffy, pe sub mână, a făcut promisiuni celor din Austria că va urca cupta la 35 percente, — şi trebuia să se ţină de cuvânt. ’Şi-a ales dar’ de fapt o astfel de dietă, care în tot mo­mentul îi votează o propunere făcută în direcţiunea aceasta. Bânffy se poate ţină de promisiune. Pericolul însă nu zace aci, ci nn im­­pregiurarea, că guvernul austriac nu a făcut celor din Budapesta nici o promi­siune, că se va mulţumi cu „cuola“ de 35 percente,­­ şi e mai mult ca sigur, că noul parlament va ţină tot la cheia compusă în anul trecut, ori poate va merge chiar şi mai departe, şi va zice: „Ungurii au drepturi egale cu noi, să fim şi la sarcini egali! Fie dar’ cuota 50—50!“. De aceasta eventualitate se teme Banffy, şi de aceea ’şi-a pus trimbi­­ţaşii de la Pesti Napló se vestească din vreme în lume, că „partidul guvernamen­tal are datorinţă de onoare a nu primi nici un fel de urcare a „cuptei“, şi să ameninţe pe cei din Austria cu căderea partidului liberal, cu disolvarea parlamen­tului şi mai ales cu prorocia, că „nu se va afla nici un parlament în Ungaria, care se voteze urcarea cuotei“. E o fificărie la mijloc, fificărie is­codită de baronul Bânffy în scopul de a îmblânzi, poate chiar de a i­n­ti­mid­a pe cei din Austria, făcându-’i se creadă, că dacă nu primesc atâta cât le dă Bânffy, nu vor căpăta nici atâta dela­­ alt guvern fi alt parlament. Dar’ e o fificărie rău plănuită, pentru­ că ’i­ se cu­noaşte prea uşor tendenţa. Baronul Bánffy voeşte să tragă pe sfoară pe cei din Austria, dar’ să pă­căleşte urît, pentru­ că noul parlament au­striac nu se va lăsa să fie tras pe sfoară; în schimb însă toate ameninţările sale cu căderea guvernului, cu căderea parti­dului guvernamental, şi cu disolvarea par­lamentului se pot uşor preface în fapte, — fără aşi fi ajuns dînsul scopul. Nu zugrăvi pe dracul pe părete, e vorba Românului! Dar’ baronul Bánffy aşa să vede, că nu o cunoaşte. Sibiiu, 12 Martie­­. Alt termin. Mai zilele trecute anun­ţau patrioticele noastre ca positivă ştirea, că dl D. A. Sturdza va primi de nou şefia cabinetului român, şi încă în timpul cel mai scurt. Azi îi dau însă alt termin, —­ ceva mai lung — şi publică următoarea telegramă primită din Bucureşti, tot din isvorul bine­cunoscut : »In cercurile politice de aici (Bucureşti) e lăţită ştirea, că între guvern şi dl Sturdza s’a făcut înţelegerea, ca actualul guvern să rămână în funcţiune până la toamnă , când apoi se va pune dl Sturdza în fruntea cabi­netului, în care vor rămâne şi mai departe actualii miniştri: Aurelian, Lascar, Cantacuzino şi Stoice­scul. Adecă până la toamnă! Nu cumva pentru­ că .... sunt cam acri strugurii ? ? Alegerile în Bucovina. Mercuri, în 10 Martie, au ales comunele rurale din Bu­covina deputaţi pentru Reichsrathul din Viena şi au fost realeşi ambii deputaţi ro­mâni de până acum, anume: domnii Iancu Lupul şi Eudoxie de Hormuzachi. In 14 Martie aleg oraşele, care în 15 Martie marii proprietari. ŞEDINŢA II (Continuare din numărul 47). Sibiiu, 12 Martie n. Raportul comisiunei de 15. Dl Dr. A. Bunea, continuând referada comisiei de 15, recomandă spre primire schim­bările făcute de comitet în statute, fiind foarte avantagioase, ca s. p. împregiurarea, că preşe­dinţii şi vicepreşedinţii nu mai trebuesc întăriţi de guvern, ca mai ’nainte, când se putea în­tâmpla, ca guvernul să nu întărească pe cei neagreaţi de dînsul (es. caşul S. Sale Epis­copului Popea, ales de vicepreşedinte), apoi posibilitatea întemeierii de agenturi etc. Privitor la propunerile despre modifica­rea titlului, dl Dr. Bunea îşi apără propu­nerea sa, combătând pe celelalte pe larg şi cu exemple. Voci: Nu-­i la obiect. Dr. Bunea: Nu primesc îndrumări decât de la dl preşedinte. Preşedintele. Numai la 1861, când s’a întemeiat „Asociaţiunea“, a mai fost o adu­nare atât de serioasă şi atât de înfocată ca cea de azi; la acea adunare am luat şi eu parte şi de aceea o afirm asta. In conside­rarea seriosităţii momentului, să avem pa­­cienţă a asculta pe vorbitori, care vorbitorii să se ţie strâns de obiect. Dr. Bunea face apel la membri, să vo­­teze pentru propunerea d-sale, vremurile în cari trăim fiind­­ foarte­ grele şi anormale. Propunerea domnului Dr. Bunea e ur­mătoarea : 1. Adunarea se identifică întru toate cu vederile și motivele expuse în representanţa comitetului central, prin care a apărat şi a cerut să fie neschimbat titlul „Asociaţiunii“ din statutele vechi. 2. Adunarea generală cere deci şi din partea sa, ca ministrul supunând din nou unei aprecieri binevoitoare motivele din represen­­taţiunea comitetului, să binevoiască a absta dela pretensiunea sa de a se modifica titlul vechiu al „Asociaţiunii“. 3. Dacă însă înaltul minister nici după acestea nu voeşte a lua în consideraţiune ce­rerea noastră justă şi echitabilă, atunci să aproabe statutele şi cu modificarea titlului, spre care scop şi­ se subşterne statutele formu­late şi cu modificarea impusă spre eventuala aprobare. Preşedintele distinge două propuneri în raportul comisiei: luarea spre ştire a modifi­cărilor făcute în statute, şi primirea propu­nem de a se elimina din titlul „Asociaţiunii“ cuvântul „transilvană“. Dl Cosma observă, că mai întâiu întreg raportul are să se supună desbaterei în general. Dl Dr. Tripon: trebue să fim cu foarte multă bunăvoinţă şi faţă de părerile altora. Fiind mai multe propuneri contrare propu­nerii II. a comisiei, propun ca şedinţa să se suspende pe 15 minute, spre a se ajunge la o înţelegere unanimă între contrapropuneri. Dr. Beu propune primirea în general a raportului comisiei. Se primeşte. Urmează desbatarea în special. Propunerea unanimă a comisiei, ca­u mo­­dificările făcute de comitet în statute să se iee spre ştire“ se primeşte cu unanimitate. Dl Dr. Dăianu apără părerea dlui Dr. Tripon, cerând unificarea contrapropunerilor în scopul acesta cere suspendarea şedinţei. O. Pop de Băseşti sprijineşte această cerere. Şedinţa se suspendă pe 15 minute, în pauză. Aproape toţi membrii, ales cei mai tineri, se ridică agitaţi de pe băncile lor. O discuţie vină şi înfocată se încinge în sală şi pe co­ridoare. Exclamări puternice de pro şi contra răsună de pretutindeni. Şi, pe încet, excla­mările de pro devin aproape unanime..., ce oare? Foarte simplul Cei pentru „contra“ s’au retras spre a conveni asupra unei singure propuneri. După pauză. Clopoţelul preşedintelui sună chemător. Sala se umple oar’ de lume. Dar’ numai cei pro sânt faţă, ceilalţi în mare parte lipsesc... Un murmur de impacienţă se porneşte în sală. Cei mai intoleranţi cer începerea discuţiei. Presidentii încearcă să-’i calmeze... Deodată... Iată-’i! Cu faţa radioasă de seninul solidari­tăţii păşesc la sală şi se aşează la locu­rile lor. Propunerile. Dl Dr. Pop vicarul Năsăudului, cere cu­vântul. Se face o linişte adâncă, asistenţa îm­bracă haina unei neobişnuite solemnităţi. Dis­­posiţia membrilor pare mult mai ridicată şi mai­­ impersonală. Cu o voce înălţată, demnă şi sigură, sim­paticul vicar începe a-­şi ţine vorbirea, care — fără exagerare pot zice — a fost nota cea mai frumoasă şi cea mai înălţătoare a întregei adunări generale. Dl Dr. Pop expune situaţia gravă, în care e adusă „Asociaţiunea“. Arată, că dîn­sul, deşi tinăr şi deşi ascultă sfatul bătrâ­nilor, a făcut totuşi o propunere contrară, având a fi interpretul corect al celor­ ce­­l-au trimis aici. Fidel părerii acestora a făcut o pro­punere opusă majorităţii comisiei, căci oposi­­ţia e de lipsă, şi unde nu-­i oposiţie, trebue creată. Să nu se mire deci domnul referent, că părerile între membrii sânt atât de diver­gente, după­ cum a zis intenţionat sau nein­tenţionat, căci numai divergenţa asta de pă­reri e firească. Membrii trebue să-­şi împli­nească datorinţa faţă de opinia publică, ce ochi aţintiţi îndreaptă la adunarea generală. După acesta dl Dr. Pop, face în numele seu şi ai mai multor coamembrii următoarea propunere, combinată din toate propunerile contrare celei a comisiei: „Ad. gen. extr. ia la cunoştiinţă paşii făcuţi de on. comitet in afacerea modificării statutelor, şi pe baza raportului seu decide: „Ad. gen. extr. de azi nu se simte în­demnată a schimba titlul de până acum al „Asociaţiunii“. „Pentru executarea acestei decisiuni ad. gen. extr. însărcinează comitetul de a face o representaţiune cătră înaltul minister şi de a raporta despre resultat viitoarei ad. gen. Dr. Murăşanu, Dr. D. Ciuta, Dr. Pop, Dr. Frâncu, Dr. G. Tripon Iuliu Coroian, F. Hossu Longin“. Continuând, dl Dr. Pop face o excelentă motivare a propunerii d-sale, întrerupt de dese semne de complacere și aprobare din partea asistenților. Mai întâiu de toate — zice vorbitorul — numai statutele cele vechi ne pot fi de­terminative în hotarârile noastre. Chestia modificării n’a venit până acum înaintea adunării generale, deci adunarea ge­nerală e în drept a se pronunţa asupra ei. Un alt motiv, care îndeamnă contra mo­dificării titlului, e demnitatea membrilor. Ace­ştia n’au a se îngriji de binele particular, ci de binele întreg neamului românesc din pa­trie, representând ei pe toţi membrii „Aso­ciaţiunii“. Avem pe partea noastră faţă de ministru dreptul natural (ca popor), dreptul legal (întărirea statutelor din partea Maie­stăţii Sale) şi dreptul istoric (faptul, că de 35 ani „Asociaţiunea“ există cu acel titlu, pe care ministrul pretinde să-­l schimbăm acum.) E mai greu a apăra ce ai, decât a câştiga ceva nou, zice domnul Dr. Pop, de aceea să ne cugetăm la chipul de a ne apăra. Un alt motiv contra modificării e dato­rinţa membrilor faţă de posteritate. Noi — zice domnul Dr. Pop — nu trăim numai pen­tru present, ci şi pentru viitor. Şi dacă acum n’am lucra corect, am fi traşi înaintea jude­căţii opiniei publice şi a istoriei, dar­ asta e cea mai teribilă judecată. (Aslause prelun­gite). Dl Cosma îşi apără propunerea sa, pe care ’şi-a insuşit-o ca membru al comisiei dl advocat Preda, şi declară, că d-sa consideră rescriptul ministrului ca un ultimat. Nu se teme, că ministrul n’ar încuviinţa titlul „Aso­­ciaţiunii* fără cuvântul „transilvană*, căci în­cuviinţarea de sigur va urma. Propunerea comisiei (adecă a d-sale. — Rap.) — zice d-sa — satisface şi cererii ministrului şi ace­lora, cari susţin, că în nouăle statute n’ar fi destul de accentuat cuvântul „român“ și „li­teratură română“. Incheiând, domnul C­o­sma spune, că atunci, când vor fi alte împregiurări, mai bune, putem restitui în titlu cuvântul „transilvană“, '(Ilaritate)?" Dl Mateiu Voibean: Dacă ar fi după inima mea, aş zice mai mult decât dl Pop. Dar’ mintea nu mă lasă. Se ne mulţumim cu ce ne dă acum ministrul, şi să zicem „Doamne fereşte-me de mai rău“. Numai eu şi fratele Bunea ştim, cât de grele sânt îm­­pregiurările de azi. Eu, dlor, sânt mai Ro­mân ca Dr. Frâncu, Dr. Murăşanu etc., car’ domnul Bănea e mai Român ca toţi. Dacă ar fi după inima mea, eu aş fi mai aproape de propunerea dlui Pop, şi ’l-aş săruta. (Ila­ritate generală. Damele surîd sfios), pentru frumoasa sa cuvântare. Mintea însă mă îndeamnă să nu fiu nici pentru propunerea dlui Cosma, deşi şi asta e prima­ dată, în întreagă vieaţa mea că votez contra dlui Cosma. (Ilaritate generală, râ­­sete). Eu votez pentru propunerea fratelui Bunea. Când am căpăta de la ministru cuvântul „transil­vană“, eu aş cere şi mai mult, aşa însă nu putem insista pe lângă acest cuvânt, care azi a ajuns o ficţiune. (Protestări). Dl vicar Ilar. Puşcariu: Să nu ne is­­bim de guvern. Modificarea titlului e prea exagerată în importanţă, din partea unora. Argumentele dlui Murăşanu cu §§­ii 3 şi 24 din statute pot suna ceva, în fond însă nu­’s nimic. Sânt pentru propunerea domnului Bunea. Dl Dr. Murăşanu sbiciueşte direcţia ce s’a manifestat în vorbirea dlui Voibean, nu­­mindu-o nu numai greşită, ci chiar funestă, deoare­ce ea glorifică principiul medieval, „pu­terea merge înaintea dreptului“. Protestează împotriva reproşurilor ce se aduc aderenţilor contrapropunerii şi reflectează dlui vicar Puş­cariu. „Am fi nemernici, dacă n’am lucra să asigurăm ziua de mâne“, zice d-sa. E pentru propunerea dlui vicar Pop. Se cere şi se primeşte închiderea dis­cuţiei. Ca insinuat de mai nainte la cuvânt, mai vorbeşte domnul Axinte Sever. Bătrânul Axente povestește o hazlie anec­dotă din 1812, înterpretându-o în favorul pro­punerii dlui Dr. Pop. Dl Tilea spune, că şi dînsul ar fi pentru frumoasa propunere a dlui Pop, dări numai dacă ar şti, că nu va întruni majoritatea ; s’ar spăria, de ar vede, că pe lângă dînsul e majoritatea. D-sa se teme, că primind adu­narea generală propunerea dlui Dr. Pop, gu­vernul ar desfiinţa „Asociaţiunea*. Adunarea generală n’are insă dreptul de­ a jertfi o instituţie, care aparţine tuturor Românilor din ţeară. Preşedintele recomandă în atenţie mem­brilor principiul străbun: „Quid iuris, quid consilii“, şi aminteşte, că la întemeierea „Asociaţiunii“ cuvântul „transilvană“ era pri­vit de toţi ca o restricţiune, — dar­ toate acestea declară că le face fără a voi să influ­­enţeze judecata membrilor. Dl N. Pop se rectifică faţă de ilustrul president, spunând, că n’a voit să-’i reproşeze nimic, ci numai să-’şi explice procedura sa, apoi respinge insinuarea că ar fi voit să sacrifice „Asociaţiunea" şi că ar vîna după popularitate. Spune mai departe, că n’a lu­crat numai cu inima, ci şi cu mintea, dovadă Invocarea §§­lor (3 şi 24), despre cari cei mai competenţi, domnii advocaţi, sigur nu admit, că ar aparţină inimei (ilaritate), a­cum şi alte argumente raţionale. Propunerea dlui Cosma o consideră mult mai primejdie

Next