Tribuna, martie 1897 (Anul 14, nr. 48-72)
1897-03-01 / nr. 48
Anul XIV Sibiiu, Sâmbătă 1/13 Martie 1897 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/l an 2 fl. 50 cr., */, an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/l an 3 fl. 50 cr., */, an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/l an 10 franci, 1/a an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru Nr. 48 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcii Nr. 15, Telefon Nr. 14. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Numeri singuratici î 5 cf. se vând la »Tipografia«, soc. pe acţiuni, în agonie. (..) Se apropie mereu. Se apropie zile grele pe seamă baronului Bánffy şi a colegilor săi din cabinetul maghiar. Proiectele de legi, referitoare la reînoirea pactului cu Austria, vor fi presentate dietei maghiare în şedinţa din 20 Martie, şi probabil că tot atunci se va cere şi alegerea comisiunii, care în înţelegere cu comisiunea austriacă va avea misiunea se statorească cheia luotei. Vor ajunge aceste comisiuni la o înţelegere perfectă ori ba, — e un lucru pe care azi nu-’l poate şti nici Bânffy, şi nici colegul seu austriac Badeni. Acest din urmă nu-’şi cunoaşte încă parlamentul, pentru că alegerile sunt chiar acum în curgere, —ear’ baronul Bánffy începe deja a se teme de o straşnică oposiţie, ce — afirmative — ’i se va face chiar din partea majorităţii sale, aleasă cu atâta greutate şi atâta — cheltueală. Un curent contrar ori cărei urcăn a cuptei, să zice că începe a se compune şi a se cristalisa tot mai bine în sînul partidului liberal, şi încep a se ivi chiar şi în presa guvernamentală voci, cari nu cobesc a bine pentru vieaţa cabinetului Bánffy. Ba temerile merg şi mai departe, se pune în vedere chiar şi o sguduire a întreg partidului de la putere, şi în consecenţă, a actualului parlament, alcătuit atât de bine, şi cu atâta isteţime. Şi toate acestea se spun pe faţă, din parte guvernamentală, am pute zice — oficioasă. Pesti Hírlap, ziar care stă în serviciul guvernului maghiar, scria — de pildă — mai zilele trecute următoarele : „Partidul guvernamental, şi oricare membru al acestuia, are datorinţa de onoare a respinge ori ce proiect de cuptă, care In urcarea cuotei caută regres pentru acelea grele defavoruri, pe cari Ungaria le supoartă de ani de zile, şi cari in fine acum au se fie denaturate.... Trebue se ţinem necondiţionat la juncţii, dar’ aceasta însemnează, nu alta decât că fără o dreaptă statorire a luptei, şi fără sanarea vechilor miserii economice, teritorul vamal comun nu se poate susţină. Noi nu-’l vom susţină, pentru că nu-’l putem motiva, nici din punct de vedere finanţiar, dar’ nici din punct de vedere politic.... Se poate, că prin luarea unei astfel de poziții se periclitează existența cabinetului; se poate că se periclitează chiar și partidul guvernamental, actuala majoritate, actualul parlament, dar, de aceasta eventualitate trebuia se ţină seamă oricare factor al politicei maghiare .... Dacă va fi disolvat parlamentul, se va compune altul nou în locul său, dar niciodată nu se va găsi un parlament, care se plătească concesiuni fictive, cu o urcare efectivă de luplă. E energic și categoric ziarul intereselor celor de la putere, ca să nu zicem şi noi, organul lui Hasset Deutsch; şi când ne gândim, că aceasta foaie stă sub conducerea lui Neményi Ambrus, un stilp al guvernului, care cunoaşte toate secretele finanţiare ale cabinetului Bánffy, pentru că fiind dânsul referent al comisiunii financiare, a avut ocasiune a străbate și printre tainele de după culise : trebue să-i dăm o însemnătate oarecare. Treaba cu cupta — cum se vede — nu stă dar’ prea bine pentru Bânffy și pentru supusa sa majoritate. Atât cabinetul, cât și partidul lui Bânffy se află în agonie. Pentru aceea fnsă să nu creadă nime, că majoritatea lui Bánffy nu ar primi „ nici un fel“ de urcare a cuptei, cum zice „Pesti Napid“. Tendenţele articolului apărut în coloanele acestui organ guvernamental, sigur că cu ştirea şi învoirea guvernului maghiar, sunt cu totul altele, şi se pot ceti clar printre sire. Se intenţionează adecă un atac de intimidare, o presiune asupra parlamentului austriac, şi asupra guvernului din Austria, ca aceşti factori de dincolo de Laita, să nu ţină morţiş la punctul lor de vedere statolit în anul trecut, cu privire la luptă. Se ştie că cei din Austria au cerut în anul trecut, ca „cupla“ să se statorească în 41 percente pentru Ungaria. Cei din Budapesta au răspuns însă cu un categoric: „nu dăm nimic mai mult ca până acum, adecă rămânem la 31 percente“. Urmarea a fost disolvarea parlamentului maghiar. Disolvarea s-a făcut pentru aceea, pentru că baronul Bânffy, pe sub mână, a făcut promisiuni celor din Austria că va urca cupta la 35 percente, — şi trebuia să se ţină de cuvânt. ’Şi-a ales dar’ de fapt o astfel de dietă, care în tot momentul îi votează o propunere făcută în direcţiunea aceasta. Bânffy se poate ţină de promisiune. Pericolul însă nu zace aci, ci nn impregiurarea, că guvernul austriac nu a făcut celor din Budapesta nici o promisiune, că se va mulţumi cu „cuola“ de 35 percente, şi e mai mult ca sigur, că noul parlament va ţină tot la cheia compusă în anul trecut, ori poate va merge chiar şi mai departe, şi va zice: „Ungurii au drepturi egale cu noi, să fim şi la sarcini egali! Fie dar’ cuota 50—50!“. De aceasta eventualitate se teme Banffy, şi de aceea ’şi-a pus trimbiţaşii de la Pesti Napló se vestească din vreme în lume, că „partidul guvernamental are datorinţă de onoare a nu primi nici un fel de urcare a „cuptei“, şi să ameninţe pe cei din Austria cu căderea partidului liberal, cu disolvarea parlamentului şi mai ales cu prorocia, că „nu se va afla nici un parlament în Ungaria, care se voteze urcarea cuotei“. E o fificărie la mijloc, fificărie iscodită de baronul Bânffy în scopul de a îmblânzi, poate chiar de a intimida pe cei din Austria, făcându-’i se creadă, că dacă nu primesc atâta cât le dă Bânffy, nu vor căpăta nici atâta dela alt guvern fi alt parlament. Dar’ e o fificărie rău plănuită, pentru că ’i se cunoaşte prea uşor tendenţa. Baronul Bánffy voeşte să tragă pe sfoară pe cei din Austria, dar’ să păcăleşte urît, pentru că noul parlament austriac nu se va lăsa să fie tras pe sfoară; în schimb însă toate ameninţările sale cu căderea guvernului, cu căderea partidului guvernamental, şi cu disolvarea parlamentului se pot uşor preface în fapte, — fără aşi fi ajuns dînsul scopul. Nu zugrăvi pe dracul pe părete, e vorba Românului! Dar’ baronul Bánffy aşa să vede, că nu o cunoaşte. Sibiiu, 12 Martie. Alt termin. Mai zilele trecute anunţau patrioticele noastre ca positivă ştirea, că dl D. A. Sturdza va primi de nou şefia cabinetului român, şi încă în timpul cel mai scurt. Azi îi dau însă alt termin, — ceva mai lung — şi publică următoarea telegramă primită din Bucureşti, tot din isvorul binecunoscut : »In cercurile politice de aici (Bucureşti) e lăţită ştirea, că între guvern şi dl Sturdza s’a făcut înţelegerea, ca actualul guvern să rămână în funcţiune până la toamnă , când apoi se va pune dl Sturdza în fruntea cabinetului, în care vor rămâne şi mai departe actualii miniştri: Aurelian, Lascar, Cantacuzino şi Stoicescul. Adecă până la toamnă! Nu cumva pentru că .... sunt cam acri strugurii ? ? Alegerile în Bucovina. Mercuri, în 10 Martie, au ales comunele rurale din Bucovina deputaţi pentru Reichsrathul din Viena şi au fost realeşi ambii deputaţi români de până acum, anume: domnii Iancu Lupul şi Eudoxie de Hormuzachi. In 14 Martie aleg oraşele, care în 15 Martie marii proprietari. ŞEDINŢA II (Continuare din numărul 47). Sibiiu, 12 Martie n. Raportul comisiunei de 15. Dl Dr. A. Bunea, continuând referada comisiei de 15, recomandă spre primire schimbările făcute de comitet în statute, fiind foarte avantagioase, ca s. p. împregiurarea, că preşedinţii şi vicepreşedinţii nu mai trebuesc întăriţi de guvern, ca mai ’nainte, când se putea întâmpla, ca guvernul să nu întărească pe cei neagreaţi de dînsul (es. caşul S. Sale Episcopului Popea, ales de vicepreşedinte), apoi posibilitatea întemeierii de agenturi etc. Privitor la propunerile despre modificarea titlului, dl Dr. Bunea îşi apără propunerea sa, combătând pe celelalte pe larg şi cu exemple. Voci: Nu-i la obiect. Dr. Bunea: Nu primesc îndrumări decât de la dl preşedinte. Preşedintele. Numai la 1861, când s’a întemeiat „Asociaţiunea“, a mai fost o adunare atât de serioasă şi atât de înfocată ca cea de azi; la acea adunare am luat şi eu parte şi de aceea o afirm asta. In considerarea seriosităţii momentului, să avem pacienţă a asculta pe vorbitori, care vorbitorii să se ţie strâns de obiect. Dr. Bunea face apel la membri, să voteze pentru propunerea d-sale, vremurile în cari trăim fiind foarte grele şi anormale. Propunerea domnului Dr. Bunea e următoarea : 1. Adunarea se identifică întru toate cu vederile și motivele expuse în representanţa comitetului central, prin care a apărat şi a cerut să fie neschimbat titlul „Asociaţiunii“ din statutele vechi. 2. Adunarea generală cere deci şi din partea sa, ca ministrul supunând din nou unei aprecieri binevoitoare motivele din representaţiunea comitetului, să binevoiască a absta dela pretensiunea sa de a se modifica titlul vechiu al „Asociaţiunii“. 3. Dacă însă înaltul minister nici după acestea nu voeşte a lua în consideraţiune cererea noastră justă şi echitabilă, atunci să aproabe statutele şi cu modificarea titlului, spre care scop şi se subşterne statutele formulate şi cu modificarea impusă spre eventuala aprobare. Preşedintele distinge două propuneri în raportul comisiei: luarea spre ştire a modificărilor făcute în statute, şi primirea propunem de a se elimina din titlul „Asociaţiunii“ cuvântul „transilvană“. Dl Cosma observă, că mai întâiu întreg raportul are să se supună desbaterei în general. Dl Dr. Tripon: trebue să fim cu foarte multă bunăvoinţă şi faţă de părerile altora. Fiind mai multe propuneri contrare propunerii II. a comisiei, propun ca şedinţa să se suspende pe 15 minute, spre a se ajunge la o înţelegere unanimă între contrapropuneri. Dr. Beu propune primirea în general a raportului comisiei. Se primeşte. Urmează desbatarea în special. Propunerea unanimă a comisiei, cau modificările făcute de comitet în statute să se iee spre ştire“ se primeşte cu unanimitate. Dl Dr. Dăianu apără părerea dlui Dr. Tripon, cerând unificarea contrapropunerilor în scopul acesta cere suspendarea şedinţei. O. Pop de Băseşti sprijineşte această cerere. Şedinţa se suspendă pe 15 minute, în pauză. Aproape toţi membrii, ales cei mai tineri, se ridică agitaţi de pe băncile lor. O discuţie vină şi înfocată se încinge în sală şi pe coridoare. Exclamări puternice de pro şi contra răsună de pretutindeni. Şi, pe încet, exclamările de pro devin aproape unanime..., ce oare? Foarte simplul Cei pentru „contra“ s’au retras spre a conveni asupra unei singure propuneri. După pauză. Clopoţelul preşedintelui sună chemător. Sala se umple oar’ de lume. Dar’ numai cei pro sânt faţă, ceilalţi în mare parte lipsesc... Un murmur de impacienţă se porneşte în sală. Cei mai intoleranţi cer începerea discuţiei. Presidentii încearcă să-’i calmeze... Deodată... Iată-’i! Cu faţa radioasă de seninul solidarităţii păşesc la sală şi se aşează la locurile lor. Propunerile. Dl Dr. Pop vicarul Năsăudului, cere cuvântul. Se face o linişte adâncă, asistenţa îmbracă haina unei neobişnuite solemnităţi. Disposiţia membrilor pare mult mai ridicată şi mai impersonală. Cu o voce înălţată, demnă şi sigură, simpaticul vicar începe a-şi ţine vorbirea, care — fără exagerare pot zice — a fost nota cea mai frumoasă şi cea mai înălţătoare a întregei adunări generale. Dl Dr. Pop expune situaţia gravă, în care e adusă „Asociaţiunea“. Arată, că dînsul, deşi tinăr şi deşi ascultă sfatul bătrânilor, a făcut totuşi o propunere contrară, având a fi interpretul corect al celor cel-au trimis aici. Fidel părerii acestora a făcut o propunere opusă majorităţii comisiei, căci oposiţia e de lipsă, şi unde nu-i oposiţie, trebue creată. Să nu se mire deci domnul referent, că părerile între membrii sânt atât de divergente, după cum a zis intenţionat sau neintenţionat, căci numai divergenţa asta de păreri e firească. Membrii trebue să-şi împlinească datorinţa faţă de opinia publică, ce ochi aţintiţi îndreaptă la adunarea generală. După acesta dl Dr. Pop, face în numele seu şi ai mai multor coamembrii următoarea propunere, combinată din toate propunerile contrare celei a comisiei: „Ad. gen. extr. ia la cunoştiinţă paşii făcuţi de on. comitet in afacerea modificării statutelor, şi pe baza raportului seu decide: „Ad. gen. extr. de azi nu se simte îndemnată a schimba titlul de până acum al „Asociaţiunii“. „Pentru executarea acestei decisiuni ad. gen. extr. însărcinează comitetul de a face o representaţiune cătră înaltul minister şi de a raporta despre resultat viitoarei ad. gen. Dr. Murăşanu, Dr. D. Ciuta, Dr. Pop, Dr. Frâncu, Dr. G. Tripon Iuliu Coroian, F. Hossu Longin“. Continuând, dl Dr. Pop face o excelentă motivare a propunerii d-sale, întrerupt de dese semne de complacere și aprobare din partea asistenților. Mai întâiu de toate — zice vorbitorul — numai statutele cele vechi ne pot fi determinative în hotarârile noastre. Chestia modificării n’a venit până acum înaintea adunării generale, deci adunarea generală e în drept a se pronunţa asupra ei. Un alt motiv, care îndeamnă contra modificării titlului, e demnitatea membrilor. Aceştia n’au a se îngriji de binele particular, ci de binele întreg neamului românesc din patrie, representând ei pe toţi membrii „Asociaţiunii“. Avem pe partea noastră faţă de ministru dreptul natural (ca popor), dreptul legal (întărirea statutelor din partea Maiestăţii Sale) şi dreptul istoric (faptul, că de 35 ani „Asociaţiunea“ există cu acel titlu, pe care ministrul pretinde să-l schimbăm acum.) E mai greu a apăra ce ai, decât a câştiga ceva nou, zice domnul Dr. Pop, de aceea să ne cugetăm la chipul de a ne apăra. Un alt motiv contra modificării e datorinţa membrilor faţă de posteritate. Noi — zice domnul Dr. Pop — nu trăim numai pentru present, ci şi pentru viitor. Şi dacă acum n’am lucra corect, am fi traşi înaintea judecăţii opiniei publice şi a istoriei, dar asta e cea mai teribilă judecată. (Aslause prelungite). Dl Cosma îşi apără propunerea sa, pe care ’şi-a insuşit-o ca membru al comisiei dl advocat Preda, şi declară, că d-sa consideră rescriptul ministrului ca un ultimat. Nu se teme, că ministrul n’ar încuviinţa titlul „Asociaţiunii* fără cuvântul „transilvană*, căci încuviinţarea de sigur va urma. Propunerea comisiei (adecă a d-sale. — Rap.) — zice d-sa — satisface şi cererii ministrului şi acelora, cari susţin, că în nouăle statute n’ar fi destul de accentuat cuvântul „român“ și „literatură română“. Incheiând, domnul Cosma spune, că atunci, când vor fi alte împregiurări, mai bune, putem restitui în titlu cuvântul „transilvană“, '(Ilaritate)?" Dl Mateiu Voibean: Dacă ar fi după inima mea, aş zice mai mult decât dl Pop. Dar’ mintea nu mă lasă. Se ne mulţumim cu ce ne dă acum ministrul, şi să zicem „Doamne fereşte-me de mai rău“. Numai eu şi fratele Bunea ştim, cât de grele sânt împregiurările de azi. Eu, dlor, sânt mai Român ca Dr. Frâncu, Dr. Murăşanu etc., car’ domnul Bănea e mai Român ca toţi. Dacă ar fi după inima mea, eu aş fi mai aproape de propunerea dlui Pop, şi ’l-aş săruta. (Ilaritate generală. Damele surîd sfios), pentru frumoasa sa cuvântare. Mintea însă mă îndeamnă să nu fiu nici pentru propunerea dlui Cosma, deşi şi asta e prima dată, în întreagă vieaţa mea că votez contra dlui Cosma. (Ilaritate generală, râsete). Eu votez pentru propunerea fratelui Bunea. Când am căpăta de la ministru cuvântul „transilvană“, eu aş cere şi mai mult, aşa însă nu putem insista pe lângă acest cuvânt, care azi a ajuns o ficţiune. (Protestări). Dl vicar Ilar. Puşcariu: Să nu ne isbim de guvern. Modificarea titlului e prea exagerată în importanţă, din partea unora. Argumentele dlui Murăşanu cu §§ii 3 şi 24 din statute pot suna ceva, în fond însă nu’s nimic. Sânt pentru propunerea domnului Bunea. Dl Dr. Murăşanu sbiciueşte direcţia ce s’a manifestat în vorbirea dlui Voibean, numindu-o nu numai greşită, ci chiar funestă, deoarece ea glorifică principiul medieval, „puterea merge înaintea dreptului“. Protestează împotriva reproşurilor ce se aduc aderenţilor contrapropunerii şi reflectează dlui vicar Puşcariu. „Am fi nemernici, dacă n’am lucra să asigurăm ziua de mâne“, zice d-sa. E pentru propunerea dlui vicar Pop. Se cere şi se primeşte închiderea discuţiei. Ca insinuat de mai nainte la cuvânt, mai vorbeşte domnul Axinte Sever. Bătrânul Axente povestește o hazlie anecdotă din 1812, înterpretându-o în favorul propunerii dlui Dr. Pop. Dl Tilea spune, că şi dînsul ar fi pentru frumoasa propunere a dlui Pop, dări numai dacă ar şti, că nu va întruni majoritatea ; s’ar spăria, de ar vede, că pe lângă dînsul e majoritatea. D-sa se teme, că primind adunarea generală propunerea dlui Dr. Pop, guvernul ar desfiinţa „Asociaţiunea*. Adunarea generală n’are insă dreptul de a jertfi o instituţie, care aparţine tuturor Românilor din ţeară. Preşedintele recomandă în atenţie membrilor principiul străbun: „Quid iuris, quid consilii“, şi aminteşte, că la întemeierea „Asociaţiunii“ cuvântul „transilvană“ era privit de toţi ca o restricţiune, — dar toate acestea declară că le face fără a voi să influenţeze judecata membrilor. Dl N. Pop se rectifică faţă de ilustrul president, spunând, că n’a voit să-’i reproşeze nimic, ci numai să-’şi explice procedura sa, apoi respinge insinuarea că ar fi voit să sacrifice „Asociaţiunea" şi că ar vîna după popularitate. Spune mai departe, că n’a lucrat numai cu inima, ci şi cu mintea, dovadă Invocarea §§lor (3 şi 24), despre cari cei mai competenţi, domnii advocaţi, sigur nu admit, că ar aparţină inimei (ilaritate), acum şi alte argumente raţionale. Propunerea dlui Cosma o consideră mult mai primejdie