Tribuna, noiembrie 1897 (Anul 14, nr. 243-266)

1897-11-01 / nr. 243

Pag. 970 Sibiiu, Sâmbătă, TRIBUNA tumat naţiunea maghiară până la sânge Înaintea ochilor întregei Europe prin scrierile sale volante şi proclamaţiunile sale. Şeful gărei Predeal a obţinut crucea de merite cu co­roană, deşi a fost president al filialei din Predeal a aceleiaşi Lige. (Svonul, că această cruce de merite ar fi fost retrasă ulterior, e peste tot neadevărat). Presa maghiară şi opinia publică din Ungaria n’a Întreprins acţiune contra nici unei decoraţiuni din acestea, au fost mulţumite cu ele ca cu o hotărtre, peste ori­ce critică, a Maj. Sale şi n’au văzut nimic altceva în ele, decât ce intr’adever sânt atari distincţiuni, adecă acte de complesanţă internaţională. România face la tot caşul altcum. Presa română şi opinia publică din România ex­plică această decoraţie a lui Jeszenszky, ca­­şi­ când prin aceasta ar fi fost desavuate din partea actualului guvern român, tendenţele na­ţionale ale Românilor din ţările ungare şi în­treagă politica acestora. (Aşa au explicat-o şi exploatat-o mai întâiu ziarele maghiare. R. „T.“) Această falsă interpretare a fost numai o con­secinţă a dorinţei, nutrite de presa şi opinia publică română, care de altcum află expre­­siune şi în scrisoarea din Bucureşti a lui iVa­­tionalzeitung, că Regele Carol cu prilejul vi­­sitei la Budapesta ar fi pus ca o condiţie sine qua non pentru alăturarea României la tri­pla alianţă, ca guvernul ungar se păşească faţă de pretensiunile naţionale ale Românilor din ţicmis ungare pe terenul unui ,tratament mai blând“, sau cu alte cuvinte al concesiunilor. (Politica guvernului maghiar). De tot fals ar fi şi ar trada o zăpă­ceală de concepţie de tot regretabilă a spune, că politicianii serioşi ai României sau chiar oamenii guvernului de acolo ar crede, să poată lega alăturarea României la tripla alianţă de condiţia, ca statul ungar să urmărească ■ţaţă de naţiunea românească ce locueşte pe te­­ritorul său acel program politic, pe care câţiva advocătaşi ţi popi din Sibiiu­­l-au clocit în nematuritatea lor politică şi mai mult din câş­tig de pâne pentru sine, decât în adevărate sco­puri naţionale. România şi monarchia noastră, în urma consideraţiilor de politică internaţională, sânt avizate la o alianţă reciprocă, spre pararea primejdiilor comune, şi ar fi o miopie neier­tată a voi să treci cu vederea acest fapt, din causa unor anumite chestii interne de ran­gul al doilea şi al­ treilea. Statul ungar n’are absolut nici o causă a-­şi schimba ceva din actuala sa politică de naţiona­litate, şi noi credem, că şi cele mai compe­tente cercuri în România pot cadă de acord numai cu politica ce se urmăreşte din partea prim - ministrului ungar prin secţia condusă chiar de des pomenitul consilier ministerial. (Legea naţionalităţilor). Nimenea nu poate reproşa guvernului ungar, că nu aplică în practică legea de na­ţionalitate, sau că faţă de Români susţine în vigoare şi aduce în aplicare legi speciale. Le­gea de naţionalitate nu se execută numai con­form acelei interpretări, pe care vreau să mi-o atribue anumiţi scriitoraşi sibi­eni, cari se dau de conducători naţional-români. Anume legea de naţionalitate nu se poate interpreta în înţeles, că prin ajutorul aceleia să se re­cunoască Românilor o naţională poziţie a­parte în contul egalei îndreptăţiri a ungurimei şi a celorlalte naţionalităţi. Pe cât de hotârit tre­­bue să se ferească guvernul ungar de o ase­menea interpretare, pe atât de dispus va fi el să ţină cont în fiecare caz concret de în­­dreptâţitele dorinţe şi gravaraine ale Românilor. Zicem: îndreptăţite gravamine, pentru­ că pre­­tensiuni, cari stau în contrazicere cu legea, sau plângeri, cari se referase numai la grava­mine închipuite, nu va pută lua vre­odată în seamă nici actualul, nici peste tot vre-un gu­vern ungar. In părţile ardelene ale Ungariei nu există o lege specială, care să se aplice numai con­tra Românilor. Legea electorală specială, re­levată in vorbirea lui Sturdza, dacă peste tot representă un gravamen,­e gravaminală nu nu­mai pentru Români, ci şi pentru Unguri, ab­stracţie făcând, că mai mult ca jumătate din pretinsele trei milioane (?) ce numără româ­­nimea, nici nu e supusă acestei legi speciale, de vreme­ ce partea cea mai mare a Româ­nilor nu trăeşte dincolo, ci dincoace de Pea­­tra- Craiului, unde nu-­i cens transilvănean, nici lege de presă transilvăneană; aceasta din urmă de altfel, în urma întrărei în vigoare a nouei proceduri penale, fi aşa îşi perde în scurt timp influenţa fi în Ardeal. („Afaceri interne“). Cum se poate veda din acestea, autorul scrisoarei din Bucureşti, în numele opi­niei publice a României se amestecă în chip total nechemat în afacerile interne ale unui stat vecin, pretinde schimbarea legei ce-­i displace şi afirmă, că nici­odată nu se va afla în România un guvern, care să nesocotească lupta ce-o poartă Românii din Ungaria pentru validitatea drepturilor lor. Cu regret trebue să constatăm, că aici zace o flagrantă dispre­ţuire a suveranităţei unui stat ce trăeşte în bună relaţiune de vecinătate cu România, şi corespondentul din Bucureşti al lui „National­zeitung“ se poate numai bucura, dacă teoriile sale pe cât de curioase pe atât de primej­dioase, scapă atenţiei cercurilor politice din Sofia, căci pe temeiul pretensiunilor în chip atât de nedrept ridicat faţă de noi s'ar pută şi din parte bulgară pretinde, ca excepţio­nalele legi româneşti îndreptate contra locui­torilor bulgari ai Dobrogei, în număr nease­mănat mai mare şi în massa mult mai necu­prinsă, să se şteargă, şi pe temeiul aceloraşi teorii primejdioase s’ar pută întâmpla atunci, ca şi în Bulgaria „să nu se afle nici un gu­vern, care să nesocotească lupta ce-o poartă Bulgarii din Dobrogea contra excepţionalelor legi româneşti pentru validitatea drepturi­lor lor“. (Ultimele prigoniri). Greşită e şi afirmaţia amintitei cores­pondenţe, că după visita Regelui Carol ar fi urmat noue măsuri, „juridiceşte şi politiceşte penibil atingătoare“, contra Românilor din Ungaria, pentru a se demonstra, că visita nu va ave de urmare „tratarea mai blândă“ atât de mult dorită din partea opiniei publice a României. Nu s’a pus în aplicare nici o nouă măsură juridică ori politică; afirmaţia contrară e simplu neadevărată. Adevărat e numai, că autorităţile, cu toată visita Regelui Carol, nau sistat procesele de presă şi de transgresiune ce se află în curgere contra unor membri ai disolvatului comitet naţional şi contra redactorului responsabil al „ Tribunei*, Andreiu Babteş. Dar’ ce pretensiune curioasă şi este, ca statul ungar să ţie pe loc mersul acţiunei justiţiei, pentru­ ca opinia publică a României, pe cum se pare necoaptă încă politiceşte, în neîn­­frânarea sa să nu prepare perplexităţi guver­nului român! Aceasta e totuşi o pretensiune niţel cam prea mare! (Calomnii şi insulte). Dacă cineva în România e de credinţă, că vecinii noştri prin aceea, că s’au alăturat la tripla alianţă, sânt sau pot ajunge a fi com­petenţi de-a 86 amesteca în politica internă a statului ungar, aceluia trebue să li­ se reco­mande a lua în considerare părerea principe­lui Bismarck exprimată acum de nou în ziarul Hamburger Nachrichten. Anume, CU privire la luptele de acum ale Germanilor austriaci, în acest ziar s’a precisat, că tripla­ alianţă, care este exclusiv un product al situaţiei internaţionale, nu poate să dee dreptul Nem­ţilor din imperiul german a intreveni în fa­vorul germanismului din Austria, şi că fiecare stat, care ar internaţiona să se amestece, cu provocare la rapoartele de alianţă, în politica internă a altui stat, prin aceasta ar provoca o ţinută analoagă din partea respectivului stat. Acesta e singurul punct de vedere corect, pe care-l l şi observă de fapt Germania cu privire la afacerile austriace. De unde­­ şi derivă deci România dreptul a porni din alt punct de vedere şi cu pro­vocare la alăturarea ei la tripla alianţă, a txereia o influenţă în politica internă a Un­gariei ? Cât timp în Bucureşti se dă as­cultare larmelor profesionale ale câ­torva agitatori de aici —­ câtorva în înţelesul curat aritmetic al cuvântului, căci de aceştia sunt foarte puţini — nu vor amuţi în Ardeal plângerile asupra pretinselor atrocităţi contra Ro­mânilor şi astfel opinia publică ro­mânească poate, — dacă-și convine — să fie întro necontenită agitaţie şi poate să răstoarne guvernele după plac. Pentru­ că acei agitatori trăesc din va­iete de durere şi ei se văietă pentru­ că aşteaptă bani. Se încercă odată a sista aceşti bani şi atunci nu va mai exista nici chestiune ardeleană, nici grava­mine, nici maghiarizare cu forţa, nici alte nebunei de aceste“. (Tripla alianţă şi Ungaria). Ar fi foarte îmbucurător, dacă din pri­lejul incidentului prezent opinia publică şi cercările politice ale României ar trage învă­ţătură, că demonstraţiile lărmuitoare şi lupta pătimaşe de condeiu, ce se poartă în ziarele româneşti şi străine, nici nu pot influenţa po­litica internă a statului ungar şi nici nu sunt potrivite a convinge pe factorii triplei ali­anţe despre valoarea unei alianţe, care nu­mai din cauză, că îi este interzis a se ames­teca în afacerile interne ale statului ungar, pune alternativa, că oare monarchia noastră ar fi aplicată a prețui însemnătatea armatei române gata de răsboiu, mai bine ca a unui aliat în luptă — contra Rusiei! — sau ca a unui contrar în răsboiu. Căci ori­ce probe convingătoare despre marea ei valoare ar pute să dee armata română, fie cu noi, fie contra noastră, e sigur, că — probabil şi conform concepţiei generalilor austro-ungari — triplei alianţe îi pare puterea statului ma­ghiar unitar cu mult mai preţioasă, decât ca­pacitatea de prestare problematică a unei Ungarii, desbinată federalistic în grupuri de naţionalităţi şi paralizată în voinţa ei, după­­cum, pe baza programului de politică de na­­ţionalităţi, propagat cu căldură din Bucureşti, ar fi Ungaria să se organiseze sau mai mult­­ să se desorganiseze. ------wlMtN»------­Cronică politică. Salisbury despre pace. Bătrânul prim­-ministru conservator al Angliei, lordul Salisbury a ţinut alaltăieri o remarcabilă vorbire politică în Guildhall. Te­norul vorbirei, In cele externe, e rolul concertului european în ultimele evenimente din Orient, complicate şi primejdioase. Con­certul european — considerat de Salisbury ca o federaţie — a reuşit să restabilească pacea în Orient şi totodată să împedece Grecia a se sinucide. Dar’ misiunea marilor puteri nu-’i încă deplin încheiată. Mai restează chestiunea cretană, a cărei resolvare reclamă vreme mai îndelungată, pentru­ ca puterile să ajungă în bună solidaritate. Ambasador — flămând şi gol. Ambasadorul Turciei la Berlin, begul Galile ’şi-a părăsit repentin residenţa diploma­tică. Sultanul a numit în locul lui pe Tevfic- Paşa. Delăturarea lui Galib-beg se datoreşte dizgraţiei Sultanului. Acesta s’a îndârjit, că Galib-beg a părăsit fără voia lui Berlinul, ca să se plângă la Sultan, că de noul luni nu i-­ a plătit leafa, în urmare a ajuns a fi expus, cu familie cu tot miserie. Drept răs­puns la plângere, Sultanul a destituit pe am­basador din postul său. Umanism turcesc ! Partid conservator în Serbia. Noul guvern al Serbiei, lipsit de o pro­nunţată culoare politică, se află în faţa unei situaţii critice. Il vor combate cu cele mai în­verşunate arme şi radicalii şi liberalii. Pentru a-­şi asigura poziţia sa şi a gu­vernului, prim-ministrul Georgevics plănueşte înjghebarea unui nou partid: partidul conser­vator, care s’ar compune din elementele cele mai conciliante: progresiştii, liberalii aşa zişi „de curte“ şi elementele moderate ex­­chise din partidul liberal şi din cel ra­dical. Această problemă a guvernului pare a avea multe şanse de reuşită, de vreme­ ce chiar acum au izbucnit violente neînţelegeri şi în partidul radical şi în cel liberal. Autonomia Cubei. Regina regentă a Spaniei a acordat în fine autonomie Cubei. Din acest prilej pre­­sidentul Statelor­ Unite şi-a adresat o tele­gramă de mulţumită. Astfel conflictul spa­niol-american se poate considera definitiv aplanat. REVISTA PRESEI. Presa română. Dreptatea (nr. 236) scrie despre „Gra­vitatea Nemţilor din Austria“, în lupta ob­­strucţiunei din parlamentul vienez s’a exprimat dorinţa Nemţilor austriaci, de a se rupe de cătră Austria şi a se alipi la Germania — zice „Dreptatea*. — (nr. 237) în articolul „Tst praxa veche“ se ocupă în ţese generale cu nedrep­tăţile ce ni­ le fac judecătorii de azi, când jalbele se resping cu motivare. Citează caşul cum a judecat dieta cu „rugarea-protestul“ oraşului Fiume. Tot astfel se purcede şi faţă de celelalte naţionalităţi, plângerile lor sunt cam­enii, agitaţii“. Aminteşte şi caşul cu autonomia greco catolicilor. „Ar fi deci, după­ cum credem noi, timpul suprem, că onor. stăpânire să se lase de acest sistem Învechit și comod. La din contră: „exempla (din Austria) trahant* — încheie „Dreptatea“. — (nr. 238) se ocupă de tMaghia­­risarea comunelor cualificând, cum merită noul proiect de maghiarisare presentat de dl Peresei. Noi Românii — zice „Drept.“ — nu ne vom irita pentru aceasta. El va dovedi, că drept avem noi în pângerile noastre „Şi dacă este adevăr adevărat — aşa încheie „Dreptatea* — ceea­ ce se zice: că „în lume toate au o fine şi un capăt*, — că I „pocalul până atunci merge la fântână, până când se sparge*, — atunci noi am avă poate şi motive de o veselie, fiindcă numai astfel şi prin astfel de măsuri se poate s­parge odată potalul şovinistic.* / 1/13 Noemvrie 1897 Nr. 243 „Fortuna“ maghiară. Munţii­ Apuseni, 10 Nov. 1897. „Kleine Diebe hängt man auf, grosse lässt man laufen“ zice un proverb german. Se vede, că şi afacerea cu „Fortuna*, faimoasa societate de mine, în fruntea căreia stau magnaţi şi aristocraţi maghiari, încă tot acest refren are să-­l întărească. In zilele trecute, această societate mai-a dat crachul pe faţă Toţi funcţionarii, între cari era şi fundatorul Boér Béla, primarul Abrudului, cu un salar de 4800 fr., au fost demisionaţi, cuartirele abzise şi mobiliarul vândut. Şi totuşi judele încredinţat cu in­struirea procesului nu poate erua pe pungaşii Cei subscrişi în prospect aruncă toate păca­tele pe Englezul Langermann, unicul între cei subscrişi în prospect, care a riscat câteva zeci de mii, şi pe Hamond, consulul, care numai pentru acel cas s’a obligat a da maşinerii de 250.000 fi., dacă întreprinderea va fi realisată pe base solide. Cine a subscris prospectul amăgitor, promiţând dividende fabuloase, încă nu a putut-o erua judele da instrucţiune, deşi acela a fost publicat în sute de jurnale, pen­tru­ că se afirmă, că originalul ar fi dispărut. Asemenea nu s’a eruat, că cine a fost de faţă la adunarea constituantă, în care s’a pertrac­­tat şi acceptat prospectul fraudulos, prin care a atras în cursa şarlatanilor atâta sărăcime. Pe joi, la 11 Noemvrie, sunt de nou citaţi înaintea judelui investigator matadorii de aci. Nu ştim încă, care va fi resultatul, ce ştim este, că numai locuitorii din comuna Bu­cium sunt păgubiţi cu 6000 fi. Cei interesaţi de aici din munţi, ar şti spune multe despre cele întâmplate înainte şi după emiterea prospectului seducător, ce fo­los însă, când nimenea nu-­i întreabă. De aci încolo vom ţine şi noi în evi­denţă afacerea, şi pentru orientarea păgubi­ţilor vă vom raporta la timpul seu. Coresp. Sibiiu, 12 Nov. n. 1897. Iubireul Mitropolitului Arcadie s’a sărbat în chip strict oficios, fara manife­staţii deosebite româneşti. Patria din Cer­năuţi, raportând despre decursul serburilor, scrie, că nu ’şi-a putut ascunde „indigiditatea oficialităţii" lor.­­ Din prilejul jubileului, Metropolitul a dăruit câte 100 coroane săracilor oraşului Cernăuţi, internatului român de băieţi, inter­natului rutean de băieţi şi societăţii „Francisc Iosif“ a gimnasiului superior de stat din Cernăuţi, câte 50 coroane săracilor oraşelor Rădăuţi şi Câmpulung, societăţei doamnelor române şi societatei cantorilor „Lumina*. — Oraşul Câmpulung încă a ales pe Metropolitul iubilant cetăţean de onoare al seu. * Sfinţire de biserică. La 8/20 No­emvrie se va face sfinţirea nouei biserici gr.-or. din Egerseg. Din acest prilej se va da un banchet şi se va ţină sărbare poporală, la care comitetul parochial în frunte cu pa­­rochul Ioan Bârsan a împărţit Invitări. Dăruiri şi aj­u­t­oare pentru sfânta bise­rică se primesc cu mare mulţumită şi se vor curta publice în ziare. ♦ Demonstraţie în Viena. In sfîrşit, dorinţa atât de ferbinte a obstrucţioniştilor au­striaci s’a împlini. Din parlament, tărăboiul şi scandalele au ajuns pe stradele Vienei. Alaltăieri universitarii germani liberali şi na­ţionali, vre-o 2000 la număr, au aranjat în faţa parlamentului o mare demonstraţie pentru Wolf, Schönerer şi Lecher şi contra lui Lueger şi Badeni. Wolf şi Schönerer au apărut în poartă şi au mulţumit studenţi­lor. A trebuit sâ intervină poliţia, care cu forţa a risipit pe zurbagii. Cântând „ Wacht am Rhein“ şi Intre strigăte de „Piară Ba­deni“, „Piară trădătorul Lueger« s’au de­barcat studenţii. * O nouă comună bisericească. Ni­ se scrie din Bistriţa. Din iniţiative zelo­sului protopop AL Silaşi, poporul din Bistriţa, a donat pentru populaţia românească din co­muna Lechinţa-săsească, fiind lipsiţi, o biserică, veche de lemn. Zelosul protopop Al. Silaşi a adunat bani pntru­ ca biserica amintită să fie transportată şi reedificată în Lechinţa. Lechinţa­­sosească e un orăşel locuit de Saşi. As­ta zi sunt însă şi Români, peste 300 suflete cu bi­serica lor gr.-cat. In partea despre răsărit, având o posiţie de sentinelă în marginea co­munei. Sfinţirea bisericei reedificate, conform programei s’a făcut sub conducerea rev. domn Al. Silaşi însoţit de 6 preoţi. Corul vocal din Bistriţa s’a remarcat prin cântările cele fru­moase, sub conducerea dlui Trai. Brătescu. După ceremonie s'a dat o masă comună în hotel; seara a fost petrecere precedată de concert dat de corul vocal din Bistriţa. * Prietenie la graniţa austro rusă.­­ Se anunţă din Tarnopol, că oficeri garnisoanei locale, conduşi de un general, au visitat gar­­nisoana rusească din Wolocziska. Oficerii ruşi au primit pe Austriaci cu multă căldură şi peste câteva zile le-au întors vizita, primiţi şi ei cu aceeaşi amabilitate. * Societatea studenţilor români din Zürich ’şi-a constituit comitetul pe semestrul de iarnă 1897—98 precum urmează: D. Const. Popovici, preşedinte, G. Teo­­dorovici, vicepreşedinte şi cassar, Const. Băr­­băcioru, secretar. * Grevă contra curţii cu juraţi. So­cialiştii din Budapesta, întăritaţi de procesele ce s’au pornit în vremea din urmă contra foilor lor, s’au hotărît la grevă contra... curţii cu juraţi. Greva o vor face aşa, că articolii!!! cari pot fi împrocesuaţi îi vor subscrie câte 50 de socialişti. Toţi vor lua răspunderea şi la tribunal fiecare îşi va avă apărătorul seu şi astfel pertractările finale pot dura săptămâni întregi. ♦ Banditul Pleleverde Foile din Ro­mânia povestesc următoarea întâmplare. — Sub­ , prefectul plăşei Bihlui-Cîrligătura din judeţul Iaşi, comunică interesante lucruri în privinţa unei lupte ce gendarmeria a avut cu un ban­dit renumit, condamnat la muncă silnică pe vieaţa. Astă-vară s’a întâmplat de au scăpat din prinsoare mai mulţi hoţi, cei mai periculoşi bandiţi, între cari unul Pieleverde. Astăzi spre ma­rea groază a locuitorilor din împreju­­rimele Cristeştilor, s’a aflat că acest periculos bandit se pripăşise prin pădurile din această localitate. Sub prefectul aflase zilele acestea, că Piele­­verde fusese în casa vierului de pe moşia Cristeşti, comuna Brăeşti. Periculosul bandit — care cunoştea se vede pe vier — venise să-’l roage, ca să-’i scoată de la primărie un bilet de indentitate, cu ajutorul căruia să se poată aşeza unde­va. Imediat, sub prefectul ordonă şefului gendarmeriei din acea localitate, să pue o poteră ca să surprindă pe bandit, când va veni la vier. Mai multe nopţi trecură fără­ ca Piele­­verde să se arete. Gendarmii începuseră a se cam plictisi şi Vineri seara — când însuşi şeful era în capul puterei — acesta şi încă an gendarm intrară în casa vierului, pentru a cere lămuriri. Pe când şeful, întors cu spatele spre uşe, vorbia cu vierul, iată că Pieleverde întră în casă cu o puşcă cu două tăvi pe umeri. Şeful gendarmiei pune imediat mâna pe arma lui Pieleverde şi după o grea luptă 11 desartează. Totuşi, Pieleverde inspira atâta groază gendar­­milor, încât la strigatul acestuia: „nu vă apro­piaţi, că vă omor!“, gendarmul nu avu curajul să se apropie. Pe când şeful gendarmeriei strigă la oamenii din vie să aducă o frînghie, Piele­verde zăreşte puşca vierului din părete. Ban­ditul pune mâna pe puşcă şi trage un foc. Un schimb de gloanţe se face atunci între gendarmi şi Pieleverde; acesta isbeşte cu puşca în fereastră, o scoate din ţîţini şi o ia la goană. Cercetarea de descoperire în primul mo­ment n’avu nici un resultat. Târziu începe a se strînge lume, caire auzise zgomotul descărcărilor de focuri. ■ Nu se poate bine stabili, dacă banditul n’a fost prins din causa lipsei de curai a gen­­darmior cari n’au pus mâna pe el, deşi a fost un moment desarmat, ori din causa sluj­başilor viei, cari n’au dat nici un ajutor gen­­darmilor. Se presupune, că banditul se află prin pădurile Cristeştilor şi Băeştilor, căci are soţie şi copii la Fedeleni, judeţul Roman, mamă şi fraţi la Ghidion, acelaşi judeţ. Ordine au fost date secţiilor gendar­meriei din Iaşi şi Roman, pentru­ ca să se formeze potere, spre descoperirea şi prinderea periculosului bandit. * Morzsányi et Comp. iarăşi sub acasă. Se știe, că Curia din Budapesta a sistat cercetarea ce se pornise contra şarlata­nilor „millenari“ Morszányi, Spitzer şi Mandl. Dar’ par’că tot nu vor scăpa „ono­rabilii“ ca una cu două. Anume procurorul din B­idapesta a cerut renovarea procesului, cu provocare la noul dovezi. * Adunarea de țărani austriaci la Viena. Patria scrie: Dumineca viitoare va avă loc la Viena prima adunare de terova din întreagă Austria. Cu­ocasiunea aceasta se vor discuta afacerile ardente ale agricultural. Noi Românii, ca popor agrar, avem interes de a fi representaţi la această adunare. Clubul român din senatul imperial a delegat la acea­stă adunare pe deputatul Dr. George Popovici, care va lua parte la adunare şi după reîn­toarcere în Bucovina va convoca adunări ţă­răneşti pentru de a raporta despre cele des­­batute şi hotărîte la Viena. Ar fi de dorit, ca satele noastre româneşti se arete interes faţă de această adunare. Nu pretindem se trimită delegaţi anume, drumul e lung, ane­voios şi costisitor. Representant credincios ne va fi de­putatul Dr. Popovici, ar fi încă foarte la loc, ca comunele să trimită lui Dr. Popovici (Viena, Laudongasse 26) mandat de a le representă, ear’ unde nu se poate ca co* I mina să trimită mandat, aco’e să concheme I preotul pe fruntași și această adunare să îm­puternicească telegrafic pe Dr. Popovici de a-’i representă. Puştile gendarmilor. Cite-s mai bravi decât geandarmii ungureşti? Vin în conflict cu cineva, pun imediat puştile la ochiu şi — paff, „inimicul” e mort... Aşa au făcut zilele acestea doi gendarmi unguri din B.­Paaj­ak. Ajungând la ceartă cu doi ţărani, fără multă vorbă ’i-au luat la ochi şi ’i-au puşcat. Comanda gendarmeriei locului a pornit cercetare contra voinisorilor ianiceri. * Cea mai veche obstrucţie. De când cu gălăgioasa obstrucţie din parlamentul austriac, mereu se dau amănunte interesante asupra istoricului obstrucţiei. Aşa, de curând s’a constatat, că cea dintâiu obstrucţie s’a făcut la anul 57 înainte de Christos, 15 Oct., în

Next