Tribuna, februarie 1898 (Anul 15, nr. 24-46)

1898-02-01 / nr. 24

Anul XV Sibiiu, Duminecă 1­ 13 Februarie 1898 Nr. 24 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/1 an 2 fl. 50 cr., */, an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchi­e: 1 lună 1 fl. 20 cr.,­­* an 3 fl. 50 cr., */* an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/1 an 10 franci, */, an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua­ oară 6 cr a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcii Nr. 16. Telefon Nr. 14. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Numeri singuratici î 5 cr. se vând la »Tipografia«, soc. pe acţiun „Porumbul lui Noe“. Maghiarii sunt astăzi ca şi ziariştii lor. Şi aceşti ziarişti sunt de toată cu­rioşi­tatea. Iscodesc, din pură fantasie un în­treg potop de revoluţie, care s­ă să în­ghită un corn de ţeară; pun lumea toată în ferbere şi în mişcare; aprind satele şi oraşele, omor mii şi mii de oameni nevi­novaţi şi , fac să se pornească şiroaie de sânge, care cresc din zi în zi până în­­neacă totul. Aşa îşi crează ei înşişi un fioros diluviu.... — pentru­ ca se poată avea un porumb, care să le vestească scăderea potopului, mântuirea „barcei lui Noe“ a patriei maghiare și un viitor de aur pen­tru neamul salvat al lui Árpád. E întru adevăr o notă copilărească în procedura politicianilor maghiari, cari cârmuesc această ţeară şi opinia publică a „naţiunei“o notă comună miniştrilor, deputaţilor, ziariştilor şi tuturor celor­ ce diriguesc politica „ideei de stat“. Las’ că e o fantoamă şi această „idee“­ o creaţiune a fantasiei de poeţi şi visă­tori, dela cari e foarte frumos, că au conceput-o, căci face onoare fantasiei lor. Dar’ e urît, dela cei­ ce cred serios în această creaţiune a fantasiei; e prost dela cei-ce visează şi când nu dorm şi e copi­lăresc dela cei-ce vor să fee în serios, ceea­ ce e bun numai ca o poveste. Şi astăzi toţi, aproape toţi Maghiarii cred serios în povestea despre „ideea de stat“. Toţi privesc răpiţi, extastaţi la o fantastică icoană, după care aleargă ne­buneşte să o prindă, întocmai ca şi copiii din ae&sîj|r lui Arany, cari feiHrft&^se gă­­sea la capătul curcubeului, ca să se suie pe el în cer. O Maghiarie mare şi puternică, din Carpaţi în Adriatica, cu o singură na­ţiune, cu o singură limbă, cea a lui Ár­pád, cu armată naţională maghiară, rege maghiar, t­eată ce vor Ungarii. Ace­sta e visul lor, ideea lor, ţînta lor. După ea aleargă nebuneşte, şi ei, „ideii de stat maghiar“ jertfesc totul. Toate câte se fac pentru „ea“ se fac, şi nimic nu se face ce nu ar servi „ei“. Cine aderează la „ea“ e mare patriot şi mare om. De ar fi păcătuit ori­­­cât, multe­­i­ se iartă, pentru­ că mult a iubit-o pe „ea“. Şi dacă nu o iubeşte, nu li­ se închină, e criminal, e trădător, cu care nu este iertat nici a vorbi, nici a şedea la o masă. Am vă­zut caşul în procesul judelui Mahr. Aşa suntem consideraţi noi toţi, câţi nu ne închinăm acestei fantoame, cari nu ne putem închina „ei“, pentru­ că, de, ne iubim şi noi vieaţa, ne place şi nouă a trăi, cum ne-a lăsat Dumnezeu, ca Români şi numai ca Români. Atunci s’a gatat! Sântem trădători, irredentişti, agitatori, dinamitarzi, revolu­ţionari. Sântem! Şi dacă nu sântem — trebue să fim. „Muszáj!“ Ne fac ei, Ungurii. Ei descoper aten­tat cu dinamit, descoper adunări secrete, fie şi numai în cafenele, ei prind procla­­maţiuni, cari inundează ţeava în mii şi mii de exemplare, aţîţând revoluţie cu foc şi cu sânge. Ei văd tineri revoluţionari, trimişi cu misiuni de la Bucureşti, cum umblă din sat în sat, din oraş în oraş, cum şopotesc în taină cu unii, cu alţii, cum se adună în miez de noapte prin lo­curi ascunse subterane, şi cum la o palidă lumină jură mulţimea tiranisată să-­şi scu­ture jugul impus de duşmani... Ei, copii­ politici, se joacă cu focul şi se delectează­­ în icoanele fioroase ce singuri îşi fac, întocmai aceeaşi impresiune de co­­pilăroşi fac şi cu apreciarea scrisorei dlui Urechiă, îl acusă de lucruri grozave, şi după­ ce li-o spune, că nici prin minte nu şi-a trecut aşa ceva, că nu întră în vederile sale atari lucruri, că din contră vrea să vadă cât mai curând nu revoluţie între Ma­ghiari şi Români, ci o bună înţelegere — lucru pe care toţi îl dorim — ei tră­­sar iarăşi ca nişte copii desmierdaţi şi neastîmpăraţi şi din sălbatecul revolu­ţionar, de mai nainte, care punea ţeava în flăcări şi valuri de sânge, ne fac un nevinovat porumb, care vesteşte încetarea diluviului, şi stabilirea definitivă a bărcei „ideei de stat maghiar“ pe culmea Car­­paţilor. Desminţirea serioasă a omului nevi­novat bănuit de crime, lor el e mare eve­niment politic, sensaţional. Fiindcă dl V. A. Urechiă nu a avut de gând să facă revoluţie, lor li­ se pare că acum e chiar aderent al politicei lui Jeszenszky, care vrea să ne extermineze, şi — nu se silesc a cere, ca România, bărbaţii poli­tici serioşi din Bucureşti, să ne îndemne — chipu urmărind ideile dlui V. A. Urechiă! — să ne maghiarisăm, ca să „consolidăm“ astfel Ungaria şi naţiunea maghiară.­ E o insultă obraznică această tâl­­cuire a scrisorei distinsului Român, şi o insinuare incualificabilă la adresa Româ­niei întregi, care avem convingerea, că nu va rămâne fără răspunsul meritat. Dar’, vorba lui Bolintineanu: „Ştiţi voi ce sunt Maghiarii? — Copii îmbătrâniţi ! “ Copii sburdalnici, copii ai norocului orb, copii favorisaţi ai actualităţei, dar’ copii / Sibiiu, 12 Februarie n. R&liere. După­ ce o raliare încercată între gruparea aurelianistă şi majoritatea par­tidului liberal-naţional din România nu a succes, s’a făcut o raliare între aurelianişti şi flavişti. Despre aceasta avisează următorul comunicat, ce-­l găsim în fruntea „Drapelului* : Concentrarea tuturor forţelor libe­rale în scop de a realiza programul partidului şi a-­i păstra neatins pre­stigiul şi bunul seu renume, au călău­zit în tot timpul acţiunea noastră po­litică. Pentru triumful acestor idei am sacrificat ori­ce alte consideraţiuni. Astăzi suntem fericiţi a anunţa, că liberalii adunaţi în jurul „ Dreptăţei “ şi al „Drapelului“­­şi-au dat frăţeşte mâna pentru a urmări, cu puteri unite, scopul care-i însufleţeşte pe toţi. Revizuirea legat de presă ajunge la ordinea zilei. Atât în dietă, cât şi în mu­nicipii accentuează mulţi, că faţă ca agitaţiile socialiste nu rămâne altceva de făcut, decât să răsfrîngă libertatea presei. Astfel a vorbit în senatul oraşului Budapesta baronul Pro­­nay Dezső. __BS5B__ Austria şi Germania. „Reichs­wehr“ de la 9 Februarie publică un arti­col de rară violenţă contra Germaniei. Ziarul vienez zice, că ar fi timpul să se pună odată capăt veleităţilor Germaniei de a reduce Austria la rolul unei depen­denţe a Prusiei, şi face imputări contelui Szögyény-Marich, ministrul flaustru Unga­riei la Berlin, că nu-’şi face datoria. Se zice, că din această pricină posiţia lui Szögyény ar fi sguduită. Ear’ s’a amânat...! Cetitorii noştri ştiu, ce. Iată raportul din şedinţa de joi a camerei, care ne arată cum s’a petrecut ’acrul: „D. I. Grădişteanu zice că desvol­­tarea interpelărei sale a fost fixată pa astăzi. Totuşi d-sa vede, cu mirare, că ea nu a fost pusă la ordinea zilei. Cere explicaţiuni biuroului. D. D. Giani, preşedintele camerei, răspunde, că de­oare­ce se află în discuţie proiectul de lege al instrucţiunei, desvoltarea interpelărei sale nu poate avă loc astăzi. D. D. S t u r­d z a, preşedintele consiliu­lui, spune că e gata să răspundă la interpe­lare. Totuşi, e de părere ca să se amîne interpelarea, până după terminarea discuţiei generale asupra legei instrucţiei. D. I. Grădişteanu consimte la fixa­rea unei alte zile pentru desvoltarea interpe­lărei sale*. Dinamit şi agitatori. (Urmare şi fine). Oszlányi, procuror în Caransebeş. Martorului­­i-a ajuns la cunoştinţă aten­tatul de dinamit, întâmplat în Octomvrie 1894, când primpretorul Sz­abó a cerut o intreve­­nire energică şi a propus, că cu privire la disposiţia locuitorilor va fi bine a nu încre­dinţa afacerea judecătoriei cercuale din Bo­­zoviciu. — A avut rezultat cercetarea judelui de investigaţie exmis mai târziu? — Intra atâta, că s’a aflat disamit în casa unuia dintre cei bănuiţi. Acela a şi fost arestat, dar’ mai târziu a trebuit să fie eliberat. — Sânt în Bozoviciu şi împrejurime aşa num­iți agitatori români? — N’au fost. — Consideri d-ta de un astfel de om pe judele Mahr, încât se­’i fie permis cuiva a-’l blama înaintea terei întregi. — Nu e astfel de om. Juratul Hortoványi (cătră Mihr): E adevărat că d-ta ştii mai bine nemţeşte? — Da. — Ce eşti d ta de naştere ? — Sânt născut în Oraviţa din pă­rinţi maghiari; părinţii m’au dat la şcoală nemţească. Juratul Balassa: Cine a fost are­stat in chestia atentatului de dinamit? — Fratele preotului Bogoeviciu. — E adevărat, că in seara când a fost arestat respectivul, dl Mahr a cinat In­­preună cu fratele deținutului. — ’I-am văzut după prânz Împreună. Dr. Stein Józsefi A lucrat în afacerea atentatului, ca jude instructor când la raportui primpretorului Szabó, afacerea s’a transpus In centru. La recercarea procurorului a fost el încredinţat cu cercetarea. Presidentul: A fost în adevăr ne­glijată afacerea? — Negreşit, că a fost bătător la ochi, că nu s’a făcut perchisiţie domiciliară. Eu am făcut perchisiţie şi aflând dinamit am arestat pe un om, dar’ mai târziu ’l-am eliberat. — Sânt în Bozoviciu agitatori români ? — Nu ştiu dacă sânt, dar’ primpretorul Szabó a numit pe câţiva. — Văzut-ai pe vr’unul din aceştia cu judele cercual Mahr? — Pe unul cu numele M­etics, care după­ cum spune Szabó, ar fi agitator român. Un martor român. I a I i­u Novac, adv. în Bozoviciu fa­­sionează, că a convenit adese-ori cu Mahr în casină. Presidentul: D-ta de ce naţiona­litate eşti? — Sânt Român. — In luna lui Noemvrie s’a trimis pă­rintelui Lucaciu o depeşă din Bozoviciu; ştii d-ta cine a trimis această depeşă ? — Dacă îmi aduc bine aminte dl Stanoi­­lovici, presidentul partidului libe­ral (1? Red. „Trib “) de acolo. — Sânt în comună oameni, recunoscuţi ca agitatori români, ultraişti? — Locuiesc de treisprezece ani în Bo­zoviciu, şi pot afirma cu siguificate, că nu stint astfel de elemente. — Dar’ da aceia sânt, cari per­secută pe şoviniştii maghiari? — La alegerile comitatensa se perse­cută numai persoana şi nu naţionalitatea. — Ce fel de ziare sânt în casină şi în ce limbă se face conversaţia ? — Un ziar maghiar, două nemţeşti şi trei române, care conversaţia se face în toate trei limbile. Procurorul: Da când stat în co­mună două casine ? — Mai înainte a fost numai o casină germană-română, mai târziu s’a înfiinţat şi una maghiară la iniţiativa mai multor am­ploiaţi. Eötvös, apărătorul lui Mahr: Cine a fost presidentul casinei maghiare în 1896? — Primpretorul Bzabt .­c — Dar’ al celei româneşti? — Sânt eu. P i c­h­­­e r. Ai d-ta cunoştinţă despre aceea, că în Oraviţa a fost explesie de dinamit? — Am. — Dar’ despre aceea, că înainte de explesie a fost alegere de jude? — Nu-’mi aduc aminte. — Aceasta e curios, de­oare­ce se răs­pândise vestea, că Românii ameninţau, că de nu va fi judele român, îl aruncă în aer pe notarul. — Eu n’am auzit aceasta. „Cherchez la femme“. Pusics Károly, notar publ. reg. în Caransebeş, cunoaşte de 10 ani pe Mahr, dar’ n’are cunoştinţă ca să se fi plâns cineva contra lui. Preşedintele: Se zice, că ar fi accesibil într’o privinţă. — Nu ştiu. — Sânt pe acolo elemente, cari fac mişcări? (înţelege: naţionaliste. R. „Trib.“). — Ar pută face, dar’ ei observă ţinută pasivă, conform îndrumărilor dela centru. Au ţinut, ce e drept, adunări, consfătuiri, de pildă când cu casai Lucaciu, dar’ şi acestea dela centru au fost îndreptate. — Stă dl Mahr in legătură cu centrul ? — Nu aş pută zice. —D’apoi că pretorul cercual o susţine în raportul seu oficial? — Bine, dar’ ei sânt în duşmănie. Szabó voia să fie domn mai mare decât Mahr. — Aceasta e causa? — Ba, dacă am reprivi, aş pută să zic că o femeie e în afacere. Cum subscriu funcţionarii? Urmează martorul Pavel Popo­vi­c­s, notar, (Român? R. „Trib.“) în D a l­ b o s e ţ. Preşedintele: Drepte că Mahr s’a aliat cu agitatorii români, şi că chiar în­suşi agitează? — El nu agitează, dar’ adesea vine în contingere, în casină, cu agitatorii ro­mâni. — Dar’, sunt acolo „agitatori români“? — Vre­o trei-patru. — Drept, că Mahr a agitat contra lui Petro­vics? — Asta nu o ştiu. — Treizeci­ şi-doi de funcţionari au fă­cut arătare la dl ministru-president, nu care ’l-au acusat pa Mahr de agitaţie. — Da, şi eu am subscris-o, dar’ mărturisesc sincer, că nici n’am cetit-o. — Asta a fost mare uşurătate față cu Mahr, pentru­ că putea să-m i aducă amovarea. Ştii cel puţin ce cuprindea actul? — Ba ! Numai mai târziu am auzit, că era îndreptat contra lui Mahr. — Cine a zis să subscrii acasa? — Primpretorul Szabó. Solgăbirăul. Urmează autorul campaniei contra lui Mahr, solgăbirăul din Bozovicia, Szabó Gustav, care şi el e suspendat din slujbă. — Cunoşti pe Mahr? — Am onorul (ilaritate). — Din ce ceaşă n’ai putut rămână în bune relaţiuni cu Mahr? — Sânt în bune relaţiuni ca el, ca om; au­’i sânt duşman, dar’ el îmi e duşman; în ce priveşte însă terenul politic, na! Pe mine m'au trimis în Bozoviciu cu mi­siunea, ca să fac să înceteze agitaţiunile na­­ţionalistice pe cari tocmai şi dl Mohr le pro­movează, şi despre cari eu, după informaţiuni sigure, am raportat dlui comite-suprem. — în ce consta agitaţia lui? — N’am putut suferi, ca dl Mahr să urmeze altă politică, decât aceea, care e per­misă unui jude de ocol, adecă politică patrio­tică. Sergentul gendarmilor ’mi-a referat adese­ori, că dl Mahr să întreţine în socie­tatea celor mai primejdioşi agitatori, în fie­care zi c­aruri întregi conferează cu ei, ba e chiar iscoditorul ideilor. Bu m’am interesat de lucru, m’am con­vins de adevărul aserţiunilor şi am făcut nport. Mai ales cu agitatorul Dam. Bogoeviciu sta in relaţiani foarte bane, cu toate­ că după vorba din popor, acesta ar fi autorul atenta­tului de dinamit. Era tuturor bătător la ochi; şi când eu însumi am întrebat pe subj­udele Komáromi, de ce nu pornesc cercetare contra lui B o g o e v i c i u, şi el ’mi-a declarat, că Mahr e în foarte bună relaţie cu Bogoeviciu. Atunci eu ’mi-am ţinut de datorie să mă adresez la tribunal. Am făcut-o aceasta după­ ce m’am convins, că Mahr nici 42 de zile după comiterea faptului nu a pornit cercetare. Tri­bunalul a exmis un jude instructor, Stein, care a şi găsit dinamită, la unul dintre Bo­­goeviceşti, pe care ’l-a şi deţinut. Cum s’a sfirşit procesul nu ştiu. Preş.: Făcut-a Bogoeviciu agitaţiuni ? — Despre aceea nu ştiu imediat, dar d­e fapt că ori de câte­ ori conveniau agitatorii, Mahr era tot între ei, aşa că gendarmii adese­ori­­i-a demascat, şi ’l-a prins şi pe el cu ei la­olaltă. — D ta ai făcut în 10 Martie 1896 arătare la corniţele contra lui Mahr. — Da, şi pentru asta Mahr m ’ a a­c­u­­sat la tribunalul din Caran­sebeş, pe motiv de calomnie; dar’ acasa nu e încă aprobată. — Când ai ajuns solgăbirău? — In 1892. — Atunci Mahr era deja acolo ? — Da, numai cât a agita a început mai târziu. Procurorul: Die solgăbirău sus­pendat, pe d-ta te au trimis In cerc, ca să faci ordine; cum e de totuşi d-ta ai făcut disordine ? (ilaritate). Preş.: La întrebarea aceasta nu-­ţi permit să răspunzi. Acusatul Mahr: Preşedintele provoacă pe Mahr, să se declare faţă cu spusele lui Szabó. Mahr: Declar, că tot ce a spus dl Szabó, e minciună și neadevăr. Preș: Nu folosi astfel de expresiuni. — Numai cu aceea mă pot apăra, că nici­odată nu am agitat, și nu am con­venit cu agitatori. — După­ cum spuneau gendarmii, pe d-ta te-au și demascat de câteva­ ori. — Aceasta e numai In arătare, dar’ nu e fapt. —■ De ce a Început Szabó campanie contra d-tale? — N’am idee, pentru­ că nici schimb de vorbe n’a fost între noi. — Poate pentru femeie? — Nici asta nu o aflu probabilă. — Mă rog, die Szabó, spune-’i în față lui Mahi­, ce ai de excepționat contra lui? — Eu îl stimez, ca pe om, dar’ mi pot suferi să fraterniseze cu cei mai mari duşmani ai patriei. Mahr: Nu ştiu pe cine înţelegi sub aceasta? Szabó: Pe aceia cari au trimis tele­gramă la Lucaciu. Preşedintele: E fapt ? — Bu n’am fraternisat ci numai am conversat cu ei. — Și după telegramă ai şezut cu ei la o masă? — Dai (Surprindere penibilă). Preşedintele suspendează pertractarea pe 1 oară. Noaptea: Pe la 11 din noapte preşedintele redes­chide şedinţa şi anunţă, că Iakabffy, co­rniţele, vrea să fasioneze de nou, că a ui­tat ceva. Iakabffy: Ştie că după­ ce Szabó s'a depărtat din Bozoviciu ’i-au fost provocat pe Mahr să se reîntoarcă in casina naţio­nală maghiară. El a răspuns, că numai aşa se reîntoarce, dacă vor şterge din numele casinei cuvântul „nemzeti* (naţional). — în public se face mişcare. „Această declaraţie, am ţinut să o fac ulterior, on. tribunal, şi mulţumesc că ’mi-aţi dat prilej, ’mi-am liniştit conştienţa*. Mihr: Se zice că la aceasta n’ar fi fost în stare să răspundă suficient. Juratul H o r t o v â n yi întreabă dacă mai e Mihr şi acum jude in funcţiune? Preşedintele răspunde: dar

Next