Tribuna, ianuarie 1899 (Anul 16, nr. 1-23)

1899-01-28 / nr. 21

Anul XVI Sibiiu, Joi 28 Ianuarie (9 Februarie) 1899 Nr. 21 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1­ună 85 cr., ’/­ an 2 fl. 50 cr.,­­/* an 5 fl., 1 an 0­ fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr.,­­/* an 3 fl. 50 cr., '/, an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/4 an 10 franci, 1/1 an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac nuraai ţilătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua­ oară 6 pr a treia­ oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Popiace Nr. 15. Se prenumără și la poște și la libtrării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Numeri singuratici î 5 cr. se vând la »Tipografia«, soc. pe acțiun Numeri singuratici ă 20 bani se vând la libraria G. Cârjan, Ploeşti „Prăbușirea Austriei Se înmulțesc cobitorii. Din ce chao­­sul creşte,­­din ce dificultăţile se măresc — fără de a se observa măcar un băr­bat mântuitor, — din ce cobitorii de moarte ai marelui imperiu se înmulţesc. Prin Octomvrie anul trecut a apă­rut la Lipsea o broşură cobitoare înti­tulată: »Reprivire asupra Austriei din anul 2000^. Am arătat pe larg cuprin­sul şi tendenţele ei în anul 215 şi cei ur­mători ai »Tribunei«. Acum apăru în München o altă broşură, tot aşa de cobitoare, dar­ şi mai cutezantă, cu titlul: »Prăbuşirea şi re­construirea Austriei«.*) Broşura din Lipsea, a lui »Probusc era mai poetică, mai timidă. Privia lu­crurile dela anul 2000 şi expunea »isto­ricul« suposiţiei, că Austria s’a nimicit, pe la anul 1950, din pricina politicei »nenorocite« ce a făcut contra Germa­nilor. în această suposiţie ea a rămas ştirbită, redusă la rolul unui mic stat, sub protectorat străin. Broşura aceasta din München e brutal de cutezătoare. Ea priveşte lu­crurile pornind de la stările de azi şi consideră ca inevitabilă o prăbuşire, sau mai corect o zdrobire a Austriei de acum, în timpul cel mai apropiat, cel mult în 25 ani. Zdrobirea are să-şi vină din par­tea Germaniei, actualul seu aliat, într’un răsboiu, care se impune ca o necesitate a germanismului. Tendenţa broşurei dela Lipsea era să facă presiune la Viena, în cercurile înalte, hotărîtoare, spre a produce o schimbare în favorul Maghiarilor, şi al Nemţilor din Austria. Tendenţa acesteia este să facă pre­siune la Berlin, dacă ar fi de lipsă, şi să populariseze în massele largi ale ger­manismului ideea unităţei tuturor Ger­manilor din Europa­ centrală. Ea favori­­sează însă şi aspiraţiunile maghiare. Pe când »Probus« — prorocul im­­prob dela Lipsea, — opera cu expuneri istorice şi cu fine alusiuni, autorul bro­şurei din München păşeşte cu o fran­­cheţă bruscă, operează brutal de tot, cu date statistice, şi face planuri în linii mari, strategice. Broşura aceasta consideră Austria ca moartă deja, înfăţoşarea exterioară a paginei titulare e întocmai ca un anunţ funebru. Preocupaţiunea autorului e mai mult cum să aranjeze viitorul imperiu naţional german, dintre Adria­­tica şi Marea-ostică, şi cum să se ger­­maniseze mai curând cele 7‘/­ milioane elemente slavice, ce le va suscepe, din actuala Austrie, massa de 58 milioane Germani. Broşura e destinată a se îm­prăştia cu zecile de mii printre massele poporului mai inteligent. E scrisă într’un stil viciu, galopant, apodictic. Căci con­tează — cum zice autorul — »la cetitori foarte ocupaţi, la cetitori, cari sânt în d­ar cu istoria trecutului, şi cu eveni­mentele presentului­. Sunt puternice astfel de bombe de hârtie. Ele nu constitue un pericol imi­nent, dar­ sunt la tot caşul un simptom îngrijitor. Noi ne facem datoria de cronicari înregistrându-le şi orientând publicul nostru asupra tendenţelor lor. Conclusiunile, eventualele combina­­ţiuni şi meditaţiuni le lăsăm în grijea cetitorului inteligent... în următoarele vom da un scurt restimat din această broşură, lăsând afară tot ce se cuvine unor cetăţeni, cari ţin cu o tradiţională convingere la existenţa acestui mare imperiu, care ar fi menit să pregătească și neamului ro­ *) Oesterreichs Zusammenbruch und Wie­deraufbau. I. Auflage. 1—18 Tausend. München 1899. I. F. Lehmanns Verlag. Königliche Hof- Buchdruckerei Kästner & Lossen, München. Edi­­ţată de soc. »All-Deutscher Verband«. mânesc un scut apărător — dacă ’şi-ar în­ţelege, odată, în fine, măreaţa sa mi­siune de imperiu al Orientului. Schiţăm cuprinsul cât se poate de redus : Monarchia austro - ungară stă în pragul prăbuşirei. Dacă a mai vegetat până acum este a se mulţumi răbdărei Nemţilor şi alianţei cu imperiul german. Dar’ aceasta s’a sfîrşit. Prăbuşirea se araînă încă, dar’ nu se evită. Blăstămul »lucrurilor pe jumătate« ale Austriei se răsbună. Trebue odată rupt definitiv cu trecutul. Rasa cea mai bună a noue­­lor forme de stat e: răsboiul. E o condiţie de vieaţă pentru ger­manism să dee caracter german Europei­­centrale ; de aceea o luptă pe moarte, pe vieaţă se impune. Scopul e: concentrarea într’un stat a teritorului limbei germane din Eu­ropa­­ centrală — şi ajungerea la Adriatica. Trebuesc deci cultivate tendenţele favorabile ce există deja în monarchia dela Dunăre: desvoltarea dualismului în­­tr’o deplină independenţă politică şi economică a Ungariei; separarea Gali­­ţiei, Bucovinei, Dalmaţiei de cătră Au­stria. Tot ceea­ ce mai rămâne Austriei va fi încorporat la Germania. Imperiul german mai suscepe ast­fel pe lângă 3.500.000 de străini încă 7,600.000 Poloni, Cehi, Sloveni, Croaţi, etc., dar’ aceasta nu alterează mult pre­­ponderanţa elementului german; dela 93,0/0 se reduce la 84“/... Imperiul ast­fel unificat se aranjează pe noue base federative.­­»Federalismul zace în ca­racterul Germanilor« — zice autorul). Se va organisa în mai multe regate, astfel ca Cehii, Polonii etc., să fie bine puşi a se germaniza. Măsurile ce se prevăd, sunt mai brutale decât cele ungureşti. Habsburgii trebue se dispară, ori treime să-­şi transpună punctul de gra­vitaţie în Ungaria. Fireşte, că asta se va face printr’un răsboiu.­ ­ * Asupra acestui răsboiu, dela care atîrna de altfel totul, broşura face ur­mătoarele combinaţii: Viitorul Ungariei atîrnă dela ţinuta ce vor observa Maghiarii faţă cu trans­­formaţiunea. Probabil, zice autorul, că ei vor folosi prilejul pentru a ajunge la independenţă. Atunci ar mai primi Bosnia, Her­­ţegovina şi Dalmaţia, cu excepţia: Ra­­gusei, Cattaro şi Spezzia. Vor abzice însă de cele 3 comitate nemţeşti de la gra­niţa Austriei. Dacă Rusia şi România nu vor combate pe Germani, Galiţia va trece la Rusia, Bucovina la România. Altfel se vor adauge la Ungaria. în tot caşul autorul cere de la Un­guri respectarea existenţei Saşilor. în scopul acesta pretinde autonomie bise­ricească şi şcolară, îndreptăţirea limbei germane în vieaţa publică, restituirea universităţei săseşti şi­­ ştergerea le­gei despre maghiarisarea numelor! Aceasta vor face-o Maghiarii şi pentru­ ca se-’şi asigure din partea Ger­maniei mână liberă contra celorlalte naţionalităţi ! Pentru mulcumirea Italiei autorul îi face cadou: Trientul. Triestul însă ’şi­’l reţine Germania. Răsboiul decizător autorul îl află necesar şi ca o răsplată pentru multele jertfe ce Germania a făcut în ultimele decenii pentru armată.... Ori­cât de cutezate sânt aceste ve­deri, nu s’ar pute zice că ele sânt fan­tastice, în ele se reoglindează aspiraţiui­­nile ligei germane: All-Deutscher Ver­band, care este editorul broşurei. Şi de altfel aceste idei sunt aplicate cu multă precisiune în marele cadru descris de ti­­nărul împărat. Autorul ţine pas de pas cont de aspiraţiunile Germaniei, ca mare putere pe mare, aspiraţiuni pentru care împăratul Wilhelm a insistat şi insistă. De aceea tinde şi autorul spre Triest. I în această ordine de idei broşura aceasta de câteva pagini, e mai mult de­­­­cât un simptom­­ ie Căci Austria stă negreşit în faţa unor momente istorice. Atîrnă de la ea cum se va desvolta istoria universală a Euro­pei. E întrebarea numai, dacă îşi înţe­lege ea menirea, ori nu? Sibiiu, 8 Februarie n. Dezarmarea. Ziarul »Piccolo«, primeşte o telegramă din Praga, în care li­ se comunică ştirea, că trei ziarişti cehi de acolo, au adresat o rugare Ţarului Rusiei, de cuprinsul, ca se facă tot posibilul să fie representate prin delegaţii lor speciali toate na­ţionalităţile din monarchia an­­atro-ungară la proiectată conferenţă de desarmare. Rugarea e motivată cu faptul, că scopul conferenţei de desar­mare nu este numai evitarea conflicte­lor internaţionale, ci şi delăturarea frecărilor dintre naţionalităţi. Scopul acesta însă numai aşa se poate ajunge în Austro-Ungaria, dacă afară de representanţii oficiali ai mo­narchiei, vor lua parte la conferenţă şi repre­sentanţii­­speciali ai naţionali­tăţilor, ca se-’şi spună durerile. Bun lucru, dacă s’a făcut, dar' dacă nu s'a făcut, n'ar fi rău se se facă. Serbarea zilei de 24 Ianuarie. Conferenţă dlui profesor Gr. Tocilescu, ţinută la Ateneul din Bucureşti asupra zilei de 24 Ianuarie, ani­versarea unirei Moldovei cu Muntenia, a avut un mare succes. Publicul era imens şi a aplau­dat viu pe ilustrul conferenţiar. Da crisă. Din Budapesta nici o ştire mai nouă, pentru astazi. Ieri seara s-a ţinut conferenţă partidului guver­­­­namental, în care era vorba se facă­­ baronul Bănffy declaraţii liniştitoare pentru opoziţie, cu privire la cerutele garanţii personale. Amănuntele de­spre decursul conferenţei ne lipsesc încă. din Macedonia. Se telegrafează, că Ru­sia ar fi adresat note energice cabinetelor din Belgrad şi Sofia, admeniându-le să se ferească de ori-ce acţiune în Macedonia, pentru­ că în ca­şul unei ciocniri cu Turcia, nu li­ se va da nici un ajutor din partea Rusiei. Consulate române în Unga­ria. Nu e mult de când luând act în foaia noastră despre înfiinţarea unui nou consulat român în Varşovia, ne-am exprimat dorinţa de a vede în curând înfiinţate şi cele două consulate române din Ungaria, proiectate de mult, pentru Braşov şi Timişoara. Această dorinţă, au dat-o imediat gazetele ungureşti ca ştire positivă, că două consulate române vor fi în curând înfiinţate în Braşov şi Ti­mişoara. Ştirea fiind deocamdată lipsită de temeiu, a urmat o desminţire în Pol. Cor, în care se zicea, că cercurile com­petente din Viena nu au nici o cuno­ştinţă despre cele două consulate non- române a căror înfiinţare nici n'ar fi motivată. Se vede însă, că cercurile competente ’şi-au câştigat »cunoştinţele« necesare, pentru­ că desminţirea e ur­mată acum de un nou comunicat pe care­­ l scoatem din­­Pesti Na­pló. în acest comunicat se constată, că chestia celor două consulate române nu e nouă. Parlamentul român a votat de mult legea care sistemisează aceste două consulate române, pe lângă consu­latul general din Budapesta, și anume, în scopul apărărei intereselor economice ale României. Cogălniceanu a şi inter­pelat odată guvernul român, cum se face de nu să înfiinţează consulatele acestea? Va să zică, nu e vorba decât de execu­tarea unei legi votate. Ei, aşa mai au înţeles »cunoştin­ţele« cercurilor competente din Viena. DIN BUCOVINA. Intenisarea Românilor. Mai ieri citam din Alkotmány, care plângea pe Rutenii din Bucovina, că se romanisează... Noi ştim tocmai contrarul, şi o nouă probă va dovedi. Patria din Cernăuţi arată în nu­mărul seu de Vineri, cum locuitorii ro­mâni din comuna Mihalcea sunt de ani de zile prada unei necontenite agita­ţiuni de rutenisare. Uneltirile de rute­­nisare s’au început încă pe timpul pre­­sidenţiei lui Goes, când şcoala din Mi­halcea fu acusată cu comiterea de lucruri nelegale. Cu toate protestele consiliului şcolar, vexaţiunile au continuat şi diri­­genţa şcoalei a fost însărcinată a pune la cale pe părinţi, ca să-’şi înscrie copiii şi la limba rusească. Zis şi făcut. Con­ducătorul şcoalei începu să cheme pe părinţi la cancelaria lui, unde îşi dădu toate silinţele să-’i convertească şi să le corumpă conştienţa. Văzând însă, că aşa nu merge, conducătorul şcoalei se pre­făcu în »sechestru« şi începu a molesta în locuinţele lor pe părinţii copiilor, fă­când presiune asupra lor să declare, că vor ca copiii să le înveţe ruseşte. în urmă, ce se întâmplă? în viitorul an şcolar vine ordin, ca limba de propu­nere în şcoală să fie rusească. Aşa se şi face. După­ ce se pregătise materia­lul, având copii destui, cari învăţaseră ruseşte, trebuia să proceadă la elimina­rea limbei române din şcoală. Spre sco­pul acesta organele stăpânirei au înce­put să teroriseze pe părinţi şi pe copii citându-­i şi purtându-’i pe la căpitănia din Cernăuţi, ca să declare, că vor se înveţe ruseşte. Acum poporul român din Mihalcea este nevoit a-’şi trimite co­piii săi la alte şcoale în mari depărtări, ca să-’i ferească de rusificare, moartea lor. Iată cu ce mijloace volnice se pro­­cede şi în Bucovina românească pentru a desfiinţa pe Români. Germania şi desarmarea. Speranţele puse în conferenţă de desarmare şi în apropiata realizare a sublimei idei, cu care a înveselit Ţarul Rusiei inimile popoarelor europene, în­cep să scadă, sau cel puţin nu prind te­renul dorit. Germania îndeosebi se poartă în­­tr’un mod cu totul sceptic faţă de ideea desarmărei. Am făcut zilele trecute amintire de­spre un toast al împăratului Wilhelm II., rostit la banchetul dat în onoarea lui, din incidentul deschiderei dietei pro­vinciale din Brandenburg. în acest toast, vorbăreţul împărat al Germaniei a făcut declaraţii intere­sante şi cu privire la »desarmare« afir­mând, că pacea e sigură numai atunci, când stă după scutul şi sub spada lui »deutscher Michel«. Va să zică, împă­ratul Germaniei nu dă prea mult pe » desarmare. E caracteristic toastul acesta, de aceea dăm din el partea mai intere­santă. împăratul a spus, că aflându-se pe muntele Olivilor, cu ocasiunea călătoriei sale prin Orient, a jurat că va încerca totul pentru salatea poporului seu. A citat apoi cuvintele lui Moltke: »Acum se vedem crescând arborele«, rostite de mareşalul german după răsboiul cu Francia şi a continuat astfel: — »Da, domnii mei, arborele, care­­l-am văzut crescând şi de care trebue să ne îngrijim, este stejarul imperiului, german. Creşterea lui e sănătoasă, fiindcă stă pe pământul bun al Bran­denburgului şi în acest pământ îi sânt şi rădăcinile. Nu numai un vifor ’l-a ajuns şi adese­ori era pe aci să piară, însă trunchiul şi ramurile lui atingând pământul Brandenburgului va sta veci­nie, de va voî Dumnezeu. Astăzi dar’ promit de nou, că voiu,face totul ce se poate pentru aceasta. Calea ce am fă­cut în ţeara făgăduinţei şi pe pământul sfânt, îmi va sta în ajutor, ca să desvolt acest arbore, să-’l apăr şi scutesc, ca un bun grădinar să-’i curăţ crengile de pri­sos şi să stîrpesc viermii, ce vor să-’i roadă rădăcinile. »Sperez, că voiu «ajunge să văd chi­pul, cum arborele se desvoaltă minunat şi cum stă înaintea lui »deutscher Mi­chel«, cu mâna pe mânerul săbiei şi îndreptăndu-­şi privirea înafară, ca se apere arborele. Este sigură acea pace, care stă după scutul şi sub spada lui »deutscher Michel«. Minunată întreprin­dere este de a câştiga pacea pentru toate popoarele. Până­ când însă asupra omenirei domneşte păcatul, totdeauna va fi răsboiu şi ură, pismă şi ceartă, şi pu­rurea omul se va insui a câştiga avan­taj asupra omului. Ceea­ ce însă este lege între oameni, este lege şi între po­poare. Să insuim dar’, ca cel­­puţin noi Germanii să fim solidari, ca o stâncă puternică. De această stâncă de bronz a popoarelor germane să se frângă toate valurile, ce ameninţă pacea departe pe­ste mare şi aici acasă în Europa. Cei­ ce in primul rînd trebue să fie în ajutor la aceasta, sunt brandenburgienii şi Brandenburgul. Şi de­oare­ce presupu­nem, că nu vă poate cădea greu a urma stindardului negru-alb şi stindar­dului roşu al marchionilor, sper că d-voa­stră înţelegeţi, că pe cum în trecut, aşa şi în viitor voesc să mă razim pe Bran­denburg şi că, în aceasta, contez la fide­litatea d-voastră«. Natural că »răsboinicul« discurs a fost primit cu mare însufleţire. Dat fiind acum că presa din Ger­mania cam tot în acest înţeles comen­tase ideea Ţarului referitoare la desar­mare, stîrnind astfel bănueli în străi­nătate, că Germania e contrară desar­mărei, — s’a văzut silit ziarul berlinez Die Post, care stă în bune relaţiuni cu guvernul german, să facă declaraţiile ur­mătoare, ţinute cam în doi peri, nici prea pro, nici prea contra. Die Post scrie: »Unele organe, din ţeară şi din străi­nătate, au afirmat, că Germania se va duce la conferenţă de desarmare cu gân­dul ascuns că nu se va face nimic şi că la urma urmelor e vorba numai de a lua parte la o discuţiune academică asupra unor lucruri nerealisabile. »Acest mod de a vede nu cores­punde câtuşi de puţin faptelor. »înainte de toate, în ce priveşte punctele programului, cari plecând dela principiile convenţiunei din Geneva, ţin­tesc să facă cu putinţă un chip mai omenos al purtărei răsboaielor, trebue să se conteze în tot caşul pe consimţă­mântul Germaniei. »Noi nu dorim să ne întoarcem dela conferenţă cu mânile goale. Fără în­doială, nimeni nu ignorează în imperiul german, că punctul din program, care cere fixarea pentru o periodă de timp oare­care a efectivului forţelor de luptă pe uscat şi pe mare, se va isbi de mari dificultăţi din partea majorităţei statelor. »Căci e naturală întrebarea, dacă un stat care se leagă prin aseme­nea angajament nu jertfește o părti­cică din suveranitatea sa. Apoi, un tra­tament absolut egal la fixarea mărimei efectivelor pentru diferitele state, aproape nu se poate realiza fără vătămarea unor grave interese ale acelor state. »Ar fi de discutat, anume, dacă se poate pretinde unor puteri, cari au ră­mas cu desvoltarea şi complectarea ma­terialului lor de răsboiu pe mare îndă­rătul chiar a unor state mai mici, să primească a fi tratate după aceleaşi principii şi cu aceeaşi măsură ca marile naţiuni maritime. »Aceasta ar echivala în anumite împrejurări cu renunţarea la o desvol­­tare normală mai departe în direcţiu­nea maritimă a statului isbit de o ase­menea măsură. »Chestiunea aceasta şi altele încă vor fi cu drept ridicate în conferenţă, în tot caşul însă Germania va face tot posibilul ca să ajute la realizarea ori­cărei propuneri a Rusiei ce va fi acceptabilă. »Imperiul Ţarului va vede şi cu acest prilej că are în imperiul german un adevărat prieten, a căruia influenţă în desbaterile conferenţei va trage greu în cumpănă«. Dacă e vorba să se pună în »dis­cuţie academică« ântâiu programul de desarmare, atunci cu greu se va ajunge la adevăratul scop, la dezarmare, pen­tru­ că ştim cât de încet se poartă »discuţiile academice« din partea diplo­maţiei europene. Va îmbătrâni Ţarul şi nu-­şi va vedea ideea realizată.

Next