Tribuna, februarie 1899 (Anul 16, nr. 24-46)
1899-02-02 / nr. 24
Anul XVI Sibiiu, Marți 2/14 Februarie 1899 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 una 85 cr., l/4 an 2 11. 50 cr., */* an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarohe: 1 lună 1 11. 20 cr., i/4 an 3 fl. 50 cr., '/. an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: '/* an 10 franci, x/a an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai platindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERTIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oară 6 c., a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Poplce Nr. 15. Se prenumără şi la poște și la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Numeri singuratici î 5 cr. se vend la »Tipografia«, soc. pe action Numeri singuratici â 20 bani se vend la librăria G. Cârján, Ploești Dușmanii patriei. (2). Am ajuns earăși obiect de ocară și de insultă. Presa maghiară ne trage la îndoială iubirea de patrie şi ne acusă pe faţă că gravităm în afară, spre România, şi că ţinta noastră este nimicirea, din temelii, a statului ungar. Acasa nu e nouă, am auzit-o şi până acuma de nenumărate ori. Ni s’a aruncat în faţă totdeauna când stăpânitorii noştri nu aveau alte argumente cu cari să răspundă la gravele învinovăţiri ce le aduceam în contra lor. Dar’ acasa n’a fost dovedită în trecut, şi nu va pute fi dovedită nici de astă-dată. E un clişeu vechiu, care vine întrebuinţat totdeauna când interesele guvernului maghiar cer să fie întrebuințat. Clişeu devenit plictisitor. Căci să se știe un lucru. Nu e guvernul maghiar, îndeosebi actualul guvern maghiar, atât de tolerant, să ne lase în deplină libertate, dacă ar avă și numai cele mai mici indicii că cu adevărat conspirăm în contra vitregităţei statului şi gravităm în afară. De mult ar fi înfundat temniţele cu noi. Dar nu o face, nu o poate face, pentru că nu are motiv se o facă. Atunci de ce ne acusă? Pentru că aşa cer interesele partidului pe care-l representă guvernul. Partidul, care e un partid de căpătuială şi de îngrăşare, îşi teme b oala cu carne« şi de aceea strigă oposiţiei, tot maghiară, din toate puterile : »nu cereţi revizuirea legei electorale, nu cereţi reducerea censului, că atunci întră naţionalităţile în parlament şi din edificiul frumos al şovinismului i maghiar nu mai rămâne peatră pe peatră«. Natural, că temerea trebue motivată cu ceva, şi în lipsă de alte argumente se foloseşte vechiul clişeu: panslavismul, daco-românismul, gravitatea în afară, spre România. Chestie de tactică. Opoziţia trebue spăriată cu ceva, ca să fie mai cruţătoare cu cei din jurul »oalei«, şi guvernul o spărie cu naţionalităţile. Evităm graţiosităţile presei guvernamentale maghiare, trimise la adresa noastră, şi nu ne mai luăm oboseala să protestăm în contra lor. Am protestat de nenumărate ori, care continua protestare s’ar preface şi la noi în clişeu şi noi nu avem obiceiul să folosim clişeuri. Avem argumente atât de multe şi atât de palpabile, încât suntem puşi la adăpostul oricărei perplexităţi. Să lămurim însă înainte de toate un lucru. De ce se teme guvernul maghiar şi partidul pe care-l representă, că în cazul extinderei dreptului electoral asupra masselor poporului, vom intra şi noi în parlamentul maghiar ? De unde ştie guvernul maghiar, că într’adevăr vom voi să intrăm, şi de unde ştie că vom isbuti să intrăm? Nu , tocmai mult de când actualul prim-ministru, baronul Bánffy, a declarat în plin parlament, că poporul român, adevăratul popor român, e cucerit pe seama ideei de stat maghiar şi că toată gălăgia în chestia naţională o fac numai câţiva agitatori, bine plătiţi, ca să facă întrebări acum: dacă poporul român, adevăratul popor român e într’adevăr cu voi, onorabililor, şi e cucerit pe seama ideei de stat maghiar, ce teamă mai aveţi, că acest popor, dacă ’i se va da drept de alegere, ne va trimite pe noi şi nu pe voi în parlament? Dacă ’l-aţi cucerit, are să meargă cu voi; dar' dacă merge cu noi, după cum vă temeţi, atunci nu ’l-aţi cucerit în acest cas de ce vă lăudaţi cu fapte pe cari nu le-aţi săvîrşit şi pe cari nici nu le veţi pute săvîrşi ? De ce atâta sinamăgire ? Şi acum să lămurim chestia principală. Să admitem pe un moment, deşi nu putem concede nici chiar pentru un moment, că noi am gravita în afară şi am aştepta din afară mântuire şi îndreptare ; că am aştepta, ca alţii să ne facă soartea mai suportabilă. Ar fi oare lucrul acesta nenatural şi de neînţeles? După ce voi ne-aţi scos de pe toate terenele publice, ne-aţi scos din parlament, ca să nu vă putem arunca zilnic în faţă nelegiuirile ce ni le faceţi; ne-aţi confiscat drepturile de întrunire ca să nu vă putem acusa în faţa străinătăţei de volniciile ce le comiteţi faţă de majoritatea nemaghiară din ţeară, ce mai putem aştepta de la voi ? Moarte sau sclăvie? Şi cum popoarele nemaghiare din ţeară nu au voia să se sinucidă, dar’ n’au voe nici să supoarte vecinie jugul sclăviei voastre, natural ar fi, ca ele să năsuească a-’şi câştiga aliaţi în afară, cari la un moment dat să le sară întru ajutor, fiindcă singure nu se pot scutura de jugul ce le apasă. Vedem că şi alte popoare aşa s’au scăpat de robia seculară. Pentru Bulgaria şi-a vărsat sângele Rusia şi România; pentru creştinii din Creta a sărit în foc Grecia; pentru Cuba a intrat America în foc. Toate acestea sunt exemple foarte recente, pe cari bine le cunoaşteţi. N’ar fi dară nefiresc lucru, dacă şi noi am aştepta mântuirea noastră din afară, dela fraţii de un sânge şi de un graiu cu noi. Dar’ nu o facem. Noi vrem din propria noastră putere, fără ajutor străin, să ajungem în stat la rolul ce ne compete, ca popor alcătuitor de stat. Vrem să trăim cu voi, dar’ vrem să fim egali îndreptăţiţi cu voi, nu numai la sarcini, ci şi la favoruri, nu numai în datorinţele, ci şi în drepturile cetăţeneşti. Natural, că la ţintă vrem să ajungem pe cale legală. De la voi depinde acum să ne deschideţi iarăşi calea legală pe care ne-aţi închis-o. Dacă nu o deschideţi necesarmente ne mânaţi în vecini după ajutor. Nu noi mergem; voi ne siliţi se mergem ! între atâtea capete luminate câte le aveţi, nu se găseşte nici unul care să înţeleagă lucrul şi să vi-l tălmăcească ? Nu ştie nici unul să vă spună, că nu aceia sunt duşmanii patriei, cari vreau să conlucre, cu voi împreună, la I ridicarea ei, ci aceia cari îi împedecăm în executarea dorinţei lor ! Dacă voi nu puteţi să vă croiţi judecată dreaptă în causă, ascultaţi jude■ cata străinilor. Mai ieri ve spunea o gazetă din Nürnberg, care vă cunoaşte foarte bine, că: »nu naţionalităţile din Ungaria, ci calomniatorii lor sânt adevăraţii duşmani ai patriei:« Aţi înţeles sentenţa ce vi s’a croit ? S’o înţelegeţi şi să vă plecaţi; căci cu noi este dreptatea, cu voi volnicia; cu noi este adevărul, cu voi minciuna; car’ dreptatea şi adevărul au triumfat, totdeauna, va triumfa şi de astă-dată, pe lângă toate sforţările voastre de a ne calomnia şi ponegri un manifest conciliant faţă de limba germană. Cum se vede, o împăcare între Cehi şi Germani e dorită şi ea impusă. Sibiiu, 13 Februarie n. Criză ministerială în Romănia. Dl A. Stolojan, ministrul domeniilor în actualul cabinet român, a demisionat din postul său, care cu conducerea interimară a afacerilor a fost însărcinat dl D. A. Sturdza, prim-ministru al României. Motivul demisionării e un proiect de lege, referitor la şcoalele profesionale, aparţinătoare ministerului de domenii şi presentat camerei fără consimţământul titularului de la domenii. Reichsrath-ul austriac. Dr. Fuchs, presidentul reichsrath-ului, întrebat asupra viitorului, a declarat că reichsrath-ul nu va fi convocat, decât numai după ce Germanii din Boemia vor intra în dieta provincială din Praga şi vor începe tratări de pace cu Cehii, car’ Cehii tineri au adresat alegătorilor O nouă, adresă. Deputaţii congresului naţional sârbesc, întruniţi în conferenţă la Zagreb, au luat hotărîrea să facă o nouă adresă cătră Coroană, şi să presenteze şi viitorului guvern maghiar un memorand, în care să fie înşirate toate gravaminele şi violările autonomiei bisericei I sericeşti. în adresa cătră Coroană se va cere grabnica convocare a congresului. Întărirea noului Metropolit. »Trib. Poporuluie din Arad pretinde a şti că P. S. S. dl Episc. al Aradului Ioan Meţianu, a fost întărit ca ales Metropolit al Românilor gr.-ort. din Transilvania şi Ungaria. Decretul împărătesc e subscris de noi, dar nu e publicat încă în foaia oficială. O palmă meritată. Baronul Bánffy se laudă în continuu cu încrederea Coroanei, care îl ţine la putere. Ce încredere are Coroana în Bánffy se vede în mod eclatant din următorul cas, care e viu discutat în cercurile politice din Viena şi Budapesta. Guvernul maghiar a cerut distincţie mai înaltă pe seama unor patrioţi, doi la număr, pe semne binemeritaţi de la guvern. Monarchul însă, care e foarte scrupulos în chestii de acestea, a cerut ântâia informaţii despre persoanele respective şi s’a ‘convins că nu merită distincţia cerută de guvernul maghiar pe seama lor, prin urmare a respins cererea şi n’a subscris pecretele presentate spre subscriere. Ministrul Szécsenyi s’a sculat imediat cu aceea, că el nu cunoaşte persoanele propuse spre a fi distinse, dar’ ministrul-president Bânffy stărue pentru distingerea lor. Bânffy trebue să te cheme ca să nu simţi palma primită şi meritată. Crisa. Starea tratativelor. Tratările se continuă mereu , încet, dar’ se continuă. Pentru a duce mai curând la ţintă, s’a ales o subcomisiune, care să le continue. Din partea guvernului fac parte din această comisiune baronul Fejérváry şi contele Tisza István, car’ din partea oposiţiei György şi Horăhszky. Comisiunea s’a ocupat Sâmbătă cu chestia judecătoriei curiale şi cu revizuirea legei electorale. De altcum răspunsul dat guvernului din partea oposiţiei e foarte conciliant şi numai într’un punct e îngrijitor pentru guvern. Oposiţia nu voeşte să voteze indemnisare actualului guvern sub nici o condiţiune. Cere să plece Bánffy imediat. S’a aflat însă o nouă modalitate, care poate se-’i împace pe toţi. Să se voteze guvernului actual indemnisare numai până în ziua în care chestia va fi pusă în discuţie în parlament, aşa ca guvernul se fie silit să demisioneze încă în ziua aceea, neavând indemnisare pentru a doua zi. în direcţia aceasta decurg acum tratativele şi se aşteaptă ajungerea la o înţelegere. Széll şi un membru al guvernului vor pleca poate astăzi la Viena să facă raport Coroanei despre stadiul în care se află tratările de pace. Răspunsul oposiţiei. Răspunsul oposiţiei a fost compus de astă dată de contele Apponyi, şi să extinde asupra următoarelor chestiuni: constată că ultimul răspuns al guvernului dovedeşte o anumită concilianţă şi dorinţa de a se lega compromisul proiectat, dar’ oposiţia are totuşi nedumeriri cu privire la executarea punctelor cari vor fi trecute în compromis, fiindcă un guvern ce se duce nu poate lua angajamente în numele unui guvern ce vine. Dar’ abstrăgând dela această imprejurare, referitoare la punctele asupra cărora s’a stabilit deja înţelegerea între guvern şi opoziţie, mai sunt încă chestii în care guvernul manifestă o conduită ce face apropierea imposibilă. Aceste chestii simt: chestia censului electoral chestia incompatibilităţii, revizuirea legei de pensiuni, alegerile comunale şi municipale, pragmatica de serviciu. Mai vine apoi şi guvernul din a sa parte cu pretensiuni, pe cari oposiţia nu le poate accepta, anume: votarea indemnisărei încă sub actualul guvern şi primirea judecătoriei curiale în chestii electorale numai în cazul modificărei regulamentului de casă. Oposiţia declară că ţine şi mai departe la toate condiţiunile sale de împăcare, care condiţiunile guvernului nu le poate accepta. E gata însă a trata mai departe cu guvernul, pentru a ajunge la o înţelegere. Cu alte cuvinte, continuarea va urma, tot pe coarda aceasta. Maghiarizarea şcoaleior din Panciova, Comitele suprem din Torontal, dl Rónay, acusat mai săptămânile trecute cu diferite fapte incorecte, s’a pus să ’şi le spele pe toate cu fapte noue »patriotice«. S’a sufuriat se statifice, recte maghiariseze şcoalele din comitat. A încercat norocul în Panciova. Iată amănuntele : Platoul fişpanului. Fişpanul s’a dus la faţa locului şi a convocat o conferenţă intimă. Au luat parte la conferenţă Nemţi şi Sârbi. (Maghiari nu sânt în Panciova). Nemţii s'au lăsat capacităţi de vorbele frumoase ale fişpanului şi în principiu au primit propunerea, să voteze, când se va cere, pentru statificarea şcoalelor din Panciova. Serbii însă s'au opus şi au luat posiţie energică pentru şcoalele comunale de astăzi. Indignarea poporaţiunei. Străbătut în public, faptul a provocat o indignare generală. Nemţii au început să-’şi vadă periclitată limba, Serbii limba şi legea. Unii mai de inimă ! s’au pus şi au lansat un apel cătră representanţii oraşului, în care îi roagă să I ţină cont de dorinţele legitime ale ale- I gătorilor, şi să nu voteze statificarea şcoalelor din Panciova nainte de a asculta părerea alegătorilor în chestia aceasta atât de importantă și de vitală. Întrunirea alegătorilor. Temerea, ca consiliul comunal nu cumva să vină în conflict cu alegătorii, cari ar pute să-l tragă la răspundere, a îndemnat pe unii representanți ai orașului Panciova se convoace o adunare de alegători municipali. Adunarea a fost convocată pe ieri, Duminecă, car’ resultatul ni-’l comunică următoarea telegramă, primită dela un amic al foii noastre şi bun apărător al causei naţionale în părţile Panciovei: Protestul Pancovenilor. »Propunerea fişpanului din comitatil Torontal, de a se statifica, mai bine zis maghiari la şcoalele comunale din Panciova, a fost pusă în discuţie în adunarea, de astăzi (Duminecă) a alegătorilor municipali, şi a fost respinsă, în unanimitate, ca păgubitoare a intereselor naţionale ale poporaţiunei din Panciova, Nr. 24, Cotte Insie. Salutăm pe cetăţenii independenţi ai oraşului Panciova pentru energia cu care au luat în apărare o causă, care nu e numai a lor, ci a tuturor popoarelor nemaghiare din ţară, îi salutăm şi pentru solidaritatea dovedită, care trebue se-ş i ducă la isbândă. Să fee şi alţii exemplu dela Pancioveni. Solidaritatea să impune pretutindenea, căci numai »cu puteri unite« mai putem străbate prin nedreptatea ce ni se face. „Viitorul Austriei". Deputatul ceh din reichsrath-ul austriac, Dr. Kramar, a scris un interesant studiu politic, referitor la situaţia din Austro-Ungaria. Articolul a fost publicat în »Revue de Paris«. Dr. Kramar caracterisează foarte nimerit în articolul seu sistemele de guvernament de până acuma din Austria şi vine la conclusia, că boala de care sufere Austria cu centralismul. Cuprinsul articolului e cam următorul: Sanarea răului nu se poate face decât schimbându-se sistemul de alegere directă a deputaţilor pentru reichsrath. Alegerea trebue să se facă în mod indirect, acordându-se dietelor provinciale de nou dreptul de a trimite ele deputaţi în reichsrath. Pe calea aceasta reichsrath-ul va fi compus din deputaţi mai puţini, dar va fi capabil de muncă folositoare. în dietele provinciale să fie asigurat însă dreptul minorităţilor naţionale şi sociale, de a fi representate şi ele în reichsrath, în mod proporţional Condiţie neînconjurat de lipsă pentru introducerea reformei acesteia ar fi unse excluderea din parlamentul central a oricărei chestii naţionale. Reichsrath-ul să nu se ocupe decât cu chestii sociale şi economice. Chestiile de interes naţional să rămână reservate pe seama dietelor provinciale, ca singure competente a le resolva în mod satisfăcător. Natural, — zice Dr. Kramar, — că lucrul acesta nu se poate face fără a se lua măsuri radicale, căci centralismul, introdus printr'o lovitură de stat, nu se poate să fie suprimat decât tot prin lovitură de stat, în politică trebue câteodată să se taie în carne vie. Dar’ se ştii unde să tai. Monarchia e destul de tare ca se poată suporta fără pericol operaţia inevitabilă. Să nu ni se spună că vrem să ducem pe Nemţi la extrem. Nime nu vrea să nimicească drepturile legitime ale naţionalităţii germane. Aceasta ar fi o greşeală politică, ale cărei consecinţe nime nu le-ar pute calcula. Dar, fapt e, că majoritatea popoarelor din Austro-Ungaria nu mai vrea privilegii pe seama minorităţilor. Limba germană va rămâne şi pe viitor preponderantă în armată şi în oficiile centrale. Afară de aceasta, se vor da Germanilor cu sentimente austriace, toate garanţiile, în legea de naţionalitate, prin care se vor introduce reformele propuse. Monarchia trebue să-şi pună basele pe formula: »Austro-Ungaria există pentru toate popoarele sale; în ea nu există popoare sau rasse privilegiate. Atunci când monarchia austro-ungară va recunoaşte dreptul tuturor naţionalităţilor sale, puterea care o va ţine laolaltă, nu va fi numai dinastia, — astăzi singurul mijloc recunoscut în străinătate ca susţinător de monarchie, — ci şi o altă legătură puternică : libertatea şi egalitatea de drept. Momentul decisător a sosit. Sau jug, sau independenţă«. Dr. Kramar speră că cercurile competente se vor decide pentru independenţa popoarelor.