Tribuna, februarie 1899 (Anul 16, nr. 24-46)

1899-02-02 / nr. 24

Anul XVI Sibiiu, Marți 2/14 Februarie 1899 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 una 85 cr., l/4 an 2 11. 50 cr., */* an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarohe: 1 lună 1 11. 20 cr., i/4 an 3 fl. 50 cr., '/. an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: '/* an 10 franci, x/a an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai platindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERTIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oară 6 c., a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Popl­ce Nr. 15. Se prenumără şi la poște și la li­brării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Numeri singuratici î 5 cr. se vend la »Tipografia«, soc. pe action Numeri singuratici â 20 bani se vend la librăria G. Cârján, Ploești Dușmanii patriei. (2). Am ajuns earăși obiect de ocară și de insultă. Presa maghiară ne trage la îndoială iubirea de patrie şi ne acusă pe faţă că gravităm în afară, spre Ro­mânia, şi că ţinta noastră este nimici­rea, din temelii, a statului ungar. Acasa nu e nouă, am auzit-o şi până acuma de nenumărate­ ori. Ni­ s’a aruncat în faţă totdeauna când stăpâ­­nitorii noştri nu aveau alte argumente cu cari să răspundă la gravele învino­văţiri ce le aduceam în contra lor. Dar’ acasa n’a fost dovedită în tre­cut, şi nu va pute fi dovedită nici de astă-dată. E un clişeu vechiu, care vine întrebuinţat totdeauna când interesele guvernului maghiar cer să fie întrebuin­țat. Clişeu devenit plictisitor. Căci să se știe un lucru. Nu e gu­vernul maghiar, îndeosebi actualul gu­vern maghiar, atât de tolerant, să ne lase în deplină libertate, dacă ar avă și numai cele mai mici indicii că cu ade­vărat conspirăm în contra vitregităţei statului şi gravităm în afară. De mult ar fi înfundat temniţele cu noi. Dar­ nu o face, nu o poate face, pentru­ că nu are motiv se o facă. Atunci de ce ne acusă? Pentru­ că aşa cer interesele partidului pe care-­l representă guvernul. Partidul, care e un partid de căpătuială şi de îngrăşare, îşi teme b oala cu carne« şi de aceea strigă oposiţiei, tot maghiară, din toate puterile : »nu cereţi revizuirea legei elec­torale, nu cereţi reducerea censului, că atunci întră naţionalităţile în parlament şi din edificiul frumos al şovinismului i maghiar nu mai rămâne peatră pe pea­­tră«. Natural, că temerea trebue moti­vată cu ceva, şi în lipsă de alte argu­mente se foloseşte vechiul clişeu: pansla­vismul, daco-românismul, gravitat­ea în afară, spre România. Chestie de tactică. Opoziţia trebue spăriată cu ceva, ca să fie mai cruţă­­toare cu cei din jurul »oalei«, şi guver­nul o spărie cu naţionalităţile. Evităm graţiosităţile presei guver­namentale maghiare, trimise la adresa noastră, şi nu ne mai luăm oboseala să protestăm în contra lor. Am prote­stat de nenumărate­ ori, care continua protestare s’ar preface şi la noi în clişeu şi noi nu avem obiceiul să folosim cli­­şeuri. Avem argumente atât de multe şi atât de palpabile, încât suntem puşi la adăpostul ori­cărei perplexităţi. Să lămurim însă înainte de toate un lucru. De ce se teme guvernul ma­ghiar şi partidul pe care-­l representă, că în cazul extinderei dreptului electo­ral asupra masselor poporului, vom intra şi noi în parlamentul maghiar ? De unde ştie guvernul maghiar, că într’ade­­văr vom voi să intrăm, şi de unde ştie că vom isbuti să intrăm? Nu , tocmai mult de când actualul prim-ministru, baronul Bánffy, a decla­rat în plin parlament, că poporul român, adevăratul popor român, e cucerit pe seama ideei de stat maghiar şi că toată gălăgia în chestia naţională o fac numai câţiva agitatori, bine plătiţi, ca să facă întrebări acum: dacă poporul ro­mân, adevăratul popor român e într’ade­văr cu voi, onorabililor, şi e cucerit pe seama ideei de stat maghiar, ce teamă mai aveţi, că acest popor, dacă ’i­ se va da drept de alegere, ne va trimite pe noi şi nu pe voi în parlament? Dacă ’l-aţi cucerit, are să meargă cu voi; dar' dacă merge cu noi, după­ cum vă te­meţi, atunci nu ’l-aţi cucerit­ în acest cas de ce vă lăudaţi cu fapte pe cari nu le-aţi săvîrşit şi pe cari nici nu le veţi pute săvîrşi ? De ce atâta sin­­amăgire ? Şi acum să lămurim chestia prin­cipală. Să admitem pe un moment, deşi nu putem concede nici chiar pentru un m­oment, că noi am gravita în afară şi am aştepta din afară mântuire şi în­dreptare ; că am aştepta, ca alţii să ne facă soartea mai suportabilă. Ar fi oare lucrul acesta nenatural şi de neînţeles? După­ ce voi ne-aţi scos de pe toate terenele publice, ne-aţi scos din parlament, ca să nu vă putem arunca zilnic în faţă nelegiuirile ce ni­ le faceţi; ne-aţi confiscat drepturile de întrunire ca să nu vă putem acusa în faţa străi­­nătăţei de volniciile ce le comiteţi faţă de majoritatea nemaghiară din ţeară, ce mai putem aştepta de la voi ? Moarte sau sclăvie? Şi cum popoarele nema­ghiare din ţeară nu au voia să se sinu­cidă, dar’ n’au voe nici să supoarte veci­nie jugul sclăviei voastre, natural ar fi, ca ele să năsuească a-’şi câştiga aliaţi în afară, cari la un moment dat să le sară întru ajutor, fiindcă singure nu se pot scutura de jugul ce le apasă. Vedem că şi alte popoare aşa s’au scăpat de robia seculară. Pentru Bul­gari­a şi-a vărsat sângele Rusia şi Ro­mânia; pentru creştinii din Creta a să­rit în foc Grecia; pentru Cuba a intrat America în foc. Toate acestea sunt exemple foarte recente, pe cari bine le cu­noaşteţi. N’ar fi dară nefiresc lucru, dacă şi noi am aştepta mântuirea noastră din afară, dela fraţii de un sânge şi de un graiu cu noi. Dar’ nu o facem. Noi vrem din propria noastră putere, fără ajutor străin, să ajungem în stat la rolul ce ne compete, ca popor alcătuitor de stat. Vrem să trăim cu voi, dar’ vrem să fim egali îndreptăţiţi cu voi, nu numai la sarcini, ci şi la favoruri, nu numai în datorinţele, ci şi în drepturile cetăţeneşti. Natural, că la ţintă vrem să ajun­gem pe cale legală. De la voi depinde acum să ne des­chideţi iarăşi calea legală pe care ne-aţi închis-o. Dacă nu o deschideţi necesarmente ne mânaţi în vecini după ajutor. Nu noi mergem; voi ne siliţi se mergem ! între atâtea capete luminate câte le aveţi, nu se găseşte nici unul care să înţeleagă lucrul şi să vi-­l tălmăcească ? Nu ştie nici unul să vă spună, că nu aceia sunt duşmanii patriei, cari­­ vreau să conlucre, cu voi împreună, la I ridicarea ei, ci aceia cari îi împedecă­m în executarea dorinţei lor ! Dacă voi nu puteţi să vă croiţi ju­­­­decată dreaptă în causă, ascultaţi jude­­■ cata străinilor. Mai ieri ve spunea o gazetă din Nürnberg, care vă cunoaşte foarte bine, că: »nu naţionalităţile din Ungaria, ci calomniatorii lor sânt adevăraţii duş­mani ai patriei:« Aţi înţeles sentenţa ce vi­ s’a croit ? S’o înţelegeţi şi să vă plecaţi; căci cu noi este dreptatea, cu voi volnicia; cu noi este adevărul, cu voi minciuna; car’ dreptatea şi adevărul au triumfat, totdeauna, va triumfa şi de astă-dată, pe lângă toate sforţările voastre de a ne calomnia şi ponegri un manifest conciliant faţă de limba germană. Cum se vede, o împăcare între Cehi şi Germani e dorită şi e­a impusă. Sibiiu, 13 Februarie n. Cri­ză ministerială în Ro­­mănia. Dl A. Stolojan, ministrul do­meniilor în actualul cabinet român, a demisionat din postul său, care cu con­ducerea interimară a afacerilor a fost însărcinat dl D. A. Sturdza, prim-mini­stru al României. Motivul demisionării e un proiect de lege, referitor la şcoalele profesionale, aparţinătoare ministerului de domenii şi presentat camerei fără consimţământul titularului de la domenii. Reichsrath-u­l austriac. Dr. Fuchs, presidentul reichsrath-ului, în­trebat asupra viitorului, a declarat că reichsrath-ul nu va fi convocat, decât numai după­ ce Germanii din Boemia vor intra în dieta provincială din Praga şi vor începe tratări de pace cu Cehii, car’ Cehii tineri au adresat alegătorilor O nouă, adresă. Deputaţii con­gresului naţional sârbesc, întruniţi în conferenţă la Zagreb, au luat hotă­­rîrea să facă o nouă adresă cătră­­ Coroană, şi să presenteze şi viitoru­lui guvern maghiar un memorand, în care să fie înşirate toate gravami­­nele şi violările autonomiei bisericei I sericeşti. în adresa cătră Coroană se va­­ cere grabnica convocare a congresului. Întărirea noului Metropolit. »Trib. Poporuluie din Arad pretinde a şti că P. S. S. dl Episc. al Aradului Ioan Meţianu, a fost întărit ca ales Me­tropolit al Românilor gr.-ort. din Tran­silvania şi Ungaria. Decretul împără­tesc e subscris de noi, dar­ nu e publi­cat încă în foaia oficială. O palmă meritată. Baronul Bánffy se laudă în continuu cu încre­derea Coroanei, care îl ţine la putere. Ce încredere are Coroana în Bánffy se vede în mod eclatant din următorul cas, care e viu discutat în cercurile politice din Viena şi Budapesta. Guvernul ma­ghiar a cerut distincţie mai înaltă pe seama unor patrioţi, doi la număr, pe semne binemeritaţi de la guvern. Monarchul însă, care e foarte scru­pulos în chestii de acestea, a cerut ân­­tâia informaţii despre persoanele res­pective şi s’a ‘convins că nu merită di­stincţia cerută de guvernul maghiar pe seama lor, prin urmare a respins ce­rerea şi n’a subscris pecretele presentate spre subscriere. Ministrul Szécsenyi s’a sculat imediat cu aceea, că el nu cunoa­şte persoanele propuse spre a fi distinse, dar’ ministrul-president Bânffy stărue pentru distingerea lor. Bânffy trebue să te cheme ca să nu simţi palma primită şi­­ meritată.­ ­ Crisa. Starea tratativelor. Tratările se continuă mereu , încet, dar’ se continuă. Pentru a duce mai cu­rând la ţintă, s’a ales o subcomisiune, care să le continue. Din partea guver­nului fac parte din această comisiune baronul Fejérváry şi contele Tisza Ist­ván, car’ din partea oposiţiei Györg­y şi Horăhszky. Comisiunea s’a ocupat Sâm­bătă cu chestia judecătoriei curiale şi cu revizuirea legei electorale. De altcum răspunsul dat guvernului din partea oposiţiei e foarte conciliant şi numai într’un punct e îngrijitor pentru guvern. Oposiţia nu voeşte să voteze indemnisare actualului guvern sub nici o condiţiune. Cere să plece Bánffy imediat. S’a aflat însă o nouă modalitate, care poate se-’i împace pe toţi. Să se voteze guvernu­lui actual indemnisare numai până în ziua în care chestia va fi pusă în dis­cuţie în parlament, aşa ca guvernul se fie silit să demisioneze încă în ziua aceea, neavând indemnisare pentru a doua zi. în direcţia aceasta decurg acum tratativele şi se aşteaptă ajungerea la o înţelegere. Széll şi un membru al gu­vernului vor pleca poate astăzi la Viena să facă raport Coroanei despre stadiul în care se află tratările de pace. Răspunsul oposiţiei. Răspunsul oposiţiei a fost compus de astă­ dată de contele Apponyi, şi să extinde asupra următoarelor chestiuni: constată că ultimul răspuns al guvernu­lui dovedeşte o anumită concilianţă şi dorinţa de a se lega compromisul proiec­tat, dar’ oposiţia are totuşi nedumeriri cu privire la executarea punctelor cari vor fi trecute în compromis, fiindcă un guvern ce se duce nu poate lua angaja­mente în numele unui guvern ce vine. Dar’ abstrăgând dela această im­­prejurare, referitoare la punctele asupra cărora s’a stabilit deja înţelegerea între guvern şi opoziţie, mai sunt încă chestii în care guvernul manifestă o conduită ce face apropierea imposibilă. Aceste chestii simt: chestia censului electoral chestia incompatibilităţii, revizuirea le­gei de pensiuni, alegerile comunale şi municipale, pragmatica de serviciu. Mai vine apoi şi guvernul din a sa parte cu pretensiuni, pe cari oposiţia nu le poate accepta, anume: votarea indemnisărei încă sub actualul guvern şi primirea judecătoriei curiale în chestii electorale numai în cazul modificărei regulamen­tului de casă. Oposiţia declară că ţine şi mai de­parte la toate condiţiunile sale de îm­păcare, care condiţiunile guvernului nu le poate accepta. E gata însă a trata mai departe cu guvernul, pentru a ajunge la o înţelegere. Cu alte cuvinte, continuarea va urma, tot pe coarda aceasta. Maghiarizarea şcoaleior din Panciova, Comitele­ suprem din Torontal, dl Rónay, acusat mai săptămânile trecute cu diferite fapte incorecte, s’a pus să ’şi­ le spele pe toate cu fapte noue »pa­triotice«. S’a sufuriat se statifice, recte maghiariseze şcoalele din comitat. A în­cercat norocul în Panciova. Iată amă­nuntele : Platoul fişpanului. Fişpanul s’a dus la faţa locului şi a convocat o con­fer­enţă intimă. Au luat parte la conferenţă Nemţi şi Sârbi. (Maghiari nu sânt în Panciova). Nemţii s'au lăsat capacităţi de vorbele frumoase ale fişpanului şi în principiu au primit propunerea, să voteze, când se va cere, pentru statificarea şcoalelor din Pan­ciova. Serbii însă s'au opus şi au luat posiţie energică pentru şcoalele comu­nale de astăzi. Indignarea poporaţiunei. Străbătut în public, faptul a pro­vocat o indignare generală. Nemţii au început să-’şi vadă periclitată limba, Serbii limba şi legea. Unii mai de inimă ! s’au pus şi au lansat un apel cătră re­­presentanţii oraşului, în care îi roagă să I ţină cont de dorinţele legitime ale ale- I gătorilor, şi să nu voteze statificarea şcoalelor din Panciova nainte de a as­culta părerea alegătorilor în chestia acea­sta atât de importantă și de vitală. Întrunirea alegătorilor.­ ­ Temerea, ca consiliul comunal nu cumva să vină în conflict cu alegătorii, cari ar pute să-­l tragă la răspundere, a îndem­nat pe unii representanți ai orașului Panciova se convoace o adunare de ale­gători municipali. Adunarea a fost con­vocată pe ieri, Duminecă, car’ resultatul ni-’l comunică următoarea telegramă, primită dela un amic al foii noastre şi bun apărător al causei naţionale în păr­ţile Panciovei: Protestul Pa­nc­­­o­ven­i­lor. »Propunerea fişpanului din comi­­­­tatil Torontal, de a se statifica, mai­­ bine zis maghiari la şcoalele comunale din Panciova­, a fost pusă în discuţie în adunarea, de astăzi (Duminecă) a­­ alegătorilor municipali, şi a fost res­­­­pinsă, în unanimitate, ca păgubitoare a intereselor naţionale ale poporaţiunei­­ din Panciova­, Nr. 24, Cot­te Ins­ie. Salutăm pe cetăţenii independenţi ai oraşului Panciova pentru energia cu care au luat în apărare o causă, care nu e numai a lor, ci a tuturor popoa­relor nemaghiare din ţ­ară, îi salutăm şi pentru solidaritatea dovedită, care trebue se-ş i ducă la isbândă. Să fee şi alţii exemplu dela Pancioveni. Solida­ritatea să impune pretutindenea, căci numai »cu puteri unite« mai putem străbate prin nedreptatea ce ni­ se face. „Viitorul Austriei". Deputatul ceh din reichsrath-ul au­striac, Dr. Kramar, a scris un interesant studiu politic, referitor la situaţia din Austro-Ungaria. Articolul a fost publi­cat în »Revue de Paris«. Dr. Kramar caracterisează foarte nimerit în artico­lul seu sistemele de guvernament de până acuma din Austria şi vine la con­­clusia, că boala de care sufere Austria c­u centralismul. Cuprinsul articolului e cam următorul: Sanarea răului nu se poate face decât schimbându-se sistemul de alegere directă a deputaţilor pentru reichsrath. Alegerea trebue să se facă în mod in­direct, acordându-se dietelor provinciale de nou dreptul de a trimite ele depu­taţi în reichsrath. Pe calea aceasta reichsrath-ul va fi compus din deputaţi mai puţini, dar­ va fi capabil de muncă folositoare. în dietele provinciale să fie asigurat însă dreptul minorităţilor na­ţionale şi sociale, de a fi representate şi ele în reichsrath, în mod propor­ţional Condiţie neînconjurat de lipsă pen­tru introducerea reformei acesteia ar fi unse excluderea din parlamentul central a ori­cărei chestii naţionale. Reichs­­rath-ul să nu se ocupe decât cu chestii sociale şi economice. Chestiile de inte­res naţional să rămână reservate pe seama dietelor provinciale, ca singure competente a le resolva în mod satis­făcător. Natural, — zice Dr. Kramar, — că lucrul acesta nu se poate face fără a se lua măsuri radicale, căci centralismul, introdus printr'o lovitură de stat, nu se poate să fie suprimat decât tot prin lovitură de stat, în politică trebue câte­odată să se taie în carne vie. Dar’ se ştii unde să tai. Monarchia e destul de tare ca se poată suporta fără pericol operaţia inevitabilă. Să nu ni­ se spună că vrem să du­cem pe Nemţi la extrem. Nime nu vrea să nimicească drepturile legitime ale na­­ţionalităţii germane. Aceasta ar fi o gre­şeală politică, ale cărei consecinţe nime nu le-ar pute calcula. Dar, fapt e, că majoritatea popoarelor din Austro-Un­garia nu mai vrea privilegii pe seama minorităţilor. Limba germană va ră­mâne şi pe viitor preponderantă în ar­mată şi în oficiile centrale. Afară de aceasta, se vor da Germanilor cu senti­mente austriace, toate garanţiile, în le­gea de naţionalitate, prin care se vor introduce reformele propuse. Monarchia trebue să-­şi pună basele pe formula: »Austro-Ungaria există pentru toate po­poarele sale; în ea nu există popoare sau rasse privilegiate­. Atunci când monarchia austro-un­­gară va recunoaşte dreptul tuturor na­ţionalităţilor sale, puterea care o va ţine la­olaltă, nu va fi numai dina­stia, — astăzi singurul mijloc recuno­scut în străinătate ca susţinător de monarchie, — ci şi o altă legătură pu­ternică : libertatea şi egalitatea de drept. Momentul decisător a sosit. Sau jug, sau independenţă«. Dr. Kramar speră că cercurile com­petente se vor decide pentru­­ inde­pendenţa popoarelor.

Next