Tribuna, octombrie 1899 (Anul 16, nr. 216-240)

1899-10-01 / nr. 216

Anul XVI ABONAMENTELE Pontru Sibiiu: 1 lună 85 cr., l/4 an 2 fl. 50 cr., */, an 5 fl., 1 an 10 (1. i'tmtru ducerea la casă ca 16 cr. pe lună mai mult. 1 lună 1 fl. 20 cr., »/* an 3 fi. 50 c­r., */* an 7 11 1 an 14 fi. i/4 an 10 franci, */a an 20 franci, 1 an 40 franci. Pentru nonxrahie; Pentru România și străinătate: Sibiiu, Vineri 1/13 Octomvrie 1899 Abonamente se fac numai­­plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oară, 6 cr., a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Poplâca Nr. 15. Se prenumera și la poete și la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Numeri singuratici î­n cr. se vând în Sibiiu: la librăria »Ti­pografiei», societate pe acțiuni și la librăria L. Michaelis, strada Cisnădiei, 27. — In Alba-Iulia: la librăria Weisz Bernat »la loterie*. Invitare de abonament „TRIBUNA“. Cu 1 Octomvrie 1899 v. încep noue abonamente lunare, Quar­tale, semestrale şi anuale. Domnii abonenţi sânt rugaţi a grăbi cu reînoirea abonamen­telor lor, pentru regulata expe­diţie a foii. Abonamentele se fac prin mandate poştale şi numai pentru un timp, care începe cu prima şi se termină cu ultima lunei, după stilul vechiu. Abonamentul anual costă : 14 fl. — cr. Abonamentul semestral . . . 7 fl. — cr Abonamentul trilunar . . . 3 fl 50 cr. Abonamentul lunar costă 1 fl. 20 cr. Este în interesul dilor abo­nenţi, ca a­dresele să fie însemnate cât se poate de corect şi legibil. Domnii abonenţi vechi sunt ru­gaţi a lipi pe mandatul postal adresa tipărită dela fâşiile, în care li­ s’a trimis „Tribuna“ până acum. Administraţiunea Intervenţia tinerimei. [_„­­(**). Şovinismul maghiar manifesta şi el o calitate bună, singură vrednică de a fi apreciată. La cas de nevoe, Maghiarii dau espresie şovinismului lor nu numai faţă cu naţionalităţile ne­maghiare, sau cu străinii, dar­ şi faţă cu oamenii din sinul lor. Ori­cât de iubiţi şi de distinşi ar fi bărbaţii de frunte ai Maghiarilor, e suficient să dee la vre­o ocazie o probă insuficientă de­spre patriotismul lor, şi pot fi siguri că nu scapă de condamnarea sentimentului naţional obştesc al connaţionalilor. Tinerimea, ca avantgarda entusiastă şi neînfricată a obştei, intervine în prima linie cu asemenea ocazii. Şi aceasta este o intervenţie de datorie a tinerimei. Este şi o intervenţie de onoare. Şi este mai ales o intervenţie indispensabilă pentru purificarea atmosferei în vieaţa publică. în acest punct, trebue să o recu­noaştem cu loialitate, tinerimea maghiară este de obiceiu la locul său şi adese­ori oferă probe de conştienţa datoriei sale de­ a interveni, unde e nevoe, cu toată energia. Zilele trecute, studenţii universitari maghiari din Budapesta au dat o probă interesantă despre conştienţa lor foarte desvoltată în ce priveşte datorinţele ti­nerimei în vieaţa publică. Oaşul nu s’a remarcat în ziarul nostru, la alt loc, de aceea îl vom sem­nala aici, în scurt. Cu ocazia pregătirilor pentru ser­barea patriotică maghiară a zilei de 6 octomvrie — ziua esecutărei celor 13 generali revoluţionari la Arad — unul dintre cei mai distinşi bărbaţi ai vieţei publice maghiare, veteranul literar şi profesor la universitatea din Budapesta, dl Paul Gyulai, preşedintele societăţei literare »Kisfaludy« a declarat categoric că nu vrea se participe la acea serbare. Nu vrea şi pace. A fost destul atâta, şi sentimentul patriotic al Maghiarilor, esaltat deja prin pregătirile mari pentru serbare, a dat espresie indignărei sale pentru ati­tudinea bărbatului lor atât de distins. Cea dintâiu în manifestarea indig­nărei a fost tinerimea universitară. Sute de tineri de la toate facultăţile s’au con­sultat şi au decis să aranjeze o straş­nică demonstraţie contra profesorului nepatriot. Au şi aranjat manifestaţia la universitate atât de energic, încât pro­fesorul nu numai că nu ’şi-a putut ţine prelegerea, dar’ a fost nevoit să rămână ascuns într’un biurou mai mult decât o oră, până­ ce tinerimea înfuriată, per­­zându-’şi pacienţa, s’a risipit. însuşi rec­torul a fost atât de înfricat de manife­staţia studenţilor, încât nici barem nu ’i-a admoniat mai sever. Simplu le-a re­comandat să nu demonstreze în univer­sitate, ci afară de universitate! Indignarea studenţilor a provocat o viuă impresie în public, aşa încât sub presiunea opiniei publice membrii nu­măr­oşi ai societăţei »Kisfaludy«, au de­cis să constrîngă pe venerabilul bărbat a se retrage din presidenţia socie­tăţei..... Acesta-­i caşul. Pe noi, ca Români, căror Maghiarii ne sunt adversari poli­tici pe vieaţă, pe moarte, nu ne im­­poartă nici serbarea, nici atitudinea pro­fesorului, nici manifestaţia în sine. Noi nu aprobăm nimic. Dar, comentăm. Şi comentăm numai ce ne poate interesa: faptul de imitat, în caşuri analoge, al intervenţiei energice dovedite de tine­rime şi de opinia publică maghiară. în acest punct, atât tinerimea cât şi opinia noastră publică ar trebui să înţeleagă rostul instructiv al caşului. Avem şi noi »Gyulai«-ii noştri mult mai nepatriotici, în sensul nostru, şi mult mai condamnabili decât adevăratul »Gyulai«. Dar, sincer vorbind, de cele mai de multe­ ori nici tinerimea, nici opi­nia noastră publică nu oferă proba unei sufic­inte intervenţii de protestare şi de disciplinare morală. Un cas recent. Avurăm, cu ocazia­­ alegerei episcopului de Arad, pe fai-­­ mosul Goldiş şi pe neobrăzaţii sei sateliţi, mangra­işti şi sirieni. Dar, în afară de presa noastră, şi de unele voci mai pro­nunţate din opinia publică şi din tine­rime, n’am prea văzut semne de pro­testare puternice, cu toate­ că toţi în su­fletul lor şi chiar pe faţă, în convorbiri intime, erau scandalizaţi la extrem de isprăvile de la Arad. De ce n’am văzut mai mult? Pen­tru simplul cuvânt, că oamenii noştri cei mai mulţi sânt prea liniştiţi şi prea tacticoşi, tocmai acolo, unde neamul are nevoe de protest viu şi de asalt energic. Opinia publică şi în special tine­rimea, au datoria primordială de-a prea­mări mai puţin pe cei buni şi de-a condamna mai mult pe cei rei, în vieaţa publică. Pentru­ că, cei dintâiu nu fac decât satisfac unei datorii elementare faţă cu neamul lor, dar, cei rei se fac culpabili de încălcarea datoriei lor şi de necinstirea neamului, care ’i-a născut şi care-’i hrăneşte! Sibiiu, 12 Oct. n. Din Austria. Reichsrath-ul e convocat pe 18 Octomvrie, după­ cum­­ am anunţat ieri. Deschiderea se va face la orele unsprezece, prin mesaj împărătesc. Natural, că după culise, iţele politice sunt puse în mare miş­care, îndeosebi Nemţii desvoaltă o ac­tivitate extraordinară pentru a-­şi con­­­­centra puterile, ca se poată conserva aceea ce au câştigat până acuma. Mare­a bătaie de cap le face Nemţilor cererea­­ radicalilor, ca să li­ se dee garanţii în mesajul de tron că paragraful 14 nu­­ va mai fi pus în aplicare, căci altcum , ei vor împedeca alegerea delegațiunilor, continuând cu obstrucția. Cei cu jude­cată mai calmă văd şi ştiu, că lucrul e imposibil, fiindcă coroana nu poate fi angajată în luptele interne politice până într’atâta. De aceea au decis, se provoace guvernul, ca înainte de ale­gerea deleg­aţiunilor să presenteze par­lamentului un proiect de lege despre ştergerea paragrafului 14 din consti­tuţia. Nemţii cred că întregul reichs­­rath va primi legea fără discuţie şi astfel alegerea del­eg­aţiunilor se va pute face fără pedecă. Situaţia de alt­cum e următoarea în reichsrath . Nem­ţii dispun de 192 de voturi, pe cari le­­ representă zece partide. Prin urmare Slavii, la cari s’au alăturat şi Româ­nii bucovineni, dispun de o majoritate sigură. 3IONARCHUL LA BUDA­­­PESTA. Se telegrafează din Bu-­­­dap­es­ta, că Monarchul va picaa în IA Octomvrie de la Viena la Budapesta, unde­ va sosi în 15 dimineaţa. M. Sa are de cuget se rămână timp mai îndelungat în capitala ungară. Din parlamentul maghiar, în şedinţa de ieri a dietei maghiare a presentat ministrul de comerciu Hege­dűs un proiect de lege despre recensă­mântul ce este a se face în ţeara în­treagă la începutul anului 1900. S’a continuat apoi discuţia ’asupra chestiei Hentzi, umflată din partea kossuthişti­­lor, după a cărei terminare dieta va lua vacanţă până la finea lunei, pen­­tru­ ea deputaţii se poată studia — budgetul SFÂNTUL SINOD al biseri­­cei ortodoace române din Româ­­nia e convocat pe 12/24 octom­vrie în sesiune ordinară de toamnă la Bucu­reşti. Demisia lui Perezel. Prin cer­curi parlamentare se vorbeşte, că pre­şedintele dietei maghiare, Perezel Dezső, va demisiona în curând, dat fiind că va fi ales preşedinte la o bancă din Buda­pesta, post mai bine plătit şi incompa­tibil cu demnitatea de preşedinte al ca­merei maghiare. în acest caz urmaşul său în presidenţia dietei ungureşti are să fie de nou Szilágyi Dezső, retras din acest post pe vremea stărei de ex-lex, de tristă memorie, a lui — Bánffy. Dr. Popovici și bar. Bourguignon. — Scrisoarea cătră ministrul de interne. — Dăm în traducere fidelă întreagă scrisoarea, prin care deputatul Dr. G. Popovici ’și-a înaintat ministrului de interne austriac, Körber, abzicerea sa din postul de redactor al monitorului legilor. Abzicerea este motivată cu ati­tudinea duşmănoasă faţă cu Românii din Bucovina a baronului Bourguignon. Iată scrisoarea: Escelenţă! în momentul când am primit ofi­ciul meu actual, raportul dintre gu-­­ vern şi deputaţii români era astfel con- ■ stituit, încât părea imposibilă o comi-­­ siune între datoria, ce-­mi incumbă ca funcţionar şi între obligaţiunile mele ca deputat. De atunci încoace situaţia s’a schimbat complet. Baronul Bourguignon a avut tristul curaj să învenineze rela­­ţiunea dintre Românii bucovineni şi gu­vern, să anihileze pacea şi liniştea în ţeară, introducând o administraţie ne-­­ sinceră şi părtinitoare, usând de opri-­j mări sistematice şi lovind nebunatec­­ în cele mai sfinte sentimente patriotice ■ ale noastre. Atitudinea presidentului­­ ţarei, e pe cât de imprudentă pe atât­­ de duşmănoasă şi impune deputaţilor români, prin urmare şi mie datoria de­­ a-­l combate pe el şi arta sa de guver­nare în toate chipurile. Aceste demersuri cu greu vor fi compatibile cu oficiul meu, de aceea demisionez din funcţiunea de redactor al foii legilor imperiale şi Vă rog, Esce­lenţă, să luaţi act de eşirea mea din­­ serviciul statului. Binevoiţi a primi espresia celei mai deosebite consideraţiuni. Viena, în 6 Octomvrie 1899. Dr. George Popovici, deputat în parlament şi în dieta Bu­covinei. Dela Roma, la columna lui Trainn. — Un document. Och­i congres. — Serbaţ­i. — Chestia „în­frftţirei“. Sibiiu, 12 Octomvrie. Astăzi se va face manifestaţiunea de omar a Românilor la columna lui Traian, prin depunerea coroanei de bronz. Pe o frunză a acestei cununi sunt înscrise şi numele : »Horia, Cloşca, Crişana. Serbarea va fi patronată de mini­strul Bacceli. Discursul pe care îl va pronunţa ministrul de instrucţie, Bacceli, la cere­monia depunerei coroanei, va fi tradus şi în limba română şi distribuit asi­stenţilor. Cu ocasiunea depunerei coroanei la columna lui Traian, Românii vor preda primarului oraşului Roma un foarte frumos pergament. Acest pergament în mod artistic lucrat are în frunte istorica lupoaică, care e stema Romei, apoi dedesupt armele Italiei şi ale României îm­preunate. Iată textul cuprins în acest per­gament : »Anul 1899 luna Octomvrie 12. Cu autorizaţiunea autorităţilor competente, noi subscrişii depunem la basa coloa­nei lui Traian, fondatorul naţiu­ne­i române în Dacia, o coroană de bronz modelată de sculptorul Ettore Cadorin şi turnată la şcoala de arte din Bucureşti. »Acest omaj din partea naţiunei române, rugăm pe ilustrul primar al Romei să se conserve în perpetuu ca semn de legământ al naţiunei noastre cu glorioasa rassă latină şi cu sora noastră mai mare Italia şi să se con­serve acest document în archivele de la­ Capitoliu. O copie se va depune la ar­­chivele Ateneului din Bucureşti şi alta la biblioteca Urechii din Galaţi«. Urmează apoi semnăturile congre­­siştilor români şi numele tuturor per­soanelor ce au subscris pentru facerea coroanei.* Roma, 10 Oct. n. Ieri în secţia a XI-a a congresului »Grecia şi Orientul«, Gr. Tocilescu a ţi­nut un foarte aplaudat discurs vorbind despre cercetările sale asupra topogra­fiei antice a Daciei, car’ Moisier asu­pra săpăturilor de la Axiopolis. La şedinţa de după ameazi a sec­­liei IX-a, a vorbit Urechiă, asupra ma­nuscriptelor arabe, persiane şi turceşti conservate în biblioteca Ateneului din Bucureşti, şi asupra cărţilor arabe, ti­părite în România. El a fost foarte mult aplaudat. * Ieri Holbau a dat la hotelul Qui­­rinale un prânz în onoarea contelui de Gubernatis, lui Urechiă şi lui Tocilescu. Mercuri seara el va da o recep­­ţiune tuturor congresiştilor români şi principalilor membri străini ai con­gresului. Aseară a avut loc o recepţiune dată în onoarea tuturor congresiştilor români şi altor membri străini la contesa rusă Baratoff, în palatul Barberini. Astă-seară în sala Umberto, ar­tista română Charlota Leria va da un concert în onoarea congresiştilor, cu con­cursul d-nei Mettler, pianistă, şi altor celebri artişti.9 Ziarul »Italie« publică un interview, pe care un redactor al seu ’l-a avut cu Ovăru, unul din propunătorii »înfră­­ţirei ungaro-române«, şi care se află la congres. (Acest domn n’are nimic a face cu ştiinţa, cu atât mai puţin cu ştiinţa chestiunilor orientaliste. El e pur şi simplu un agent politic al guvernului maghiar. Red. »Trib.«­ Acest articol, care conţine atâtea erori istorice cu privire la Românii din Transilvania încât te revoltă, termină astfel: »Vedeţi bine — spune Ovâry — că Unguri şi Români avem prea multe le­gături morale şi intelectuale între noi, pentru­ ca se nu fie dureros lucru de a ne sfâşia unii pe alţii. »Voi Italienii, aşa de amici atât ai Unora cât şi ai altora, aţi putea să adu­ceţi un mare serviciu causei civilisaţiei occidentale aşa de ameninţată de pre­­ponderanţa slavă, contribuind a ne apro­pia pe unii de alţii«. Ieri ziarul »Fantulla* a răspuns in­­terviewului din ziarul »Italie«. Răspunsul din »Fanfulla« e favo­rabil Românilor. Nr. 216 „Nouele base ale politicei maghiare" de Beksics Gusztáv. IV. Insuficienţa basei naţionale, în capitolul III, cu titlul de mai sus, Beksics trece la tema sa adevărată şi se încearcă a arăta, că »pentru reali­­zarea marilor noastre scopuri nu e su­ficientă basa noastră naţională«. Nu e nici destul de largă, nici destul de­ adâncă. Pe această basă nu se poate crea statul naţional maghiar. Aceasta e descoperirea lui Beksics ! Basa, pe care s’a încercat maghia­rizarea până acum a fost culturală şi de asimilaţie. Beksics declară, că pe această basă nu s’a ajuns decât la mi­nime resultate. El arată, că în oraşe ici-colea s’a asimilat elementul german »patriotic«, dar’ Românii de loc. Pe terenul consolidaţiei politice — zice el — s’a făcut progres îmbucurător, dar’ această consolidaţie numai în timp de pace ne dă­­garanţii. Dar’ chiar şi aceasta consolidaţie politică are lipsă de un puternic corectiv cultural şi de rassă în Ungaria­ nordică şi cu deose­bire în Ardeal. Ardealul şi în general teritorul lo­cuit de Români este punctul cel mai periculos pentru statul naţional maghiar — după Beksics. Slovacii mai uşor se pot câştiga, de­oare­ce ei, ca şi sjSlavii din Au­stria, se află departe de principalul centru slav, adecă de Rusia. Cu Românii însă lucrul stă altfel, de­oare­ce „românimea din Ungaria e mărginaşă cu un stat independent şi înrudit, cu centrul in­­stiinţelor pan-române­. Astfel politica naţională trebue se opereze în prărţile orientale ale ţărei cu toată forţa şi cu cea mai mare grabă. Şi aci Beksics e mărinimos (!), căci zice, că »sub aceasta nu e de înţeles opresiunea Românilor sau nimicirea lor, care de altcum e imposibilă în firul expunerilor sale apoi face imputări lui Andrássy, că a împins Un­garia de pe basa democraţiei nemeşească, pe base aristocratice. Dar’ e năcăjit cu deosebire în contra baronului Eötvös, care a greşit în politică şi astfel »a­ cau­­sat pagube nespuse naţiunei sale«, creând cele două biserici orientale şi sperând că prin şcoală şi cultură va recâştiga concesiunile politice. Adecă Eötvös e acela, care a stăruit mai mult pentru direcţia culturală. Beksics re­vine asupra acestei teme şi arată, că această părere e greşită, de­oare­ce cul­tura străină deşteaptă germenele con­ştienţei proprii naţionale şi îl desvoaltă, în loc să-­­l sugrume. Beksics aminteşte tristul cas pentru maghiarisare, că *resultatul maghiari­­sărei prin şcoale în Ardeal în trei de­cenii e, că numai cu un singur percent ştiu vorbi mai mulţi Români ungureşte, dar­ şi din cei­ ce au învăţat ungureşte, nici unul nu s’a maghiarisat. Iată deruta maghiarisărei recu­noscută. Pe lângă aceasta e mare primej­die pentru maghiarism: erisa clasei de mijloc. Beksics arată mai pe larg tre­cutul clasei de mijloc, adecă a nobilimei inferioare, accentuează decadenţa ei ma­terială şi cere a se reconstrui o demo­craţie a inteligenţei. Cu privire la crisa clasei de mijloc este primejdie şi în ţeara slovacă, dar’ cel mai mare pericol e — zice Beksics — în Ardeal. Causa este că aici pro­prietarii maghiari, chiar şi aristocraţia, a slăbit de tot, s’a calicit în măsură uriaşă. Ear’ pericolul creşte prin aceea, că Românii lucrează pentru a înlocui pe proprietarii maghiari cu proprietari români. Singur acest fapt — esclamă Bek­sics — ar trebui să pună pe gânduri pe politicianii noştri, care guvernul ar trebui să vază, că a sosit »timpul faptelor«. Aşadar în toată privinţa Ardealul e mai periclitat şi aici trebue începută acţiunea cu toată forţa. Aci amintim, că pentru Beksics numai două popoare sânt periculoase: Românii şi încâtva

Next