Tribuna, octombrie 1899 (Anul 16, nr. 216-240)
1899-10-26 / nr. 236
I Anul XVI Sibiiu, Marţi 26 Octomvrie (7 Noemvrie) 1899 Nr. 236 ABONAMENTELE Pentru Sitini: 1 lună 85 cr., 1/1 an 2 fl. 50 cr., */, an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 18 cr. pe lună mai mult. Pentru moimroril«:: lună 1 fl. 20 cr., 1/1 an 3 fl. 50 cr., */» an 7 fl 1 an 14 fl. ,v Pentru România şi străinătate: 1t an 10 franci, 1/, a.n 20 franci, 1 an 40 franci. ' Abonamente 88 fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oară 6 cr, a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Eudapţia şi administraţia: Strada Poplîce Nr. 15. Se prenumără şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Numeri singuratici a 5 cr. se vând în Sibiiu: la librăria »Tipografiei», societate pe acţiuni şi la librăria L. Michaelis, strada Cisnădiei, 27. —în Alba-Iulia: la librăria Weisz Bernat »la loterie« La Abonament lunar pentru Noemvrie st. vechi» invită Administraţia ziarului „TRIBUNA“. Declaraţiile lui Széli. (tvp.) Partidul kossuthist maghiar a luat în programul său politic votul universal la alegerile dietale, votarea secretă, care în timpul din urmă şi votarea acasă, la comună. In programul nostru naţional încă e trecut votul universal, ear’ votarea secretă o ţinem şi noi de bună şi de necesară pentru curăţenia alegerilor, şi tot aşa amici sântem şi votărei pe comune, pentru că prin aceasta alegătorii ar fi scutiţi de drumurile lungi şi de perderea de timp ce o au acum, când trebue se meargă la un anumit loc central ca să-’şi dee votul. Dacă programul nostru naţional n’ar fi compus decât numai din acest singur punct, şi tot aşa şi programul kossuthiştilor, apropierea între noi şi ei ar fi uşor posibilă. Şi totuşi e imposibilă. Pentru că kossuthiştii cer votul universal în mod condiţionat, şi exclusiv numai pentru Maghiari, făcându-l pendent de cunoaşterea limbei ungureşti, pe când noi îl cerem pentru toate popoarele din ţară, pentru toţi cetăţenii patriei comune, necondiţionat şi în modegal, — cu aceeaşi inimă curată şi deschisă, care ne-a caracterisat şi ne-a format decorul totdeauna. Cu toate acestea stăm mai aproape de kossuthişti, — în punctul votului universal, — decât de partidul de la putere şi decât de guvern. Pentru că guvernul a declarat, prin rostul prim-ministrului Szell, că nu e amic al votului universal şi nu-l vrea de loc; din contră, îl ţine de păgubitor intereselor ţărei, şi »cel-ce îl cere, comite păcat în contra statului maghiar«. Va se zică, partidul kossuthist are un păcat »patriotic« la răvaş, şi păcatul ne apasă şi pe noi. Prim-ministrul Széll o spune deci clar, — spre supărarea celor ce se aşteptau la o lege electorală »europenească*, — că nu se ocupă cu ideea modificărei legei electorale, şi nici cu ideea unei noue arondări a cercurilor electorale, fiindcă pentru împărţirea cercurilor »esistă şi astăzi aceleaşi motive cari esistau la 1848*, — car’ legea electorală nu poate fi schimbată în mod radical, din motive grave, »patrioticenaţionale«, ci poate fi cel mult — corectată. Adecă o mică corectură în legea electorală, atâta e tot ce ne pune în vedere guvernul lui Széli. Dumnezeule sfinte! Dar, ce corectură vrea omul să mai facă în legea electorală, când întreaga lege nu e compusă decât numai din corecturi? Petec peste petec se află depus în această lege, şi guvernul lui Széll vrea să mai facă corectul şi în aceste petece ? Să luăm numai legea fundamentală, legea dela 1874, art. XXXIII. însăşi legea aceasta nu e decât o cârpitură a legei electorale din 1848, şi aşa ’i s’a dat şi numele din botez, întitulată fiind ea: »Lege despre modificarea şi amplificarea legei din 1848, art. V. etc.* Va să zică, legea fundamentală electorală e şi astăzi cea din 1848. Dar’ abia s’a votat legea electorală din 1874, şi au urmat lanţ legile de corectură. ’I s’a făcut corectură prin articolul de lege VI. din 1875; prin articolul de lege XVIII. din 1876; prin art. XXIX. din 1878 şi în fine prin articolul de lege XV. din 1899. Şi o lege, care a trecut prin atâtea corecturi, tot mai are trebuinţă de corecturi? Şi prim-ministrul Széli ne pune chiar în vedere o nouă corectură a corecturilor făcute? Semnul cât de bună e legea, şi cât de bune sunt corecturile făcute! Dar’ în cele din urmă guvernul maghiar cârpească’şi legile cum ştie şi cum vrea, treaba lui, şi pe noi nu ne priveşte. Ne priveşte însă ceealaltă declaraţie a ministrului-president Szél, anume că: »motivele din 1848 esistă şi astăzi*. îi mulţumim că ne-a pus în condeiu tema aceasta. într’adevăr motivele din 1848 esistă şi astăzi, însă nu pentru Maghiari ei pentru noi. Noi suntem, în raporturile cu Maghiarii, acolo unde eram la 1848. Poate şi mai rău. Pentru că pe când noi am făcut un mare pas înainte, spre a ne apropia de Maghiari, car’ în scopul acesta am redus la minim programul nostru politic de la 1848. — Maghiarii au făcut energice păsuri Inderét, prin întunerecul vremilor de înainte de 1848. Şi astfel, în loc ca apropierea să se înlesnească şi din partea lor, ei au căutat se facă între noi abisul şi mai mare, astfel, ca să nu ne mai putem întâlni. Stăm dară tot acolo unde am stat la 1848! Aşa zice prim-ministrul Széll, şi aşa zicem şi noi, confirmând spusele sale. Şi fiindcă acolo stăm, trebue se ne gândim, n’ar fi oare bine şi necesar, ca se revenim de nou asupra întregului nostru program dela 1848? N’ar fi oare bine, ca în locul modestului nostru program politic de astăzi, să acceptăm de program, pentru lupta politică, un singur punct din programul nostru dela 1848, care suna astfel: »Unirea tuturor Românilor din imperiul austriac într'o singură naţiune independentă, sub sceptrul Austriai, ca parte întregitoare a monarchiei, cu un cap naţional, ales de cătră congresul naţional al tuturor Românilor şi întărit de cătră M. Sa Monarchu. Un astfel de program de federalizare naţională ar face apoi superfluă reclamarea votului universal, pentru că congresul naţional al tuturor Românilor din Austro-Ungaria îl va vota cu siguranţă, în prima sa şedinţă, considerându-l de obiect de cea mai mare urgenţă. Dacă prim-ministrul ţărei, domnul Coloman Szék, ne trimite îndărăt la 1848, o să mergem. N’avem se perdem nimica. Din parlament. Dieta maghiară nu să prea omoară cu lucrul. Are mai multe zile de vacanţă decât de muncă. Şedinţa de Sâmbătă încă ’i-a fost foarte scurtă. S’au făcut comunicările obicinuite, s’au votat în pripă unele proiecte de legi de mai mică importanţă şi s’au dat două răspunsuri la două interpelări vechi. Astăzi însă probabil că şedinţa va fi mai lungă şi mai animată. La ordinea zilei sunt puse proiectele de legi, votate Sâmbătă, cari vor fi primite în a treia cetire, după ce se va începe discuţia asupra indemnisărei. Kossuthiştii şi partidul poporal îi vor face opoziţie. Sibiiu, 6 Nov. n. Cupta. Tot mai bine se împacă patrioţii noştri cu modul cum va pute fi resolvată chestia cuotei. O foaie guvernamentală o spune verde, că cupta va fi ridicată pentru Ungaria la 35 65°l0 şi încă prin votul Monarchului, pentru că nici comisiunile şi nici parlamentele nu vor ajunge la înţelegere. Cuota va fi stabilită inse numai pentru un an. O altă gazetă, tot guvernamentală, ne spune că chestia nici nu va fi tratată în parlamente, ci guvernele vor face scurte rapoarte, că comisiunile nu au putut ajunge la învoială cu privire la cuolă şi parlamentele vor lua simplu la cunoştinţă acest fapt împlinit. După aceasta va urma apoi rescriptul Monarchului. Stipendiştii lui Gomsdu. Faţă cu ştirile aduse din partea patrioticelor din Budapesta, că stipendiştii lui Gomsdu ar fi rostit vorbiri antipatriotice la mormântul marelui mecenat român, declară semioficioasa „Orex. Krt.“ că cercurile competente au ţinut cercetare în direcţia aceasta şi au constatat, că acasa ridicată în contra oratorilor tinerimei române a fost cu totul nemotivată, fiindcă vorbirile rostite n’au în cuprinsul lor nimic reprobabil din punctul de vedere al patriotismului şi al ideei de stat maghiar. Române deci, că patrioticele iarăşi au spus neadevăruri, ca de alălea ori în trecut. Zel naţional. Se scrie din Prageti că mai mulţi judecători de acolo observă şi acum aceeaşi procedură în funcţiunea lor ca înainte de revocarea ordonanţelor referitoare la întrebuinţarea limbilor. Va se zică dau deplină egalitate de drept limbei cehe. Ei zic, că dacă se va ridica plânsoare în contra lor, vor duce apărarea punctului lor de vedere până la ultimul for judecătoresc, care trebue se le dee lor dreptate, fiindcă egala îndreptăţire a limbei cehe cu cea germană, pe toate terenele administraţiei publice, îşi are temeiul nu în ordonanţele ministeriate revocate, ci în patenta împărătească dela 1848 Frumos şi lăudabil zel naţional, „Sobolii“. Intr’o vreme fostul primministru maghiar, gazerul Tisza Kálmán, dase nume de »soboli« fruntaşilor noştri naţionali, şi iată că am ajuns să vedem cum iubitul seu fiin Pişta se pune în fruntea unei cete de »soboli“, cari vreau să submineze propriul lor partid politic. Gazetele maghiare ne spun anume, că la o vânătoare, ţinută zilele trecute în Ardeal, contele Tisza Pista a convenit cu mai mulţi magnaţi şi fruntaşi maghiari din Ardeal, precum şi cu vreo câţiva fişpani aflători în activitate, şi au luat hotărîrea să-şi pună la alegerile viitoare candidaţii lor proprii în Ardeal. »Sobolii« speră se pună mâna pe cincizeci de mandate ardeleneşti. Stau rău tiszaiştii în Bihor, dacă îşi mută cortul în Ardeal! Contele Clary, prim-ministrul austriac a sosit ieri-dimineaţă la Budapesta şi în decursul zilei de ieri a fost primit în audienţă privată din partea Monarchului. Pe mâne se aşteaptă sosirea ministrului comun de externe, a contelui Goluchowski, la Budapesta, care va rămâne în capitala Ungariei până la plecarea Monarchului. Importanţă deosebită politică nu se dă nici uneia din călătoriile acestea. Recunoştinţa naţională- Ni se scrie din Cluj, că manifestaţii frumoase de recunoştinţă s’au aranjat acolo Sâmbătă pentru fericita şi nemuritoarea binefăcătoare a tinerimei şi a neamului, doamna Dădila. Tinerimea a aranjat parastas la ambele biserici, care în biserica gr.-cat. , a făcut parastas şi din partea comitetului local al „Asociaţiunei“, în biserica gr.-pr. dl protopop Moşescu a rostit o cuvântare avântată în memoria defunctei. La orele 11 din zi, a avut loc în ,,Casina română“ festivitatea comemorativă aranjată de tinerime. Public mult, succesul enorm. Dl advocat Dr. Isac a rostit o cuvântare aplaudată de toţi, bogată în momente înălţătoare şi în idei alese naţionale. Şedinţa festivă a votat în unanimitate adrese de condolenţă distinsei doamne Moldovan n. Farkaş, mama defunctei, şi dlui jude Ioan Bădiţă. S-a decis definitiv chestia rebonificărei onorabile pe seama fondului, din partea universitarilor beneficienţi. Din Bucovina. Frumoasa adunare din Lunia trecută a preoţilor români bucovineni a umplut de bucurie toate inimile bune. A îndemnat deci şi pe teologii români de la universitatea din Cernăuţi se dee espresiune sentimentelor lor de veneraţiune faţă de profesorii cari au înscenat acea măreaţă adunare. Le-au făcut o rară manifestaţiune în Mercuria trecută. La orele 12 din zi toţi teologii, atât interni cât şi esterni, s’au presentat la dl profesor Eus. Popovici, precum şi la ceialalţi profesori. Din cuvintele adresate de vorbitorul premiului teologilor profesorilor lor, scoatem următoarele cuvinte de încheiere: »Salutăm cu entusiasm sfânt pe falnicii apărători ai bisericei şi naţiunei. Ne alipim cu dragoste fiiască de crescătorii şi conducătorii desinteresaţi ai clerului ortodox, promitem sărbătoreşte a sacrifica toate pentru cele mai sfinte idealuri, pentru neam şi lege. Trăească stîlpii ortodoxiei şi ai naţiunei române!« Uralele »să trăească« erau nesfîrşite. Răspunsul dat de iluştrii profesori a fost plin de cele mai frumoase şi nobile învăţături. Dînşii au accentuat, că se bucură de entusiasmul tinerimei teologice pentru biserică şi naţiune. Preoţimea trebue să lupte pentru adevăr şi dreptate, căci onoarea şi demnitatea o reclamă aceasta, întru toate să urmeze viitorii membri ai preoţimei cuvintelor Mântuitorului: »Daţi cele ce sânt ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu, şi împăratului cele ale împăratului«, — atunci vor fi preoţi adevăraţi în viia Domnului şi cetăţeni buni. -------“Í£“£SW*1 -----~" Din vremuri apuse. — O vorbire parlamentară] — (p.) Am în mână o gazetă veche ungurească, din anul 1848. Cetesc în ea decurgerea unei şedinţe a dietei maghiare, ce se ţinea atunci la Pesta, cu deputaţi trimişi şi din părţile ardelene. Uniunea era votată şi sancţionată; ţinerea dietei comune nu era deci împedecată de nimica, dat fiind că protestul adunărei naţionale române dela Blaj n’a fost luat în seamă. Era şedinţa dela 25 August 1848. A fost o şedinţă mai puţin furtunoasă ca cele ce ’i-a urmat, şedinţă însă care are o însemnătate oarecare pentru noi din motivul, că marele revoluţionar ardelean, baronul Nicolae Wesselényi, a rostit in ea o vorbire în favorul Românilor. Baronul era orb, pentru că îşi perduse vederea ochilor în temniţa ce o suferise mai nainte pentru principiile sale politice; dar cu toate acestea vedea bine situaţia în care se aflau Maghiarii. Şi din neîmpăcat duşman ce ne era până aici, s’a făcut deodată amic şi binevoitor al Românilor. A pledat cu căldură pentru împăcarea Românilor şi pentru satisfacerea dorinţelor lor juste şi legitime. Dacă vorbirea sa a fost sinceră, sau a fost numai una din multele fantasmagorii oratorice cu cari se făcea paradă şi pe acelea vremuri, cum se face câteodată şi în zilele noastre, e altă chestie, care nu vine discutată aici. Eu citez simplu vorbirea, aşa cum a fost ea rostită în dieta maghiară, pentru că merită să fie pusă intre actele istorice, referitoare la luptele noastre cu rassa domnitoare. Vorbirea e următoarea : — »Casa ’mi-a dat în rîndul trecut permisiune se fac o propunere. Obiectul asupra căruia vreau se vorbesc, e de cea mai mare importanţă, anume: e liniştea şi împăcarea diferitelor popoare, locuitoare în patria noastră. Străbat cu ochii spiritului meu prin viitorul plin de nori al patriei mele, şi viitorul e mai negru decât noaptea ochilor mei. (Baronul era orb!). Văd o singură rază, şi palidă e şi raza aceasta! Pacea şi înţelegerea ne mai pot mântui! Sfântul Ştefan o spunea fiiului seu, că, fericită e ţeara în care sânt mai multe naţionalităţi! Sfatul acesta, de care s'au ţinut înaintaşii noştri, pe noi ne apasă ca un blăstăm, pentru că popoarele sânt amărîte şi s’au sculat unul în contra celuialalt. De aceea trebue să mijlocim înţelegerea cu orice preţ. Esistă mai multe căi, pe cari naţiunea poate fi scăpată de pericolul de a fi înghiţită. Întâiu, ar fi forţa. Dar’ pentru a pune forţa cu succes în aplicare, se cere foarte mare putere fisică, pentru că oamenii să despart mai bucuros de vieaţă, decât de limbă. Şi apoi s’a şi sfîrşit cu epoca torţei, în care Slavii de exemplu au fost estirpaţi cu sabie şi foc în provinciile germane. Al doilea, ar fi asimilarea. Pentru aceasta se cere o cultură foarte mare, avuţii enorme şi însuşiri speciale de atragere. Nouă ne lipsesc, pentru că n'am fost în stare de atâta bunătate de vreme să asimilăm celelalte naţionalităţi; din contră, în decursul vremilor s’au desmaghiarizat multe familii maghiare. Ne mai rămâne deschisă deci numai o a treia cale, a ne uni din inimă cu naţionalităţile, a lega alianţă cu ele, a le îmbrăţişa ca pe nişte surori, şi a le face părtaşe de toate drepturile, ca pe nişte fiice ale constituţiunei comune. Esistă un drept, care în ţeara locuită de mai multe naţionalităţi, nu poate fi eserciat decât numai din partea uneia, anume: dreptul limbei oficiale şi naţionalitatea aceasta poate fi numai aceea care a dat nume ţărei, şi a cărei limbă prin jurământul domnitorului a fost decretată de limbă diplomatică. Dreptul acesta nu poate fi împărţit, pentrucă împărţirea s’ar pute face numai cu ajutorul săbiei, toate celelalte drepturi însă trebue să le împărţim frăţeşte. Şi în împărţirea aceasta am fost până acum juşti. Ne-am lipsit singuri de drepturile noastre pentru a le da celor lipsiţi. Legislatura privilegiată ungară a dat drepturi Nemţilor, Slavilor şi Valahilor. Nu pentru că e Maghiar se bucură cutare şi cutare de drepturile acestea, ci pentru că e om şi cetăţean de stat. Şi totuşi poporul de rînd a fost sedus, şi a fost făcut să creadă că concesiunilei le-a făcut împăratul. E trist şi desavantajios. Noi ne-am dat osul şi măduva, puterea şi nervii ca să facem oameni, ca să facem cetăţeni din milioane. Dar milioanele au rămas străine de noi şi noi am slăbiţi Intriganţii amăgitori de popor au făcut pe Croaţi, Sârbi, Saşi şi Valahi să creadă, că voim să influenţăm asupra limbei lor. De altcum popoarele acestea n’au avut motiv să fie îngrijite şi nici să se plângă. Drepturile Saşilor erau basate pe privilegii, dar nu erau asigurate prin nici o lege şi nici în constituţiune. Noul sistem a pus toate drepturile şi libertăţile popoarelor pe base constituţionale, de aceea Saşii ne datorează recunoştinţă. Valahilor nu le-a fost asigurată naţionalitatea prin nici o lege mai veche, şi nici astăzi naţionalităţile nu pot primi constituţiuni separate. E adevărat, că asupra Valahilor pocnea biciul volniciilor, dar nu pentru că erau Valahi, ci pentru că erau plugari. Plugarul maghiar nu o ducea mai bine. Se vede de acolo, că Valahul nobil încă putea să se ridice până la cea mai înaltă demnitate. Pe lângă aceasta mai vin puse persecuţiunile vechilor credincioşi (ortodoxi), cari au mers atât de departe, încât mulţi au murit fără a fi fost botezaţi şi mulţi trăiau necununaţi. Dar, toate acestea au încetat, pentru că şi cu privire la profesia de credinţă sânt tot aşa de liberi ca şi Ungurii. Dar, fiindcă Valahii mai au şi alte îngrijiri şi dorinţe, trebue să le precumpănim şi pe acestea. Valahii au adresat mai multe petiţiuni dietei din urmă a Ardealului, referitoare la perfecţionarea uniunei. Uniunea a urmat şi ca testament am primit noi ca moştenire simpatiile faţă de Valahi. De aceea propunerea mea e următoarea : 1. Casa să-şi esprime simpatiile sale şi sincera bunăvoinţă faţă de diferitele popoare, îndeosebi faţă de Români. 2. Casa să declare că va respecta drepturile şi libertăţile cetăţeneşti ale Românilor ca pe ale sale proprii. 3. Casa să provoace guvernul se presenteze propunerea mea, ca proiect de lege ambelor case. 4. Românii să fie îndreptăţiţi a se totosi în chestii oficiale de limba maghiară sau de cea română! Eu le zic Români, pentru că ei voesc aşa, dar şi pentru că e adevărat că sunt urmaşii Romanilor. Interesul lor este să se apropie de noi. Pentru că şi ei, tot aşa ca şi noi, sunt singuri pe acest pământ. Implor ca sa se primească propunerea mea, pentru că numai aşa putem face înţelegere şi pace. (Aplause)«. Furtunele ce au urmat mai târziu in dieta maghiară, precum şi disolvarea ei, au făcut ca dorinţa baronului Wesselényi se nu fie împlinită. Dau însă cu socoteală, că propunerea sa a servit de bază proiectului de lege pe care guvernul maghiar ’l-a presentat mai târziu dietei ungureşti din Seghedin, lege, menită se satisfacă în parte dorinţele şi pretensiunile naţionalităţilor nemaghiare din ţeară.