Tribuna, martie 1901 (Anul 18, nr. 40-61)
1901-03-01 / nr. 40
Anul XVIII Sibiiu, Joi 1/4 Martie 1901 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu : 1 lună 1 cor. 70 bani, */* an 5 cor., */* an 10 cor., 1 an 20 cor. Pentru ducerea la oază cu 30 bani pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 2 oor. 40 bani, */» an 7 oor., M, an 14 oor., 1 an 28 oor. Pentru România fi străinătate: */« an 10 franci,/„ an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai pl&tindu-se înainte. INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 14 bani, a doua oară 12 bani a treia oară 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Popiăcei Nr. 15 Se prenumări In poşte şi libr&rii. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se Înapoiază. Numeri singuratici . 10 bani se vând în Sibiiu: la librăria »Tipografiei», societate pe acțiuni și la librăria L. Michaelis, strada Cisnădiei, 27.—In Alba-Iulia: laiorăm Vtfeiszheriut »ia .our « Alianțele. Esistă două alianțe de state puternice în Europa: tripla alianţă între Germania, Italia şi monarchia noastră şi dupla alianţă între Francia şi Rusia Deşi noi Românii din Austro-Ungaria nu luăm parte la politica mare europeană şi nici nu ne arogăm acest lucru, alianţele de state, şi cu deosebire tripla alianţă, ne interesează mai deaproape, din causă, că alianţa cu Germania a avut influenţă şi asupra mersului politicei interne a Ungariei, care de altă parte din causă, că România asemenea s’a lipit la alianţa din care face parte monarchia noastră. E fapt constatat, că între cele trei state ale triplei alianţe, rolul principal, determinător, îl are Germania. Ea a esercitat şi esercită azi o influenţă mare asupra monarchiei noastre până şi în desvoltarea internă. Politicei lui Bismarck, urzitorului triplei alianţe, au să-i mulţumească Maghiarii, că au fost scoşi în planul prim în monarchia şi această direcţie a determinat pe împăratul Wil-heim să ţină în Pesta cunoscutul toast lăudător la adresa Maghiarilor. S’a dat voe şi putinţă Maghiarilor, ca se creeze stări sigure şi consolidate în partea răsăriteană a Monarchiei. Pe calea, pe care au apucat ei, e sigur că nu le va succede, dar despre aceasta nu voim să vorbim. Am relevat faptul, numai ca să arătăm însemnătatea alianţei cu Germania pentru noi. Acum de câtva timp mereu se ivesc svonuri, că tripla alianţă are să treacă prin o însemnată schimbare. E vorba adecă de eşirea Italiei din alianţă, când va fi să se reînoiască tractatul de alianţă, la 1903. Se svoneşte mai departe, că Italia se va alătura la Rusia şi Francia, formându se astfel o nouă triplă alianţă, care în vechea alianţă locul Italiei îi va lua Anglia. Combinaţiile acestea au început să se facă de când s’a urcat pe tronul Italiei noul rege, Victor Emanuel III., care n’a simpatisat nici-când cu tripla alianţă, car’ acum cu numirea guvernului Zanardelli-Prinetti şi cu întrevederile dintre împăratul Germaniei şi regele Angliei, chestia nouelor alianţe formează obiect de discuţie în ziaristică. Programul noului guvern italian este foarte reservat cu privire la tripla alianţă, despre care nu face nici o amintire, ci declară numai în general, că o va ţină fidel la tratatele, cari au legat Italia în opera de pace cu concertul european*. De aci se conchide şi mai mult, că Italia e decisă a eşi din tripla alianţă, deoarece nici regele actual şi nici Zanardelli şi Prinetti nu sunt aderenţi ai acestei alianţe, din cauză, că jertfele ce le aduce Italia pentru tripla alianţă nu stau în proporţie cu avantajuile ce Italia le are din alianţă. Adevărul e, că atât Italia cât şi noi am adus mari jertfe pentru tripla alianţă, la dorinţa Germaniei, dar’ favoruri n’am avut. Din contră s’au încheiat atât cu Germania, cât şi cu Italia tratate comerciale nefavorabile Austro-Ungariei. Din cauza aceasta alianţa nici la noi nici în Italia nu este populară şi nu se bazează pe simpatia reciprocă a popoarelor. Au dictat-o şi încheiat-o potentaţii şi diplomaţii. Alianţa duplă, între Rusia şi Francia, se basează pe simpatia celor două popoare şi guvernele aliate fac favoruri reciproce statelor pe teren comercial şi industrial. De această alianţă se va apropia Italia, soră cu Francia, care Anglia se va alipi Germaniei, ca să aibă un puternic sprijin contra marei ei rivale, a Rusiei. Vor avă oare aceste schimbări ceva influenţă asupra sorţii noastre ? Poate că nu, dar’ poate să şi aibă. Aceasta atîrnă încâtva dela soarte, dar’ în mare parte dela noi, dela hărnicia şi energia noastră. Trebue se ne întărim pe toate terenele, să ne afirmăm şi dând espresie nemulţumirii noastre cu starea actuală, să pretindem drepturile, ce ne compet. Când statele triplei alianţe se vor convinge despre temeinicia nemulţumirii noastre şi vor redă, că aici este un punct vulnerabil, vor cerca să-l saneze, îmbunătăţindu ne starea politică. (m.) FOIŢA „TRIBUNEI“. Cântarea aurului după Josephin Péladan, I. Simbol al perfecţiunii, sinteză a ştiinţelor, o metal absolut, concreţiune din soare, densitate de lumină, aur glorios, aur atotputernic, aur Dumnezeu. Zădarnic profeţii se suie pe înălţimele azurate să primească vorbele divine, tu, aur glorios, vei fi vecinicul invocat, şi suprema ta voinţă vecinie va îndoi, — o durerosul jug — sufletele lumii acesteia. II. Talisman al dorinţelor, materie incoruptibilă, o tu singurul fruct al pământului ; dădeai sănătatea în epocele magice, aur potabil; înţelepţii chiar te-au căutat, peatră filosofală. Artele şi meseriile nu-s decât drumuri spre palatul tău. Calitatea sfântului, egoismul râului9 doresc deopotrivă: mobil al oricărei crime, mijloc al bunătăţii, element al păcii, instrument al tinebrelor, complice indiferent al ruşinilor şi al gloriei, ascultător lui satan ca şi ângerilor, aur Panteu. III. Alchimistul ce-’şi îndoaie corpu-’i slăbit pe lentila lucie, ’şi-a consumat vieaţa lui întreagă descântându-te. Uită-te, înfrigurata lui cercetare mai aprinde o clipă lumina ochilor lui, pe care mâni moartea îi va stinge. Corabia ce porneşte spre ţărmuri necunoscute, sfidează ciclonurile, furtunile şi vânturile pentru tine aur; căci într’o seară senină de veghere, un marinar povesti de o ţeară îndepărtată unde tu te mai ascunzi încă. Pentru o rază a ta, creştinii aceştia îşi părăsesc ţeară, casă, familie şi-’şi croesc un drum despicând valurile, pentru tine aur. IV. Tu eşti Don Juanul oricărei iubite. Şi leagănul voluptăţilor, nu decât unul din nenumăratele tale altare, e tu stăpân al vieţii şi stăpân al femeii, seducător fără resistenţă, judecător fără replică, materie care subjugi spiritul chiar, ideal a oricărei fiinţe, aur fatal. Şi trebue să te posedăm înainte de a începe orice, orişi care ar fi scopul şi dorinţele noastre; şi nimeni nu poate face, crea ceva, fără ajutorul tău, liniştea minţii noastre, ingredient indispensabil al oricărei bucurii. V. Aur, aur, puternic asupra puterilor» tu cari forţezi pe cei mai tari, reductor al ireductibilului, realizător al imposibilului. Aur, plată ce liberează de ori ce pedeapsă, dacă mâne te-ai găsi numai în mânile celor curaţi, universul întreg s’ar transforma, şi nu am mai ave atunci dorinţa împărăţiei cerurilor şi a nimbului de sfânt. Aur, spadă a dorinţei, pavăză minunată pe care vieaţa, destinul, nu o dă decât bădăranilor; oare Dumnezeu a impus durerea numai celor aleşi, oare gonindu-te la ei aur, fatal, el predestinează ? VI. Cântându-te, un gând mă chinue. De ce nu vii tu niciodată la chemarea desesperată a geniului ? Totdeauna absent din vieţele nobile: Corneille desculţ, Wagner vânzându-şi cânele pentru pâne, Balzat îndatorat la toţi, Spinosa neguţător, Sigalon fără colori, Lamartine fără pâne, toţi te învinovăţesc. De ce eşti credincios numai proştilor şi hoţilor ? Nici un erou nu ta-a cunoscut vreodatăt. Te complaci numai la grosolani, tu aur, care faci pe nobilul, în adevăr să fii tu oare geniul proştilor, şi tutorul brutelor numai? Sibiiu, 13 Martie 1901. In chestia pasivităţii Itomănilor are un comunicat semioficiosul „Rel. Krt.“ Se afirmă în el, că în atitudinea Românilor nu s’a făcut nici o schimbare. Majoritatea inteligenţei române — se zice mai departe — vrea se fee parte la luptele parlamentare, dar’ e contrară formării unui nou partid de naţionalitate. Pentru alegerile proxime vor candida mai mulţi Români şi dacă vor fi aleşi, se vor alătura la una din partidele esistente. Halal de informaţie încurcată! Mişcări electorale dintre Slovaci. încă anul trecut, unii din conducătorii politici slovaci au fost întreprins o serie de adunări poporale, pentru ca să pregătească poporul la viitoarele alegeri. Aceste adunări s’au reînceput zilele trecute. Așa, după cum scrie »O. E.*, I în 8 Martie n. o. a avut loc in T.St. Martin o mare conferență poporală, în care s’ar fi adus decisiunea, ca Slovacii de acolo să părăsească pasivitatea şi să între în luptele electorale cu candidaţi proprii. Deja se aminteşte numele advocatului I. Vlenovich Dr. şi a directorului de bancă Paulinyi Tóth Zsigmond, contra căruia ar candida şi N. Duchay, mare proprietar, cu program agrar. Mişcarea aceasta este cu atât mai suspiţioasă, fiindcă in fruntea ei nu vedem pe naţionaliştii probaţi şi cu trecut politic ai Slovacilor şi nu vedem pronunţat nici programul naţional, pe basa căruia, abandonând pasivitatea, ar trebui să între în luptele electorale. Din contră, se face amintire de un candidat cu program agrar. Dacă cele amintite sunt adevărate, dacă adevăraţii conducători de renume ai Slovacilor nu vor eşi la suprafaţă, atunci va apărea foarte accesibilă părerea, că guvernul maghiar, pentru ca să rupă solidaritatea poporului slovac, se ocupă cu ideea de a le pune el candidaţi oportunişti, cari în schimbul unor avantajii personale, fără sfială arocupa loc în partidul guvernamental, ca »representanţi ai poporului slovac«. Am relevat această nouă mişcare a fraţilor Slovaci, pentru că şi la noi se pot constata apariţiuni activiste, a căror culoare încă nu este pe deplin lămurită. DEMERSURILE COMITETULUI MACEDONEAN. Dupăt informaţiunile lui »Westminster Gazette«, comitetul macedonean a trimis Sultanului o scrisoare, prin care ii atrage atenţiunea asupra purtării autorităţilor turceşti şi-’l roagă »o facă rînduială in Macedonia. O astfel de scrisoare a trimis comitetul şi împăratului Francisc Iosif, lui Victor Emanuel III. Ţarului şi presidentului Loubet, rnffAndi, *1 llllrntlă^tt 1» flupaual, facendu-’l atent la articolul S3 al tractatului de Berlin. Comitetul macedoneanbulgar zice, că tractatul dela San-Stefano a asigurat Macedoniei independenţa necondiţionată, dar’ tractatul dela Berlin iarăşi ’i-a luat-o. Macedonia se află astăzi fntr’o situaţie mai rea, ca ori-şi-când. La scrisoarea aceasta Sultanul a răspuns aşa, că a dat ordin de arestare in contra anul mare număr de medici, comercianţi şi universitari bulgari. Precum vedem, comitetul Bulgarilor ştie să opereze nu numai cu toporul şi cu revolverul, ci şi pe cale diplomatică pe la curţile capetelor încoronate, partidului lui Mayländer, „Difesa“, numai o vagă speranţă nutreşte pentru realizarea promisiunilor făcute de Széll. Ziarul „ Voce del Popolo“ deasemenea balansează între speranţă şi nedumerire, şi la cas de neîmplinire a promisiunilor primite, propune abzicerea în massă a membrilor representanţei. Atacă apoi pe Mayländer, pentru că chiar în aceste momente de nesiguranţă s’a dus în concediu la Veneţia, şi n’a conchemat reprezentanţa în şedinţă, pentru ca se pună odată capăt nesiguranţei ce domneşte de atâta vreme. Ruină. Milioane spesează statul pentru maghiarizare, pentru colonizarea Secuilor cu menire patriotică şi pentru satisfacerea tuturor pretenţiunilor şoviniste. Şi pe când guvernul îşi concentrează toată activitatea numai în serviciul ideii de stat unitar maghiar, populaţiunea ţării se prăpădeşte. Tot mai mulţi iau lumea în cap, tot mai mulţi se văd siliţi să-şi părăsească vatra strămoşească, căci, vezi, foamea, cruda foame îi alungă în lume. Te cuprind fiori, cetind ştirile, ce sosesc zilnic îndeosebi de prin ţinuturile locuite de Ruteni. »Revista gr.-cat. (ruteană), ce apare în Zingvri, aduce următoarea ştire îngrozitoare: »Foamete a isbucnit în câteva comune din corn. Bereg, părţile mărginaşe cu corn. Ung. Ce biată bucate au avut, le-au mistuit demult, şi deja în luna trecută au ajuns într'o stare deplorabilă. Fisolgăbirăul aflând de această stare, împreună cu medicul cercual u eşit ia faţa locuit*', t»nUo w miserie teribilă li s’a desfăşurat înaintea ochilor. tn multe case, locuitorii zăceau în zdrenţe între chinuri estraordinare, oferind un chip înfiorător de miserie. Tifusul de foamete graseaxă cu furie în sînul poporului. Mulţi, cari pot încă umbla, nebuni parcurg stradele şi imploară ajutor“. Eată un tablou, care nu poate fi schimbat numai cu simpla denumire decomisare. Eată un mic tablou, care însă în mii de exemplare se poate constata la sărmanele popoare, supuse oblăduirii ungureşti. Pentru toate are guvernul maghiar cuvinte şi sprijin, dar, pentru ridicarea din neagra miserie a bietelor popoare nemaghiare, nu face nimic. — Căci, vezi, guvernului ungar îi trebue stat unitar naţional maghiar, apoi că se vor prăpădi popoarele din ţeară, ori nu, lui îi este indiferent. .. Chestiunea frumană. Bucuria unor cercuri politice în urma resolvării chestiunii din lume a dispărut prea de timpuriu. Se vede, că mulţi dintre fruntaşii oraşului Fiume nu au nici o încredere în Colomon Síréti, care a ademenit numai cu vorbe şi promisiuni frumoase, până când a putut da o soluţiune stărilor abnormale de acolo. * Deputatul din dieta croată, advocatul Bareich numeşte noua ordine cosalungul autonomiei flamane. Organul VII. Gloria ta uimeşte, metal misterios, fiinţă supremă, pantocrat ce pare a fi în lumea sufletelor un soare mai preţios şi mai fecund decât eternul astru? Gloria ta începută la răsăritul lumilor nu apune niciodată ; gloria ta numai, e consfinţită şi recunoscută de toţi. Şi dacă Dumnezeu nu ar esistă, desigur că tu ai fi Dumnezeu. Şi totuşi, aur ce cuprinzi şi poţi totul, tu nu eşti prin tine însuţi nimic decât o convenţiune ; simplifici cumpărarea, schimbul şi nimic mai mult; tu lucru impersonal, aur lucru neutru. VIII. Bronzul râu turnat se sfarmă, apa îşi păstrează, şi de multe ori chiar, voinţa ei ameninţătoare şi fantastică ; pământul chiar are capricii şi se ascunde uneori ; aerul nu ascultă decât rar de dorinţa marinarului; numai tu, tu singur eşti sluga slugilor chiar; aur scârbos, tu pe care orice mână cât de infamată mânueşte, dacă ai un euflt, aur strălucitor, aur puternic, aur neant, ce faci tu cu biata ta inimă ? Sărmane aur, te plâng eşti oare acea parte din lumina eternă ce ai urmat pe Lucifer In păcatul lui, eşti tu oare forma espiatoare a luminii revoltate? Frumseţa ta, ne desvâlue origina ta divină, şi rolul tău pe pământ de părtaş al oricărei dorinţi, îmi inspiră o milă adâncă : strălucirea ta te destinează operei de lumină, de bunătate, de iubire, aur admirabil şi blând. IX. Ai greşit, orbit fără îndoială de propriile tale raze, metal de lumină, azi îţi ispăşeşti păcatul, trecând prin mânile cele mai scârboase a lumii. Marelui Dumnezeu ce te-a făcut, îi strig umila mea rugăciune că tu să poţi fi iertat. Şi toţi acei cari te-au chemat în zădar, geniile şi sărăcii, se vor ruga de sigur pentru tine. Şi de sigur mila cerească te va ierta, cum te-au iertat eroii şi artiştii, aur, neantul zilei în care trăim. Târziu când clopotul judecăţii din urmă va suna, tu, aur iertat, aur pocăit, aur curat, tu In valea întinsă a Iosafatului, tu aur subtilisat, redevenit lumină, vei fi ziua strălucitoare a ultimei judecăţi. Alexandre-Bronislaw Vernez. Nr. 40 „Jertfă naţională“. Fala Ungurilor în prima linie este capitala lor. De zeci de ani guvernul ungar a adus cele mai nebune sacrificii pentru ridicarea noului Ierusalim, car’ oraşul însuşi s’a înglodat până în grumazi în datorii, pentru-ca să poată satisface pretenţiunilor ungureşti, de a face din capitala ţării un oraş, care să întreacă Viena, şi astfel şi în privinţa »măreţiei* edificiilor să devină »centrul* monarchiei atunci, când »viitorul« va preda frânele de »conducători* în mânile Ungurilor. Această tendenţă de rivalisare a adus oraşul Budapesta în cea mai mare încurcătură financiară. Aşa de mult s’a cufundat în pasive, încât creditul şi-a scăzut la zero. Multele greşeli, neglijenţa şi uşurătatea conducătorilor capitalei, au făcut necesară contractarea unui nou împrumut de 30 milioane pentru acoperirea speselor curente. S-a şi adresat oraşul la o mulţime de bănci, atât din străinătate, cât şi din capitală, dar’ condiţiunile puse de bănci erau inacceptabile. Cei din Paris au făcut şi haz cu compatrioţii noştri, făcând un agent o propunere în numele unei bănci, despre care s’a dovedit, că nici nu esistă. Dela alte bănci numai pe lângă o provisiune enormă puteau primi împrumutul reclamat. Astfel s’au văzut siliţi cei dela oraş să recurgă la subscripţii naţionale. Şi pe lângă faptul, că oraşul e discreditat, momentul următor este al doilea, care ne interesează. Anume, aproape toţi, cari până acum au subscris sume pentru acoperiracvatopoluii ZuipTUMvti, a tini Jidani. Oraşul Budapesta, splendida capitală, fala Ungurilor, devine aşa zicând de facto posesiunea Evreilor. Palatele strălucite sânt evreieşti; băncile sânt ale Evreilor, care acum oraşul vine şi se aruncă şi mai tare In braţele lui Israil. Este o dovadă de decadenţă acest fapt, care poate nici n’ar fi meritat să-’l relevăm şi noi, căci avem alte chestiuni mai importante de pertractat. N’am putut lăsa însă neamintită această apariţiune, care ne arată tot mai mult, cum Ungurii BG aşează tot mai mult în braţele Evreilor, cum parlament şi ţeară, industrie şi comerciu, capitală şi totul ajunge sub cercul de influenţă tot mai mare a evreismului, a poporului egoist, lipsit de orice simţ generos patriotic, condus numai de speculă, pe urma căruia seacă totul, rămânând pustietate şi ruină. Să nu ne mirăm, dacă va sosi o vreme, când în Ungaria totul va depinde dela capriţiul Evreilor, când această ceată de cosmopoliţi se va încuiba în aşa măsură în Ungaria, încât vor