Tribuna, aprilie 1901 (Anul 18, nr. 62-79)

1901-04-01 / nr. 62

Pag. 246 Sibiiu, Duminecă, ÎNCHIDEREA SESIUNII corpurilor legiuitoare române fi-a făcut deja prin mesaj regal, în acest mesaj, Regele Carol în frumoase cuvinte îşi esprimă bucuria şi mulţumirea, că guvernului şi oamenilor le-a succes a „restabili finanţele şi creditul statului, dându-şi un budget sigur şi stabil echilibrat, aşezat pe o evaluare prudentă a veniturilor şi o scădere importantă a cheltuelilor Cetirea mesajului a fost precedată de o cuvântare a dlui Sturdza, în care mulţumeşte oamenilor pentru sprijinul dat guvernului în realizarea salutarelor reforme financiare. Senatorii şi deputaţii stau despărţit în mijlocul unor entusiaste şi repetate urări de: „ Trăească Regele Carol!“ Continuarea acţiunii de colonisare. Am prezis şi suntem siguri, că în apropiatul viitor acţiunea de colonisare din partea statului se va continua în măsură tot mai mare. Acum e vorba de cumpărarea pe banii ţirii a domeniului catolic din Püspök-Ladăny, despre care am dat ştire ieri. Ministrul Wlassics voeşte să cumpere acest domeniu, care are o estensiune de 60 mii de jugăre catastr. Dacă îl va cumpăra, statul va coloniza pe el, împărţindu-l în loturi mici, colonişti unguri din patrie, eventual o parte însemnată a Ciangăilor din Bucovina. Va să zică statul, adecă noi cu toţii, vom jertfi câteva milioane, ca să fericim pe Ciangăii şi alţi taie fugă de Cesika şi. Ministrul a declarat, că în cas dacă domeniul nu va fi cumpărat de cătră stat, să se dee în parte „haiducilor“ şi Cumanilor din împrejurime, sărăciţi cu totul, în orice cas naţia sărăcită şi calică, dar’ alcătuitoare de stat, trebue susţinută, ca să nu piară de foame. Halal de »naţiunef. ^ Con diet in cabinetul austriac. Din Viena se anunţă un conflict între Körber şi ministrul căilor ferate Wittek. Acest din urmă se opune la statificareacăii ferate nord-vestice din Boemia, solicitată de Cebii tineri. Se crede, că poliţia ministrului Wittek e zdruncinată. COMITETUL MACEDONEAN. Cu toate că Sarafoff a depus o cauţiune de 30.000 fr., el nu a fost încă pus în libertate. Membrii comitetului sunt arestaţi în chilii deosebite, fiindu-le oprit a conveni unul cu altul. Mai mulţi jurnalişti din străinătate au sosit la Sofia. Pertractarea procesului se va începe la câteva zile după Paşti. Congresul macedonean extraordinar, ce se va ţine Mercuri, 17 Aprilie n. va dura 8 zile şi 3 nopţi. în locul comitetului presidat de Sarafoff se va alege un nou comitet, pentru a continua lupta pentru eliberarea Macedoniei. Profesorul Boceff din Vidin a declarat, că disolvarea comitetului macedonean este o imposibilitate, câtă vreme susistă actuala constituţie a Bulgariei. ..... fiSala----- FOITA ..TRIBUNEI“. PASTILE. * — Reprivire istorică. — Paştile trebue privite ca cea mai veche sărbătoare creştinească şi ca centrul acestora. Ca sărbătoare anuală s’a desvoltat din sărbătoarea săptămânală. Vineria, sărbată în veacul apostolic ca ziua morţii lui Christos, cu post şi rugăciuni, car’ Dumineca, ca ziua învierii, cu veselie, a căpătat cu timpul o importanţă mai mare primăvara, când luna era plină şi Împlinirea anului aducea săptămâna cea mare, în care Christos a fost răstignit, înmormântat şi apoi a înviat. Şi’n timpurile noastre a rămas sărbătoarea aceasta mare totodată şi săptămânală, după cum arată tipicul octoiehului pentru zilele de Vineri, Sâmbătă şi Duminecă. Terminul pentru sărbarea Paştilor a fost timp mai îndelungat obiect de controversă, până-când a hotărit conciliul dela Nicea din a. 325, că Paştile să se sărbeze totdeauna în Dumineca cea dintâiu după luna plină dela începutul primăverii. Bucuria caracterisează sărbătoarea Paştilor. Pentru de-a da acestei bucurii r espresie cât mai visibilă, împăraţii creştini obicinuiau să elibereze din temniţe pe toţi cei închişi pentru fapte cele mai mici, proprietarii de sclavi îi liberau tot în ziua aceasta, asemenea se iertau carnetele după datorii şi bogaţii făceau pomeni mari pentru săraci, în urma învoirii între biserică şi potestarea civilă erau sistate toate afacerile începând din Dumineca Floriilor până la Dumineca Tomii, chiar şi sclavii erau scutiţi de la muncă, toate spectacolele erau interzise, păgânii nu puteau face procesiuni, car’ Jidovilor le era interzis a eşi din casele lor începând cu Joia mare până a doua zi de Paşti. în mod deosebit de sărbătoresc era petrecută noaptea învierii, vigilia, în care nu se culca nime, cu atât mai vîrtos, că pentru noaptea aceasta se aştepta a doua venire a lui Christos. Golumne de ceară erau aprinse în oraşul întreg, făcliile şi felinarele răspândeau lumină ca ziua. Sfinţii părinţi amintesc cu aspresiuni entuziaste de această noapte. Aşa de generală era privegherea şi aşa de tare intrase în obiceiurile popoarelor, încât şi păgânii priveghiau. Sfinţenia acestei serbări era mărită cu botezul catechumenilor, căruia îi premergea sfinţirea apei. întreaga săptămână după Paşti forma un şir neîntrerupt de sărbători şi se numia hebdoma neophytorum (săptămâna neofiţilor), pentru că în timpul acesta cei din nou botezaţi purtau tot haina cea albă, ce o avuseră la botez. In rînduiala serviciului bisericea e socotită la noi până’n ziua de astăzi fiecare zi din săptămâna luminată ca sărbătoare, avându-’şi fiecare glasul (versul) ei propriu ca orice Duminecă, începând cu secolul al 6-lea d. Chr. se ridicară adeseori plângeri, că privegherea din noaptea Paştilor prilejueşte şi fapte, cari lovesc în morala publică, de aceea privegherea a fost la început redusă şi apoi schimbată cu totul. Serviciul divin statolit pentru dînsa în biserica catolică a început să se ţină în biserica catolică deja în Sâmbâta Paştilor. Cu acest prilej desfăşură biserica catolică toată pompa cultului ei. Altarele, cari în Vineria patimilor erau neacoperite, se acopere din nou, clopotele, cari tăcuseră 2 zile, cară răsună, toţi se grăbesc să dee espresie bucuriei, că a trecut postul. In Roma iluminează măcelarii prăvăliile lor, pe toate stradele răsună pușcături; în Neapole sfîrtică o păpușă urîtă, care representă postul. Până la anul 1871 obicinuia Papa să dee de pe balconul catedralei Sf. Petru binecuventarea pentru întreaga creştinătate, după care urmau bubuiturile tunurilor. In timpul de faţă formează la Paşti Sevila un punct de atracţiune nu numai pentru împrejurime, ci şi pentru străinătate. La protestanţi e esclus aproape totul, ce ar pute forma un cult deosebit la această sărbare. Numai Herrnhuterii obicinuesc să meargă cu toţii în dimineaţa Paştilor la cimiter, în nici una din bisericile creştine însă nu se prăsnuesc Paştile aşa de frumos, ca în cea orientală, îndeosebi a păstrat neştirbite toate obiceiurile biserica rusească, care n’a vrut să facă nicicând concesiuni reclamate mai ales da comoditatea credincioşilor. La Ruşi se arată cu acest prilej în toată splendoarea, I că Paştile sânt sărbătoarea dragostei, I a dragostei Mântuitorului pentru noi şi I a dragostei cătră deaproapele. E miezul nopţii. In biserica semi-întunecată domneşte o linişte adâncă şi cu toţii aşteaptă signalul de miază-noapte al clopotului. în sfîrşit răsună şi cu el deodată şi vestea »Christos a înviat». Ca cuprinsă de o vieaţă nouă se ridică obştea obosită de postul cel lung şi ese cu făcliile aprinse, preoţimea înainte, sa se încunjure biserica. Terminându-se procesiunea, între credincioşii cară în biserica, acum frumos luminată. Cu vorbele »Christos a înviat« salută episcopul pe preot şi acesta îi răspunde »Adevărat c’a înviat«, apoi se îmbrăţişează şi sărută. Cu aceasta s*a dat signalul pentru îmbrăţişări şi sărutări generale dintre credincioşi pentru prima zi a Paştilor. Felul acesta de salutare trece aşa de mult drept semnul unei pietăţi dreptcredincioase, încât abia ar îndrăsni şi o domnişoară de rang înalt să refuse unul Paştilor, când s’ar aproba lutul »Christos a înviat». De la Toulon, Ducele de Genua va părăsi astăzi Toulonul. La banchetul dat în onoarea ■ oficerilor italieni, presidentul Loubet, după ce a toastat pentru Italia şi Spa-nia, a salutat încă odată laolaltă prin cuvinte însufleţite pe toţi oficerii şi soldaţii flotelor străine şi ai celei italiene. Spaniolul Pelayo a arătat fericirea ce o simte, că poate fi el interpretul sentimentelor guvernului, marinarilor şi a întregii naţiuni spaniole, şi-şi închină păharul în sănătatea Franciei şi a frumoasei sale marine. Unul dintre comandanţii celor 2 torpedore ruseşti a răspuns, că vorbele presidentului republicei franceze vor pătrunde până la inima tuturor Ruşilor şişi-a ridicat păharul pentru mărirea Franciei şi pentru înflorirea marinei şi a armatei franceze. La dejunul dat pe corabia lepanto în onoarea lui Loubet, ducele de Cenia a mulțumit pentru primirea estraordinar de cordială și simpatică, ce ’i s’a făcut lui și flotei italiene. El zise, că se simte fericit că poate toasta în onoarea Franciei şi a armatei sale şi’şi esprimă profunda sa simpatie pentru persoana presidentului francez. Loubet răspunse emoţionat acestor dovezi de simpatie. El declară, că este chiar de prisos a mai accentua, ce sentimente nutreşte naţiunea franceză pentru cea italiană şi încă odată dete espresie bucuriei celei deosebite ce şi-a produs dovezile de prietenie, cari le-a adus Franciei Italia prin trimiterea flotei sale. In conversaţia ce a urmat între ducele de Genua şi Loubet, acesta zise, că o grozavă răspundere ’şi ar lua asupră-’şi acela, care ar voi să provoace astăzi un răsboiu. Ducele răspunse la aceasta: »Aveţi dreptate, die president. Cred însă, că astfel de visite, ca aceasta a noastră, sunt acomodate, ca să îmbunătăţească relaţiunile dintre naţiuni. Ieri seara Loubet a părăsit Toulonul despărţindu-se în mod cordial de ducele de Genua. Mm bisericeşti. — Din tractul protop. gr. cat. al Sibiiului. — — 12 Aprilie n. La glasul vrednicului şef, preoţii din tractul protopopesc gr.-cat. al Sibiiului s’au întrunit în 4 Aprilie n. a. c. în sinod, în sala şcoalei gr.-cat. din Sibiiu. Aproape toţi preoţii au participat la această adunare de primăvară, aducând cu sine fiecare şi pe învăţătorul seu, căci sinodul a fost mixt, mai luând parte şi un număr însemnat de alţi mireni din Sibiiu şitract. La 9 ore a. m. sosind M. O. D. protopop I. V. Rusu, este viu aclamat. După invocarea spiritului sfânt şi îndatinatele rugăciuni , presidentul îşi ceteşte cuvântul de deschidere. Cuvântarea dlui protopop a fost un raport studiat şi amănunţit despre toate chestiunile bisericeşti şi şcol din tractul protop. gr.-cat. al Sibiiului pe anul 1900. Arătând însemnătatea sinoadelor, cari sunt un atribut, o parte esenţială din autonomia şi independenţa sf. noastre biserici, pentru a cărei realizare cu toţii din toate părţile şi cu toate mijloacele legali datori suntem a insui, îndeamnă prin cuvinte încălzite de o adevărată însufleţire naţională pe preoţi, ca în conţelegere şi iubire frăţească se se insuiască a purta cu resignaţia necazurile, cari le îngreunează soartea, să se mângâie reciproc lucrând împreună la înaintarea culturală şi morală a poporului. Spune apoi, că ar dori din toată inima să poată comunica veşti îmbucurătoare cu privire la îmbunătăţirea stării materiale a clerului nostru, pentru care au luptat mult şi înaintaşi noştri şi încă între împrejurări cu mult mai grele decât noi, rămânând însă numai cu speranţele, care poate se vor realiza barem în secolul al XX-lea, probabil însă contra tuturor dorinţelor şi aspiraţiunilor noastre legitime şi de interes naţional românesc. *Dar’ să iertaţi, fraţilor, daca eu pentru biserica şi naţiunea mea nu sperez aşa mare bine dela mult dorita congruă, căci şi aici se va aplica maxima: *do ut des... Indată ce cineva ’ţi face servicii, nu mai este independent, ear’ a face contraservicii păgubitoare bisericei şi naţiunii tale, contra convingerilor şi principiilor tale, este contra caracterului unui adevărat preot român. Să ne ajutăm noi de noi, căci vai, amară e bucătura străinului...« Raportul espune apoi starea bisericelor şi şcoalelor din tract şi îndeamnă pe cei presenţi la conlucrare armonică pentru înaintarea şi prosperarea acestor paladii ale culturii religioase-morale şi intelectuale ale poporului, cari singure ne-au mai rămas nepătate. Raportul se încheie cu date statistice interesante despre mişcarea şi înaintarea culturală a poporaţiunii gr.-cat. din acest tract, în anul 1900 au fost 613 caşuri de naştere şi 519 caşuri de moarte, ear’ caşuri de căsătorie 117, dintre cari 7 numai înaintea oficiului civil politic. Din întreg protopopiatul la şcoli străine au umblat 66 elevi, car’ la meserii 41. Acest raport a fost ascultat cu viu interes, însoţit fiind de dese aplause. Intrând apoi în desbaterea obiectelor cuprinse în program, la care au participat între alţii şi membrii: Iul. Bardosy, N. Togan, D. Deac, Dion, P. Decei, V. Florian şi învăţ. L. Maior, s’au ales pentru facerea propunerilor mai multe comisiuni, între propunerile mai însemnate ’mi se pare a fi cea în chestiunea congruei, ca Escel. Saul archiepiscop şi metropolit să fie rugat a argita la locurile competente chiar şi în persoană — în cas de lipsă — prin o deputaţiune din cler resolvirea conform intereselor noastre bisericeşti a mult trăgănatei congrue. O altă propunere importantă, a cărei resolvire însă cade în competenţa senatului şcol. protop., e şi cea făcută de preotul D.. peac şi susţinută de majoritatea membrilor, ca în fiecare parochie să se înfinţieze biblioteci bisericeşti şcolare cu aşa numitele »cercuri de cetire». Aceste »cercuri de cetire» ar avă meritul, că în popor s’ar naşte dorul de cetire şi cultivare în timp relativ scurt. La sfîrşitul sinodului s’au ales confesori şi după ce dl inspector de şcoale în retrag. I. Bardosy a mulţumit preş. sinod, pentru conducerea înţeleaptă, toţi preoţii s’au mărturisit şi astfel împăcaţi cu sine şi cu D-zeu, s’au dus la ale sale. #. TRIBUNA 1/14 Aprilie 1901 Din Câmpeni. — întroducere de paroch. — — Aprilie a. c. în ziua de Florii a fost introducerea parochului al doilea din Câmpeni Nicolau Palade, în oficiul de paroch. Sărviciul divin a fost celebrat de protopresbiterul tractual dl Romul furdui şi noul preot. Biserica era ticluită de por por. De pe feţele fiecărui puteai ceti bucuria ce o simt, cândşi-au văzut cu ochii dorinţele şi legitimele lor cereri împlinite. Ne-am convins cu toţii, că totuşi adevărul trebue să ese la lumină, căci e mult de când neînţelegerile, ura, pisma şi reutatea a bântuit poate mai teribil ca orişi-unde comuna Câmpeni — odinioară vestită şi cu un trecut istoric. Şi dacă comuna noastră — în zece ani din urmă — nu a făcut nici un pas înainte e, că încăpăţinările zădarnice a unora ajunsese prea departe, dar pronia a’a îngrijit, ca adevărul să prevaleze şi cei devotaţi bisericei şi legilor ei, ’şi-au văzut dorinţa împlinită. După serviciul divin protopresbiterul R. Furdui, prin o cuvântare ocasională presentă poporului pe noul preot şi ceteşte ordinul consistorial prin care s’a întărit alegerea clericului ales. Nicolau Palade. Noul preot, blând şi modest, cum ’l-am cunoscut întotdeauna, se înfăţişează înaintea uşii împărăteşti şi prin cuvinte calde isvorîte din inimă curată se adresează cătră poporenii sei, rugându-’i să uite tot ce până acuma a fost între ei şi în bună înţelegere să lucre pentru susţinerea vazei bisericei, care este basa şi temelia esistenţei noastre, îi roagă să’i fie întru ajutor la împlinirea marei datorinţe ce ’şi-a luat asupră-’şi şi promite că va lua parte la suferinţele noastre; se va insui să mângâie pe cel întristat, să întărească pe cel neputincios, să ridice pe cel decăzut şi să caute pe cel rătăcit. Aşa glăsuia noul paroch şi inimile celor de faţă palpitau de bucurie. Mulţumiţi pe deplin de modul cum s’a resolvat această afacere, ne-am depărtat, tari în credinţă şi uniţi în cuget de a lucra din răsputeri pentru ducerea la isbândă a celor încredinţate. în fine, ca unul care fac parte din corporaţiunile bisericei şi care la am ocupat mult cu regulamentele bisericei noastre, nu pot trece cu vederea un lucru, cel-am auzit cetindu-se din actul de introducere şi care nu cred să fie potrivit pentru desvoltarea pacinică a stărilor. în ordinul consist, se zice, că cei nemulţumiţi cu noul preot N. Palade, pot să se folosească şi de al treilea preot, care mai nainte fusese administrator parochial. — Tot la fostul administrator li se dă voe a face servicii la casele »malcontenţilor», a servi în biserică odată în lună un Dumineca care va căde pe partea noului paroch cu venitul întreg ce va fi în acea zi, precum şi la sărbătorile mai mari. Veneratul consistor va şti de ce a dispus astfel, dar’ ceea ce nu ne convine, e faptul, că prin aceasta s’a lăsat o uşiţă, prin care se pot comite multe abusuri, din cari se pot uşor înjgheba iarăşi stările triste şi deprimătoare de mai nainte, lucruri pe cari cred, că nu le doreşte nimenea şi cu atât mai puţin Veneratul consistor. Şi ca să confirm cele zise, voiu scoate la iveală numai un singur cas, mai recent: îndată după introducerea noului parooh N. Palade, un creştin a trecut la cele eterne. Avea să fie înmormântat de noul preot şi nicidecum de fostul administrator, mai cu seamă că asemenea funcţiuni nu se fac numai la casa poporeanului , după cum se zice în ordinul consistorial. Mare ne-a fost mirarea când am văzut, că decedatul este petrecut la groapă prin dl protopop şi fostul administrator. Fapte de acestea şi altele de acest soiu pot să fie foarte nefavorabile pentru liniştea şi buna înţelegere ce trebue să existe în biserică. Nu mă îndoesc, că afacerea aceasta se va pertracta în consistor şi am toată încrederea, că va şti să se aducă un decis, care ne va mulţumi şi nu se va permite ca asemenea lucruri să se mai întâmple, căci prin aceasta iarăşi se pot începe tulburările de mai nainte. Moniţiu. Nr. 62 Adunarea „Ardelanei“. Orăştie, 9 Aprilie 1901. (Urmare). Intrând în ordinea zilei, directorul Dr. Mihu a cetit raportul general al direcţiunii şi bilanţul, reuşind că institutul a făcut solizi paşi de înaintare în toţi romii săi de operaţiune: în împrumuturi, la realităţi, în fonduri, în profit. Supunându-se raportul desbaterii generale, s’a ridicat dl Ioan Mihaiu, membru în direcţiune şi spune, că d-sa a subscris raportul şi bilanţul direcţiunii, dar’ reservându-’şi dreptul a-’şi face la unele posiţii observările în adunare. E nemulţumit cu profitul, care e mai mare numai cu col. 3028.36, căci acest profit putea fi mai mare. Acasă direcţiunea şi special pe directorul Mihu, că din vinderea unei moşii de pe la Haţeg, a câştigat numai 4200 coroane, pe când de o parcelă cu alt plan putea câştiga şi 10.000 din ea! Propune să fie osândit directorul a plăti din al seu cele 6000 coroane, pe care banca le-a pierdut în acea moşie (adecă deşi a câştigat 4000, totuşi a »perdut» 6000!). Având »Ardeleana« un proces cu Dr. Muntean, pe care ’l-a perdut, dl Mihaiu propune ca directorul să restitue din al seu cele vre o 4400 coroane, pe care Dr. Muntean le-a tras dela »Ardeleana« în urma procesului, căci zice, procesul s'a perdut din neprecauţiunea directorului, care n’a luat act în scris dela Dr. Muntean, când ’l-a luat şi pe el de advocat al băncii. Cere ca directorul să înapoieze băncii cele 480 coroane, pe care banca Ie-a dat advocatului Dr. Klein ca provisie de mijlocire faţă de G Wagner pentru vinderea hotelului »Széchenyi« la »Ardeleana». — Aruncă asupra lui Dr. Mihu o bănuială, pentru că din banii lui K. Kaess, a ridicat Dr. Mihu 1996 coroane îndată după încheierea aranjamentului cu lumina electrică. Aranjamentul cu electricitatea încă îi pare lucru slab, car’ că moara cu vapor a lui Kaess nu a luat o »Ardeleanu« in administraţie proprie, ci a lăsat s’o iee un particular, o afacere suspectă etc. în toate face propuneri foarte »radicale». Dr. A. Muntean se alătură la propunerile dlui I. Mihaiu, mai »desvălind« şi dinsul câteva neregularităţi de ale direcţiunii, că d. e. bilanţul e greşit încheiat, că după a lui socoteli are şi altfel, propune deci să se dee înapoi direcţiei spre întregire; arată că în unele afaceri direcţia nu a împlinit formele de lipsă, d. e. nu are conduse pentru anumite lucruri împlinite, ci s’au înţeles directorii numai cu gura cum să facă, şi apoi aşa au făcut; arată că banca are perderi de sute de florini după afacerile private a lui Dr. Mihu, care vinde lemne şi şindilă la oameni şi ia dela ei cambii şi le pune la bancă şi banca nu-’şi poate scoate apoi banii, de la un Baciu loan din Vinerea, a perdut »Ardeleana» vreo 600 florini! Laurian Bercian făcând un pic de probă de retorică şi de declamaţiune şi tocmai dînsul mai indignat de atâta rea chivernisire a averii altora, propune, ca acestei direcţiuni să li se voteze neîncredere, să fie omorată din post şi trasă în cercetare, cu comitetul de supraveghere dimpreună! Economul fruntaş Irimie Boca, în un stil simplu, dar’ sincer şi cald, respinge atacurile ce »domnii« de mai sus Ie aruncă asupra conducătorilor celor harnici de până acum a băncii, şi cuvintele dînsului sânt viu coperite de aprobări sgomotoase şi »să trăească!« Ia apoi cuvântul: Dl Dr. I. Mihu, care ântâiulmul■ ţumeşte« grupului de acţionari cari au ridicat azi atâtea acuse asupra direcţiei întregi şi special asupra sale, pentru că de 15 ani a condus cu bine banca, încât »pentru acţia pe care aţi dat 50 fi., azi , căpătaţi 80, şi pe tot anul, fără osteneală l0°0, şi acum veniţi se ne faceţi aşa din-Pentru săptămâna cea luminată e permisă anume abstinenţa de la orice lucrare. Oricine se poate sui în clopotniţele bisericilor, ca să tragă clopotele în dragă voe şi tinerimea se şi foloseşte de acest drept cu de-adinsul. Feţele cele tinere adună flori, parte pentru ca să împodobească cu ele mormintele celor răposaţi, parte ca să-şi împletească cununi, cu cari să se împodobească înşile. Cei în vârstă, de la ţăran până la principe, se dăruesc cu ouă lucrate cât mai artistic. Impresiunea, ce o face felul rusesc de a sărba Paştile, e cu atât mai plăcută, căci vedem, că obiceiurile naţionale sunt respectate cu aceeaşi sfinţenie de ţăran ca şi de Ţar. La Greci, popor mai aprins, sunt sărbările de Paşti mai lărmuitoare. în Constantinopol se adună în cimiterul de la Pera, unde află musicanţi, cari îi înflăcărează cu melodiile lor şi-i îndeamnă la joc. Cafenele ambulante, negustoraşi ambulanţi cu zaharicale, fructe sudice, în scurt tot ce contribue în Orient la veselie, se află concentrat pe locul, unde odihnesc părinţii şi moşii lor. Pe strade şi prin pieţe aleargă măşti, joacă şi fac câte prostii, cari cu alt prilej ar fi taxate drept profanare. Şi ei sărbează, după tradiţia şi firea lor, învierea Domnului, care, în bunătatea lui, »iartă toate pentru înviere«.