Tribuna, iunie 1902 (Anul 19, nr. 100-118)

1902-06-01 / nr. 100

Pag. 398 Jianu, care a sosit în Arad încă Mer- curi. Candidaţi la episcopie au fost P. C. Sa archimandritul Aug. Hamzea , şi vicarul Orăzii mari P. C. Sa domnul Vasilie Slangra. Resultatul scrutiniului a fost — după cum ne anunţă o telegramă primită ieri la orele 40% — că P. C. Sa vicarul Hangra a primit 30 de voturi, iar archimandritul Hamsea 20 Astfel Slangra a fost ales episcop cu o majoritate de 4 voturi, față de contracandidatul A. Hamsea. \ * Despre nou alesul episcop dăm după «Eno. rom.« următoarele date biografice : Vasile Mangra, vicar episcopesc și scriitor român, n. 1852 în Budureasa (comit. Bihor) a studiat gimnasiul în Being, teologia în Arad și dreptul în Oradea mare. Fost profesor al dreptului canonic la institutul teologic din Arad, a fost suspendat de la acest oficiu la cererea guvernului ungar din motive politice, insă biserica şi-a susţinut beneficiile. In acest timp s’a ocupat mai ales cu politica şi a fost unul dintre cei mai zeloşi aranjori ai congresului naţionalităţilor, ţinut la 10 Aug. 1895 în Budapesta. Politician pătimaş şi intransigent şi în sinoadele şi congresele bisericeşti unul dintre conducătorii oposiţiunii extreme. Cu toate acestea, la 1899 conduce lupta pentru alegerea de episcop al Aradului a lui I. Goldiş, care pentru atitudinea sa ca deputat dietat în chestiunile de politică bisericească a fost atacat şi combătut de presa naţiunii române din Transilvania. După alegerea lui Goldiş Mangra este numit de acesta redactor al foii diec. »Biserica şi Şcoala« şi apoi ales de sinodul diecesan din 1900 vicar episc. la Orade. Pe teren literar M. s’a distins prin publicarea de documente istorice şi lucrări referitoare la istoria literaturii, şi a fost ales membru coresp. al Acad. Rom. A fost în mai multe rînduri colaborator şi redactor la organele publice ale diecesei gr.-or. de Arad şi la alte foi politice. A scris şi o broşură polemică în causa metropolitului Ghenadie, Congresul sârbesc. Se anunţă din Garloviţ, că ieri s’a ţinut prima şedinţă a congresului sârbesc, în care s’au ales un vicepreşedinte mirean şi patru notari pentru conducerea protocoalelor. Comisarul regesc îşi va face in persoană comunicările. Înainte de şedinţă a fost invocarea Duohului sfânt. — "■■■"—■ vag—....-■— Atac contra împăratului german. Cu ocasiunea festivităţilor ţinute la Marienburg, loc de unde ordinul cavalerilor teutoni în secolul al XlII-lea a purtat resboiu de nimicire în contra Polonilor şi Litvanilor, împăratul german Wilhelm II a ţinut un discurs, prin care a lovit în Poloni timbrându ’l de Insolenţi şi temerari sarmaţi. Acest discurs insultător a dat însă deputatului radical ceh Klofac să facă o interpelaţie în Reichsrath. In interpelaţie Klofac întreabă pe ministru preşedinte dacă e aplicat a reaga la vorbirea împăratului german în care a atacat nu numai pe Poloni ci toate popoarele slave şi în care chiar şi Germanii înafară de Concertul reuniunii române de musică din foc. Luând asupra-mi sarcina — plăcută ar crede-o multe şi mulţi, — ca să vestesc stimaţilor cetitori şi iubitelor bctriţe ale »Tribunei«, raza de lumină, pe care reuniunea română de musică a adaus-o prin concertul ţinut în 11 c. la aureola Euterpei naţionale — nu ştiu, cum aş începe ca să mă achit mai bine de datorinţa mi! Să încep cu un prolog asupra concertului, arătând starea reuniunii cam prolixă, să present un tablou feeric sub intensiva lumină electrică refractată cu profusiune de razele bucuriei şi fericirii revărsate de pe dalbele feţe ale atâtor rose povestitoare şi cu ochi visători; sau se încep cu orustrarea, interpretarea musicală a dramaticei poeme: Povestea Rosei. Cum însuşi programul concertului s’a început cu: Povestea Rosei, mă opresc şi eu la rose şi povestea lor. Ascult cum »Zefirul lin soseşte« suflând şi ondulând aerul de sopran, Doamna Dr. Crişan cu vocea-i limpede adiează bine »Zefirul«, liniştind inimele şi transpunăndu-le în primăvara vieţii, cu care vocea-i dulce încă tot armoniază şi de pare a se despărţi nu voeşte. »Pământul sărutând«... îmi reaminteşte pe Iosefina şi Napoleon, carei-a dat acestuia la Malmaison delicata rosă galbină de provin. Pământul artei musicale române, doamna Crişan de mulţi ani îl îndrăgeşte, îl sărută — şi ghiaţa se topeşte câmpia liberând. La această pregătire a reînvierii naturii doamnei Crişan se alăturează d-ra Tinca Simonescu şi în duet de sopran, la început cam primăvăratic, fac ca se plăpânde floricele pe luncă sâ se ivească, în cursul espunerii povestei rosei se ivesc floricele. Dar’ nu floricele! Ci floare, car’ o rosă din povestea rosei. Domnişoara Tinea Simonescu cu legera’i voce de un plăcut timbru de sopran dă o vie coloratură rosei de provin. Acordul perfect dominează între voci. Și fiindcă în »Povestea rosei« are se urmeze: »0, timp de dulci plăceri« la panierul floarei se alăturează, ca sâ mă esprim astfel o rosă de bordeau, dra Elena Cunţan, care cu vocea-’i plină de alt imprimă o nuansare sigură vocilor de sopran şi le modulează cu pricepere artistică. Firul poemei rosei se continuă... O voce de plaiu i eșită dintr’un piept de ciobănaș cu părul lung, negru, lins, vine să vestească sosirea primăverii. Dl Vasile Popovici, cunoscutul tenorist interpretează mai departe poema rosei. Ca primăvara sosită a sosit și el — din lung drum. Obosit, părea la început — când cântase sosirea primăverii cu mân-drele flori. Dar’ la jocul zînelor uşoare, ciobănaşul cu păru-’i lung s’a încălzit şi nu luptă cu îngropătorul, dl Murâşan, de un bas concentrat — ’şi-a estins vocea de un tenor metalic şi cu o pronunţie curată plăcut a atins urechile publicului cântând: »La pieptu-’i Rosa s’a lipit, plăcerea primă a simţit«. Şi povestea Rosei încă nu s’a sfirşit! Ea e lungţă şi de aceea a însărcinat şi pe »Morarul« dl I. Bena — sâ spună ceva despre soartea ei. Morarul ’i-a spus povestea ca şi trezit dintr'un somn. De aceaa a şi cântat cam ă la baroco: »Cum? este vis, ce eu zării?« Dar’ nu pot merge mai departe, căci este a rosei poveste. Şi multe petale numără o rosă bine cultivată, fără ca să fie pusă pe scena dramatică. Ah, — petalele! Marcantele colori ale roşelor îşi împrumutaseră faţa şi drăguţelor coriste. O frumoasă nuansare de apropiata sărbătoare a Rusaliilor. Şi aceasta nuansare, la părere diferită, în ansamblul seu e un acord armonic. Aşa au interpretat corurile, îl adaug şi pe al bărbaţilor — povestea rosei. E drept, s’a întâmplat de vre-o câteva ori, că orcestra, perfect condusă de iscusitul ei dirigent, era, ca să zic aşa, asemenea unui tren în mişcare şi corurile cu biletele amână nu observaseră plecarea trenului. Şi fochistul, destoinicul dirigent, era silit să dee orhestrei, de o parte contra abur, care corurile să le zorească, prin alerte mişcări de baghetă ca să revină in tempoul absolut necesar pentru acord şi armonie. Şi cu povestea rosei ca conştienţios raportor euterpic aş fi gătat-o dacă »Mărioara« operei H. Kirchner, îndrăgită cu dl V. Popoviciu nu ’mi ar sta în cale. Cumpă dl Popoviciu ’şi-a cântat bine »Mărioara« ne dovedesc aplausele, dar’ că 'şi-a cântat-o foarte bine ne dovedeşte »Mugur mugurel«, oare între aplause »furtunoasei s'a sfîrşit şi din care la viforul aplauselor dl Popovici a trebuit să mai repeteze strofa: Vino scumpă primăvară şi ne adă bine ’n ţeară... Româneasca doină : »Foaie verde floricica« cântată de domnişoara Onuţ ne-a depărtat de domeniul ei, al plaiurilor şi munţilor, pentru ca îmbrăcată prin frumoasa voce in artistica haină a atacatelor şi trilelor să ne farmece pentru un moment. Şi din doina perdută ca bătrânescul cântec al lui Milo, la sunetul murmurător al orcestrei, viile rose, flori de primăvară şi ciobănaşi cu cântec drag toţi au Intrat în horă şi în perfectă armonie au cântat: »Tîrgul de fete la Găina«. Remembere. Sibiiu, Sâmbătfi, imperiul german sunt chiemaţi la luptă î comună contra Slavilor. Interpelaţia deputatului Klofau fă- cută în şedinţa dietei austriace din 10 o. este următoarea: — In discursul seu marele fraseolog Wilhelm II s’a pus în fruntea propagandei pangermane şi a întrebuinţat espresiuni, ca şi cari n’am obicenuit a auzi, decât din gura oratorilor beţi de prin cârciumi. Când un om de rând vorbeşte despre obrăznicia polonă şi temeritatea sarmată, el dă prin aceasta dovezi despre lipsa lui de cultură; dar, când un împărat vorbeşte astfel de cuvinte, ştiut fiind că pentru dinastia lui sângele polon a curs şiroae la Sedan, aceasta e o dovadă, că obrăznicia şi temeritatea trebue să le căutăm in altă parte, şi că împăratul german nu este numai unul dintre fanaticii germani de ultima speţie, ci totodată şi un om lipsit de orice tact. împăratul german n’a vorbit însă cu prilejul acesta numai despre Poloni, ci în presenţa unui Austriac cu înaltă poziţie, a îndemnat pe Germani afară din imperiu la luptă contra Slavilor. Aici încetează orice consideraţiune şi se impune datoria guvernului, de a căuta calea şi modalitatea, ca să respingă înaintea lumei întregi această obrăznicie prusacă, să arate că în statul acesta nu se însufleţesc pentru Caligula german şi că bărbaţii noştri de stat resping orice aroganţă înfumurată nu numai în interesul naţionalităţii germane, ci şi în interesul lor. Când rugăm pe dl preşedinte să binevoiască a atrage atenţiunea ministrului-preşedinte asupra interpelaţiei noastre, totodată la obrăznicia din Marienburg a împăratului german nu putem răspunde decât cuplul. In decursul vorbirei lui Klofao, agrarienii cehi şi socialiştii naţionali cehi au pronunţat cuvinte aspre la adresa împăratului Wilhelm. Preşedintele a întrerupt pe Klofac, încă la începutul vorbirii, şi mai la urmăl-a chemat la ordine, însă atunci de pe băncile negermane au strigat sgomotos: — Pfui Wilhelm III Presat. Nu vom tolera o astfel de mişelie. O voce: împăratul german a fost beat, ca la Budapesta, când a zis ceeace a zis. Când Klofac a calificat de obrăznicie vorbirea împăratului Wilhelm, preşedintele ’l-a chemat din nou la ordine şi în fine ’i-a luat cuvântul. La aceasta s'au auzit iarăşi strigări furtunoase de pfui la adresa lui Wilhelm II. Fressl: Pfui Wilhelm II. Sper, că se va afla un atentator care să-l culpe la pământ. O voce: Omul acesta e bun de legat! Să vedem că e urmaşul lui Otto II. Schönerer: De ce tremuraţi aşa de mult, când auziţi cuvântul: »împărat german« ? La simpla amintire a numelui seu cădeţi la pământ de spaimă! fressl: Numai un guvern laş tolerează aşa ceva! Numai un ministrupreşedinte incapabil nu reagează la aşa ceva. Tchock (cătră Germani): Toţi sunteţi sclavii împăratului german. Voi suferiţi ca împăratul Wilhelm să vă încalece. fREBÜN: Preşedintele, în mijlocul sgomotului uriaş, comunică, că deputatul (polon) Dr. de Kozlowski ’şi a depus mandatul de deputat şi închide şedinţa. In şedinţa dietei austriace ţinută în 11 p. s’a revenit asupra interpelaţiei lui Korac şi atât preşedintele reichsrathului, contele Vetter, cât şi prim-ministrul Körber au respins atacurile îndreptate contra împăratului german, reprobând totodată pe interpelant. Dar, pe când Klofac de mulţi este reprobat, conaţionalii sei şi Polonii îl felicită. Astfel clubul funcţionarilor magistratenşi din Lemberg şi-a trimis o telegramă de felicitare pentru vorbirea sa. Masa studenţilor din Blaj. — 10 Iunie n. A trecut earăşi o lună de când nu v’am mai scris despre noua instituţiune, a cărei înfiinţare se intenţionează aici I spre completarea şcoalelor multe ale Blajului. Şi earăşi pot vesti resultate îmbucurătoare. Pentru că nu numai au in■ curs şi in această lună frumoase sume de la particulari, ci acum în fine se cunoaşte, deşi nu absolut precis, resultatul final al colectei prime, pe care elevii şcoalelor noastre au făcut-o în decursul feriilor de Paşti în cercul familiei şi cunoscuţilor lor. Am fost vestit, că din prilegiul sărbătorilor toţi elevii şi elevele şcoalelor noastre, începând de la ascultătorii de teologie şi până la unii băieţi mai mari din desele elementare, au primit câte-o coală de colectat în favorul mesei, care tot lor li se va pregăti şi întinde la timpul seu. Resultatul acestei prime colecte este destul de mulţumitor. Nu s’au putut publica până acum listele, fiindcă nici chiar azi nu este socoteala colectei încheiată definitiv, câte-o listă lăsată pe acasă, spre a se îmbogăţi, tot mai lipseşte şi acum, totuşi pot vesti că suma incursă pe urma tinerilor campioni ai acestei nobile cereri de milă face azi peste 2700 cor. Era şi cuviincios şi practic, ca temeiul adevărat al fondului acestei mese să-’i facă însuşi studenţii, şi ’l-au făcut. Cu deosebire s’au distins în colectă studenţii din liceu. Dar’ nici elevii celoralalte institute nu s’au lăsat mai pe jos, cu puţine escepţiuni. Pe lângă colecta elevilor s’au mai adaos încă ofertele inimilor generoase din marele public, oferte ce le voiu specifica mai în jos. Şi e nădejde bună, că încă mulţi vor alerga cu ajutorul lor pentru a contribui la înfiinţarea unei instituţiuni atât de necesare, aici la noi, şi totodată atât de folositoare. In curând — ni se pare chiar de Rusalii — se va lansa adecă prin ziarele noastre, cari totdeauna au sprijinit astfel de cause publice, un apel foarte călduros, cătră toţi Românii generoşi, cari au beneficiat mai mult sau mai puţin de şcolile Blajului şi cari ştiu preţui valoarea acestor cele mai vechi şcoale ale noastre. Apelul, stabilit definitiv şi tipărit deja, este iscălit de doisprezece bărbaţi distinşi, cari fac parte din comisiunea de pregătire a acestui aşezământ în frunte de director al gimnasiului, canonicul Jos. Hossu. Colecta însaşi este autorizată în mod oficios de Escelenţa Sa Metropolitul şi consistorul metropolitan, autoritatea supremă a şcoalelor noastre şi,astfel sperăm, că consistorul archidiecesan va recomanda deosebit în atenţiunea clerului causa colectei, ba şi celelalte consistorii ale dieceselor din metropolis de Alba Iulia şi Făgăraş, o vor sprijini cu toată căldura ce o merită. Mai însemn, că foarte bună impresiune a făcut aici hotărîrea inteligenţei române din Oradea mare, de a-şi rescumpăra cununile din prilejul morţii marelui archiereu al Orăzii şi a oferi suma aceea pentru masa studenţilor din Blaj şi Brad. Fie ca atari sentimente generoase sa întimpine la vremea sa apelul comisiunii din Blaj pretutindenea între Români. Las acum se urmeze specificarea nouelor contribuiri incurse la fondul mesei studenţilor din 7 Maiu n. încoace. Suma colectată până în 7 Maiu n. era 734 cor. 30 bani. Au mai incurs: de la Revs. Artemiu Sarkadi, canonic în Oradea-mare, în loc de cunună pe sicriul episcopului Pavel S. cor. Nic. Popescu, asesor cons. în Blaj, în loc de cunună pe sicriul rectorului Basiliu Raţiu 5 cor.; din acelaş prilej Ioan German, asesor cons. în Blaj, 2 cor; d-na Aurelia Dan, din Mociu a trimis 25 cor.; »Porumbăceanu, institut de credit în Porumbacul de jos, 5 cor.; Simion Cheţian, preot gr.-cat. în Ercea-mare, 5 cor.; Gavrilă Ciobotar, preot gr.-cat. în Ghimeş, 10 cor.; loanFanea, paroch gr.-cat. în Saraseu (Maramureş) a dat o acţiune de la „Chiorana«, în valoare nominală de 100 cor. O companie de prieteni a dat o propos S cor. 40 bani; Dr. Emil Negruţiu, medic in Blaj, o acţiune dela »Murăşana« din Reghin, în valoare nominală de 100 cor; Alesiu Pocal, proprietar in Baia-mare, 100 coroane; Petru Călciunariu şi d-na Anetta Călciunariu 10 cor. Suma totală este azi: 3801 cor. 18 bani. sidon. 1/14 Iunie 1902 Revistă externă. Francia. Noul minister francez s’a presentat ieri camerei, căreia a cetit declaraţia sa şi al cărei cuprins este următorul : »Vom combate cu cea mai mare energie încercările de a se abate armata dela unica şi nobila ei misiune. »Vom ţinea armata afară de politică şi vom opri-o de a da ascultare şoaptelor vinovate. »O parte din cler voia să amestece pausa bisericii catolice cu aceea a congregaţiunilor şi, în contra spiritului legilor, s’a coborât până în arena electorală. »Astfel de rătăciri nu vor mai fi tolerate. »Vi se va face o propunere pentru a se pune din nou în aplicare legea instrucţiunii de la 1850 şi a se reda statului drepturile şi garanţiile de vali are absolută necesitate. »Guvernul va presenta în curând senatului proiectul de lege relativ la Nr. 100 Introducerea serviciului militar de doi ani şi-l va susţine cu energie. »Politica noastră esternă va continua şi în viitor pe baza alianţei, ale cărei efecte binefăcătoare sânt apreciate în acelaşi mod atât de Francia cât şi de Rusia şi în care să văd garanţiile esenţiale ale echilibrului european. »Guvernul va întreţine relaţiunile şi prieteniile dezvoltate sau renoite în mod fericit, relaţiuni de vecinătate sau de comunitate de interese, respectând întotdeauna drepturile altora. Italia şi Turcia. După rapoarte sosite din Tripolis (Africa), Turcia a dat ordine severe ca străinii — şi mai cu seamă Italienii — să nu poată cumpăra acolo pământuri. O ordonanţă a guvernatorului general al Tripolisului opreşte pe Arabi să vândă la străini pământuri şi clădiri. Guvernul italian va protesta contra acestor ordine. Anglia şi Buri. Ştiri din Colonia anunţă, că acolo se consideră ca absolut sigur că Dr. Krüger nu se va întoarce în nici un pas în Africa-de-sud. Fostul preşedinte al Transvaalului primeşte din toată lumea mii de scrisori de părere de rău pentru modul cum s’a încheiat pacea. El a declarat că, deocamdată, va rămâne la Utrecht. Organul bur din Bruxela, »Petit Bleu« aduce următoarea declaraţie: Delegaţii buni din Europa cunosc condiţiunile de pace numai din isvor englez. Până când nu vor fi încunoştiinţaţi prin mandatarii lor despre condiţiunile şi împrejurările, în cari s’a încheiat pacea, nu se vor manifesta în nici un fel, rămânând în oficiu până la sosirea lui Botha. Deputatul irlandez Lynch, care a servit ca colonel în armata bură, a sosit în Londra, unde a fost arestat pentru înaltă trădare Se crede, că și el va fi amnestiat când cu încoronarea. Guvernul argentin a hotărît să trimită o misiune la Transvaal, care să agiteze pentru emigrarea Burilor la Argentinia. Știri infirnnte. Se telegrafiază din Constantinopol, că oradea a Sultanului dispune iscălirea tractatului de comerciu turco serb. * In urma beratului, prin care Mgr. Firmilian a fost confirmat ca metropolit serb la Üscari, ceremonia intronisării sale a avut loc la Salonic, în presenţa consulului rusesc Mascoff. Principele Bulgariei Ferdinand a fost primit cu mare alaiu în Petersburg. • In camera din Washington s’a primit legea contra anarchiştilor. Propunerea, ca se se şteargă disposiţia, care stabileşte pedeapsa cu moarte pentru uciderea representanţilor statelor străine, a fost respinsă. Cfco&ie* silei. BIDitu, 13 Iunie n. 1902 Elevii institutului preparandial din Blaj au dat Dumineca trecută un matineu literar-musical în sala de gimnastică. Decurg adecă tocmai acum examenete de cualificaţiune învăţătoreşti, de aceea elevii preparandiali au împrovisat bine reuşita producţiune. Corul instruit şi condus de harnicul elev Ganea a cântat mai multe piese, cariii fac onoare. Au fost apoi două declamaţiuni destul de bune şi o disertaţie pedagogică, bine îngrijită, şi într’un frumos limbaj predată. A asistat un public număros, deşi nu s'a făcut destulă publicitate. A asistat corpul profesoral dela preparandie, în frunte directorul G. Muntean, mai mulţi profesori dela seminarul teologic şi dela liceu, mulţime de învăţătoare şi învăţători. Servească de încurajare pentru viitor aceasta prima producţiune a elevilor preparandiali. La „Reuniunea socialilor români din Sibiiu“ s-au mai înscris de membri ordinari următorii: Augustin Foltuţiu, social lăcătuş, Eremie Purece, măestru lacătuş, George St. Moga, măestru măsar, Iosif Iliu, sodal bărdaş, Nicodim Rusiu, sodal pantofar, Vasile Nica, sodal Cismar, Dumitru Sorbotă, sodal croitor şi Nicolau Foltuţiu, sodal comerciant, care de membrii ajutători: Nicolae Căciulă, şef-contabil la »Economul« în Cluj, Iosif Enescu, diacon, Ioan Henteş, asesor la sedria orfanală. * Stropi de rouă. Cu acest titlu a apărut un drăgălaş volum de poesii de Elena din Ardeal, în tipografia »Tribunei Poporului« din Arad. Volumul pe 90 de pag. conţine 75 poesii, in parte publicate de poetă în diferite ziare și reviste. Volumul elegant și aranjat ott gust costă cor.