Tribuna, octombrie 1902 (Anul 19, nr. 180-200)

1902-10-01 / nr. 180

Pag. 718 Sibiiu, Marţi, TRIBUNA 1/14 Octomvrie­ 1902 Nr. 180 anul 1867 şi împărţirea în două a rao­­narchiei. »După 1867, de când au ajuns Ma­ghiarii sub forma constituţionalismului la cea mai completă stăpânire peste toate popoarele Ungariei şi Transilva­niei, se începe un nou period de sufe­rinţe pentru Români, deşi nu mai greu ca pentru toţi ceialalţi Nemaghiari din ţeară. In primii ani ai activităţii par­lamentului ungar au participat Românii, asemenea Saşilor şi Sârbilor, prin câţiva deputaţi foarte naţionalişti la desbate­­rile din parlament, participând in mod aspru la desbaterile asupra legii de na­ţionalităţi şi protestând în numele po­porului lor contra legii despre »uniu­nea Transilvaniei cu Ungaria«. Anii ur­mători au întărit însă tot mai mult fi mai mult puterea guvernului maghiar fi au slăbit influenţa fi mijloacele poli­­tice auxiliare ale naţionalităţilor, îndeo­sebi şi ale Românilor. Participarea lor la vieaţa constituţională a Ungariei scăzu tot mai mult, pentru-că Românii erau prea tineri ca popor, ca să poată dispune de numărul reperat de politi­cieni deprinşi, şi pentru-că organisarea lor, care se estinse într’aceea prin în­fiinţarea unui partid naţional cu comi­­tete naţionale răspândite peste toate ţi­nuturile Ungariei fi Transilvaniei, nu era în stare să resiste apăsării fi omni­potenţei guvernului. In anul 1881 sta­biliră Românii într’o conferenţă mare un așa numit program naţional, ale căr­ei puncte principale erau: pasivitatea fi autonomia Transilvaniei, aşadar’ re­ţinere de la orice muncă politică fi re­cunoaşterea independenţei Transilvaniei, contrar cu contopirea totală decretată prin uniune cu privire la această legă­tură veche cu Ungaria astfel, că­ci ve­­chiul nume al Transilvaniei avea să se peardă. (Va urma). După recepţia făcută de rectorul Dumi­­trescu la fundaţiunea Carol, a’a dat joi la 12 luni. Splendidul banchet, oferit de primăria ca­pitalei în foierul teatrului naţional, la 3 s’a ţinut festivalul la Ateneu, seara a urmat banche­­tul, dat de comitetul de recepţie în sala Kosman, car’ Vineri a fost festivalul la teatrul naţional. Banchetul primăriei. La banchetul oferit de primărie au participat 90 de persoane. S’a servit un bogat menu, curgând şampania în abundenţă. S’au ţinut multe şi fru­moase toaste. Seria toastelor a înce­­put-o d-nul D. Ionescu, care presida ban­chetul din partea primăriei, vorbind in o corectă italiană şi bând în sănătatea regelui Italiei. Au mai vorbit apoi între alţii Giglio- Tos­in franţozeşte, pentru regele şi re­gina României, Persico pentru Uniunea studenţilor români, St. Sihleanu pentru universităţile italiene, Ramua Iliescu a beut pentru primarul Capitalei, Al. Fio­­rescu, din partea Ligei culturale, a acla­mat pe studenţii italieni, uitendu-le »fiţi bine-veniţi«! »Liga pentru unitatea cul­turală a tuturor Românilor, care urmă­reşte conservarea individualităţii noa­stre etnice, vă salută şi vă îmbrăţişează. Trăiască Italia! Trăească solidaritatea latină !­ Luigi Cassavillan a beut pentru România etc. In timpul banchetului au sosit din toată ţeara un număr foarte mare de telegrame, care din partea celor presanţi s’au trimis depeşe regelui la Sinaia şi prinţului de Colonna, primarul Romei. Hora înfrăţirii. După terminarea banchetului, stu­denţii italieni dimpreună cu studenţii români, au încins o horă a înfrăţirii în sala de banchet, şi pe terasa teatrului, în sunetele unui taraf de lăutari,­­cari au cântat alternativ arii naţionale ro­mâneşti şi cântece italieneşti. La orele 2 jumătate această prea frumoasă petrecere a luat sfîrşit şi oas­peţii întovărăşiţi de întreg comitetul de recepţie de sute şi sute de studenţi, ur­maţi de o mulţime imensă au pornit cu cele două steaguri în frunte, unul al Italiei, altul al României, înspre Ate­neul român, unde erau invitaţi la un mare festival artistic. La Ateneu. Frumoasa rotundă a Ateneului ro­mân era plină de întreaga elită intelec­tuală a Capitalei. Loji, fotoliuri erau luate încă de ea vreme cu asalt şi când studenţii italieni îşi făcură Intrarea în sală împreună cu cele două stindarde naţionale, întreaga sală sculându-se în picioare, a aclamat cu frenesie timp de câteva minute Era ceva grandios care înălţăm inimile şi sufletele tuturor asis­tenţilor. Executarea programului. La orele 3 începe executarea pro­gramului, alcătuit cu multă îngrijire de comitetul de recepţie şi la care program participă tot ce avem noi mai distins pe­­tărîmul artistic. Marşul regal italian, ascultat în picioare de întreaga asistenţă, este exe­­cutat magistral de societatea corală ro­mână Carmen, sub conducerea profeso­rului Kiriac. Profesorul Elinescu execută din flaut frumoasa bucată: »Scenă pasto­rală română«. Apare în urmă pe scenă, îmbră­cată în costumul ţărancei române, marea şi iubita noastră Romaneasca, care cu glasul seu dulce şi talentul ei deosebit, recitează Ginta latină, opera nemuri­toare a nemuritorului poet Alexandri. Sala întreagă entusiasmată se scoală in picioare şi o aplaudă cu frenesie. Stu­dentul Giglio-Tos se cue pe scenă şi în culmea entusiasmului îşi ia tricolorul dela piept şi îl pune pe pieptul marei artiste. D-ra Camilla Mihăilescu a cântat in urmă frumoasele bucăţi : »Mândru­­liţă dela munte« şi »De ce plângi?«. A plecat de pe scenă după-ce răpise aplausele tuturora. Urmează în urmă Nottara, care cu talentul lui cunoscut recitează satira III. din Eminescu. In fine partea ântâia se încheie cu o piesă frumoasă »La T.­Măgurele, ju­cată de d-ra Titi Gheorghiu şi Soreanu. După o pausă de o jumătate de oră, îa care timp Italienii, sărbătoriţi de toată lumea vin prin lojile Ateneului, făcând cunoştinţi cu multă lume, se în­cepe partea a doua a programului, care începu cu cântece naţionale,­, esecutate , de societatea corală sub conducerea pro­­­­fesorului Kiriac. Liciu urcă scena şi cu humorul teu, talent neîntrecut de a imita pe Un­gur şi pe Evreu, recitează mai multe anecdote, între cari Ungurul in tren, Evreul în China, etc. Modul seu de recitare scoate aplau­sele tuturora. Buică, cunoscutul şef de orchestră, cântă din vioară »arii româneşti« cu un aşa talent, încât e rechemat de nenumă­rate rînduri. Leonsaou în mod magistral declamă »Sentinela română«. Cu vocea sa pu­­ternică face să vibreze coardele inimi­lor Italienilor şi Românilor, cari îi răs­plătesc cu sgomotoase aplause. Se esecută in urmă dansuri naţio­nale de cunoscutul Moceanu, cari plac foarte mult studenţilor, înfrăţirea d­alo-romflui. După terminarea programului scena se umple cu studenţii italieni şi români. Mulţimea în delirul entusiasmului agită batistele şi strigă : Trăiască Italia! Studentul Jean Demetrescu, preşe­dintele Uniunei, luă un steag român care Remus Iliescu pe cel italian şi se urcară pe scenă. Giglio Tos, sărbătoritul student italian, leagă steagurile, simbolisând ast­fel­ frăţia italo română. In sală atunci era un potop de aplauze. După terminarea festivalului, stu­denţii au plecat la Uniune pentru a de­pune steagurile, aclamaţi pe străzile Ca­pitalei de mii de oameni. Banchetul de seară. La Cosman, pe bulevard, s’au în­trunit joi seara 100 de persoane sărbă­torind în un strălucit banchet pe Ita­lieni. S’au rostit discursuri din ambele părţi. Remus Iliescu în sănătatea studen­ţilor italieni şi în special a lui Gi­glio Tos. Persipo, in numele comitetului »Corda Fratres«, bea în sănătatea sexului fru­mos terminând »Trăiască România!« Septimiu Murăşianu, advocat şi de­legat al Ligei, a rostit un frumos şi en­­tusiast discurs în numele Românilor din Transilvania. D-sa a vorbit cam ur­mătoarele : Suntem adunaţi aici, ca să sărbăm pe fraţii de cari ne leagă comunitatea de origine, aceleaşi tradiţiuni până la un punct, aceleaşi aspiraţii de rasă, latine. Şi-­i sărbătorim cu dragostea cu care numai Românii, ştiu să-­şi sărbătorească amicii şi fraţii. Şi dacă la bucuria noastră generală eu voiu face o notă cam tristă, să mă ier­taţi, căci este glasul durerii unui popor, care de veacuri nu cunoaşte decât ama­rul, suferinţa şi durerea. Vă vorbesc în numele acelei frac­ţiuni din neamul nostru, care din împre­jurări cunoscute şi vouă, iubiţi fraţi ita­lieni, nu poate­­ să asiste ,la aceasta sărbătoare naţională, cu tot dorul ce ar avea de-aş îmbrăţişa fraţii de pe pi­mentul sfânt şi clasic al frumoasei Italii, patria şi mama comună a Latinilor. Face apoi un scurt istoric al Ro­mânilor din Ungaria, Golgota naţiona­lităţilor. Când aţi venit în România fraţi italieni, aţi avut peasiunea a trece prin Transilvania şi v’aţi putut convinge, după-cum a spus'o marele Fiio-Român de Gubernatis, că Ungaria a rămas ve­cinic............. Ungurii v’au dovedit şi cu aceasta opasiune, că nu respectă nici dreptul natural al manifestaţiunilor de frăţească dragoste, pentru voi, cari tre­­ceaţi pe pământul ce­l stăpânesc dela cu­­perirea Daciei, prin divul Traian, ca o sentinelă bravă vedate trează menirii lor de popor latin în mijlocul unei mare de străini lacomi, fără simţământ de uma­nitate şi fără noţiunea dreptăţii »suum puique tribuere«; în mijlocul unui entusiasm de ne­­descris, dl Murăşianu face un călduros apel Italienilor de a îmbrăţişa cu toată inima causa Românilor subjugaţi, lup­tând din răsputeri pentru triumful ei, care în acelaşi timp e un triumf al ideii latine. Prin mine, o iubiţi fraţi ai »Urbei eterne«, vă salută Românii din Transil­vania şi Ungaria, cu un bun venit pe pământul României, România a cărei în­tindere, dacă astăzi e numai până la frontierele ei politice actuala, într’un apropiat viitor cu ajutorul celui­ ce poartă destinele popoarelor, va trebui să se estindă.............până la mare şi din Pind până la Nistru... Aplause îndelungate şi des repe­tate acopereau discursul dlui Murăşianu, căruia li­ se fac ovaţiuni entuziaste, din partea tuturor asistenţilor, şi în special de Italieni, cari îl sărută, strigând »tră­iască Transilvania şi bravii şi feciori români«. Au mai vorbit apoi Luigi Cazza­vilan, pentru fraternizarea italo-ro­mână. N. Buşită, în sănătatea studenţilor italieni. Giglio Tos­bea pentru Iliescu, pen­tru Bolcaş şi Scurtu, vice-preşedinţii fe­deraţiei. Şeptilici, în numele ieşenilor, pen­tru Italia şi studenţimea italiană, Arturo Massai, în limba franceză, pentru fraţii români etc. La orele 12 luna, banchetul era sfîrşit, retrăgându-se cu toţii în cea mai mare veselie. Visitarea oraşului. Vineri, conform programului, a ur­mat visitarea capitalei şi a instituţiuni­­lor mai însemnate. Ca şi zilele de mai nainte, oaspeţii italieni au fost sărbăto­riţi pretutindenea. Cu deosebire, în visita făcută şops­­tei de poduri şi şosele, de sub condu­cerea dlui Mironescu, ei au fost primiţi de întreg corpul profesoral şi de toţi elevii şcoalei cu un entusiasm şi cu o bucurie din cele mai sincere. Au fost conduşi prin toate cabine­tele de fisică, chimie, inginerie, unde profesorii şcoalei le dădeau toate expli­caţiile, distrându-ş i în acelaşi timp prin număroase şi frumoase experienţe. După­ ce se servi şampania de onoare din partea directorului şcoalei, sărbătoriţii tineri în trăsuri deschise por­niră la şosea, unde o bătaie cu fiori era pregătită. La şosea se afla întreaga elită a capitalei, cu coşuri pline cu fiori, cu cari fură primiţi oaspeţii. Timp de două ore a fost o petrecere foarte veselă. La teatru naţional. Seara s-a dat festivalul la teatru naţional. Când studenţii italieni ’şi au făcut intrarea, teatrul era archiptin. La un semn şi valurile maiestoase ale im­nului regal ascultat de întreaga sală în picioare au umplut sala strălucitoare, umflând piepturile şi umezind privirile. Ca un singur om, sala era în picioare. S’a inceput apoi representaţia cu dialogul »Italia şi România«. A urmat apoi doamna L. Brezeanu, care a cântat T’amo ancora, de Paolo Tosti şi delicioasa doină de Ventura. Autorul însuşi a ţinut acompaniamen­tul la piano. Doamna Romanescu a declamat în italieneşte Ginta Latină, viu aplaudată. Partea a doua a programului a for­mat-o Fântâna Blanduziei, neperitoarea poemă a lui Alexandri, jucată cu un ansamblu admirabil da art­ştii, cari au fost rechiemaţii în ploaia de flori, ce cădea asupra lor, de nenumărate ori la rampă. Plecarea. Sâmbătă dimineaţa studenţii au pă­răsit Bucureştii cu tronul de 7 şi 35 m, mergând spre Constanţa, Brăila şi Si­naia. Ei se rentorc la Bucureşti astă­­seară. Manevrele armatei române. Vineri dimineaţa au sosit la Găeşti dl Dimitrie Sturdza, ministru de răsboiu, însoţit de d-nii colonel Coandă secretar general la ministerul de răsboiu, colo­nel Averescu, de la marele stat-major, şi Balaban, directorul poştelor şi telegra­felor. De la Găeşti au plecat la Ulieşti în întimpinarea A. S. R. Principelui Fer­dinand. A. S. R. ’şi-a petrecut noaptea la Banov, în apropiere de Greci, unde ■e află cartierul general. Divisiile d­e infanterie împreună cu trupele de cavalerie, cari le acopereau marşul, au luat Vineri primile disposi­­ţiuni de luptă. Brigada de sub comanda dlui com Ionel Boteanu era ascunsă la calea ferată, car’ cavaleria sub comanda dlui colonel Zosima, la Costeşi-Vatre, înaintând mereu, acoperite de pa­trule, trupele ’şi-au luat formaţiunea de­finitivă de atac. Cavaleria de sub comanda colone­lului Zosima a înaintat pe trei linii: li­nia ântâiu era compusă din brigada ântâiu cu două regimente; linia a doua era compusă din un regiment din bri­gada II-a având în spatele ei două es­­cadroane; linia a treia era formată din 2 escadroane. Călărașii sub comanda colonelului Boteanu se formează de asemenea pe trei linii, având pe linia I-a un regi­ment format de 4 escadroane, pe linia a doua 3 escadroane şi pe linia a treia 1 escadron. Ciocnirea a avut loc între Titu şi Mătăsaru la punctul 136. Atacul şi şargele au fost esecutate magistral. După ciocnire brigada de sub co­manda colonelului Boteanu s’a retras dinaintea inimicului care era de 3—4 ori mai număros. în urmărirea sa a ple­­o­ii regim. 1 de roșiori, Brigada atunci sa reîntoarce spre a ataca regimentul, care o urmărea. O nouă ciocnire are loc la cantonul 35, în urma căreia în­cepe adevărată retragere. Atunci ve­­nind arbitri cavaleriei, generalul Gi­­gurtu şi maiorul Pretorian încetară lupta. Sâmbătă dimineaţa s’a dat lupta cea mai mare între dînşii. Divisia generalului Borănascu, care formează corpul de nord ocupă posiţiile dintre Dragodana şi Cuparu, organisân­­du-se pentru defensivă. Divisia principelui Ferdinand a luat ofensiva şi a plecat Sâmbătă dimineaţa din cantonamentul seu, ca să atace­­cor­pul de nord. Atacul decisiv s-a dat în direcţia Cuparu şi Burdaaa pentru a se tăia li­nia de retragere spre Târgovişte. Divisia Corpului de nord a fost co­mandată de generalul Borănescu. Divisia corpului de sud a fost co­mandată de A. S. R. principele Ferdi­nand. Arbitrii sunt: Generalul Tătărascu, colonela Iarca şi Culcer pentru infanterie, colonelul Harţei pentru artilerie, şi generalul Gi­­gortu pentru cavalerie. Şeful statului major al corpului de nord este general Tătărascu, acela al corpului de sud este colonel Saegiu. Dl Dumitru Sturdza a petrecut noaptea de Vineri în vagon la Găeşti. Vineri seara a sosit la Găeşti după încetarea luptelor principele Ferdinand, oara a fost găzduit la castelul dlui C. Olănescu fost ministru. Sâmbătă, dimi­neaţa a luat parte la atacul dela Supeui de unde a plecat la Târgovişte unde s’a transportat cartierul general. Pe câmpul de manevre au sosit Sâmbătă la ora 8 şi 30 M. S. Regele în­soţit de A. S. Ducele de Mainingen, con­tele de Gestler, aghiotantul seu, genera­lul Vartiade şi colonelul Mavrocordatu, aghiotanţi ai M. S. Regelui. Tot Sâm­bătă au sosit şi ataşaţii militari străini. M. S. Regele a fost primit de toate persoanele oficiale. La orele 9 şi 30 M. S. Regele încă­­iecând pe pat a plecat In galop pa câm­pul manevrelor spre Dragodana în mij­locul orarelor populaţiei. La Cojocarii s’a întâlnit cu A. S. Principele Ferdinand Corpul de sud, sub comanda A. S. R. Principelui Ferdinand, a isbit prin un atac demonstrativ in dreptul Cupa­­rului şi Mătăsaru, şi a silit câmpul de nord să se retragă la­­Piciorul-de-Munte. Lupta s’a terminat la 2 şi rezulta­tele au fost mulţumitoare. M. S. Regele, A. S. R. Principele Ferdinand şi A. S. Ducele de Saxa-Mai­­ningen cu tot statul-major au luat masa pe câmp, pe platoul Burduca. La orele 4 Regele plecă spre Târ­govişte. La orele 5 a sosit în gară. A fost primit de întreaga Târgovişte. Primarul Ii salut­ în numele oraşului, la care Su­veranul îi răspunde mulţumindu-şi pen­tru frumoasa primire, însoţit de A. S. Ducele de Sex- Meiningen porneşte la catedrala dom­­nească unde a asistat la serviciul divin oficiat de protoereul oraşului. Pe străzile principale o lume imensă îl aclamă cu căldură. De la catedrală se întoarce la pala­tul diviziei. Seara a avut loc un prânz intim la palatul diviziei, feeric iluminat la care au luat parte. Regele, ducele de Mei­ningen, ataşaţii străini, prim-ministru Sturdza, prefectul Chiru, primarul Lá­zar Petrescu, generalii şi ofiţeri,­­ su­periori, senatorii şi deputaţii oraşului. Prânzul a fost foarte animat. A. S. R. Principesa Maria însoţită de A. S. ducesa de Saxa Meiningen au sosit Vineri la orele 3 în gara Târ­­goviştea şi au petrecut restul nopţei în vagon. Sâmbătă dimineaţa Augustele Prin­cipese au însoţit pe M. S. Regele la ata­cul de la Lucieni. Ducele de Saxa Meiningen a fost găzduit la palatul divisiei, primul mi­nistru Sturdza în casele Câmpineanu. Ieri, Duminecă, s-au terminat ma­rile manevre ale armatei române, con­­statându-se din nou frumoasele progrese, constatate chiar şi din partea ataşaţilor străini, ce le face viteaza armată a Ro­mâniei. Revistă externă, Peninsula­ Balcanică. Corespondentul din Atena al ziarului »Standard« din Londra, întorcându se la postul său dintr’o călătorie, ce a făcut în Macedonia, spune, că fără îndoială, situaţiunea e serioasă acolo, de oare­ce agenţii bulgaro-macedoneni aţîţă popu­­laţiunea la revoluţiune, promiţând au­tonomia şi reforme mari. Trupele turceşti n’au întrat încă în acţiune, insă ocupă toate punctele stra­tegice. Cei bogaţi pleacă din Macedonia. In urma mişcării de la frontieră şi a tentativelor bandelor de a trece fruntă­­riile, trei clase de reservă din districtul militar Cilstendil au fost convocate pen­tru întărirea graniţei. Se zice, că starea de asediu a fost proclamată la Dubniţa. »Politische Correspondenze publică o telegramă din Constantinopol, în care ■e spune, că Sobemsi-Paşa a fost trimis cu trupe număroase pentru­ ca să pedep­sească pe capul albanez Mustafa Aga,, care a stricat linia ferată dintre Mitro­­viţa şi Vutsiten. El a dărîmat, cu tunu­rile, câteva în­finituri de zidărie ale Al­banezilor şi a arestat mai mulţi oameni influenţi, partisani ai lui Mustafa Agp', în vreme ce colonelul Said-Beiu urmă­reşte pe Mustafa, care fuge între Ipee şi Diechavo. Ziarul »Zeit« află din Constantino­­pol, că Sultanul hotărîse să acorde au­tonomia Alb­aiei, numind peste ea gu­vernator pe Iussuf­ Beiu, insă o putere s’a opus la aceasta. Deasemenea s’a opus şi Seio­m Islamul. La Cumancov (Sârbia veche) au fost ciocniri sângeroase intre Sârbi şi Albanezi. Au fost mulţi morţi şi răniţi de ambele părţi. Ştiri mărunte. Deputatul irlandez Farrell a fost condăm­­nat la două luni temniţă pentru călcarea legii escepţionale, aplicate în Irlanda.­­ Dewett a comunicat, că generalii buri vor mierge de la Berlin la Londra.

Next