Tribuna, noiembrie 1902 (Anul 19, nr. 201-220)

1902-11-02 / nr. 201

Pag. 802 Sibiiu, Sâmbătă, TRIBUNA 2/15 Noemvrie 1902 Nr. 201 Urările zguduiau văsduhul, damele agitau batistele şi salvele de tunuri aco­pereau strigătele de bucurie ale mul­­ţimei. La salvele marinei române se aud salvele dela Rusciuc Vaporul Oriental, urmat de faptul bulgar Crum fi Boris şi de canonierele Oltul, Siretul, fi torpilorul Sborul, în­sărcinat cu facerea poliţiei­­dunărene, îşi iau drumul spre Rusciuc. In Rusciuc. In Rusciuc animaţia e mare. Tru­pele sunt înfirate pe obeiul Dunării. O mare de capete se observă la debarcare. Vremea e splendidă, favorisând ast­fel serbarea. A. S. R. Principele Ferdinand sosi la debarcader la orele 1 fi jum, încun­­jurat de suita Sa. La orele 2 fi un sfert escadra re­gală începui să se zărească pe Dunăre precedată de toate vapoarele. Două zeci-fi­unu de tunuri salută de pe țărmul bulgar, sosirea Orientului. M. S. Regele încunjurat de suita Sa de pe bordul vaporului salută mulţimea, care il aclama. A. S. R. Principele Ferdinand la acostarea vaporului se urcă pe bord fi salută pe M. S. Regele îmbrăţişându-se în mod călduros de două­ ori. După aceea A. S. R. Principele Fer­dinand presentă Suveranului pe miniştrii şi generalii bulgari presanţi, cu cari se întreţinu câteva momente. In urmă Maiestatea Sa primi dele­gaţia Românilor macedoneni din Sofia. După­ ce trecură în revistă trupele, M. Sa Regele fi A. S. Principele Ferdi­nand urcându-se într’un frumos echi­­pagiu, tras de 4 cai, plecară spre palatul princiar, urmaţi de număroase trăsuri cu suitele şi persoanele oficiale. La arcul de triumf, primarul Rua­­c­ucului, încunjurat de întreg consiliul comunal, în faţa elitei oraşului, presenta Suveranului tradiţionala pâne şi sare, care d-na Mandloff presentă M. Sale un frumos buchet cu flori. O mulţime imensă inountură pala­tul şi urările umpleau văzduhul. M. S. Regele, după-ce se mai în­treţinu câteva momente cu A. S. Prin­cipele Ferdinand, se retrase în aparta­mentele Sale-Visitarea oraşului. După câtva timp, M. S. Regele, îm­preună cu A. S. Principele Ferdinand, urmaţi de strălucitele suite, visitară pă­­săr­ile oraşului şi metropolia. Oprin­­du-se în piaţa prefecturei, a admirat mo­numentul ridicat in memoria soldaţilor bulgari, căzuţi in răsboiul cu Sărbia. M. S. Regele visită în urmă pe me­­tropolitul bulgar Vasili şi biserica ca­tedrală. Pe tot parcursul erau întimpinaţi de aclamările unei mulţimi entusiaste. La orele 51/* Suveranul cu Princi­pele Bulgariei şi miniştrii se întoarseră la palatul princiar. Auzi aci ! Cine constată lucrul ăsta ? Dl N­. E. — Cine e dl N­. E.? Acel-oe constată lucrul ăsta. Nu întrezărești d-ta risipul de a fi eternisat în vre­o »sorcovenie« ? Dl 11. E. nu se împacă dela înce­put cu ideea înființării revistei »Lucea­­ferul*, pe motivul că: »neavând reviste redactate cu pricepere să nu ne ispitim a face loc concurenţei«. Curios resona­­ment. Eu nu mă muncesc a-’l înţelege, nici a-’l tib­ul. Rămână pe sufletul ano­nim al dlui N­. E., dacă nu simte nece­sitatea unui organ al tinerimii. Să-’l vedem mai departe. »Găsesc în el (Lup.) în prima linie poesii, — natural sentimentalism la * ti­neri*, (d-ta, te rog, de câţi ani eşti?) »amorul joacă rolul principal, după­ cum poesiile umpluse mai mult coloanele pri­melor numere aşa, că nu odată eşti is­pitit a o zice »magazinul tinerilor poeţi«. Dau şi de schiţe, cele semnate de Tul­lius îndeosebi, apoi Simin, în fine Agâr­­bicean şi Moldovan ar fi destul de bune*. Ce spun aceste rînduri? Că sânt multe poesii, — asta nu justifică consta­tarea d-tale, că Lup. nu »ar representa o direcţie sănătoasă«. Şi drăguţ ştie fi câte­odată în gra­titudinea sa: Simine,Itu scrii destul de bine, aşa zice dl N­. E. (Battez - moi plutet, et me laissez rire). (Va urma). Octavian Goga, stud. filosof. I Petrecerea ca dans- Seara a fost o petrecere cu dana în sala Redutei orăşeneşti din loc, aranjată de tinerimea din Deva şi jur pentru înfrumaeţarea internă a bi­sericii. Petrecerea aceasta a reuşit bine. S’a jucat până cătră ziuă cu mare în­sufleţire şi vioiciune la acordurile esca­­lentei musice a lui Gogi din Orăştie. — Câţi am luat parte la aceasta petrecere ne-am petrecut foarte bine. Materialminte încă a reuşit bine, căci după­ cum am auzit pentru scopul ce s’a aranjat au rămas peste 120 coroane. Străini la petrecere nu au luat parte. Va să zică petrecerea a fost româ­nească curată. t'orespoillent. Seara. — Banchetul. ! Orașul e strălucit iluminat; vitri-­­ nele magazinelor sunt pline cu portrete, representând episoade din timpul răz­­boiului. De pe bastimentele flotilei se dau artificii. In timpul acesta Suveranul Româ-­­ niei a avut o întrevedere cu Principele Ferdinand, presecţi fiind dl Sturdza, prim ministru al României, şi Dansif, prim-minstru al Bulgariei. La orele 8 seara avu loc în sala cercului militar, splendid decorată, ban­chetul oferit de A. S. Principele Bulga­riei în onoarea M. S. Regelui. In capul mesei, in formă de pot­­coavă, au luat loc M. S. Regele Carol și A. S. Principele Ferdinand, având la dreapta pe principele de Coburg, pe dl­­ Ionel Brătianu, ministru de externe al României, pe dl Sarafoff, ministru de­­ externe; ear’ la stânga pe primul-mini-­­ stru român D. Sturdza, primul-mini-­­ stru bulgar D. Danev, generalul War-­­ thlade. In faţa Suveranilor erau: I. P. S. S. Metropolitul Vasili al Bulgariei, agen­tul diplomatic român Mişu şi mareşalul­­ Curţii bulgare. Urmau apoi ceialalţi în-­­ vitaţi în număr de 80 persoane. La şampanie, A. S. R. Principele Ferdinand al Bulgariei, ridică următo-­­ rul toast, care fu primit cu uralele în-­­ tregei asistenţe, în vreme ce musica mi-­­ litară întona imnul regal român: »Sire, sânt fericit a saluta pe au-­­ gustul vecin, care a binevoit să visiteze­­ pământul Bulgariei. Această visită do­­­vedește bunele raporturi de vecinătate ce există între ambele State. Asigurăm pe­­ Maiestatea Voastră, că nu vom neglija­­ nimic pentru consolidarea acestor senti-­­ mente. Sünt fericit mai cu seamă, că­­ visită Maiestăţii Voastre coincidează cu­­ a 25 a aniversare a răsboiului, la care­­ a luat parte glorioasa armată română­­ căreia îi vom păstra recunoştinţa. »însufleţit de aceste sentimente, beau în sănătatea Maiestăţii Voastre, a­­ Maiestăţii Sale Reginei şi pentru pros­­i peritatea armatei române şi a poporului­­ român. Ura !» M. S. Regele Carol la rîndul seu­­­ţinu următorul toast: »Mulţumesc din tot sufletul pentru­­ sentimentele esprimate şi pentru simpa­tica primire ce s’a făcut de cătră ar­­mată şi oraşul Rusciuo, care a realizat­­ imense progrese sub domnia Maiestăţii­­ Voastre. Sânt vesel că prin o fericită­­ coincidenţă, azi se sărbează a 25-a ani-­­ versare a răsboiului independenţei şi că­­ naţiunea bulgară salută victoria câşti- I gată de armatele aliate ruso-române,­­ care au creat statul bulgar. »Punem mare preţ pe prietenia po­­­­porului bulgar şi ne rezervăm a stringe­­ din ce în ce mai mult legăturile de ami­ciţie, spre fericirea ambelor popoare. »Beau in sănătatea augustei mame principesa Clementina, în sănătatea Ma­­jestăţii Voastre şi pentru prosperitatea Bulgariei. Ura! 1« Musica întonă în urmă imnul bul­gar, car’ asistenţii aplaudară cu căldura. După banchet Suveranii au făcut cero. La orele 10 şi jumătate, s’au în­tors la palatul princiar. D-nii Sturdza, prim-ministru şi mi­nistru de răsboiu, şi dl Ionel Brătianu, ministru de esterne, au fost oaspeţii d-lui Stoianovicî, fost deputat. Căci da, îndată după marile eve­nimente din anul 1849 s a şi simţit ne­cesitatea, ca şi femeia română să intre în arena deschisă şi să ’şi ia partea la regenerarea naţiunei române. Şi cu admirabile stăruinţe acele matroane române ’şi-au împlinit nobila şi sfânta lor misiune! Era extrem de greu atunci a orga­nise ceva între Români, căci totul era ogor înţelenit, nicăiri o brazdă trasă, care să fi indicat direcţia,­in care tre­buie dat înainte. Aveau însă acele femei antecesoare un mare noroc. Trimisese D zeu, pe acele vremuri, poporului românesc nişte fii, cari înpli­­neau rol de adevăraţi apostoli în sinul naţiunii lor! Nume mari, in veci strălucitoare, ilustrează paginile istoriei române de acum o jumătate de veac, când se ivesc la Români primele femei, cari înţelegând rostul timpului, constituesc cea dintâiu reuniune la Braşov. Acei mari dascăli ai românimei au fost, cari cu graiul şi cu condeiul au îndemnat femeile contemporane la tot ce-­i nobil şi frumos Prima piatră pusă fiind la mân­drul templu naţional, a urmat rînd pe rînd pe urmele lor altele şi altele, până nu s’a mai aflat colţ de ţeară, unde fe­meile române să nu lucreze în chip bi­necuvântat, în agrii culturii naţionale. Vedem ca busolă a tuturor acestor porniri lăudabile, pus în primul plan : educaţiunea şi cultura sexului femeiesc. Şi nici că se putea altfel! Trebuea pusă basa solidă , la marea operă de renaştere ! Când s'a simţit marea necesitate, ca şi femeile române din acest comitat să se grupeze în jurul unui steag cul­tural propriu al lor, o nouă devisă apă­ruse în societatea românească. S'a ivit deodată ca prin basme, o mândră vedenie între munţii Carpaţilor din regatul vecin. A apărut o fermecătoare regină poetă, care de pe tronul ei regal des­cinse în căsuţa modestă a ţăranului dela ţeară. Şi sufletul ei poetic, descopere in îmbrăcămintea ţărancei române şi în întocmirea casei ei, anii de frumseţi, cari până la acel timp nebăgate de nime în seamă au fost. Şi ca prin vrajă, aceasta regină deschide comoara scumpă pentru popo­rul din munca şi hărnicia femeii de la ţeară. Şi Europa cultă a putut din nou, să admire aceasta regină ideală, care după ce în timp de răsboiu îşi eluptase gloriosul titlu de mama răniţilor o vede în timp de pace, adunând ficele şi fe­meile din boerimea ţării ci şi întocmind cu ele primele ateliere, cu războaie per­fecţionate şi cusături după mustre antice române. Inspirate de aceasta pildă feno­menală, Româncele acestui ‘ mare comi­tat, când să pună temelia Reuniunii lor, hotferît au, ca în primul plan ţărancei româna şi hărniciei ei să dedice toată dragostea şi activitatea lor! Şi că nimerită e ţinta ce urmărim, dovedeşte viul interes, ce obştea româ­nească a manifestat în decurs de 16 ani faţă de Reuniunea, care a imbrăţoşat prima la noi în ţeară: chestia industr­iei de casă. S’a ivit aceasta Reuniune, din când în când in diversele centre ale acestui comitat întocmind esposiţii cu manufac­turi ţărăneşti, îndemnând la conservarea şi apreciarea portului strămoşesc pe care o regină îl poartă cu mândrie. Şi învăţând prin membrele ei, cum să confecţioneze lucruri, nu urmai fru­moase, dar­ şi potrivite recerinţelor practice, premiind pe cele maieste şi în­­demnând fetele şi nevestele tinere la păstrarea gingaşelor motive moştenite de la mamele şi străbunele lor. Tot în acest timp, a adunat un ca­pital modest, care însă totuşi atinge aproape suma de 10000 cor. Acest capital ne apropie tot mai mult de scopul primordial al Reuniunei, de înfiinţarea primului atelier de indu­strie de casă românească. Viul interes, ce se manifestează chiar în zilele noastre, faţă de industria ţărancei române, impune, ca cu puteri nouă, să stăruim, ca dorinţa ferbinte a noastră a tuturor cât mai curând fapt împlinit să devină! Pentru ca bunul­­ zeu să ajute mai departe, ca la bun sfârşit să ducem opera începută, formez călduroasele mele urări şi vă zic din inimă: bine aţi venit! Adunarea generală o declar de deschisă. A urmat apoi, conform ordinei de zi, cetirea consemnării membrelor reu­niune!, prin care s-a constatat că în anul acesta reuniunea a avut 1 mem­bru onorar, 31 membre fondatoare, 60 membre pe viesţă, 7 membre ordinare şi 26 membrii ajutători. După acea că ceteşte raportul co­mitetului despre activitatea şi raportul Cissei, despre averea Reuniunei dela ultima adunare generală. A măsurat ordinei de zi urmează alegerea alor două comisiuni, una pen­tru revidtarea raportului comitetului şi raportului passarei, car’ alta pentru în­casarea taxelor restante şi consolierea membrilor noi. în prima «misiune se aleg: d-na Maria Bariţiu n. Bogorin, d na Eugenia Sânzian n. Popp, cu dl Dr. Alexandru L. Hosszú, car’ in comisiunea a doua se aleg: d soara Venturis Corvin,dşoara Alinetta Popoviciu cu domnul Nicolae Schiau. Prima comisiune recomandă spre primire rapoartele comitetului şi cas­­sierii, propunând tot­odată ca doamnei cassieră pe lângă mulţumită să ’i sa dea absolutorul obicinuit. Din primul raport — pe lângă ce­lelalte rgande — cu deosebire reco­mandă spre primire adunării generale propunerea comitetului de a alege o anchetă din bărbaţi specialişti, cari să studieze modul cum şi unde s’ar pută înfiinţa primul atelier pentru industria de casă cu motive româneşti, la care apoi să se poată face comande, cari să ridice industria noastră de casă la nive­lul ce-’i compete, şi merită să fie ridi­cată, şi aceasta comisiune să vină la proxima adunare generală cu propunere concretă şi bine precisată în direcţia aceasta. Propunerea s’a primit, şi an­cheta s’a ales. Din raportul passarei relevez, că vern, dispune de o avere de 10 000 de coroane, bani elocaţi la 5 bănci româ­neşti din comitat, anume: »Hunedoara«, »Ardeleana«, »Corvineana«, »Haţiegana« şi »Grăniţerul«. Frumuşică sumă, însă pentru rea­­lizarea grandioasei idei de mai sus to­tuşi va fi insuficientă, dar­ oamenii şi instituţiuni marinimoase nu vor întârzia a sprijini astfel de întreprinderi mă­reţe !! Comisiunea pentru conscrierea mem­brilor noi raportează cu plăcere că a încaassat suma de 156 coroane, conscriin­du-se 9 membre pe vieaţă, 2 ordinare şi 13 membri ajutători. La eventualele propuneri dl Dr. Alexandru L. Hosszú propune, că pen­tru meritele câştigate pe terenul pentru înaintarea şi cultivarea femeei române, perfecţionarea şi ridicarea industriei de casă românească, adunarea generală să declare de membri onorari ai sei pe doamna Maria P. Coama din Sibiiu, pe dl losif Vulcan din Oradea şi pe dl De­metriu Comşa, prof. din Sibiiu, aduna­rea primeşte cu însufleţire aceasta pro­punere şi declară de membri onorari pa propuşii. Tot la adunarea generală au fost espuse sub supravegherea d-nei Mes­­sonier şi d-şoarei­a Mariana Olariu nişte drăgălaşe obiecte aparţinătoare indu­striei de casă. Adunarea generală,­­ după eshau­­rearea ordinei de zi, şi a propunerilor făcute, a fost închisă prin doamna pre­sidentă. I Serbările din Deva. I — 11 Nosmyrle­n. ( Adunarea reuniunei femeilor române-Dela banchet publicul a trecut la­­ adunarea generală a Rem­. rem. rom. I din comitatul Hunedoarei, ţinută in lo­calităţile casinei române din loc. Adunarea a fost una dintre cele­­ mai reuşite, toate centrele româneşti­­ din comitat erau representate prin di-ne­­ şi d soare, cari tind la înaintarea fe­­­­meei române şi la perfecţionarea indu­­­­striei de casă românească, pentru care­­ scop lucrează necontenit tocmai reu­­­­niunea. Adunarea a fost deschisă de doamna­­ presidentă Elena Pop Hoiszu-Longin prin următoare frumoasă vorbire:­­* Onorabilă adunare generală ! Când înainte de aceasta cu 16 ani,­­ femeile române din acest comitat au în- i fiinţat reuniunea lor, au luat resoluţiu- I nea de-a intra şi ele în şirul acelor fe­­­­mei, cari cu drag muncesc, pentru pro­■ păşirea şi înflorirea neamului lor. Pe timpul, când reuniunea noastră­­ s’a întemeiat, era deja in toată ţeara,­­ in ţinuturile locuite de Români, un nu­­­­măr frumos de reuniunii femeieşti, cari­­ toate desvoltau activitate salutară pe­­ teren cultural şi filantropic. ■ Revistă esternă. Bulgaria. Ziarul »Echo de Paris« publică un interview cu profesorul Mihailowsk­, unul din presidenţi celor două comitete ma­cedonene din Sofia. Mihan­ovski a declarat, că toate comitetele macedonene din Bulgaria dis­pun de 4—5000 oameni armaţi, cari vor continua campania din Macedonia chiar pe timpul ernei. El este convins, ori Macedonenii nu vor pută obţine nimic fără concursul Franciei şi al Angliei, al că­ror interes ar fi după dînsul, de a sprijini pe Slavii din sud contra întinderii pan­­germanismului. Ziarul »Novosti« publică un articol contra guvernului bulgar, reproşându-­i că confundă tendinţele politice ale Ru­siei oficiale cu acele tendinţe, cari îşi atribuesc un caracter semi­oficial. Ru­sia, zice acel ziar, nu poate favorisa o politică bazată pe visurile unei mari Bulgarii. Politica rusească tinde m­ai mult de a asigura interesele tuturor po­poarelor şi al tuturor statelor din pe­ninsula balcanică. Rusia nu poate să dea preferinţă Bulgariei, încheie »No­vosti«. Spania. Ducele de Tetuan, fost­a ministru, şi mareşalul Lopez Dominguez refuzând de a da concursul lor lui Sagasta spre constituirea unui cabinet de concentra­­ţiune, Sagasta va încerca să formeze un cabinet ales printre membrii majo­rităţii parlamentului. Ştiri ntarante, împăratul Wilhelm petrece încă tot în An­glia, unde asistă la diferite serbări. Presa en­gleză nu mai e aşa rece faţă de el.­­ Rebelii marocani au fost bătuţi de trupele Sultanului. Pretendentul a fugit. Trei Unguri. Iosif Eötvös, Mocsáry şi Giga Czirbinz. Cu acest titlu »Cronica« scrie următoarele :­Tres faciunt collegium, şi la rigoare, aceştia trei de mai sus încă fac colegiul naţiunii maghiare. Cel dintâiu, losif Eötvös, deşi, din epoca de demenţă epidemiofi,de la 1847/48, totuşi a avut curajul să simpatiseze cu politica lui Ştefan Szecsenyi, dar’ nu cu Kossuth. Dînsul a fost acela, oare a declarat că, dacă Ungurii nu pot trăi fiind drepţi faţă cu naţionalităţile ne­maghiare (de oare-ce într’un astfel de oas ei ’şi-ar periclita asistenţa), atunci mai bine să peară de pe suprafaţa pă­mântului . Aşa vorbea I. Eötvös chiar şi la 1867. Azi s’au schimbat împrejurările. Azi se zice: Peread justifia, sed­­ fiat Ungaria. Al doilea Maghiar, supranumit de­­ fraţii noştrii Corbul alb, e dl L. Moosăry, fostul preşedinte al clubului 48-tiştilor kossuthişti. Dînsul asemenea avu curajul să rupă masca falsului liberalism al fana­ticilor săi compatrioţi maghiari, făcân­­du-’i atenţi asupra răsboiului civil ce-’l prepară ei şi care odată în mod fatal va trebui să isbucnească. Or, un astfel de răsboiu ar fi iremediabila perdere a Ungariei. Consecinţa consiliilor de înţelep­ciune, pe Mod­ăry a dat soţilor săi de luptă, a fost alungarea lui din clubul 48-tiştilor Unguri şi ştergerea lui de pe lista candidaţilor la deputăţie. Dacă nu se găsiau Românii din comitatul Caraş- Severin ca să-­l aleagă representant al lor, bietul Mocsâry n’ar mai fi pătruns nici­odată in parlamentul unguresc. Aceasta i-a fost răsplata lui Mo­cs­áry din partea connaţionalilor săi. Al treilea erou, din serie, e profe­sorul Dr. Géza Czirbusz, dela Timişoara, care într'un voluminos studiu istoric, geografic şi politic, ce l-a publicat acum de curând sub titlul Ungaria la înce­putul veacului XX, zice, vorbind despre maghiarisăriie forţate, următoarele: In privinţa aceea că cineva aparţine cu­­tărui grup naţional, nu e hotăritoare cunoştinţa limbii respective, ci însuşirile lui de neam, de sânge. Autorul nu poate recunoaşte de »Maghiar« pe acela, care la recensă­mântul poporaţiunei se dă ca având limbă maternă limba maghiară, căci acea­sta arată numai cunoştinţa de limbă a respectivului neam, dar’ pentru aceea Românul, Jidovul, Neamţul, Ţiganul, ră­mâne după însușirile lui de neam acea*

Next