Tribuna, ianuarie 1903 (Anul 20, nr. 1-19)

1903-01-01 / nr. 1

Nr. 1 Concert şi teatru în Vârşeţ Ti­nerimea universitară română din împre-j­urimile Verşeţului a dat în seara de 8­anuarie at. n. un concert şi teatru îla preunat cu dans în sala hotelului »Ba­ross«. Primim un raport vaat, care însă nu-­l putem da din lipsă de spaţiu până în numărul pe vine. Raportul ne «pune de resultate frumoase yi înveselitoare. Convocare. P. T. membrii ordi­nari yi ajutători ai »Casinei române din Sălişte« se convoacă la adunarea generală, ce se va ţină Mercuri, în 14 Ianuarie 1903, la 4 ore p .. în localul casinei. Obiectele: Raportul comitetului. — Constituirea rom­. pro 1903. — Propu­neri eventuale. Sălişte, la 10 Ianuarie 1903 Dr I. Siroia, preşedinte ; P. Ciura, secretar.O „Psaltul". Societatea cantorilor rom gr.-or. din Ungaria .Psaltul­ ’şi-a ţinut adunarea sa de constituire In Braşov la 15 Decemvrie 1902 st. v. sub prevedinţa dlui loan Popea, prof. în pens. Au fost aleşi: prevedinte dl Zosim Budnerl, în­vățător; vice prevedinte dl Vasile La­­zurcă-Lăzăreanu, lector; secretar dl Petru Petrie, cancelist; passar Tom­a Brenoiu, cantor; econom dl loan Ber­seanu, cantor; controlor dl George Mer­­chegan, cantor; bibliotecar dl Dumitru Badea, cantor.• Baceilul turbării. Profesorul Bor­­mani de la universitatea din Pavia a des­coperit baceilul turbării. • Miserii princiare. Dacă influenţa catolică n'ar fi intervenit, princesa Louisa de Saxa ar fi devenit soţia prinţului Ferdinand de Bulgaria. La uniunea aceasta consimţise şi princesa. Dar’ curia romană s’a opus acestui proiect de căsătorie, pentru-că după constituţiunea bulgară, moştenitorul tronului trebuia să fie ortodox. Trifira princesă a fost foarte con­trariată de atitudinea curiei romane şi se retrase la mănăstirea Sapre-Coeur de Riedenburg. După intervenţiunea că­lugăriţelor, princesa acceptă in cele de pe urmă ca bărbat pe prinţul de Saxa. Tot asemenea fratele său, marele duce Leopold Ferdinand, trebui să re­nunţe la căsătoria sa cu dona Elvira, fica lui don Carlos. Regina regentă se temea că prea se vor întări legăturile între curtea Austriei yi pretendentul spaniol. Mare a fost mîhnirea atât a marelui duce cât yi a donei Elvira pen­tru i«»-en*ita planului lor de căsătorig. Resultatul a îoeLsăr dona Elvira a fugit p’un pictor și că marele duce se căsătorește cu d­ yoara Ed. Adamovici. Declarațiile Teresei Humbert. Terezia Humbert a declarat, că fon­darea rentei viagere a fost ideea sa. Bărbatul ei se opunea la așa ceva. — Sun­tem oameni onesti, adăogă dînsa. Constituirea societății s’a făcut în mod regulat. S’au adunat cinci mi­lioane. Banii s'au întrebuinţat în cum­părare de imobile. Judecătorul observă: — Banii au fost duşi în casa d taie. ’I-aţi întrebuinţat pentru d-voastrâ. Nu aveaţi alte resurse! Tereza: Mă rog, trebuia să încasez o mare moştenire. Judecătorul: Da, moytenirea Craw­ford, însă moytenirea nu esistă după­­cum nu esistă nici al-de Crawford. Tereza (cu energie): Al-de Craw­ford esistă yi de asemenea esistă yi moytenirea. Judecătorul: Dă-mi adresa fraţilor Crawford. Tereza: N’am știut-o nici­odată. »Am cunoscut pe unchiul Crawford. Voiu destăinui totul înaintea juraţilor, încetează de-a mă interoga deci, pen­­tru-că e de prisos. Nu mai răspund până la pertractare! O veche răpire comisă de Giron. »Wiener Tagblatt« află din Drezda că Giron, înainte de-a veni la curtea sa zonă, a răpit pe nevasta vârstnică a unui om din Paris și a fugit cu ea la Nizza. Giron a părăsit-o apoi în schim­bul unei generoase resplăţi din partea bărbatului.* știri uiernute. S’a lăţit vestea cft s’ar fi încercat un atentat la vieaţa lui Chamberlain ir» călătorește In Africa-de-Sud. Știrea pare falsă. — Prinţul Reiner de Bourbon, fratele pre­tendentului la tronul napolitan, contele Casarta, a intrat in mănăstire, in ordinul iesniţilor. — în oraşul Andisohan, earisi s’a repetat cutremurul de pământ in 7­­. o. st. n. — Ziarul »Újság« din Cluj are proces pentru »lesa majestate«. Ziarul »Nagyváradi ^f&plet, care a preamărit articolul incriminat, a fost confiscat. — In zilele trecute un nebun cerea intrare la Majestatea Sa, afirmând mereu că dînsul este fiiul lui Dumnezeu și îl ablamă Reis Iacob. — Pe linia ferată Vârşeț—Timișoara, un țeran sărind din trenal pus deja în mișcare, mi-s sdrobit preerii de un stîlp de telegraf. TRIBUNA Pag. * Sibiiu, Mercuri, 1/14 Ianuarie 1903 Știri economice, comerc. industr. jurid. Repausul de Dumineca în trafici. Camera comercială din Brașov a hotărît să sprijinească la ministru propunerea de a se introduce repausul duminecal obligat şi in traficile de tutun. Mine de sulfur în ţinutul Nă­­săudului. In munţii Bărgăului din corn. Bistriţa-Năsăud s’au descoperit în timpul din urmă mine bogate de pucioasă. In pădurea Petricel dela poalele muntelui Peatra-Piştii de mult au aflat urme de pucioasă. Doi ingineri au găsit masse mari de pucioasă pe o întin­dere de mai mulţi chilometri. După soco­teala celor competenţi s’ar pute scoate de acolo 16.000 vagoane de sulfur. Descope­rirea aceasta interesează mult pe comunele româneşti învecinate, pe al căror teritor s’a descoperit preţiosul mineral Tîrgul de ţeară din Sibiiu a fost cât se poate de slab. Dela sate au fost puţini cumpărători. Ce să-’şi caute, când ei sânt opriţi dela tîrgurile de vite, unde pot face ceva parale, ca să aibă de unde să dea neguţătorilor şi meseriaşilor. Comerciul româno-bulgar. In 1901 exportul României în Bulgaria a întrecut importul din Bulgaria cu 1.593.192 fr. S’au exportat zăhar, lemne, petrol brut. Circularul consistorului gr.-or. din Cernăuţi în afacerea însoţirilor Raiffeisen. »Deşteptarea« scrie: Dela Con­­sistor s’a trimis cătră parochi următorul cir­cular : »Se publică prin aceasta spre ştiinţă, că pentru acele comune, în cari se află o în­soţire de păstrare şi credit după sistemul »Raiffeisen«, Consistorul este aplicat a încu­viinţa la cererea epitropiei bisericeşti, ca banii discosului bisericesc să se depue spre fructi­­care la menţionatele însoţiri. In scopul acor­dării consimţământului epitropia bisericească are a se adresa către Consistor, alăturând ce­rerii netimbrate protocolul şedinţei respective. Cu ocasiunea aceasta invităm pe toţi păstorii de suflete a sprijini prin învăţături şi povâ­­ţuiri corespunzătoare înfiinţarea acestei insti­­tuţiuni folositoare­. Salutăm cu multă plă­cere acest circular, care dovedeşte atât de mult simţ pentru necesităţile economice ale poporului nostru. Rescumperare de felicitări. Ca re­cumpărare a felicitărilor, pen­tru »Caza naţională« au mai intrat dela următorii domni: Transport . col. 260 60 Alexandru Moozonyi, Bircbiy > 20.— Paul Muntean, locot. colonel în peni., Sibiiu .... . 8.— Dr. loan Borcea, profesor, Sibiiu.................................. » 2.— Lazar Iernea, protopop, Cso­maköz.................................. » 1 — Antonia Iernea , Cicero­­nescu, Csomaköz .... » 1.— Ioan Iepure, Beiuy .... » 2 — Nicolae Radu, Beiuy ... » 2 — D. Chiorean, Beiuy ... » 2 — Octavia Stolojan, Beiuy . . » 1.— Dr. Gavriil Cosma, Beiuy . » 3 — D. Negrean, Beiuy ... » 2 — Sabin Ignat, Beiuy ... > 5 — Dr. loan Ciurdar, Beiuy . » 5.— G. M. Marine seu, Beiuy . . » 1.— Nioolae Fabian, Beiuy ... > l.— Dr. Eugen Bran, advocat. Teaca............................ » 5.— Ioan Dologa, preot, Borgo-Tiha............................ » 2 — Simeon Ciuca, parooh, Mociu » 2.— Dr Dionisie Login, advocat, Bistrița........................ » 6.— Dr. Andreiu Monda, medic, Sângeorgiul-român ... » 5 — Ioan Marcu, învățător, Sân­georgiul-român............. » 2.— Simeon Dragomir, not. cerc. Gurasada........................ » 3.— Petru și Aneta Cărciunariu, Orșova............................ » 4.— Laurian Berdian, redactor, Orăștie........................... » 2.— Dr. Lazar Simon, advocat, Ciaoova .............................. » 6.— Simeon Jivoinovioiu, comp» tabil, Booya-montană . . » 2.— Andreiu Murăgan, Bocșa­montană........................ » 3.— Iosif Nedieş, Oravița ... » 10.— Pompiliu Predoviciu, parooh, Vingard....................... » 1.— Iuliu V. Albini, notar și so­ția sa Elena născ. Iancu, Zlatna............................ » 8 — In total . col. 573.60 Sibiiu, 10 Ianuarie n. 1903 Dr. C. Diaconovich. Vieața socială. Petrecere în Hunedoara. Reuniunea femeilor române din Hunedoara aranjază Sâmbătă la 11/24 I Ianuarie 1903 în sala hotelului »Rimbay« din Hunedoara o petrecere cu dans. începutul la 8 ore seara. Venitul curat in favorul reuniunii femeilor rom. pen­tru înfrumseţarea bu­sricei din Hune­doara. MAI NOU. Pactul. Prim ministrul Széli va călători în curând la Viena, ca să esopereze de la M. Sa aprobarea prealabilă a proiecte­lor pactului. Proiectele vor fi presen­­tate în dietă în acelaș timp, ca în Reichs­­rath, în 26 sau 27­­. o. Tribuita literară. Foaia Scolastică. Foaia Scolastică, din Blaj, a cărei intrare în anul al V. am anunţat-o ieri, şi asupra că­reia atragem atenţia publicului nostru, în noul seu din 1 Ian 6, are următorul articol Intro­ductiv . La începutul anului al V-lea. Dacă stăm şi ne cugetăm, că între ce împrejurări am pornit organul no­stru acum sânt 4 ani, trebue să consta­tăm la acest loc, că nu numai mulţi din­tre membrii reuniunei noastre, dar’ nici membrii comitetului redacţional, sfară de 1—2, nu s’au angajat cu voie la aoea­­■ta întreprindere atât de rău răsplătită. Nu, pentru că după trista espe­rienţă nu aveau speranţă să o putem susţine nici un an. Şi de basată se do­vedea credinţa lor, dacă nu ne-ar fi ve­nit într’ajutor fondul reuniunei noastre. Nu spre laudă serveşte corpului în­­văţătoresc aceasta constatare, cu atât mai puţin nu, fiind-că e tristă dovadă aceasta împrejurare, că cei mai mulţi dintre învăţătorii noştri încă n’au ajuns la cunoaşterea deplină a datorinţelor sale. Noi nu TesîsaSm £wpterV*»Pl--Jj avem, pe o drept, dar’ nu le ştim valora pentru-că nu ne împlinim datorinţele ce le avem, nici baremi faţă de noi înşine Ne plângem, dar­ în acelaş timp uităm, că noi suntem făuritorii soartei noastre. Din câta corespondenţe am publicat în anul aspirat, 95°­, cuprind plângeri mai mult sau mai puţin întemeiate. Şi noi recunoaştem, că ar fi mult de făcut încă pentru îmbunătăţirea sorţii maştere a învăţătorilor confesionali. Toată lumea recunoaşte, că învăţătorii sunt factorii principali de la a căror lu­,­crare atârnă bunăstarea morală şi ma­terială a ţărilor şi a popoarelor. Societatea, în care trăim, ne im­pune mereu nouă sarcini: ne face eco­­nomi, industriaşi, comercianţi ş. a. Şi aşteaptă de la noi, ca în şcoală să le în­văţăm copiii, afară de şcoală să condu­­cem şcoala repetiţională economică, să instruăm pe meseriaşi, să avem cor bi­sericesc, să formăm biblioteci poporale, reuniuni yi tovărăşii, să arangem petre­ceri, să ţinem disertaţiuni poporale ş. a. pentru locuitorii din comună. Pe scurt, se aşteaptă da la noi, ca de dimineaţa până seara târziu, să muncim pentru bi­nele comun, să ne uităm de familia noa­stră , să uităm, că şi noi suntem oameni şi trebue să ne iubim pe noi yi pe cei mai de aproape ai noştri, pentru­ că acea­sta nu o impune legea iubirii. Şi in schimbul acestor preteneiuni, pe cari noi le cunoaştem de juste, — de îmbunătăţirea sorţii noastre foarte puţin se interesează» Causa in prima linie car’ ton ic sa noi yi în caşul aceia, când n’am face nu ne-am săpa groapa unul altuia. Poporul e sărac. Nu iubeşte şcoala din motivul, că trebue să plătească în­văţătorului 2 —­4 cor. Cu toată sărăcia lui Iusé pe multe lucruri netrebnice îşi dă banii sei, numai pentru şcoală yi învăţător n’are nu poate să jertfească nimic. Censu­ţi la aceasta noi oantem, sau mai drept vorbind înaintaşii noSUni co­legi, cari nu şi-au împlinit datorinţei*, ce ni le impune adevărata dragosta f­aţă de noi şi de aproapele nostru. Dacă co­legii noatrli creşteau o auprespeaţă, care să cunoască folosul învăţăturei şi şi feca­lei pentru vieaţa practică, atunci munca noastră ar fi mai uşoară şi încoronată de succes, fiind-că noi am ară să conti­nuăm numai. Iată aşadar’, că pe când de o parte ne cunoaştem păcatul, de altă parte tre­bue să avem propusul film, că ne vom îndrepta. Ceea-ce n’au făcut înaintaşii noştri colegi, vom face noi în cel mai apropiat viitor. Ne vom pro­­noi, prin deşteptarea poporului, o mai bună soarte. Dacă avem iubire adevărată faţă de Dumnezeu, faţă de de-aproapele no­stru yi faţă de noi înşine, atunci, trebue să avem răbdare, yi iubire, yi credinţă yi yi speranţă. Răbdarea, oare este o virtute cre­­ştinească, să nu ne părăsească nici când. Credinţa, care este o soră dulce a răb­dării, ne va întări, ne va da puterea de muncă, de care lipsă avem întru îm­plinirea misiunei noastre atât de ono­rifice. Iubirea este prima yi cea mai de frunte lege, ce ni-o impune însuşi Mân­tuitorul genului omenesc, învăţătorul în­văţăturilor. Cel-ce n'are iubire, este »Aramă răsunătoare şi cimbal răsună­tor«. Cu alte cuvinte fără de dragoste pentru chemarea noastră, nimic nu pu­tem face. Nu putem arăta nici un spor in şcoală, nu ne putem câştiga stima oamenilor şi nu ne putem­ îmbunătăţi nici soartea noastră materială, pe aşa de mult ne preocupă nu numai pe noi, ci pe toţi oamenii, cari avizaţi sânt să trăească din sudoarea feţei lor. Dacă vom ave aceste virtuţi cre­ştineşti, atunci putem spera cu drept cuvânt, că soartea noastră se va îmbu­nătăţi prin a noastră conlucrare, prin noi înşi­ne. Speranţa în un viitor mai bun tre­bue să ne încuragieze in munca noa­stră intru împlinirea cu dragoste, cre­­dinţă şi răbdare a chemării noastre. Aceste impresiuni, astfel de cugete şi sentimente produce în sufletul nostru meditarea asupra muncii noastre de 4 ani. Când am luat asupra noastră re­dactarea şi edarea acestui organ, care a rămas singura revistă de specialitate a învăţătorilor din toată Ungaria, con­duşi am fost de legea iubirei faţă de Dumnezeu, care ne impune să iubim pe­­aproapele nostru, ca pe noi înşi­ne,­­ fiind-că n­oi ţinem, că mai aproape de noi este învăţătorul, spre a lui în­tărire In iubirea carierei sale am muncit 4 ani de-a rindul. Deşi am fost slab sprijiniţi, cu toate acestea, fiind-că avem un ideal, avem dorinţa de a vedè învăţătorimea noastră înălţată la acea treaptă culturală-socială, care­­i­ se cuvine cu răbdarea, iubire, credinţă şi speranţă, de care avem lipsă noi învăţătorii, cari ţintim la un ideal, vom continua munca şi în anul al V-lea, rămânând statornici şi credincioşi pro­gramei noastre vechi. Ca recompensă pentru osteneala noastră nu cerem altceva ca: 1. Ono­ratele oficii parochiale în înţelesul ordi­­naţiunii Preav. consistor dela 31 Dec. nr. 7148—1901 să prenumăre »Foaia sco­­lastică« pentru biblioteca vcoalei de sub jurisdicţiunea lor. 2. Ear’ dela fraţii învăţători cerem, ca să facă chestie de ambiţiune yi ast­fel in această între­prindere curat culturală să ne spriji­­nească nu numai cu cuvântul, ci yi de fapt, abonând yi pentru sine »Foaia yoo­­lastica«, care ia a lor stăruinţă s’a în­temeiat, ale ior interese ie apără yi spre a lor luminare yi înălţare a con­lucrat 4 ani yi va conlucra yi pe viitor. De aceste vederi conduşi începem munca yi sperăm, că glasul nostru nu va răsună în deşert, ci vorbele noastre Sprijin vor afla. Redacţiunea. Ungaria decât peripeţiile prin care tre­cură descoperitorii căilor spre India, Ferdinand Cortez yi Vas­o de Gama. In articolul despre »Educaţia etică« pe lângă ideile frumoase, ce Ie desvoaltă doamna autoară, aflăm o sumedenie de cuvinte ultra latineşti cari după părerea mea n’ar trebui date spre mistuire pe­­titorilor »Luceafărului«, ca să nu ajun­gem şi noi ridicoli ca fraţii noştri din România cari, după ce au luptat contra latinismelor forţate, în timpul mei nou au căzut ingigi în păcatul combătut, dar­ cu mult mai adânc şi mai neconsecuem. In articolul amintit aflăm cuvin­­tele : incorectitudine (necorectitate) acu­mulate (adunate, grămădite) forţamente (!) beatitudinea (fericirea perfectă), fran­­ţozescul surse (mijloace, — isvoara), — apoi: pură, — sacră, crescânde, efi­cace etc. Schiţa: La Crăciun, și de aceea e bună pentru-că-’i semnată de : Simin. Din pana acestui tinăr yi bun scrii­­tor am cetit atătea schiţe yi novele dră­guţe, încât chiar dacă ar fi rea schiţa aceasta, noi nu am mai vede o slabă. Dar’ e bună. Aflăm în ea un sentiment gingaş, în redarea cărora Simin este neintrecut Pagini din Hades, (William Grokes) de G. Todica sunt instructive yi intere­sante, dar’ prea ostenitoare în mijlocul multului material știentific, ce ne dă unul prim al »Luceafărul«­ui. Incheiu, repetând cele zise In anul trecut, că să se sporească materialul be­letristic, In interesul binevăzut al revi­stei, — atunci apoi »Luceafărul« va co­respunde tuturor speranţelor legate de apariţia lui. _­sirius.­­ ,, Luceafărul“, II. In unul I. din anul II. ai »Luceafă­rului­, escepţional toate trei , râurile sânt bune. In numeri­ trecuţi ne obiş­nuisem a vedea publicate unele versuri din curtoazie, şi alte consideraţii, — dar’ nădăjduim că de azi va înceta acest simptom. Pe cmn am spus în partea primă, a micei mele recensuri, în anul acesta publică dl profesor Dr Ioan Raţiu înce­putul unei lucrări istorice. Nu pot face judecată definitivă —■ după începutul public&ţiunii, dar’ atâta pot anticipa din critica finală, că dl Dr. I. R. ne face servicii foarte bune publi­­când lucrări de aceste cari sunt me­nite a ne suplini lipsele cunoştinţelor noastre din istoria Românilor, — care este mai puţin cunoscută Românilor din Bi­bliog­rafie. »Transilvania«, organul Asociaţiu­­nii numărul 6 Nov.—Decemvrie 1902, cu­prinde toate discuțiile din presa română scrise in jurul chestiei unificării limbei literare, ujurându-ne prin asta studia­­rea chestiei și a tuturor părerilor ce s’au dat. Cuprinde încă: Bibliografie. — Proces verbal. — Sumare. — Apel etc. * »Biblioteca teatrală a poporului român*. Nr. 1. Dragoste copilărească, comedie in­­tr’un act, de Carol Murar, localisată de Dr. Iosif Siegescu. 32 pag. octar, pre­ţul 30 bani. Cu piesa aceasta localisată începu­ redacţia »Poporului Român« din Pesta edarea unei biblioteci poporale, pornind din motivele următoare, oari ni­ le spune însăşi: »Cunoaştem cu toţii dorul cel mare, care a cuprins în timpul din urmă co­­rurile noastre de »a juca teatru«. »Simţim insă­şi lipsa pieselor bune teatrale, din pari să profite poporul sau cel puţin pari să-’l facă să-’şi petreacă cum se cade. »împrejurarea aceasta ne-a îndem­nat să edăm biblioteca teatrală a »Po­porului Român«, in care se vor publica piese cât mai potrivite pentru popor — ca altfel să contribuim şi noi la umple­rea golului în adevăr simţit ca popo­rul să-’i poată lua intr’adevăr folosul acestei biblioteci am căutat, ca să coste cât se poate de puţin esemplarul, ca fie­care diletant să şi-’l poată procura — dar’ nu numai diletantul (cel-ce joacă teatru), ci toţi cari vreau să cunoască bine piesa, pe care o va preda corul din sat, înainte de a merge la petrecere. In pasul că în sat nu e cine juca tea­tru, aşor îşi va putea petrece omul câ­teva momente, cumpărând numerii din biblioteca teatrală a »Pop. Rom.«, cari vor fi scrişi pe înţelesul tuturora«. Budapesta, Decemvrie 1902. Redacţiunea ,,Pop. Rom.“ Str. Vörösmarty nr. 60 a. Teatru orăşenesc la Sibiiu. Direcţiunea Leo Bauer. Mercuri, 14 Ian. 1903. Caspa­­d-şoara Eugenia Reingruber, „DER SCHUTZENGEL“. Comedie în 3 acte de E Gettke şi Alex. Engel. începutul la 7 ore seara. Redactor responsabil: Ioan E. Prodan. Proprietar: Pentru »Tipografia«, societate pa acţiuni: Iosif Marsoball. Moşie de ssarândat. în hotarul Turzii este de esa­­rendat în condiții favorabile o moșie de peste 200 jug cat. prevăzuta cu toate superedificatele economice necesare. Interesații au să se adreseze la administrația acestei foi. 34 a­ s

Next