Tribuna, aprilie 1903 (Anul 20, nr. 61-70)
1903-04-01 / nr. 61
Anul XX, Sibiu, Marți/14 Aprilie 1908 ABONAMENTELE Pentru Sibiun : 1 lună 1 cor. 70 bani, */« an ® cor.,« *n 10 cor., 1 an 20 cor. Pentru ducerea la casă cu 30 bani pe lună mai mult. Pentru monarch!«: 1 lună 2 cor. 40 bani, */« an 7 cor., */« an 14 cor., 1 an 28 cor. Pentru România și străinătate: '/, an 10 franci, */, an 20 franci, 1 an 40 franci. —«*»— ~ Abonamentele se fac nuraai plătinduse înainte. INSERŢIUNILE Un fir garmond prima dată 14 bani, a doua-oară 12 bani, a treia-oară 10 bani. —4004— Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcei Nr. 15. -40004— Se prenumără la poşte şi librării. —W»4— In România abonamentele se fac la Agenţia de Publicitate Carol Schulder, Bucureşti, str. Doamnei 28, etajul I. ATW-tf-__ Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Numeri singuratici : 10 bani se vând In Sibiun, librăria „Tipografiei“, societate pe acţiuni. — în Alba-Iulia la librăria Weisa Bernat „La loterie“, invitare de abonament „TRIBUNA“. În 1 Aprilie 1903 v. încep noue abonamente lunare, Quartale, semestrale şi anuale. Domnii abonenţi sunt rugaţi a grăbi cu rericirea abonamentelor lor, pentru regulata expediție a foii. Abonamentele ee fac prin mandate poștale și anumit pentru un timp, care Incepe cu prima și ee termină cu ultima lunel, după stilul vechiu Abonamentul anual costă . 28 cor. — bani* Abonamentul semestral . . 14 cor. — bnîT Abonamentul trilunar . . 7 cor. — banT Abonamentul lunar costă. . 2 cor. 40 bani. Este în Interesul coilor abonenţi, ca adresele să fie Însemnate cât se poate de corect şi legibil. Domnii abonenţi vechi sânt rugaţi a lipi pe mandatul poştal adresa tipărită de la făşlile, în care 11 s'a trimis „Tribuna“ până acum. Administraţiunea Ţinuta noastră, Fruntaşii noştri au de împlinit o mare şi frumoasă problemă. După.cum am apus de mai multe ori oposiţia maghiară cu ori-ce preţ voieşte sfi constrângă guvernul şi să tworiseze coroana, ca să maghiariseze partea ungară a armatei comune. E ştiută fi bine cunoscută ţinuta şoviniştilor maghiari. Ei voiesc, ca să facă din armată o şcoală pentru maghiaritate. In noţiunea lor temerară şoviniştii maghiari au ajuns pâină acolo, încât, dupăi-cum se svoneşte, guvernul a început tratative sau consfătuiri cu Macarohul şi cu sfetnicii coroanei din cealaltă parte a monarchiei ca se împlinească unult din pretensiunile kossuthist»fi prin aceasta să-i dasarmeze. Faptul aceste azi e numai svon. Nu este imposibil insâ, că guvernul va încerca toate modalităţile să stoarcă concesiuni din Viena. Gasul acesta, eventualitatea aceasta trebue prevenită. Fruntaşii noştri, sântem convinşi, nu vor întârzia a da espresiune protestării întregului popor român din Ungaria contra maghiarisărei armatei comune Avem esperienţe triste dela honvezime. Ştim, cum prin honvezime să face o adevărată sforţare in direcţiunea maghiarisirii. La armata comună cel puţin nu ’şi-au pierdut soldaţii români naţionalitatea, nu s’au germanisat. Dacă soartea noastră este atât de maşteră, încât nu esistă in armată adevărate regimente româneşti, unde sol- J daţii români să se simtă acasă, să nu se simtă înstrăinaţi şi puylin serviciul unor interese străine de gândul Ior, apoi , cel puţin să nu se prefacă armata într’o maşinărie da desnaţionalisare. O astfel de tendenţâ yovinistă trebue să afle în faţa sa întregul popor I român. Ea s’ aplomb protestul contra pre- I tensiunilor şoviniste maghiare referi- I toare la armată, numai atunci va avă, dacă întreg poporul român îşi va ridica glasul său de protestare. Păşirea aceasta hotărită, loială şi naţională totodată este imposibil să nu afle răsunet şi la Viena, in cercurile dinastiei. Ar creşte importanţa acestui protest înzăcit, dacă ar fi făcut in conțelegere cu conducătorii slovaci, şerbi şi saşi. Cercurile vieneze s’ar convinge atunci, că majoritatea Ungariei, la care , cu atâta emfasă se provoacă partidul kossuthist, nu vosşte să recunoască pretenţiunile numite »naţionale maghiare«, că majoritatea ţării este chiar contrară acestor protensiuni, cu împlinirea ace ■tor pretensiuni şi aspiraţiuni ungureşti, in loc să producă pace, conturbă colosal liniştea ţării, formând o nouă armâ contra Nemaghiarilor, şi de altfel asupriţi şi torturaţi de şovinismul maghiar. Săraci sfinteni, ne gârboveşte povara feluritelor tributuri, ce trebue să împlinim faţă de stat. Dăm monarchului şi ţării bani şi sânge; acum ni se cere mai mult sânge şi mai mulţi bani. Deşi ne este aproape imposibil, dar totuşi suntem gata să aducem j rtfe pe altarul patriei şi la poalele Tronului. Pentru scopuri de maghiarisare insă n’avam bani şi n’avem sânge de jertfit. Nimeni în lume nu este Indreptăţit tă pretindă eşa ceva dela noi. Acestei energice voinţe şi hotărlri trebue :c ’i dăm expresiuni în marginile dreptului ce ni-’l accordă legea. Credem, sfintem firm convinși, că frunte și nouri nu vor întârzia a face pașii necesari pentru a se ridica glasul protestator al poporului. Opasiunea se îmbie. Timpul este suprem. — I. FOIŢĂ „TRIBUNEI“. Gaston Paris. — Un omagiu românesc memoriei sale. — Pretutindenea In lumea savantă săvirşirea din vieaţă a celebrului romanist francez, întâmplată de curând, a provocat regrete adftnc şi omagii unanime Intru slăvirea aceluia, care fusese o glorie strălucitfl a Franciei ştientifice şi un măiestru fără seamăn al filologiei ro- manice. In această generoasă manifestare de pietate şi de recunoştinţă culturală, care a străbătut toate ţările civili■ate, n’am rămas nici noi Românii fără de cuvântul datorit al prinosului. Dl Ovid Densuşianu, unul din învăţaţii noştri moderni, care contribue prin operele lor cu adevărat mari la regenerarea ştiinţei româneşti in ţeară şi la înălţarea prestigiului ei în străinătate, a avut fericita idee să închine dinsul —omul chemat — un frumos omagiu memoriei savantului, care revărsase luminile cuprinzătoarei sale minţi şi asupra limbei şi neamului nostru, urmărind cu interes munca filologică şi istorică privitoare la noi şi îndemnându-ne cu sinceritate a ne îndruma fără şovăire pe calea adevărului put fi a da uitării orice preocupaţiuni naţionale rău înţelese ce tulburaseră uneori calea multora din bătrânii noştri scrutători ai trecutului. Omagiul dlui Densuşianu este o broşură elegantă, de 28 pagini, asupra vieţii şi activităţii lui Gaston Paris. Este o lucrare scrisă cu desăvirşita competenţă a specialistului in materie şi cu respectul adânc al tinămlui învăţat faţă , cu mărimea superbă a bătrânului măieistru. Fiecare cuvânt şi fiecare idee simţim că e pornită dintro admiraţie sinceră; accentele profunde ale pietăţii, care dau omagiului un ton sărbătoresc şi demn, isvoresc din entusiasmul limpede al omului devotat cu desinteresarea idealelor ştiinţei şi religiei adevărului obiectiv. Stilul de o sobrietate binefăcătoare şi de o îngrijire esemplară, este o calitate mai mult, care distinge opera de omagiu a dlui Densuşianu, care limba curată şi aleasă, care-i cuprinsă in formele de stil nobile, ne dovedeşte, că autorul nu este numai un cunoscător ştienţific escelent al graiului nostru, ci şi un artist în stăpânirea lui. Importanţa remarcabilă a personalităţii, căreia este dedicat omagiul, precum şi valoarea în sine a acestuia, constitue — credem — o îndreptăţire de ajuns, pentru a schiţa în câteva linii cuprinsul broşurei. Evocând In amintirea filologilor figura măiestrului stins, dl Densușianu espiică ceea-ce-’l îndeamnă cu deosebire să-’i înscrie numele în fruntea omagiului seus »Cultiv împreună cu ascultăto- rii mei dela universitate o specialitate, care leagă învăţământul nostru superior de cele din alte părţi, este o datorie să probăm această solidaritate intelectuală cu străinătatea, să arătăm, că ceea ce se , întâmplă in lumea ştientifică de acolo ne interesează, că perderi pe care le încearcă ne ating, că nume care o ilustrează sfint cunoscute şi apreciate şi la noi«. După Introducerea aceasta ni se face o biografie succintă a lui Gaston Paris şi o dare de seamă, pe cât de completă, pe atât da concentrată, asupra activităţii lui ştientifica uimitor de bogate. Intr’un chip luminos, cu siguranţa proprie specialistului, dl Densuşianu arată importanţa epocală a măiestrului francez în filologia romanică, rolul sau regenerator pentru ştiinţa franceza şi indrumarea nouă, pe care a dat-o el stu- diului limbei şi literaturii franceza. Meritele lui Gaston Paris pentru această din urmă sfint nepreţuite. El a des- gropat din mormintele uitării o sumă de texte vechi de literatură franţuzească; le-a publicat in ediţii critice; le-a analisat şi le a cumpănit cu rigoarea savantului obiectiv; le a stabilit calităţile şi - sfărmet în acelaş timp legendele şovi- j niste despre valoarea lor superioară ori- j căror popol’opere ala literaturii univer- j ■ale; în sfîrşit le-a răspândit prin edţii şi studii de toată frumseţea. Cu multă pătrundere relevă dl Densuşianu şi momentele etice înalte, cari au călăuzit fără abatere Întreaga rampă a marelui filolog, oare »n’a urmărit în toată activitatea lui decât căutarea adevărului, recunoaşterea lui«. »In iubirea de adevăr, in cultul pentru ştiinţă Gaston Paris — zice autorul — vedea întărirea sufletelor noastre, o religiune pentru cei care cer să creadă şi să se jertfească pentru ceva«. El spunea cu o convingere adâncâ următoarele: »Trebue ca o educaţie mai bine înţeleasă să redea sufletelor acea unitate, pe care evul mediu le-o asigura în biserică şi care nu se poate reconstitui astăzi decât ia ştiinţă«. Însufleţit deasemenea principii, profetul cald al ştiinţei ne adresa nouă Românilor, cu ocasia unei dări de seamă de la 1878 asupra cărţii lui lung »Römer und Romanen«, următoarele cuvinte înţelepte: «Românii vor da un exemplu bărbitesc şi o mai bună probă despre conştiinţa lor naţională, când ei vor studia şi vor propovădui istoria lor departe de toate prejudecăţile şi de toate ilustunile unei alte vremi, şi când vor căuta garanţia viitorului lor în inteligenţa presantului fi nit în esaltaţia deşartă a unui trecut fictiv. El singur ne-a dat o pildă de modul cum trebue judecat trecutul, evitând a căde mesageraţiile de mai înainte privitoare la valoarea vechii literaturi francez,* tot ei însă revendica acesteia drepturile ei necontestata de iniţiatoare în mişcarea literară contemporană. »Astfel îşi înalţă un savant ţeara, colabore£Ză la opera comună de ridicare a poporului lui în istoria omonimei«, — eselama cu bună dreptate dl Densuşianu: «Dacă ştiinţa — continuă autorul omagiului — împrăştie unele ilusiuni, înlătură titluri falsa, doboară idoli mincinoşi, dezgroapă In schimb bogăţii cu care să ne fălim, ridică altare noue la care să ne inchiniim şi să ne întărim conştiinţa naţională«. Ideia aceasta a regenerării conştiinţei naţionale II conducea pe Gaston Paris in munca sa de poporalisare a vechii literaturi franceze. »Sentimentul naţional — credea el — are nevoie astăzi ca toate celelalte sentimente, să fie înoit şi lărgit, sprijinindu-se pe cercetările ştiinţifice«. Dl Densuşianu ne spune, că »în lecţiunile sale căuta mereu, prin cercetarea trecutului, să lumineze sentimentul naţional, să arate ce datoreze Francezii de azi strămoşilor lor şi pe învăţături pot lua dela ei«. Dar’ nemuritorul filolog ’şi-a îndreptat agerimea spiritului şi asupra literaturei moderne; studiile sale despre Mistral şi Sully Prudhomme sfint mărgăritare ale criticei literare franceze, iare părerile sale asupra cosmopolitismului şi naţionalismului in literatură, cari stabileau şi necesitatea individualităţii naţionale şi nevoia lărgirii acesteia prin contactul cu marile curente umanitare din literatura universală, d esprimă adevăruri de aur. Terminăm, mulţumind dlui Denau, şi nu pentru omagiul seu, pentru care ştiinţa română Ii datoreşte recunoştiinţă, căci este nu numai omagiul unui savant, ci închinarea filologiei române In faţa memoriei neîntrecutului măestru francez. luan Mcurlu. —gBHHSE— Sibiiu, 13 Aprilie n. 19 3. Camerele României vor fi convocate în sesiune extra-ordinară imediat după 10 Maiu. Sunt 15 proiecte de legi, care urmează să fi* votate. Körber și Ungaria. Intr’un interview acordat unui redactor dela »N. Wiener Journal« cu privire la raportul Austriei față de» Ungaria a zis Körber următoarele: ».. .Ca ministru president austriac am stăruit dela inceput înspre ţinta de a ne asigura in raportul faţă de Ungaria o posiţie egal îndreptăţită. Eu am luptat numai pentru dreptul Austriei şi pentru-ca să-şi ajungă posiţia şi influenţe, ce ni se cuvine In monarchie. Parlamentul nostru se află in faţa hotărârii momentuoase de a ajuta străduinţelor mele la un succes practic«. Partidul liberal şi indemnitatea. Presidenten partidului liberal a trimis un circular prin care îndatorează pe lefi membrii partidului ca începind din 16 a lunei, prima zi, când «0 încep» în dietă pertractarea indemnity ului fără întrerupere se remână până la sfîrşit în Budapesta şi în fiecare zi se iee parte la şedinţele dietei. Dl Podmanicky îşi regulează garda în vederea luptei ce se va desfăşura in parlament. La situaţia din Macedonia, »Politische Corresponded« primeşte din Salonic, şi din sorginte demnă de credinţă, o scrisoare In privinţa situaţiunei din Macedonia. Scrisoarea în chestiune espune că informaţiunile publicate în străinătate, mai ales în Francia şi Anglia, in privinţa caracterului mişcărei macedonene, ■fint cele mai multe eronate. Această mişcare nu reflectă curentul poporal, căci elementele bulgare, chiar acele, cari participă la mişcarea revoluţionară, nu formează decăt o infimă minoritate din întreaga poporaţiune. Promotorii mişcării revoluţionare, mai zice scrisoarea, nu urmăresc Îmbunătăţirea progresivă a soartei creştinilor din Turcia, dar’ ei se încearcă de a provoca, prin mijloace anarchice, o revoluţiune politică, cu toate-că nici printre Bulgari, Sârbi, printre Greci şi alte elemente locale, nu esistă vreo ferbcere, care ar constitui condiţiunea prealabilă a unei asemenea revoluții. SZÉLI. LA VIENA. „Kel. Ért.“ tonfirmi știrea datk fi de noi, «k Széli va merge îndală dupft nerbfttorl la Viena. Széli va face raport M. Sale despre situa(lație, îneft înainte de a se intruni dieta» Serviciul militar de doi ani. Despre isprăvile miniștrilor maghiari din ultima călătorie la Viena incep să străbată In public unele ştiri. Mai multe ziare liberale susţin, că ministrul Fejérváry a fost la Viena ca să pregătească proieptele in causa serviciului militar bienal. Pentru acest scop au petrecut în Viena şi referenţii militari. Gereurile competente afirmă, că ministrul Fejérváry încă înainte de terminul statolii va fi in posiţie să presente dietei proiectele militare. Serviciul militar bienal, după cum se vede, va deveni faptă, împăratul Wilhelm la Paris. Este ştiut, că împăratul Wilhelm a fost de curend la Copenhaga. De aici să comunică acum ziarului »Daily Mail«, că împăratul Wilhelm al Germaniei are de gând să se ducă să visiteze la Paris pe Loubet, preşedintele republicei franceze. Ştirea are lipsă de confirmare. În chestia obstrucţiei. Semioficiosul »Pol Cor.* din Viena, arătând că oraşele şi comitatele au început să fee poziţie în contra obstrucţiunii, constată că camerele comerciale şi diferitele corporaţiuni economice, simţind mai tare paguba economică a obstrucţiunii, incrr fiat foarte amărite in contra opoziţiei Oamenii chibzuiţi arată cum pe timpul ocupaţiunii Bosniei atât In ţeară Nr. 61 I cât şi in parlament oposiţia s’a arătat cu mult mai perseverantă şi totuşi nimenea nu s’a gândit ca să atace prin obstrucţiune budgetul provisoriu al urgisitului cabinet al lui Tisza. Nici pe timpul lui Wekarle, când oposiţia era în contra proiectelor politico-bisericeşti, nimănuia nui-a dat prin gând să se opună provisorului, pentru ca Wekerle să nu poată esecuta acele legi. Acum,însă opoziţia face mai mare caz din scopurile sale de partid decât din constituţie şi prin aceasta oposiţia ca partid constituţional ’şi-a perdut rola ce o avea in ţeară. Geea-ce voeşte oposiţia nu se poate obţine pe cale constituţională. Această convingere începe acum să străbată in toate straturile poporaţiunii şi o determină la acţiune în contra obstrucţiunii. ________ Procesul „Cărţii de aur". — Recursul de nulitate. — Procesul intentat dlui T. V. Păcăfian pentru volumul prim al »Cărţii de aur* încă nu e finalisat. Actele ae află la înalta Gurie, (partea de caaaţie), care Incă n’a ajuna să-’şi apună ultimul cuvânt. Se va pronunţa Inaă in curând, — după-cum sintem informaţi, şi sperăm, că se va pronunţa amăsurat dreptului şi dreptăţii. La tot pasul, înalta Gurie nu va pută trece prea uşor peste recursul de nulitate. Înaintat din partea domnului Păcătianu contra sentinţei de condamnare adusă din partea judecătoriei din Cluj, care sentinţă, in motivarea ei, nu e altceva decât un act de achitare pentru acusat. In sentinţa aa tribunalul regesc din Gluj zice anume, că a trebuit ai croiască pedeapsă uşoară pe seama acusatului, din motivul, că nu i-a putut fi răsturnată soțiaa cu care s’a apărat, că: »atunci când a publicat proclamaţia şi vorbirea lui Bărnuţiu, — scrisă şi rostită înainte de a fi fost sancţionată legea despre uniune, — şi le-a comentat pe amândouă a fost de acea credinţă greşită, că acestea se refer la legi incă neîntrate în vigoare«; şi din motivul, că »conform apărării nerăsturnate, peste tot datele cuprinse în pasagele incriminate au fost publicate mai nainte, în asemenea textuare, în alte opuri retorice, nepedepsite«. Ei bine, o astfel de motivare nu e alta decât constatarea din partea judecătoriei, ori autorul »Cărţii de aur« nu