Tribuna, 1928 -1929 (Anul 1, nr. 1-45)
1928-04-08 / nr. 1
Nr. 1. Chiar mercurul (argintul viu) aşezat într’un vas cu aer lichid s’a petrificat. Aerul lichid e un explozibil puternic, de 11 ori mai tare ca dinamita. Această experienţă s’a făcut cu nişte vată inhibată în aer lichid, care fiind pusă în contact cu focul a făcut explozie. Aerul lichid se întrebuinţează ca explozibil şi în minele noastre de cărbuni de la Lupeni şi Petroşani, unde se prepară pe cale industrială. In timpul experienţelor publicul asistent cu răsuflarea reţinută privea la conferenţiar, care cu sânge rece dădea explicaţii, deşi experienţele sunt foarte periculoase. Pentru publicul sibian reprezentat prin tot ce are mai select, cele trei conferințe ale dlui prof. Dr. E. Severin au fost adevărate ore de sărbătoare sufletească. Publicul a ovaţionat îndelung pe conferenţiar prin aplauze furtunoase. Cu această ocazie suntem datori să aducem mulţumirile noastre dlui Gen. Găvănescul Comand. Corpului VII Arm. care a invitat pe conferenţiar să ne procure această sărbătoare. Sacrificiile materiale făcute de dl prof. Dr. E. Severin cu cheltuelile voiajului său, precum şi a celor doi asistenţi ne arată pe adevăratul savant, care sacrifică totul pe altarul culturii, iar dl General Găvănescul a dat dovadă că armata română — ca şi legiunile romane odinioară în Dacia — e şi un factor de cultură şi civilizaţie, care ne va asigura viitorul neamului. N. C. D. TRIBUNA In atenţia Dlui Ministru al Instrucţiunii. La şcoala secundară de fete din Sălişte e o adevărată anarhie. Autorul acestei situaţii nenorocite este inspectorul şcolar şef Ioan Bratu din Sibiu, fapt pe care-l vom dovedi în cele ce urmează: Odată cu preluarea imperiului (1919) direcţia şcolilor secundare de boieri şi fete din Sălişte a fost încredinţată dlui profesor Lăpădat, care a condus ambele şcoli până în 1923, când s’a divizat şi s’a conformat art. 7 din legea învăţământului secundar, care nu permite ca una şi aceeaş persoană să fie director la două şcoli. Cu această ocaziune a fost numită ca directoare d-şoara Aurelia Banciu, care a condus cu mult tact şi pricepere această şcoală până în 22 Septemvrie 1927. Dovada corectitudinei şi priceperei dşoarei directoare A. Banciu se face prin trei procese verbale şi anume: 1) . Procesul verbal din 4 Iunie 1924. 2) . Procesul-verbal al dlui controlor Bitea din 28 Sept. 1925 prin care se constată că toată arhiva, agendele financiare și administrative sunt în regulă. 3) Procesul-verbal al dlui inspector-șef Bratu din 13 Decemvrie 1926, prin care se constată: progres, disciplină, ordine etc. Ce s’a întâmplat însă? Dl Inspector şef Bratu din motive suspecte prin raportul său Nr. 15490/927 se resgândeşte şi se contrazice pe el însuşi zicând între altele despre dşoara dir. Banciu: „O prea tânără profesoară, fără experienţă şi fără conştienciozitatea reclamată de acest post“. Cum de inspector şef Bratu după 4 ani de conducere corectă, ordine, disciplină, progres etc. deodată constaţi că directoarea e prea tânără, fără experienţă şi ceva mai mult fără constienciozitate ?... In acelaşi raport propune: „ca directoare mai potrivită în persoana dnei Virginia Bellu, femee mai în vârstă şi mai cu experienţă“. La sfârşitul aceluiaşi raport Nr. 15490/927 zice: „dşoara Banciu prea puţin se interesează de şcoală şi lipseşte des fără să anunţe autorităţile superioare“. Dl inspector Bratu dovedeşte că e un mare meşter de „Uite popa nu e popa“ după cum îi dictează interesele personale şi ale ciracilor săi. Raportul insp.-şef Bratu e de rea credinţă, unde spune că dşoara directoare Banciu lipseşte des, fără să anunţe autorităţile superioare, căci dşoara Banciu în tot timpul celor 4 ani cât a fost directoarea acelei şcoli, a lipsit o singură dată, timp de 4 zile, dela 7—11 Februarie 1927, în interes familiar cu aprobarea Nr. 32914/927 a Min. Instrucţiunii. Desfidem pe dl Bratu a mai face vre-o dovadă că dşoara Banciu a mai lipsit vre-o dată. Ministerul însă s’a grăbit să aprobe raportul insp. Bratu şi a denumit ca directoară pe dna V. Bellu. Comitetul şcolar luând cunoştinţă de înlocuirea dşoarei Banciu s’a revoltat încheind procesul verbal din 9 Noemvrie 1927, aducând elogii fostei directoare şi contestând temeinicia acuzelor ce i s’au adus! O lecție pentru insp. Bratu. Dşoara Banciu pe drept cuvânt indignată a cerut lămuriri Ministerului pentru ce a fost înlocuită şi n’a predat imediat direcţiunea, iar drept răspuns Ministerul în urma sugestiilor dlui Bratu a pedepsit-o cu avertisment. Să vedem acum activitatea Dnei Bellu, noua directoară, protejata dlui Bratu. Dela 15 Oct. până la Crăciun, timp de 65 zile nu s’a făcut în cl. IV decât o jumătate de lecție, căci dna Bellu venea târziu la ore, își aducea ceaiul în clasă, consumându-l în fața elevelor, făcând politică și acuzând pe Ardeleni că sunt mămăligari, spunându-le că ea nu mănâncă decât pui şi a venit la Sălişte să dea dovadă de cultură şi muncă (vorba vine). Obligă pe eleve să-i aducă găini, ouă, şi bomboane! Din banii şcoalei şi-a cumpărat veselă. Culmea e că această cină directoară conştiincioasă şi-a făcut din 15 Oct. până la Crăciun 3 zile libere pe săptămână pe cari le petrecea în Sibiu, iar dela Crăciun (culmea conştiinciozităţii) nici n’a mai dat pe la şcoală, iar azi şcoala care a avut o directoare model, după cum spunea însăşi insp. Bratu prin procesulverbal din 13 Dec. 1926, tot în urma uneltirilor sale şi a necredinţei sale în serviciu, a rămas fără directoară, căci Dna Bellu petrece acum prin Slatina, fiind în acelaş timp şi directoară pe hârtie la Sălişte! Aceasta este opera insp. Bratu. Nu crede dl Ministru al Instrucţiuni că ar fi momentul să ordone o anchetă severă la această şcoală şi la Inspectoratul IV Sibiu şi să mai taie din ghiarele acestui satrap şcolar, care şi-a ridicat în contra sa aproape întreg corpul profesoral de sub jurisdicţia inspectoratului său!? Pe Sibienii, cari îl cunosc pe insp. Bratu nu-i mai miră faptul că işi schimbă părerile şi credinţele politice după cum îşi schimbă cămăşile, fiind când naţionalist, când averescan sau liberal — dela înfăptuirea României mari — căci înainte de urnire era: Brâlyu Iancsi, profesor la Kecskemét — propagandist cultural al Ungariei milenare, favoritul lui Apponyi cu veleități de a deveni succesorul lui Sigieszky! Dar despre acestea și altele vom vorbi cu altă ocaziune. Dr. Catrina. Din mila lui Dzeu, voinţa şi interesul conducătorilor acestei blagoslovite ţări s’a înfiinţat Creditul Industrial. Scopul acestei instituţii e să ajute cu procente mici ’ industria naţională în aceste timpuri de excesivă criză financiară. Roadele activităţii insp. veterinar Schoppeit. Fostul insp. veterinar Heinrich Schoppeit, cel de tristă memorie pentru populaţia judeţului Sibiu a fost pus la pensie iar în ziua de 5 Aprilie a predat serviciul. Pentru noi şi populaţia judeţului căruia nu-i mai poate porunci, fostul insp. Schoppeit e ca şi mort, inexistent. Deşi proverbul spune: „De mor fi nimic rău, dacă nu poţi vorbi de bine“, totuşi suntem datori a descrie din multele nenorgerii ce ne-a adus acest om, cel pujin una. In Sibiu era o firmă „Mastag“ întreprindere pentru îngrăşatul porcilor şi vitelor cornute, sub direcţia dlui Heinrich Benedek. Această firmă îngrăşa anual mii de porci şi vite cornute, trimiţându-i la export şi rulând zeci de milioane anual. Innsp. Schoppert prin luna ianuarie a. c. avea interesul ca un transport de vre’o 750 porci să nu poată fi exportat. Acest fapt a atras firma într’o pagubă de milioane. Consecința e că firma lichidează, vre’o 10 români cari aveau existența asigurată, au rămas pe drumuri, exportul se va resimți, statul nu va mai încasa impozite, ba ceva mai mult firma „Mastag“ pretinde despăgubiri de la Stat, al cărui reprezentat era insp. Schoppeit. Una din roadele muncii sale! Ce zice Ministerul de Domenii şi foştii protectori ai fostului insp. Schoppeit ? Economist. Pag. 3. S’au ajutat diferite întreprinderi aşa zise naţionale — dar în adevăratul înţeles minoritare — căci industriaşii români au fost sistematic refuzaţi. Totul e în funcţie de protecţie la puternicii zilei şi sperţul, întreprinderile minoritare, cari au fost finanţate de Creditul Industrial, nesocotesc interesele naţionale şi drept recunoştinţă pentru ajutorul primit boicotează sistematic tot ce e românesc — ca putere de muncă, funcţionar şi lucrător — aducând din străinătate funcţionari şi lucrători sub paravanul că sunt specialişti. Oare românul a devenit din harnic ce era — înainte de război — leneş şi prost după războiu? Nici de funcţionar de birou şi simplu salahor nu mai e bun ? E chiar prea bun, dar singurul cusur ce-l are, e faptul că e Valah! O mică anchetă la întreprinderile minoritare din partea celor în drept şi se va dovedi afirmaţiunile noastre! Ne cerşesc parale şi după ce le dăm ne înjură! Ar trebui ca fiecare întreprindere care a primit credit industrial, să fie impusă a elimina străinii supuşi ai altor ţări şi a angaja cetăţeni români. IND.