Tribuna, octombrie 1931 (Anul 4, nr. 22-25)
1931-10-04 / nr. 22
Pag. 2 ora 11: 3. Participare în corpore la sfinţirea In sf. Catedrală a drapelului Soc. Restauratorilor, cârciumarilor şi hotelierilor români din judeţul Sibiu. 4. Masă comună cu repr. societăţilor invitate. Societăţile româneşti de co■nersanţi, meseriaşi şi agricultori sunt rugate a participa cu drapelele lor. Aceasta in deosebi pentru a onora astfel tinăra sa u 99 Pujini vor fi în „Margine“, cari să nu l cunoască pe acest atare specialist în tot felul de afaceri ca „bancă - petrol -cereale spirt - cârciumă - cherestea , intervenţii politice ş. a.“ După haine judecate se zice, Domnul Nistor, dar după suflatul câinesc şi creeru-i de găină „Babu Ion“, iar mai anii trecuţi un ziar din Bucureşti , botezase ,,Fiscu“, cum ai zice unui bou blând, Visa. In zilele acestea „Banca Ajutorul“ din Şeica mare îşi t‘ie adunarea g-Ut în comuna „Vale“ nu doară că prin aceasta ser simboliza destinaţia, data depunerilor — ci fiindcă pricepuţii înfinnţători ai Băncii în marea lor concepţie financiară concentrată în creerul de găină a lui Nistor au aflat de bine ca să hotărască sediul operaţiilor in Ssica-Mare, Consiliul de administraţie în Sibiu, iar Adunarea gală în Vele. Cum în ordinea de zi“ a adunării generale este fixată şi „dimisia dlui Ioan Nistor“ mi se pare suspectă această dimisie, mai ales atunci, când azi în lupta de existenţă tot individul cruţă să fie „numit“ iar nu demisionat şi mai ales din fruntea unei băncii. Vrând nevrând te întrebi deci, ce l-o fi îndemnat pe di Nistor să părăsească cuibul atât de cald, ce l-a săturat aproape un sfert de veac cu înbelșugare invidiată de mulți muritori de rând? Dar curiozitatea noastră gazetărească este ușor satisfăcută dacă învârtindu-se nițel într'o zi de mărturie mai ales prin TârgulHânului ori Piaţa Mare — când la tot pasul dat de oameni informatori preţioşi tirani români de pe Săcaş-Vedea Bun-Visa cari în răspunsul lor îţi pot oferi toată ticăloşia ce s‘a făcut cu ei ca „Wechiele duble* — dobândă calculată greşit cambii fără acoperire ş. a. operaţii pe cari le-a vânturat timp de 25 ani fără ruşine şi frică de Dumnezeu — acest domn Nistor. Dar plângerile lor sunt „floare la ureche» pe lângă operaţiile In stil mare săvârşite în tovărăşie cu Wachsmann (800.000), Schuster (400.000) Deppner (500.000) Lewy(1.500.000) Geleriu (400.000 Oprea Greavu (700.000) ş. a.— cari şi-au perpetuat memoria prin cambiile fără acoperire de milioane cum vedem aici — rămase în cietatea restauratorilor, cârciuraarilor şi hotelierilor şi a însoţi până în faţa sf. altar, drapelul acestei societăţi ce se va sfinţi. Asociaţiunea Comersanţilor şi industriaşilor români din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş; Societatea naţională a comersanţilor şi meseriaşilor patroni din Sibiu; Asociapunea Restauratorilor cârciumarilor şi hotelierilor români din Sibiu şi jur. * 12 portofoliul Băncii • mistuind toate depunerile spre fructificare — rodul cruţărilor de zeci de ani a instituţiilor din jur — şi răsplata binemeritată a năcâjiţilor de emigranţi cari îşi câştigau amorul pâinii asudând sudori de sânge prin „morile“ Americii. Unul din nenumăraţii informatori citaţi la judecătorul de Instrucţie în cauza băncii ajunsă în faliment — iată ce declară: Banca „Ajutorul* din cele ce am constatat, a fost condusă de dl Ioan Nistor — căruia îi plăcea să se intituleze sau mai — bine zis îi plăcea să fie intitulat de la Directorul" acestei bănci — El era totul la acest?» bancă. Și cu toate acestea — după părerea mea, — dl loan Nistor, această ocupajie o considera de laterală, căci ocupafia principală ii era depozitul de benzină, depozitul de spirtoase, magazinul de scânduri în companie cu Emanoil Lewy — şi loagărul în companie cu fraţii Lewy — bodega şi restaurantul. — Pe la Banca „Ajutorul“ de multe ori nu venea cu zilele — căci cele de mai sus îl reclamau. Banca „Ajutorul* — dlui Nistor îi era un sprijin de mare însemnătate. Afacerile de mei si*se făceau nu cu bani numerar ci cu cambii. — Aceste cambii apoi erau reescortate de dl Nistor la Banca Ajutorul pentru cari clientela plătea interese grele. — Aşa că de banca „Ajutorul“ foarte puţină clientelă se putea ajuta De banca „Ajutorul“ se ajuta numai dl Nistor şi acea cu cari dl Nistor făcea afaceri. De aceea și pierderile de la această bancă sunt numai unde dl Nistor e interesat direct după cum se va vedea mai jos : 1. Firma Nistor și Lewy cu joagărul. — Pierderea ce se urcă la suma de Lei 3.600.000.— după care nu s-a mai plătit de 3—4 ani nici un ban interese. 2. Banca „Ajutorul“ mai are o pierdere de cca. 800.000 lei, la un fabricant de spirt. — Această datorie provine de la vinderea porumbului ce aducea dl Nistor pentru săracii comunelor din jur — dar perzând adresa, porumbul se oprea la fabrica de spirt din Mediaș — vânzându-l cu bani grei —primind în schimbul banilor cambii, cari erau reescontate la Banca „ Ajutorul“. Interesele după suma de mai sus nu sunt plătite de cca 4—5 ani. 3. Mai este un împrumut de — de cca 400.000 lei — la Schuster din Mediaș — La acest domn dl Nistor îşi vindea produsul mașinilor de treerat, tot cu cambii căci valora mai bine — cam de asemenea se reescontau de dl Nistor la Banca „Ajutorul“ Nici după acest împrumut nu sunt încessate interesele de cca 4 — 5 ani. 4. Este cazul Dlui Ioan Deppner din Şeica Mare cu o maşină de treerat. Dl Nistor se face părtaş la una din maşinile sale cu Deppner. Maşina e cumpărată cu 260.000 Lei. Pe câte unul deci 130.000 lei spunându-i dlui Deppner că maşina se va plăti ea din câştigurile ce aduce. Dl Nistor dă lui Deppner o „obligaţie“ neumplută ca s-o semneze Deppner şi soţia (acasă) şi un curent. — Dl Nistor pune suma de 260.000 Iei în obligaţie pe urmă şterge peste aceasta şi induce 519.000 Iei şi să reescentează iar la Banca Ajutorul de dl Nistor, fără ca Deppner să fi ridicat un ban. — Dlui Deppner i se înregistrează averea pentru suma de 519.290 lei la 22 febr. 1927. Dl Nistor fără ştirea nimănui cu dela sine putere la 22 Febr. 1929 că dlui Deppner cererea de radiere — fâcându-se şi câteva mii de leispese pe cari le-a suportat tot „Ajutorul“. 5. Un asemenea caz este tot ca o maşină de treerat pe care o vinde dl Nistor lui Geleriu şi soţii din Alămor. Aici încă e o datorie de cca 4oo.ooo lei în obligaţie care încă e reescontată la Banca Ajutorul. După ir,formaţiunile ce ie am, cauza e la Tribunal. 6. Mai este o datorie a cumnatului Dlui Nistor — Greavu din Roşia — de cea zoooootei pe cari susnumitul nu le-ar recunoaşte că le-ar fi primit şi dl Nistor le-a recunoscut ca alsale. Acestea sunt dintre „marile afaceri“ iar „potlogării“ mărunte le tot pasul. Acest Nistor cocoţat din băiat de prăvălie şi curs seral de ucenici la marea cinste de „Director“ cu priceperea dsale în toate a dat Banca de râpă sistându-şi operaţiunile de un an de zile. Procesul de declarare în faliment a Băncii este în curs, iar dl Nistor abia zilele trecute a fost eliberat „pe cautie“ din închisoarea Tribunalului Târnava-mare unde i se întocmeşte bine mirositorul dosar cu „escrocherii, falsuri, delapidări ş. a. Se zvoneşte că dl Nistor urmăreşte „tragerea pe sfoară“ a Adunării gle prin dimisia ce şi a prezentat şi în consecinţa darea „absolutorului“ pentru felul cum a condus Banca, şi astfel să-şi găsească o uşe de scăpare din ghiarele temniţei ce-l aşteaptă pe bună dreptate după faptele mârşave săvârşite. Ţinem să prevenim această adunare gre să nu se lase influienţată de rugămintea şi „onoarea lui şi nici de „garanţia“ pe care o îmbie eşa de uşor preşedintele Consiliului de Administraţie care în unire cu Nistor a fost „Popa“ băncii Ajutorul. Adunarea generală să dea în judecată pe „directorul“ Nistor, chemând în garanţă întreg Consiliul de Administraţie care a neglijat efectuarea de control şi astfel săi silească pe aceşti mari granguri să acopere din averea lor personală - unii au milioane - deficitul băncii. Aceasta e singura cale cinstită pe care va trebui să umble adunarea generală, salvând, mult puţinul, deponenţilor şi în aceleş timp spălând ruşinea ce s-a abătut asupra lor din nepriceperea, ticăloşia vrednicului de puşcărie Ioan Nistor. HOLBAN directorul Băncii „Ajutorul“ din Şeica Mare Vt-tV- •‘VS.VVi 5 • ''-V 14'KW\Vn ,TRÎBU MA“ ‘T'*'-‘r Sub acest titlu ne onorează W. O. cu un articol în „Tageblattul Sibiului la care îi răspundem următoarele : Că aceaşi lipsă de tact, acelaş cinism, care caracterizează întreaga chestiune de la început şi cu acea mentalitate bine cunoscută, care şi-a perdut de mult îndreptăţirea, vrea şi articolul lui W. O. să demonstreze, că presa valachă poate lătra cât îi place, căci ea nu are răsunetul în sufletul cititorului ca oficiosul săsesc. Această diminuare tendenţioasă este iarăşi o armă binecunoscută şi să întrebuinţează, numai fiindcă articolul nostru conţine adevăruri şi expresiunea indignărei publicului românesc din acest Sibiu, căruia arăta dispreţul, anumite cercuri se folosesc de orice ocaziune. Respingem deci şi în numele publicului românesc, care cunoaşte perfect chestiunea orchestrei orăşeşeneşti fără a fi avizat la informaţiunile presei, invectivele ca „nici o stupiditate nu este prea stupidă, nici o ticăloşie prea ticăloasă pentru a nu fi întrebuinţată ca mijloc de agitaţie“ şi declarăm hotărât, că publicul românesc nu este aplicat a primi astfel de injurii numai de dragul ocrotirei unui strein, care mănâncă aici pâinea cetăţenilor şi îşi arogă o poziţie, la care în patria sa nu ar cuteza să se cugete pentru a sfida apoi şi brusca — fără deosebire din W. O. — tot ce se afl aici. Nu intenţionăm o discreditare a „Musikvereinului“, ci voim numai să înceteze odată anumite cercuri de a considera toate instituţiunile oraşului nostru şi cetăţenii drept proprietatea lor particulară. W. O. recunoaşte franco, că dirijorul orhestrei orăşeneşti este dela 1908 şi dirijo al Societăţii „Hermania* şi dela 1923 şi acela a „Musikvereinului. Ce a fost înainte ştim prea bine şi nici nu ne interesează decât prezentul, în care „uniunea personală“ este un fapt aşadar recunoscut. Dar nu corespunde adevărului, că „Hermania“ ar plăti în numerar orice prestaţiune din partea orchestrei. Câte din nenumăratele probe făcuta pentru reprezentaţiile soc. „Hermania“ (opere etc.) au fost remunerate afară de probele generale şi reprezentaţiile? Şi pentru câte din cele probe ale lui „Tannhauser“ cari au avut loc în orele destinate pentru probele orhestrei SĂ w WNÎ Nr. 22