Tribuna, octombrie 1931 (Anul 4, nr. 22-25)

1931-10-04 / nr. 22

Pag. 2 ora 11: 3. Participare în corpore la sfinţirea In sf. Catedrală a dra­pelului Soc. Restauratorilor, câr­­ciumarilor şi hotelierilor români din judeţul Sibiu. 4. Masă comună cu repr. societăţilor invitate. Societăţile româneşti de co­­■nersanţi, meseriaşi şi agricultori sunt rugate a participa cu dra­pelele lor. Aceasta in deosebi pentru a onora astfel tinăra sa­­ u 99 Pujini vor fi în „Margine“, cari să nu l cunoască pe acest atare specialist în tot felul de a­­faceri ca „bancă - petrol -cereale spirt - cârciumă - cherestea , inter­venţii politice ş. a.“ După haine judecat­e­ se zice, Domnul Nistor, dar după suflatul câinesc şi cree­­ru-i de găină „Babu Ion“, iar mai anii trecuţi un ziar din Bu­cureşti , botezase ,,Fiscu“, cum ai zice unui bou blând, Visa. In zilele acestea „Banca A­­jutorul“ din Şeica mare îşi t‘ie adunarea g-Ut în comuna „Vale“ nu doară că prin aceasta s­er simboliza destinaţia, data depu­nerilor — ci fiindcă pricepuţii în­­finnţători ai Băncii în marea lor concepţie financiară concentrată în creerul de găină a lui Nistor au aflat de bine ca să hotărască sediul operaţiilor in Ssica-Mare, Consiliul de administraţie în Sibiu, iar Adunarea gală în Vele. Cum în ordinea de zi“ a adunării generale este fixată şi „dimisia dlui Ioan Nistor“ mi se pare suspectă această dimisie, mai ales atunci, când azi în lupta de existenţă tot individul cruţă să fie „numit“ iar nu demisionat şi mai ales din fruntea unei băncii. Vrând nevrând te întrebi deci, ce l-o fi îndemnat pe di Nistor să părăsească cuibul atât de cald, ce l-a săturat aproape un sfert de veac cu înbelșugare invidiată de mulți muritori de rând? Dar curiozitatea noastră ga­zetărească este ușor satisfăcută dacă învârtindu-se nițel într'o zi de mărturie mai ales prin Târgul­­Hânului ori Piaţa Mare — când la tot pasul dat de oameni in­formatori preţioşi tirani ro­mâni de pe Săcaş-Vedea Bun­-Visa cari în răspunsul lor îţi pot ofe­ri toată ticăloşia ce s‘a făcut cu ei ca „Wechiele duble* — do­bândă calculată greşit cambii fă­ră acoperire ş. a. operaţii pe cari le-a vânturat timp de 25 ani fără ruşine şi frică de Dumnezeu — acest domn Nistor. Dar plângerile lor sunt „floa­re la ureche» pe lângă operaţiile In stil mare săvârşite în tovărăşie cu Wachsmann (800.000), Schus­ter (400.000) Deppner (500.000) Lewy(1.500.000) Geleriu (400.000 Oprea Greavu (700.000) ş. a.— cari şi-au perpetuat memoria prin cambiile fără acoperire de milioa­ne cum vedem aici — rămase în cietate­a restauratorilor, cârciu­­raarilor şi hotelierilor şi a însoţi până în faţa sf. altar, drapelul a­­cestei societăţi ce se va sfinţi. Asociaţiunea Comersanţilor şi industriaşilor români din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş; Societatea naţională a co­­mersanţilor şi meseriaşilor patroni din Sibiu; Asociapunea Restauratorilor cârciumarilor şi hotelierilor români din Sibiu şi jur. * 1­2 portofoliul Băncii • mistuind toate depunerile spre fructificare — ro­dul cruţărilor de zeci de ani a instituţiilor din jur — şi răspla­ta binemeritată a năcâjiţilor de emigranţi cari îşi câştigau amo­­rul pâinii asudând sudori de sân­ge prin „morile“ Americii. Unul din nenumăraţii infor­matori citaţi la judecătorul de Instrucţie în cauza băncii ajunsă în faliment — iată ce declară: Banca „Ajutorul* din cele ce am constatat, a fost condusă de dl Ioan Nistor — căruia îi plăcea să se intituleze sau mai — bine zis îi plăcea să fie inti­tulat de la Directorul" acestei bănci — El era totul la acest?» bancă. Și cu toate acestea — după pă­rerea mea, — dl loan Nistor, a­­ceastă ocupajie o considera de laterală, căci ocupafia principală ii era depozitul de benzină, de­­­pozitul de spirtoase, magazinul de scânduri în companie cu Emano­il Lewy — şi l­oagărul în com­panie cu fraţii Lewy — bodega şi restaurantul. — Pe la Banca „Ajutorul“ de multe­ ori nu venea cu zilele — căci cele de mai sus îl reclamau. Banca „Ajutorul* — dlui Nis­tor îi era un sprijin de mare în­semnătate. Afacerile de mei si*s­­e făceau nu cu bani numerar ci cu cambii. — Aceste cambii apoi erau reescortate de dl Nistor la Banca Ajutorul pentru cari clien­tela plătea interese grele. — Aşa că de banca „Ajutorul“ foarte pu­ţină clientelă se putea ajuta De banca „Ajutorul“ se ajuta numai dl Nistor şi ace­a cu cari dl Nis­tor făcea afaceri. De aceea și pierderile de la această bancă sunt numai unde dl Nistor e interesat direct după cum se va vedea mai jos : 1. Firma Nistor și Lewy cu joagărul. — Pierderea ce se ur­că la suma de Lei 3.600.000.— după care nu s-a mai plătit de 3—4 ani nici un ban interese. 2. Banca „Ajutorul“ mai are o pierdere de cca. 800.000 lei, la un fabricant de spirt. — Această datorie provine de la vinderea po­rumbului ce aducea dl Nistor pentru săracii comunelor din jur — dar perzând adresa, porumbul se oprea la fabrica de spirt din Mediaș — vânzând­u-l cu bani grei —primind în schimbul bani­lor cambii, cari erau reescontate la Banca „ Ajutorul“. Interesele du­pă suma de mai sus nu sunt plă­­ti­te de cca 4—5 ani. 3. Mai este un împrumut de — de cca 400.000 lei — la Schuster din Mediaș — La acest domn dl Nistor îşi vindea produ­sul mașinilor de treerat, tot cu cambii căci valora mai bine — cam­ de asemenea se reescontau de dl Nistor la Banca „Ajutorul“ Nici după acest împrumut nu sunt încessate interesele de cca 4 — 5 ani. 4. Este cazul Dlui Ioan Depp­ner din Şeica Mare cu o ma­­şină de treerat. Dl Nistor se fa­ce părtaş la una din maşinile sale cu Deppner. Maşina e cum­părată cu 260.000 Lei. Pe câte unul deci 130.000 lei spunându-i dlui Deppner că maşina se va plăti ea din câştigurile ce aduce. Dl Nistor dă lui Deppner o „o­­bligaţie“ neumplută ca s-o sem­neze Deppner şi soţia (acasă) şi un curent. — Dl Nistor pune su­ma de 260.000 Iei în obligaţie pe urmă şterge peste aceasta şi in­duce 519.000 Iei şi să reescen­­tează iar la Banca Ajutorul de dl Nistor, fără ca Deppner să fi ridicat un ban. — Dlui Deppner i se înregistrează averea pentru suma de 519.290 lei la 22 febr. 1927. Dl Nistor fără ştirea ni­mănui cu dela sine pu­tere la 22 Febr. 1929 că dlui Deppner ce­rerea de radiere — fâcându-se şi câteva mii de leispese pe cari le-a suportat tot „Ajutorul“. 5. Un asemenea caz este tot ca o maşină de treerat pe care o vinde dl Nistor lui Geleriu şi soţii din Alămor. Aici încă e o dato­rie de cca 4oo.ooo lei în obli­gaţie care încă e reescontată la Banca Ajutorul. După ir,formaţiu­nile ce ie am, cauza e la Tribu­nal. 6. Mai este o datorie a cum­natului Dlui Nistor — Greavu din Roşia — de cea zoooootei pe cari susnumitul nu le-ar recu­noaşte că le-ar fi primit şi dl Nis­tor le-a recunoscut ca a­lsale. Acestea sunt dintre „marile afaceri“ iar „potlogării“ mărunte le tot pasul. Acest Nistor cocoţat din bă­iat de prăvălie şi curs seral de ucenici la marea cinste de „Di­rector“ cu priceperea dsale în toate a dat Banca de râpă sis­­tându-şi operaţiunile de un an de zile. Procesul de declarare în fa­liment a Băncii este în curs, iar dl Nistor abia zilele trecute a fost eliberat „pe cautie“ din închi­soarea Tribunalului Târnava-mare unde i­ se întocmeşte bine miro­sitorul dosar cu „escrocherii, fal­suri, delapidări ş. a. Se zvoneşte că dl Nistor ur­măreşte „tragerea pe sfoară“ a Adunării gle prin dimisia ce şi a prezentat şi în consecinţa darea „absolutorului“ pentru felul cum a condus Banca, şi astfel să-şi gă­sească o uşe de scăpare din ghiarele temniţei ce-l aşteaptă pe bună dreptate după faptele mâr­­şave săvârşite. Ţinem să prevenim această adunare gre să nu se lase influ­­ienţată de rugămintea şi „onoarea lui şi nici de „garanţia“ pe care o îmbie eşa de uşor preşedinte­le Consiliului de Administraţie care în unire cu Nistor a fost „Popa“ băncii Ajutorul. Adunarea generală să dea în judecată pe „directorul“ Nis­­tor, chemând în garanţă întreg Consiliul de Administraţie care a neglijat efectuarea de control şi astfel săi silească pe aceşti mari granguri să acopere din a­­verea lor personală - unii au mili­oane - deficitul băncii. Aceasta e singura cale cinstită pe care va trebui să umble adunarea gene­rală, salvând, mult puţinul, depo­nenţilor şi în aceleş timp spălând ruşinea ce s-a abătut asupra lor din nepriceperea, ticăloşia vred­nicului de puşcărie Ioan Nistor. HOLBAN directorul Băncii „Ajutorul“ din Şeica Mare V­t-tV- •‘VS.VVi 5 • ''-V 14'KW\Vn ,T­R­Î­B­U MA“ ‘T'*'-‘r Sub acest titlu ne onorează W. O. cu un articol în „Tageblattul Si­biului la care îi răspundem următoa­rele : Că aceaşi lipsă de tact, acelaş cinism, care caracterizează întreaga chestiune de la început şi cu acea mentalitate bine cunoscută, care şi-a perdut de mult îndreptăţirea, vrea şi articolul lui W. O. să demonstreze, că presa valachă poate lătra cât îi place, căci ea nu are răsunetul în su­fletul cititorului ca oficiosul săsesc. Această diminuare tendenţioasă este iarăşi o armă binecunoscută şi să întrebuinţează, numai fiindcă arti­colul nostru conţine adevăruri şi ex­­presiunea indignărei publicului româ­nesc din acest Sibiu, cărui­a arăta dispreţul, anumite cercuri se folosesc de orice ocaziune. Respingem deci şi în numele publicului românesc, care cunoaşte perfect chestiunea orchestrei orăşe­­şeneşti fără a fi avizat la informaţiu­­nile presei, invectivele ca „nici o stu­piditate nu este prea stupidă, nici o ticăloşie prea ticăloasă pentru a nu fi întrebuinţată ca mijloc de agitaţie“ şi declarăm hotărât, că publicul ro­mânesc nu este aplicat a primi ast­fel de injurii numai de dragul ocro­tirei unui strein, care mănâncă aici pâinea cetăţenilor şi îşi arogă o po­ziţie, la care în patria sa nu ar cute­­za să se cugete pentru a sfida apoi şi brusca — fără deosebire din W. O. — tot ce se af­l aici. Nu intenţionăm o discreditare a „Musikvereinului“, ci voim numai să înceteze odată anumite cercuri de a considera toate instituţiunile oraşului nostru şi cetăţenii drept proprietatea lor particulară. W. O. recunoaşte franco, că di­rijorul orhestrei orăşeneşti este dela 1908 şi dirijo al Societăţii „Hermania* şi dela 1923 şi acela a „Musikverein­­ului. Ce a fost înainte ştim prea bine şi nici nu ne interesează decât pre­zentul, în care „uniunea personală“ este un fapt aşadar recunoscut. Dar nu corespunde adevărului, că „Hermania“ ar plăti în numerar orice prestaţiune din partea orchestrei. Câte din nenumăratele probe făcuta pentru reprezentaţiile soc. „Hermania“ (opere etc.) au fost remunerate afară de pro­bele generale şi reprezentaţiile? Şi pentru câte din cele probe ale lui „Tannhauser“ cari au avut loc în o­­rele destinate pentru probele orhestrei SĂ w WNÎ Nr. 22

Next