Tribuna, mai 1932 (Anul 5, nr. 13-16)
1932-05-01 / nr. 13
ANUL V, Nr. 13 DUMINECA 1 MARI 1932. Preţul unui exemplar 3 lei. In lupta noastră, sfânt naţională, noi nu avem de pierdut decât lanţurile necinstei şi jugul hoţiilor. ROMULUS DAMIAN Organ Naţional-Socialist pentru Ardeal numsm Redacţia şi Administraţia : SIBIU, Str. AVRAM IANCU No. 35 Director: NICOLAE C. DROC Anunțuri: Sandul nr 7.50 Lei, în pagina de text 3.50 Lei. ..saltă şi te bucură că mărirea Domnului peste tinea strălucit.... Ziua cea sfântă, ziua cea mare, ziua bucuriei noastre creştineşti ne stăpâneşte întreaga noastră fiinţă, dăruindu-ne momentele cele mai desăvârşite ale reculegerii noastre sufleteşti... Lespedea sub care s-a îngropat Cel nevinovat, s'a prăvălit depe mormânt şi străjerii ce l-au păzit au căzut cu faţa la pământ, orbiţi fiind de strălucirea Dumnezeieşti învieri, a Aceluia ce a fost răstignit pe crucea suferinţii. Ochii sufletului nostru — împăerjeniţi în zilele suferinţii Mântuitorului — astăzi se luminează, încălziţi fiind de Duchul desăvârşitei învieri, iar glasurile noastre cântă cântări de bucurie. Crucea răstignirii stropită de sânge strâjneşte pe înălţimile Golgotei şi sub ea se înmormânteză păcatele noastre de cari curăţiţi fiind, ne înălţăm curaţi la suflet alături cu Acela care cu preţul sângelui nevinovat ne-a adus răscumpărarea vecinică. Astăzi Ierusalimul saltă şi se bucură că mărirea Domnului peste el a strălucit, iar Fecioarele mânecând de dimineaţă cu lacrimi de bucurie vestesc Învierea din morţi a lui Hristos. Această este ziua Domnului în care toţi cei ce - au însoţt în ceasurile grele, se bucură alăturea de cetele îngereşti, prăsnuind la ospăţul cel mare al învierii Astăzi întunecimile mormintelor se preschimbă în lumina învierii, iar cei întemniţaţi se vor împărtăşi cu mult aşteptata zi a liberării sufleteşti In cari ispitele păcatelor i-au încătuşat. In bordeiele celor obidiţi ziua Învierii va aduce bucuria prasnicului luminat, presărând pacea şi miresmele dumnezeieştei minuni. Astăzi haina păcatului să o lăpâdăm, îmbrăcându-ne în veşmintele spălate în apele învierii celei de a treia zi. Astăzi să ne încălzim sufletele şi să ne înălţăm inimile spre acela ce cu mărire şade de-a dreapta Tatălui, păstoreşte cu blândeţea cuvântului şi ne poartă sub a sta ocrotire, pe valurile acestor vremuri furtunoase. In acete vremuri de deşertăciuni lumeşti, fiinţa noastră să-şi găsească adăpostul sub braţul Aceluia ce-a călcat moartea şi păcatul l-a surpat pentru isbăvirea noastră. Să cădem la picioarele Mântuitorului şi cu lacrimi de pocăinţă să-i cerem iertarea păcatelor şi fărădelegilor noastre, pentru a căror mulţime a suferit bătăi, înjurături şi cununa de spini pe fruntea Lui Aenină, a urcat calvarul pe Golgota, unde de pe crucea răstignirii se mai ruga pentru iertarea acelora fără de lege. Astăzi unul fieştecare să bem din apa Învierii, pentru înoirea întregei noastre fiinţe, ca astfel împărtăşiţi fiind, să putem urma pe căile adevăratei fericiri. Toţi cei ce vor urma pe Hrists pănă la sfârşitul vieţii, vor dobândi fericirea veşnică. Ncolae Nicoară-Dobărceanu Să se ştie latre noi „ Naţional-Socialişti “ şi Social - democraţi, — socialiştii internaţionali, sau Marxiştii după şcoala jidovului Carl Marx, pe care cu numele adevăraţii cheamă , Marcus Mardoşai, — este o deosebire ca între cer şi pământ. Social-democraţii, — socialiştii internaţionali sau Marxiştii nu au patrie, nu au credinţă naţională, nu au Dumnezeu, nu au biserică, nu au şcoală naţională, pentru că nici conducătorii lor spirituali nu le au. Socialdemocraţii sunt contra Regelui contra armatei şi contra hotarelor naţionale ale României. Ei sunt internaţionali pentru că şi conducătorii lor sunt internaţionali, şi patria lor e acolo unde pot să facă „gheşelturi“ pe spatele creştinilor, pe spatele muncitorilor, cari cred in învăţăturile lor mincinoase şi păgubitoare muncitorilor, dar bune şi folositoare conducătorilor lor, cari în loc să muncească şi ei din greu îi îmbată cu tot felul de idei încurcate pentru că numai întunecându-le mintea îi poate mulge. Dacă muncitorii români, prin care noi înţelegem pe toţi cari muncesc cu capul ori cu mâinile, ar fi luminaţi, atunci noi nu am fi ajuns în trista situaţie în care ne găsim, fără bani şi fără putere, pe când străinii de neamul nostru şi ticăloşii sunt plini de bani şi de averi. Noi vrem să-i scoatem din acest rău, pe românii noştri, să-i luminăm cum să fie ei bogaţi şi tari, să- I arătăm că un popor fără Patrie, fără Rege, şi fără hotare naţionale, seamănă cu un orb fără toiag în mână, de care orice copil mic îşi poate bate joc cum vrea. Social- democraţii, socialişti internaţionali sau Marxiştii, au acelaşi program ca şi Comuniştii pentru că ei sunt născuţi de la acelaşi tată, din învăţăturile jidevului Karl Marx. Deosebirea între ei e numai că pe când Comuniştii vreau să ne ia pământurile, casele şi averile noastre strămoşeşti ca puterea. Social- democraţii vreau să ni le ia cu minciuna şi cu înşelăciunea, încetul cu încetul. Iată de ce noi „Naţionalsocialiştii suntem duşmanii lor de moarte, dar duşmani de moarte suntem şi ai tuturor românilor ticăloşi, cari au ajutat pe străini şi pe înstrăinaţi să sărăcească poporul român. Noi suntem Naţionalişti pentru că „naţionalismul“ este şcoala sângelui şi cartea neamului, şi suntem Socialişti fiine şi pentru noi orice problemă socială (nevoie comună) înseamnă o trebuinţă comună, adică pentru binele comun, pentru fericirea poporului, în folosul general de întărire şi de înflorire a ţării noastre, România Românilor. Noi vrem ca pământul, pădurile şi avuţiile României să fie cu adevărat stăpânite de români vrednici de neamul lor. Vrem ca ţăranul român să se bucure după munca sa grea, să câştige el banii cu străinii, cari îi dau preţurile pe cari le vreau ei. Noi vrem ca muncitorii români din fabrici şi din industrie să nu mai fie mulşi de aceiaşi străini cari au banii, cari le plătesc munca cu preţul pe care îl vreau ei, cari dacă vreau le dă de lucru, dacă nu îi aruncă pe uliţi lăsându-i muritori de foame, pentru că tot noi să le dăm bani plătind la dări peste dări, iar fabricanţii străini cari, iau muls să îi poată asmuţi contra noastră contra României, pe care vreau să o prăbuşească. Aceasta ca să se ştie î ROMULUS DAMIAN Unde am ajuns d n una din zilele trecute venind acasă, pe înserate, am fost oprit îa drum, — pe strada Virgil din Bucureşti, — de un învăţător din Bucovina. Scîutândumă politicos, mi-a cerut să-i dau un ajutor bănesc, fiind in Bucureşti de mai multe zile, bătând zi cu zi la uşile ministerului de finanţe, pentru plătirea salariilor în restanţă de luni de zile. Rămânând din cauza promisiunii, că ba azi, ba mâine vor fi plătiţi, fără bani pe străzile Bucureştilor, nevoia şi foamea îi sileşte să-mi ceară un mic ajutor, îmi spunea toate aceste cu vocea prinsă în cleştele durerii, cari strâng sufierul curat şi provoc plânsul sec al inimei. Din lăcrimarea ochilor am constatat că durerea sa era întemeiată, că am în faţa mea un om cinstit, dar chinuit de vitregia hoţiilor ticăloase. Luându-l acasă la mine, Fam ospătat cu ce am avut. Dimineaţa ducândumă cu el la ministerul de finanţe, am întrebat pe respectivul funcţionar de ce este purtat pe drumuri, de ce nu se achită lefurile Învăţătorilor din Bucovina ? Funcţionarul cunoscându-mă de multă vreme, mi-a răspuns că nu are bani, şi dacă ar avea are alte plăţi de făcut, cu mult mai urgente. La observaţiunile mele categorice din vorbă în vorbă, mi-a declarat că mulţi funcţionari publici ai Statului nu sunt plătiţi regulat, fiindcă puternicii zilei manipulează cu banii statului cum vor că sunt sliiţi să ceară sperţuri (bacşişuri) din cauză că nici ei nu sunt plătiţi de luni de zile cum trebue, că nu pot muri de foame cu nevestele şi cu copiii lor. Şi spre a mă convinge, ştiind că eu sunt omul care bate cu pumnul în masă când e vorba de apărarea unui adevăr, mi a arătat un tablou din care am constatat că cele spuse sunt perfect adevărate. M-am dus la un alt funcţionar mai superior, cerând să se facă tot ce se ştie pentru ca învăţătorii respectivi să-şi primească lefurile în restanţă, pentru munca lor nobilă de luminare şi de îndrumare naţională. După discuţii aprinse, din care nu a lipsit calificativul de pungăşii şi de hoţii publice, s-a dat ordin ca aceşti învăţători să fie plătiţi imediat barem pe o lună de zile. Cum eu din motive de tactică nu mă puteam avânta şi în alte discuţii cu acest funcţionar, am plecat cu învăţătorul respectiv după mine. Am plecat cu o nouă scârbă, cu o nouă revoltă