Tribuna, mai 1932 (Anul 5, nr. 13-16)

1932-05-01 / nr. 13

ANUL V, Nr. 13 DUMINECA 1 MARI 1932. Preţul unui exemplar 3 lei. In lupta noastră, sfânt naţională, noi nu avem de pier­dut decât lanţurile necinstei şi jugul hoţiilor. ROMULUS DAMIAN Organ Naţional-Socialist pentru Ardeal numsm Redacţia şi Administraţia : SIBIU, Str. AVRAM IANCU No. 35 Director: NICOLAE C. DROC Anunțuri: Sandul nr 7.50 Lei, în pagina de text 3.50 Lei. ..saltă şi te bucură că mă­­­rirea Domnului peste tine­­a strălucit.... Ziua cea sfântă, ziua cea mare, ziua bucuriei noastre creştineşti ne stăpâneşte întreaga noastră fiinţă, dă­­ruindu-ne momentele cele mai de­săvârşite ale reculegerii noastre su­fleteşti... Lespedea sub care s-a în­gropat Cel nevinovat, s'a prăvălit depe mormânt şi străjerii ce l-au păzit au căzut cu faţa la pământ, orbiţi fiind de strălucirea Dumnezeieşt­i învieri, a Aceluia ce a fost răstignit pe cru­cea suferinţii. Ochii sufletului nostru — împă­­erjeniţi în zilele suferinţii Mântui­torului — astăzi se luminează, încăl­ziţi fiind de Duchul desăvârşitei în­vieri, iar glasurile noastre cântă cân­tări de bucurie. Crucea răstignirii stropită de sânge strâjneşte pe înălţimile Gol­­gotei şi sub ea se înmormânteză pă­catele noastre de cari curăţiţi fiind, ne înălţăm curaţi la suflet alături cu Acela care cu preţul sângelui nevi­novat ne-a adus răscumpărarea veci­­nică. Astăzi Ierusalimul saltă şi se bucură că mărirea Domnului peste el a strălucit, iar Fecioarele mâne­când de dimineaţă cu lacrimi de bu­curie vestesc Învierea din morţi a lui Hristos. Această este ziua Domnului în care toţi cei ce - au însoţt în cea­surile grele, se bucură alăturea de cetele îngereşti, prăsnuind la ospăţul cel mare al învierii Astăzi întunecimile mormintelor se preschimbă în lumina învierii, iar cei întemniţaţi se vor împărtăşi cu mult aşteptata zi a liberării sufleteşti In cari ispitele păcatelor i-au încătu­şat. In bordeiele celor obidiţi ziua Învierii va aduce bucuria prasnicu­­lui luminat, presărând pacea şi mi­resmele dumnezeieştei minuni. Astăzi haina păcatului să o lăpâdăm, îm­­­brăcându-ne în veşmintele spălate în apele învierii celei de a treia zi. Astăzi să ne încălzim sufletele şi să ne înălţăm inimile spre acela ce cu mărire şade de-a dreapta Tată­lui, păstoreşte cu blândeţea cuvântu­lui şi ne poartă sub a sta ocrotire, pe valurile acestor vremuri furtunoa­se. In acete vremuri de deşertă­ciuni lumeşti, fiinţa noastră să-şi gă­sească adăpostul sub braţul Aceluia ce-a călcat moartea şi păcatul l-a surpat pentru isbăvirea noastră. Să cădem la picioarele Mântui­torului şi cu lacrimi de pocăinţă să-i cerem iertarea păcatelor şi fărădele­gilor noastre, pentru a căror mulţime a suferit bătăi, înjurături şi cununa de spini pe fruntea Lui Aenină, a ur­cat calvarul pe Golgota, unde de pe crucea răstignirii se mai ruga pentru iertarea acelora fără de lege. Astăzi unul fieştecare să bem din apa Învierii, pentru înoirea între­­gei noastre fiinţe, ca astfel împărtă­şiţi fiind, să putem urma pe căile adevăratei fericiri. Toţi cei ce vor urma pe Hrist­s pănă la sfârşitul vieţii, vor dobândi fericirea veşnică. Ncolae Nicoară-Dobărceanu Să se ştie­ latre noi „ Naţional-Social­i­­şti “ şi Social - democraţi, — so­cialiştii internaţionali, sau Mar­xiştii după şcoala jidovului Carl Marx, pe care cu numele adevă­raţii cheamă , Marcus Mardoşai, — este o deosebire ca între cer şi pământ. Social-democraţii, — socia­liştii internaţionali sau Marxiştii nu au patrie, nu au credinţă naţională, nu au Dumnezeu, nu au biserică, nu au şcoală naţio­nală, pentru că nici conducătorii lor spirituali nu le au. Social­­democraţii sunt contra Regelui contra armatei şi contra hotare­lor naţionale ale României. Ei sunt internaţionali pentru că şi con­ducătorii lor sunt internaţionali, şi patria lor e acolo unde pot să facă „gheşelturi“ pe spatele creş­tinilor, pe spatele muncitorilor, cari cred in învăţăturile lor min­cinoase şi păgubitoare muncitori­lor, dar bune şi folositoare con­ducătorilor lor, cari în loc să muncească şi ei din greu îi îm­bată cu tot felul de idei încurcate pentru că numai întunecându-le mintea îi poate mulge. Dacă mun­citorii români, prin care noi în­ţelegem pe toţi cari muncesc cu capul ori cu mâinile, ar fi luminaţi, atunci noi nu am fi ajuns în trista situaţie în care ne găsim, fără bani şi fără putere, pe când străinii de neamul nostru şi ticăloşii sunt plini de bani şi de averi. Noi vrem să-i scoa­tem din acest rău, pe românii noştri, să-i luminăm cum să fie ei bogaţi şi tari, să- I­ ară­tăm că un popor fără Patrie, fără Rege, şi fără hotare na­ţionale, seamănă cu un orb fără toiag în mână, de care orice copil mic îşi poate bate joc cum vrea. Social- democraţii, socialişti internaţionali sau Marxiştii, au acelaşi program ca şi Comuniştii pentru că ei sunt născuţi de la a­­celaşi tată, din învăţăturile jide­vului Karl Marx. Deosebirea între ei e numai că pe când Comuniştii vreau să­ ne ia pământurile, ca­sele şi averile noastre strămo­şeşti ca puterea. Social- democraţii vreau să ni le ia cu minciuna şi cu înşelăciunea, încetul cu în­cetul. Iată de ce noi „Naţional­­socialiştii­ suntem duşmanii lor de moarte, dar duşmani de moarte suntem şi ai tutu­ror românilor ticăloşi, cari au ajutat pe străini şi pe înstrăi­naţi să sărăcească poporul român. Noi suntem Naţionalişti pentru că „naţionalismul“ este şcoala sângelui şi cartea neamu­lui, şi suntem Socialişti fiine şi pentru noi orice problemă socială (nevoie comună) înseamnă o trebu­inţă comună, adică pentru binele comun, pentru fericirea poporului, în folosul general de întărire şi de înflorire a ţării noastre, Ro­­mânia­ Românilor. Noi vrem ca pământul, pă­durile şi avuţiile României să fie cu adevărat stăpânite de români vrednici de neamul lor. Vrem ca ţăranul român să se bucure după munca sa grea, să câştige el banii cu străinii, cari îi dau preţurile pe cari le vreau ei. Noi vrem ca muncitorii români din fabrici şi din industrie să nu mai fie mulşi de aceiaşi străini cari au banii, cari le plătesc munca cu preţul pe care îl vreau ei, cari dacă vreau le dă de lucru, dacă nu îi aruncă pe uliţi lăsându-i muritori de foame, pentru că tot noi să le dăm bani plătind la dări peste dări, iar fabricanţii străini cari, ia­u muls să îi poată asmuţi contra noastră contra României, pe care vreau să o prăbuşească. Aceasta ca să se ştie î ROMULUS DAMIAN Unde am ajuns d­ ­n una din zilele trecute ve­nind acasă, pe înserate, am fost oprit îa drum, — pe strada Vir­gil­­ din Bucureşti, — de un în­văţător din Bucovina. Scîutându­­mă politicos, mi-a cerut să-i dau un ajutor bănesc, fiind in Bucu­reşti de mai multe zile, bătând zi cu zi la uşile ministerului de finanţe, pentru plătirea salariilor în restanţă de luni de zile. Rămâ­nând din cauza promisiunii, că ba azi, ba mâine vor fi plătiţi, fă­ră bani pe străzile Bucureştilor, nevoia şi foamea îi sileşte să-mi ceară un mic ajutor, îmi spunea toate aceste cu vocea prinsă în cleştele durerii, cari strâng sufie­rul curat şi provoc plânsul sec al inimei. Din lăcrimarea ochilor am constatat că durerea sa era întemeiată, că am în faţa mea un om cinstit, dar chinuit de vi­tregia hoţiilor ticăloase. Luându-l acasă la mine, Fam ospătat cu ce am avut. Dimineaţa ducându­­mă cu el la ministerul de finanţe, am întrebat pe respectivul func­ţionar de ce este purtat pe dru­muri, de ce nu se achită lefurile Învăţătorilor din Bucovina ? Func­ţionarul cunoscându-mă de multă vreme, mi-a răspuns că nu are bani, şi dacă ar avea are alte plăţi de făcut, cu mult mai urgente. La observaţiunile mele categorice din vorbă în vorbă, mi-a declarat că mulţi funcţionari publici ai Statului nu sunt plătiţi regulat, fiindcă puternicii zilei manipulea­ză cu banii statului cum vor că sunt sliiţi să ceară sperţuri (bac­şişuri) din cauză că nici ei nu sunt plătiţi de luni de zile cum trebue, că nu pot muri de foame cu nevestele şi cu copiii lor. Şi spre a mă convinge, ştiind că eu sunt omul care bate cu pumnul în masă când e vorba de apăra­rea unui adevăr, mi a arătat un tablou din care am constatat că cele spuse sunt perfect adevărate. M-am dus la un alt funcţi­onar mai superior, cerând să se facă tot ce se ştie pentru ca în­văţătorii respectivi să-şi primească lefurile în restanţă, pentru munca lor nobilă de luminare şi de în­drumare naţională. După discuţii aprinse, din care nu a lipsit ca­­lificativul de pungăşii şi de hoţii publice, s-a dat ordin ca aceşti învăţători să fie plătiţi imediat barem pe o lună de zile. Cum eu din motive de tac­tică nu mă puteam avânta şi în alte discuţii cu acest funcţionar, am plecat cu învăţătorul respec­tiv după mine. Am plecat cu o nouă scârbă, cu o nouă revoltă

Next