Tribuna, iunie 1932 (Anul 5, nr. 17-19)

1932-06-05 / nr. 17

Redacţia şi Administraţia : SIBIU, Str. METROPOLIEI No. 29 Director: NICOLAE C. DROC Preţul unui exemplar 3 lei. ROMULUS DAMIAN Organ Mafional-Socialist creştin pentru Ardeal In lupta noastră, sfânt naţională, noi nu avem de pier­­dut decât lanţurile necinstei şi jugul hoţiilor. Anunţuri: Rândul mL 7.50 tei, în pagina de text 3.00 tal. Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor.... Aşa zice poporul, aşa zicem şi noi! Guvernul dlui N. Iorga a plecat, neputând face faţă situaţiei! Istoria se repetă. Am mai avut guverne, ceri au stat şi au piegat cu coada între picioare. Va veni mâine un alt guvern. Indiferent că va veni un guvern de partid, sau un guvern de con­centrare sau uniune naţională. Re­zultatul va fi acelaş. Funcţionar­i şi pensionarii statului vor rămâne tot neplătiţi cu lunile, căci vifo­rul guvern nu va veni cu vagoa­nele de bani ca să-i împartă Ine­dreptăţilor. Va fi aceeaş fale şi aceeaş nenorocire, care ne paşte şi azi. Guvernele cari ne*au con­dus dela război încoace, între alte păcate au avut un mare păcat, acela da sşi îmbogăţi par­tizanii şi au considerat ţara ca o moşie a lor! La fei au fost şi liberalii şi naţional-ţărăniştii şi averescanii. Au avut un sistem greşit ! Până nu se va s­himba sis­temul, nu se va putea îndrepta situaţia României. Ni trebue un guvern în s­­fară de partide, un guvern de mână tare, care să introducă pe­deapsa cu moartea, pentru toţi fraudatorii banului public. Nu mai putem plăti cuponul datoriilor externe şi să lăsăm funcţionarii muritori de foame­. Ne tre­­bue revizuirea şi confiscarea a­­verilor tuturor foştilor demnitari de stat, ceri s‘au îmbogăţit peste noapte. Funcţionarii de stat, ceri n‘au studii şi în speciel femeile şi străinii, trebue daţi afară, fă­când Ioc elementelor bărbăteşti capabile. — Nepotismul şi liche­lismul politic trebue să dispară. Toate aceste boli surd încuibate în partidele politice vechi! Sin-,­gura organizaţie politică, In stare să corespundă azi nevoilor po­porului şi ţării este «Blocul mun­citorilor români naţional socialişti creştin­i* al cărui program este con­form cu interesele poporului şi situaţia de azi a ţării! Poporul nu trebue să se mai încreadă în minciuni, trebue să te deştepte ! Fiţi atenţi !n ceasul el 11 lffik N. C. Droc Abia am început lupta pen­tru întronarea „ordinei, cinstei şi asigurarea pâinei de toate zilele“ pentru români, în ţara lor pro­prie, şi deja unii domni din gu­vern, cari nu văd cu ochi buni aici chiar pe şeful Ier, pe dl pro­fesor Iorga, au început a se ne­linişti. Cauza este că pretutindeni unde mergem, stând de vorbă cu poporul, de la care învăţăm multe şi el învaţă şi mai multe de la noi, cucerim sute şi sute de oameni pentru scopul nostru naţional so­cialist creştin. Am vrut să scriu rândurile aceste pentru „Tribuna“, ziarul nostru oficios pentru Ardeal, încă de acuma 8 zile, din fundul Ba­sarabiei, din Hotin, unde am fost, dar un ordin de la centru m-a gă­sit tocmai când mă aşezam la masa de scris, poruncindu-mi să plec imediat la Vijniţa, în Bu­covina. Executând ordinul primit, acuma având timpul necesar scriu aceste rânduri pentru fraţii mei din Ardealul nebiruitor, şi nemu­ritor. Unor demni din guvern, cari fac parte din Francmasoneria in­­ternaţională, nu le place deloc programul nostru. Ei zic că de ce cerem noi sch­ibarea unor ar­ticole din Constituţia ţării? De ce cerem noi ca pentru viitor mi­niştrii să fie numai români de sânge curat, să fie oameni ne­pătaţi, din toate punctele de ve­dere, şi să fie răspunzători pen­tru faptele şi greşelile lor, ca ori­care alt om ? Mai întreabă de ce cerem noi pedeapsa cu moartea pentru orice furt din averea ţării, pedepse aspre pentru funcţionarii necinstiţi, şi atâtea alte lucruri bune pentru popor, dar pe ne­plăcut lor! ? Apoi noi le cerem pentru că toate sunt bune pentru vindecarea Ro­mâniei din boala de azi, cauzată de oamenii care până acum au guvernat de pe scaunul statului buzunarele lor proprii. Iar pe popor l-a sărăcit aşa cum vedeţi şi cum Stiff azi cu kofii. Poporul român a muncit şi munceşte din greu şi azi, iar domnii din par­tidele politice, cari li mint în fel şi chip, au bani şi petrec mereu. Cam­ noi le spunem că lucrul acesta nu se mai poate, şi că toţi trebue să muncească la fel, lucrul acesta nu Ie place domnilor din partidele politice, nu le place nici domnilor cart­azi sunt la pu­tere. Toţi zic că e destul dacă munceşte numai o parte din po­por, iar cealaltă parte, — adică domnii din partidele politice, — să petreacă. Spunând ei lucrul acesta mint, cum la fel mint mai zicând că poporul nu munceşte destul. Adevărat e că poporul ar munci şi mai mult, dar nu are ce sumei azi, că după munca de azi nu are niciun folos, şi că tot câştigul muncii trebue să-l dea pentru dări peste dări. Dar nu numai unii domni din guvern se tem de noi, fapt care nu ne supără de loc, ci se tem de noi şi, mai mult, repre­zentanţii din România ai marilor capitalişti internaţionali, — în frunte cu jidovul Morgan, la care se închină partide­le politice, — pentru că noi cerem un lucru foarte simplu: „Poporul român să nu mai poată fi muls pe calea banilor, pe cari îi au ei în mână“. Nu avem noi dreptul să cerem acest lucru? Nu avem noi drep­tul să apărăm şi să luminăm pe popor? Noi cerem renunţarea la etalonul aur, adică renunţarea la măsuratul şi la greutatea banilor românilor cu aurul, pe care II au în mână marii capitalişti in­ternaţionali, în frunte cu Morgan din New-York, regele neîncoro­nat al lumii. Noi cerem ca Ro­mânia să-şi aibe banca sa pro­prie de Stat, putând face bani câţi cer nevoile poporului, să nu mai fie aşa ca azi, când Româ­nia nu poate scoate mai mulţi bani pentru că dl Morgan din New York, cu aurul în mână, se opune. Banca Naţională a Ro­mâniei să nu mai fie o bancă particulară cu acţii de vânzare şi de cumpărare, pe care le cum­pără tot marii capitalişti interna­ţionali cu preţul scăzut, pentru că apoi să le vândă cu preţ urcat, ci să fie­ cu adevărat a statului naţional român, bucurându-se de toată neatârnarea. Dacă ar fi aşa, atunci po­porului român i ar merge foarte bine, şi marii capitalişti ar trebui să lucreze şi ei, nu să trăiască din banii oamenilor. Cum noi „naţional-socialiştii creştini“ am început să luminăm poporul pe calea aceasta, lucrul acesta fiind neplăcut capitaliştilor ei s‘au gân­dit că e bine să găsească oame­ni în Bucureşti, cari să şi zică şi ei „naţional-socialişti“, şi să scoa­­tă şi o gazetă, pentru că să fie mai sigură „turburarea minţilor“ românilor, adică să nu ştie po­porul, cari sunt buni şi cari sunt răi. Zis şi făcut. Iată aşadar că ei s‘au dus la ziarele lor din Bu­cureşti: „Dimineaţa“ şi „Adevă­rul“, — pe care tot poporul Ie ştie că sunt jidoveşti, — şi au scos o gazetă, dându-i numele de „Naţional-Socialismul“. Când conducătorul nostru, dl Romulus Damian, a văzut ce mişelie să pune la cale contra noastră a luat măsurile cuvenite. La câteva zile după acest fapt, s-a prezentat la dsa in cancelarie în Bucueşti un domn cerând să fuzionăm cu ei, adică să ne însurăm cu ga­zeta sa dela „Adevărul şi dela Dimineaţa", iar popă să ne fie marii capitalişti internaţionali. Cu un cuvânt a cerut să ne vindem. Dl Romulus Damian­­ a răs­puns că nu noi nu ne putem vin­de nimănui, că nu putem fuziona cu nimeni, şi că noi vrem să mergem pe picioarele noastre proprii, nu cu picioarele marilor capitalişti. Tot aşa a hotărât apoi ca noi să adaogăm la numele de naţionali socialişti, şi cuvântul creştini“, pentru că astfel poporul să înţeleagă mai lesne cari sunt cei cari îi vrea binele şi ferici­rea, şi cari sunt aceia cari vreau ca poporul să fie şi pe mai de­parte muls, şi slugă în ţara sa proprie, lată de ce noi de acum înainte ne zicem: ,,Naţional-So­ciali­şti-creştini“. Lucrul acesta să­­şi-l ţină bine în minte toţi românii creştini. A. CRISTESCU profesor Redacţia şi administra­ţia ziarului nostru s-a mutat in str. Mitropolia­ No. 29.

Next