Tribuna, iulie 1932 (Anul 5, nr. 20-23)
1932-07-10 / nr. 20
Pag. 3 In jurul raportului Risl, subdirectorul consorţiului de bănci din Statele Unite americane, şi a sucursalelor acestor bănci din Franța, toate în stăpânirea lui I. P. Morgan, regele neîncoronat al lumei, s‘a făcut mult zgomot fără nici o raţiune concretă. Ba s‘au găsit ziare în capitală, afirmând că guvernul Iorga Arghdianu ar fi căzut pe baza acestui report. Nu discutăm aci caracterul poitic al raportului Rist, persoana de încredere a lui Morgan, pe care noi îl considerăm de dictatorul vieţei economice şi financiare a României, ajunsă învasalitatea sa. După ce vom constata suprimările adevărului asupra situaţiei reale a Băncii Naţionale a României, în complectă dependenţă de băncile lui Morgan în Franţa, vom înţelege imediat că raportul Rist este fictiv (neadevărat). 1. Banca de emisiune de bancnote: »Banca Naţională a României* pretinde că prin politica sa monetară ridică viaţa economică în România, înviorând viaţa socială, şi asigurând progresul, liniştea şi fericirea poporului român, in realitate această banei, zisă „naţională*, nu este altceva decât o subsucursală a băncii naţionale franceze, complectamente dependentă de aceasta, iar zisa bancă „naţională franceză“ este prim sucursala în Europa a băncilor asociate din Statele Unite americane, sub conducerea efectivă şi în stăpânirea efectivă, a lui Morgan, posesorul „etalonului aur“ din lumea întreagă. 2 Banca Naţională a României nu este o bancă a statului român, cum se crede în general, ci o bancă particulară, — ca toate celelalte bănci din ţară, — condusă de aceiaşi principii de exploatare de către primii săi acţionar, cari absolut toţi domiciliază în străinătate. 3. Partidele politice, cari s-au perindat la cârmuirea ţării, au concesionat exploatatorilor neruşinaţi, străini de sângele şi de neamul românesc, cel mai sensibil nerv a vieţei de stat, bazele de existenţă ca stat naţional, şi prin această crimă, — ce nu se poate ierta sub nici un motiv, — au transformat ţara în cea mai neagră sclăvie, pe care şi-o poate omul închipui. Toată munca, toată sudoarea, toţi banii românilor, adunaţi prin impozite negre, se duc în punga băncilor lui Morgan. Toate operaţiunile băncii naţionale a României, în sume de miliarde, cari se storc de pe spatele poporului, se duc la Morgan. Poporului român îi rămâne mizeria, jalea şi suferinţa. 4. Paguba aceasta de miliarde în venitul naţional este zi cu zi mărită de absolut greşita politică monetară a băncii naţionale a României, politică îndrumată de dispoziţiile băncilor lui Morgan cari ne duc la ruină economică, şi apoi la prăbuşirea naţională, sigură. Căci conducătorii Băncii Naţionale a României nu vor să inţeleagă că valoarea monedei, adică capacitatea sa de cumpărare trebue menţinută stabilă numai în interesul circulaţiei sale interne, şi nicidecum în interesul „cursului devizelor“ pe costul vieţei economice a poporului român, cum este azi cazul concret. Deci datorinţa imperioasă a Băncii Naţionale a României este să menţină „stabila* capacitatea de cumpărare a „leului“, garantând oricând această „stabilitate“, nu să servească de unealtă intereselor băncilor lui Morgan, nici intereselor acţionarilor particulari. Cursul schimbului, a devizelor şi valutelor străine se stabilizează după legile interne a economiei libere într-un stat cu raţională politică monetară. Acest lucru atât de elementar, conducătorii vieţei economice şi financiare de azi dimpreună cu conducătorii partidelor politice, neglijează complectamente, desigur nu fără anumite beneficii materiale. 5. Dizestivoesa şi eronata lege a conversiunea datoriilor agricole este o urmare directă a vinovăţiei Băncii Naţionale a României. 6 Toate băncile de emisiune din lume, în dependinţa mai mult sau mai puţină de regele neîncoronat al lumei I. P. Morgan, inducând lumea în eroare, să folosesc de următoarele frucuri (înşelăciune ascunsă): „1. înfiinţare de bănci, prin care credulii (poporul şi statul) devin debitorii băncilor debtoare falimentate. Printre aceşti creduli se găseşte azi şi Banca Naţională a României. 2). Trucul cu datoriile de Stat, şi a băncilor de emisiune. 3). Trucul cu retragerea din circulaţie sau a preschimbărilor de bancnote. 4). Trucul cu împrumuturile externe 5). Trucul de aşa zisa „asanarea“ vieţei economice şi financiare a statului. 6). Trucul de cointeresare a Statului la câştigul băncilor de emisiune. 7).Trucul împrumuturilor interne. 8). Trucul speculei preţurilor. 9). Trucul de combatere a speculei preţurilor. 10).Trucul cu creditul naţional şi a crizei de bani, etc. etc. Cine să interesează mai deaproape de aceste trucuri ordinare a marilor bancheri în solda lui Morgan, să citească cartea lui Heinrich Faerber, „Manifestul Ergocratic“, în editura : Oswald Möbius, Wien 7. 7. Deficitul bugetului României, despre care ne vorbește angajatul lui Morgan, jidovul Charles Risl, nu poate fi înlăturat atâta vreme până ce capacitatea Internă de cumpărare a monedei, — a „leului“, — nu este „stabilă“, iar stabilitatea cursului de schimb (devize şi valute) împiedecată efectiv. Până atunci vaţa economică a României va depinde de capriciul lui Morgan, şi orice gospodărie cinstită în interesul exclusiv a poporului român, şi a celorlalti creştini din România, rămâne iluzorie. In schimb jidovii vor continua a se îmbogăţi, şi românii vor trebui să-şi dea şi cămaşa de pe ei plătind mereu, impozite peste impozite. 8. Legea conversiune! este o necesitate economică imperioasă, însă în forma sa de azi, ea înseamnă sporirea haosului şi desordinei economice. Cămătăria ordinară de 14 -36°/o sugrumă direct viaţa economică. Căci a pretinde pentru o datorie bănească de 3 până 10 ori mai mult decât este contractarea Împrumutului este Cea mai mare hoţie de drum mare, pe care şi-o poate închipui omul. Nenorocirile aceste amândouă isvoresc din greşita politică monetară a Băncii Naţionale a României, pe care o încurajează gospodăria dezordonată în finanţele statului, astfel că România, — una dintre cele mai bogate ţări din lume, — a ajuns întrista situaţie de criză de bani, neputând plăti salariaţii publici, armata, pensionarii, etc. etc. iar poporul român trăieşte în cea mai dureroasă mizerie, şi de pe o zi pe alta. România are urgentă nevoie de o gospodărie ordonată, bazată pe un indiciu real asupra cârmuirei monetare, care să refacă imediat viaţa economcă, sporind avuţia naţională, înflorind capitalul investit şi existent în circulaţie, întărind „bunul comun” încurajând capacitatea muncii, fericind poporul şi, mai presus de toate oferind forţele de existenţă şi de rezistenţă naţională. Cum însă toate aceste depind de asigurarea circulaţiei normale a banilor, introducerea pedepsei cu moartea pentru cei ce speculează cu banii poporului este mai mult decât indispensabilă. Actuala gospodărie şi politică monetară, în complectă dependenţă de „etalonul aur“ în posesiunea lui Morgan, împiedecă şi slăbeşte necontenit viaţa economică prin permanenta oscilare a capacităţii de cumpărare cu ajutorul monedei. Menţinerea artificială a cursul de schimb, să face pe costul vieţei noastre economice interne, care ne slăbeşte astfel, zi cu zi tot mai mult . Datoria publică a României, ajunsă azi la suma fantastică de 172 miliarde de Iei, nu se poate plăti, — nu se poate plăti regulat nici camala — atât timp cât Banca Naţională a României împiedecă reala valoare a monedei Căci nu este greu de înţeles că cârmuirea băncii este de aşa nauă încât pare a tinde la eternizarea suferinţelor poporului, şi la sporirea şomajului. Această cârmuire este făcută, sau aşa cum o dă bunul Dumnezeu, sau în interes de egoism, astfel nu ne putem explica refuzul categoric de a-şi schimba politica monetară, abandonând „etalonul aur“, — în posesiunea lui Morgan — şi în aceiaşi vreme la privilegiul de bancă de „monopol*, pentru ca apoi prin această abandonare România să poată da cu piciorul garanţiei metalice de aur (etalonul aur) cea mai patentată excrocherie pe care ne-o putem imagina, putându-il administra absolut suveran întreaga sa viată a■conomicâ. A contracta noui împrumuturi externe înseamnă a mări şi a întări mizeria, jalea şi suferinţa de azi a poporului. O repartizare reală a defictului bugetului statului este posibilă numai dacă se ţine seamă severă de următoarele fapte: „A). Orice venit nou al statului va fi condamnat, dinante, la eşec, câtă vreme nu să renunţă la actuala cârmuire monetară. B). Un moratoriu general nu înseamnă o „salvare“ ci o prelungire de „strangulare“. Un moratoriu îşi poate justifica „rostul" numai dacă în timpul necesar se procedează la refacerea radicală a cârmuirei monehre, a aparatului impozitelor, în administrata monopolului, a caselor autonome, în toată administraţia financiară a statului Fără această refacere radicală, alimentata de perfectă cinste şi ordine, încrederea şi creditul străinătăţii faţă de România nu se poate restabili: criza morală din ţară, lichelismul în politică, cu toate formele sale de ţigănie murdară, corupţia şi destrăbălarea socială, nu se poate suprima. In afară de aceste reforme urgent indispensabile României, reforme pe care noi „naţional socialiştii creştini“ le avem elaborate în cel mai amănunt detaliu, trebue creată o nouă organizaţie financiară, în perfectă concediere cu interesele superioare exclusive a poporului. O organizaţie financiară nouă care să fie supusă direct M. S. Regelui, reprezentantul real al suveranităţii poporului, şi care să controleze permanent întreaga administraţie financiar-politică a ţârii. Numărul funcţionarilor publici trebue imediat redus, cel puţin la jumătate, dar bineînţeles nu deodată ci în mod disciplinat şi succesiv, procurându-le alt plasament. Această reducere va fi facilitată prin reformările mai sus arătate, cari la rândul lor vor înviora realmente întreaga viaţă economică a ţării. Funcţionarii menţinuţi trebuesc plătiţi bine şi satisfăcător, pentru că numai astfel pot părăsi combinaţiile oculte de a fi siliţi să fure întregul corp al funcţionarilor statului trebue subordonat unei justiţii separate, cu dreptul de a condamna la moarte orice furt, sau delapidare, din banii statului, a imediatei confiscări a întregii averii mobile sau imobile, şi fără drept de graţiere sau amnestie. Aceiaşi pedeapsă să se aplice şi demnitarilor de stat incorecţi, şi membrilor corpurilor legiuitoare incorecţi, cu preavizul M. S. Regelui. Toate aceste lucruri folositoare României, Charles Rist, — angajatul arhimiliardarului Morgan din New- York, regele neîncoronat al lumei, — nu le-a spus, le a omis anume. Crima jidovului Charles Rit constă în faptul că el a înlănţuit in „vasalitatea“ şefului său Morgan, întreaga viaţă economică a României, cu ajutorul greşitei politici monetare a Băncii Naţionale a României, nimicind prin cămătărie ordinară şi prin deflaţie puterile poporului, căruia îi ordonă acuma : „plăteşte*. Regele neîncoronat al lumei, I. P. Morgan ne-a tăgat de mâini şi de picioare, ne a aruncat în valurile mizeriei cu vârjuri blestemate, cu ajutorul ticăloşilor din partidele politice, şi acum râde de noi ironic şi sfidător. Români şi creştini din România, deşteptaţi-vă ! Grupaţi-vă în jurul nostru a „naţional socialiştilor creştini!“ Suntem în ceasul al 12-lea! ROMULUS DAMIAN Conducătorul .Naţional socialiştilor creştini■ din România Bucureşti II Strada Virgiliu 21 TRIBUNA Nr. 20 Pilissel mai miliei soldaţii lui ae prudat si isieit pa un ulmi In faţa Consiliului de Răsbriu al Copului VII Armată din Sibiu,— a venit spre judecare în zele de 28-30 Iunie 1932, procesul soldaţilor Iisipciuc Vasie, Cluparu Nicolae, Morozenco Gavrilă şi Pogorilovschi Cornea de la Şcoala Specială a Cavaleriei, primii doi trimişi în judecată pentru faptul de „Furt prin efracţie, escaladare şi asociaţie* iar următorii doi pentru faptul de „tăinuire de furt*. Consiliul s-a întrunit în şedinţă publică sub preşedenţia D-lui Colonel Mirea V. Comandantul Regimentului 35 Artilerie, iar fotoliul Ministerului Publc find ocupat de D-nul Prim Comisar Regal, Colonel Carapancta Titus, şeful Parchetului Militar Sibiu. Din citirea ordonanţei definitive de către dl Alexandru Georgescu, grefierul consiliului,rezumăm următoarele: Acuzaţii soldaţi Ciupariu Nicolae şi Iosipciuc Vasile s-au introdus a treia zi de Paşti noaptea 3/4 Maiu 1932 în locuinţa D-lui Colonel Prniceanu I, comandantul Şcoalei Speciale de Cavalerie care la aceea dată era plecat din garnizoană în permisie de Paşti. Pentru a pătrunde în locuinţă numiţii au spart un geam de la dormitor de unde apoi s-au introdus prin escaladare. De aci au ridicat o cassă cu bani pe care au transportat-o în timpul nopţii pe câmpul de instrucţie al Cavaleriei şi unde făcând uz de o greutate au spart atât cassa de bani cât şi o casetă de metal inferioară şi de unde au furat următoarele: 78 000 lei numerar, 4 inele aur, un ceas aur, o broşe, un ceas argint două săpunuri, un portofel, două revolvere, două pietre de valoare pentru inel, (Caroline) cinci monede vechi de aur, un ac de cravată cu perlă, o colecţie de bani emisiunea Kosuth 1848 din Ardeal, una chitanţă de 5.000 lei, altă chitanţă de 3.000 lei, afară de acestea au mai luat din locuinţa colonelului un costum de haine civile cinci cămăşi poplin, opt batiste de olandă şi alte obiecte de lingerie. Toate aceste obiecte au fost înpărţite între cei doi autori ai furtului soldatul Ciupariu Nicolae şi Iosipciuc Vasile. Soldatul Narozenco Gavrilă pentru faptul că a ajutat la transportarea casei de bani de la locuinţa dl Colonel Pleniceanu la câmpul de instrucţie.