Tribuna, iulie 1932 (Anul 5, nr. 20-23)

1932-07-10 / nr. 20

Pag. 3 In jurul raportului Risl, subdi­rectorul consorţiului de bănci din Statele Unite americane, şi a sucur­salelor acestor bănci din Fran­ța, toate în stăpânirea lui I. P. Morgan, regele neîncoronat al lumei, s‘a făcut mult zgomot fără nici o raţiune concretă. Ba s‘au găsit ziare în capitală, afir­mând că guvernul Iorga­ Argh­dianu ar fi căzut pe baza acestui report. Nu discutăm aci caracterul po­itic al ra­portului Rist, persoana de încredere a lui Morgan, pe care noi îl consi­derăm de dictatorul vieţei economice şi financiare a României, ajunsă în­­vasalitatea­ sa. După ce vom constata suprimă­rile adevărului asupra situaţiei reale a Băncii Naţionale a României, în complectă dependenţă de băncile lui Morgan în Franţa, vom înţelege ime­diat că raportul Rist este fictiv (ne­­adevărat). 1. Banca de emisiune de banc­note: »Banca Naţională a României* pretinde că prin politica sa moneta­ră ridică viaţa economică în Româ­nia, înviorând viaţa socială, şi asi­gurând progresul, liniştea şi feri­cirea poporului român, in realitate a­­ceastă banei, zisă „naţională*, nu es­te altceva decât o subsucursală a băncii naţionale franceze, com­­plectamente dependentă de acea­sta, iar zisa bancă „naţională franceză“ este prim sucursala în Europa a băncilor asociate din Statele Unite americane, sub con­ducerea efectivă şi în stăpânirea efectivă, a lui Morgan, posesorul „etalonului aur“ din lumea în­treagă. 2 Banca Naţională a României nu este o bancă a statului român, cum se crede în general, ci o bancă par­ticulară, — ca toate celelalte bănci din ţară, — condusă de aceiaşi prin­cipii de exploatare de către primii săi acţionar, cari absolut toţi do­miciliază în străinătate. 3. Partidele politice, cari s-au perindat la cârmuirea ţării, au conce­sionat exploatatorilor neruşinaţi, stră­ini de sângele şi de neam­ul româ­nesc, cel mai sensibil nerv a vieţei de stat, bazele de existenţă ca stat naţional, şi prin această crimă, — ce nu se poate ierta sub nici un motiv, — au transformat ţara în cea mai neagră sclăvie, pe care şi-o poate omul închipui. Toată munca, toată sudoarea, toţi banii românilor, adunaţi prin impozite negre, se duc în punga băncilor lui Mor­­gan. Toate operaţiunile băncii na­ţionale a României, în sume de miliarde, cari se storc de pe spa­tele poporului, se duc la Morgan. Poporului român îi rămâne mi­zeria, jalea şi suferinţa. 4. Paguba aceasta de miliarde în venitul naţional este zi cu zi mărită de absolut greşita politică monetară a băncii naţionale a României, po­litică îndrumată de dispoziţiile băncilor lui Morgan cari ne duc la ruină economică, şi apoi la prăbuşirea naţională, sigură. Căci conducătorii Băncii Naţionale a Ro­mâniei nu vor să inţeleagă că va­loarea monedei, adică capacitatea sa de cumpărare trebue menţinută sta­bilă numai în interesul circulaţiei sale interne, şi nici­decum în interesul „cursului devizelor“ pe costul vieţei economice a poporului român, cum este azi cazul concret. Deci datorinţa imperioasă a Băncii Naţionale a Ro­mâniei este să menţină „stabila* ca­pacitatea de cumpărare a „leului“, ga­rantând oricând această „stabilitate“, nu să servească de unealtă intere­selor băncilor lui Morgan, nici inte­reselor acţionarilor particulari. Cursul schimbului, a devizelor şi valutelor străine se stabilizează după legile in­terne a economiei libere într-un stat cu raţională politică monetară. Acest lucru atât de elementar, conducătorii vieţei economice şi financiare de azi dimpreună cu conducătorii partidelor politice,­­ neglijează complectamente, desigur nu fără anumite beneficii ma­teriale. 5. Dizestivoesa şi eronata lege a conversiunea datoriilor agricole este o urmare directă a vinovăţiei Băncii Naţionale a României. 6 Toate băncile de emisiune din lume, în dependinţa mai mult sau mai puţină de regele neîncoronat al lumei I. P. Morgan, inducând lumea în eroare, să folosesc de următoare­le frucuri (înşelăciune ascunsă): „1.­ înfiinţare de bănci, prin care cre­dulii (poporul şi statul) devin debi­torii băncilor deb­toare falimentate. Printre aceşti creduli se găseşte azi şi Banca Naţională a României. 2). Trucul cu datoriile de Stat, şi a băn­cilor de emisiune. 3). Trucul cu re­tragerea din circulaţie sau a pres­chimbărilor de bancnote. 4). Trucul cu împrumuturile externe 5). Trucul de aşa zisa „asanarea“ vieţei eco­nomice şi financiare a statului. 6). Trucul de cointeresare a Statului la câştigul băncilor de emisiune. 7).Tru­cul împrumuturilor interne. 8). Trucul speculei preţurilor. 9). Trucul de com­batere a speculei preţurilor. 10).Tru­­cul cu creditul naţional şi a crizei de bani, etc. etc. Cine să interesează mai dea­­proape de aceste trucuri ordinare a marilor bancheri în solda lui Morgan, să citească cartea lui Heinrich Faer­­ber, „Manifestul Ergocratic“, în edi­tura : Oswald Möbius, Wien 7. 7. Deficitul bugetului României, despre care ne vorbește angajatul lui Morgan, jidovul Charles Risl, nu poate fi înlăturat atâta vreme până ce capacitatea Internă de cumpărare a monedei, — a „leului“, — nu este „stabilă“, iar stabilitatea cursului de schimb (devize şi valute) împiedecată efectiv. Până atunci vaţa economică a României va depinde de capriciul lui Morgan, şi orice gospodărie cins­tită în interesul exclusiv a poporului român, şi a celorlalti creştini din Ro­mânia, rămâne iluzorie. In schimb ji­dovii vor continua a se îmbogăţi, şi românii vor trebui să-şi dea şi că­maşa de pe ei plătind mereu, impozite peste impozite. 8. Legea conversiune! este o necesitate economică imperioasă, însă în forma sa de azi, ea înseamnă sporirea haosului şi desordinei eco­nomice. Cămătăria ordinară de 14 -36°/o sugrumă direct viaţa economică. Căci a pretinde pentru o datorie bănească de 3 până 10 ori mai mult decât este contractarea Împrumutului este Cea mai mare hoţie de drum mare, pe care şi-o poate închipui omul. Nenorocirile aceste amândouă isvoresc din greşita politică monetară a Băncii Naţionale a României, pe care o încurajează gospodăria dez­­ordonată în finanţele statului, astfel că România, — una dintre cele mai bogate ţări din lume, — a ajuns în­trista situaţie de criză de bani, ne­putând plăti salariaţii publici, armata, pensionarii, etc. etc. iar poporul ro­mân trăieşte în cea mai dureroasă mizerie, şi de pe o zi pe alta. România are urgentă nevoie de o gospodărie ordonată, bazată pe un indiciu real asupra cârmuirei mone­tare, care să refacă imediat viaţa e­­conom­că, sporind avuţia naţională, înflorind capitalul investit şi existent în circulaţie, întărind „bunul comun” încurajând capacitatea muncii, feri­cind poporul şi, mai presus de toate oferind forţele de existenţă şi de re­zistenţă naţională. Cum însă toate a­­ceste depind de asigurarea circulaţiei normale a banilor, introducerea pe­depsei cu moartea pentru cei ce speculează cu banii poporului este mai mult decât indispensabilă. Actuala gospodărie şi politică monetară, în complectă dependenţă de „etalonul aur“ în posesiunea lui Morgan, împie­decă şi slăbeşte necontenit viaţa e­conomică prin permanenta oscilare a capacităţii de cumpărare cu ajuto­rul monedei. Menţinerea artificială a cursu­­l de schimb, să face pe costul vieţei noastre economice interne, care ne slăbeşte astfel, zi cu zi tot mai mult . Datoria publică a României, ajunsă azi la suma fantastică de 172 miliarde de Iei, nu se poate plăti, — nu se poate plăti regulat nici cam­ala — atât timp cât Banca Naţională a României împiedecă reala valoare a monedei Căci nu este greu de înţe­les că cârmuirea băncii este de aşa na­u­ă încât pare a tinde la eterniza­rea suferinţelor poporului, şi la spo­rirea şomajului. Această cârmuire este făcută, sau aşa cum o dă bunul Dum­nezeu, sau în interes de egoism, ast­fel nu ne putem explica refuzul ca­tegoric de a-şi schimba politica mo­netară, abandonând „etalonul aur“, — în posesiunea lui Morgan — şi în aceiaşi vreme la privilegiul de bancă de „monopol*, pentru ca apoi prin această abandonare România să poată da cu piciorul garanţiei metalice de aur (etalonul aur) cea mai pa­tentată excrocherie pe care ne-o putem imagina, putân­­du-il administra absolut su­veran întreaga sa viată a■­conomicâ. A contracta noui împrumu­turi externe înseamnă a mări şi a întări mizeria, jalea şi suferin­ţa de azi a poporului. O repartizare reală a defic­tului bugetului statului este posibilă numai dacă se ţine seamă severă de urmă­toarele fapte: „A). Orice venit nou al statului va fi condamnat, dina­nte, la eşec, câtă vreme nu să renunţă la actuala cârmuire monetară. B). Un moratoriu general nu înseamnă o „salvare“ ci o prelungire de „stran­gulare“. Un moratoriu îşi poate jus­tifica „rostul" numai dacă în timpul necesar se procedează la refacerea radicală a cârmuirei monehre, a a­­paratului impozitelor, în administrata monopolului, a caselor autonome, în toată administraţia financiară a statu­lui Fără această refacere radicală, alimentata de perfectă cinste şi or­dine, încrederea şi creditul străină­tăţii faţă de România nu se poate restabi­l­i: criza morală din ţară, li­chelismul în politică, cu toate forme­le sale de ţigănie murdară, corupţia şi destrăbălarea socială, nu se poate suprima. In afară de aceste reforme ur­gent indispensa­bile României, reforme pe care noi „naţional socialiştii creştini“ le avem elaborate în cel mai amănunt detaliu, trebue creată o nouă organizaţie financiară, în per­fectă concediere cu interesele supe­rioare exclusive a poporului. O or­ganizaţie financiară nouă care să fie supusă direct M. S. Regelui, reprezentantul real al suveranităţii poporului, şi care să controleze per­manent întreaga administraţie finan­­ciar-politică a ţârii. Numărul funcţionarilor publici trebue imediat redus, cel puţin la ju­mătate, dar bine­înţeles nu deodată ci în mod disciplinat şi succesiv, pro­­curându-le alt plasament. Această re­ducere va fi facilitată prin reformările mai sus arătate, cari la rândul lor vor înviora realmente întreaga viaţă economică a ţării. Funcţionarii menţinuţi trebuesc plătiţi bine şi satisfăcător, pentru că numai astfel pot părăsi combinaţiile oculte de a fi siliţi să fure­ întregul corp al funcţionarilor statului trebue subordonat unei justiţii separate, cu dreptul de a condamna la moarte orice furt, sau delapidare, din banii statului, a imediatei confiscări a în­tregii averii mobile sau imobile, şi fără drept de graţiere sau amnestie. Aceiaşi pedeapsă să se aplice şi demnitarilor de stat incorecţi, şi mem­brilor corpurilor legiuitoare incorecţi, cu preavizul M. S. Regelui. Toate aceste lucruri folositoare României, Charles Rist, — angajatul arhimiliardarului Morgan din New- York, regele neîncoronat al lumei, — nu le-a spus, le a omis anume. Crima jidovului Charles Ri­t con­stă în faptul că el a înlănţuit in „vasalitatea“ şefului său Morgan, întreaga viaţă economică a Ro­mâniei, cu ajutorul greşitei poli­tici monetare a Băncii Naţionale a României, nimicind prin că­mătărie ordinară şi prin deflaţie puterile poporului, căruia îi or­donă acuma : „plăteşte*. Regele neîncoronat al lumei, I. P. Morgan ne-a tăgat de mâini şi de picioare, ne a aruncat în valurile mizeriei cu vâr­­­juri blestemate, cu ajutorul ticăloşilor din partidele poli­tice, şi acum râde de noi ironic şi sfidător. Români şi creştini din Ro­mânia, deşteptaţi-vă ! Grupaţi-vă în jurul nostru a „naţional socia­liştilor creştini!“ Suntem în cea­sul al 12-lea! ROMULUS DAMIAN Conducătorul .Naţional socialiştilor creştini■ din România Buc­ureşti II Strada Virgiliu 21 TRIBUNA Nr. 20 Pilissel mai miliei soldaţii lui ae prudat si isieit pa un ulmi In faţa Consiliului de Răsbriu al Co­pului VII Armată din Sibiu,— a venit spre judecare în z­­ele de 28-30 Iunie 1932, procesul soldaţilor Iisip­­ciuc Vasi­e, Cluparu Nicolae, Morozen­­co Gavrilă şi Pogorilovschi Cornea de la Şcoala Specială a Cavaleriei, primii doi trimişi în judecată pentru faptul de „Furt prin efracţie, escala­dare şi asociaţie* iar următorii doi pentru faptul de „tăinuire de furt*. Consiliul s-a întrunit în şedinţă publică sub preşedenţia D-lui Colonel M­irea V. Comandantul Regimentului 35 Artilerie, iar fotoliul Ministerului Publc f­ind ocupat de D-nul Prim Co­misar Regal, Colonel Carapancta Titus, şeful Parchetului Militar Sibiu. Din citirea ordonanţei definitive de către dl Alexandru Georgescu, grefierul consiliului,rezumăm urmă­toarele: Acuzaţii soldaţi Ciupariu Nico­­lae şi Iosipciuc Vasile s-au introdus a treia zi de Paşti noaptea 3/4 Maiu 1932 în locuinţa D-lui Colonel Prni­­ceanu I, comandantul Şcoalei Speci­ale de Cavalerie care la aceea dată era plecat din garnizoană în permisie de Paşti. Pentru a pătrunde în locuinţă numiţii au spart un geam de la dormi­­tor de unde apoi s-au introdus prin escaladare. De aci au ridicat o cassă cu bani pe care au transportat-o în­ tim­pul nopţii pe câmpul de instrucţie al Cavaleriei şi unde făcând uz de o greutate au spart atât cassa de bani cât şi o casetă de metal inferioară şi de unde au furat următoarele: 78 000 lei numerar, 4 inele aur, un ceas aur, o broşe, un ceas argint două săpunuri, un portofel, două re­volvere, două pietre de valoare pentru inel, (Caroline) cinci monede vechi de aur, un ac de cravată cu perlă, o colecţie de bani emisiunea Kosuth 1848 din Ardeal, una chitanţă de 5.000 lei, altă chitanţă de 3.000 lei, afară de acestea au mai luat din locuinţa colonelului un costum de haine civile cinci cămăşi poplin, opt batiste de olandă şi alte obiecte de lingerie. Toate aceste obiecte au fost în­­părţite între cei doi autori ai furtului soldatul Ciupariu Nicolae şi Iosipciuc Vasile. Soldatul Narozenco Gavrilă pen­tru faptul că a ajutat la transportarea casei de bani de la locuinţa dl Colo­nel Pleniceanu la câmpul de instrucţie.

Next