Tribuna, februarie 1933 (Anul 6, nr. 3-4)

1933-02-05 / nr. 3

ANUL VI. Nr. 3 DUMINECA 5 FEBRUARIE 1935 Preţul unui exemplar 3 Iei. Redacţia şi Administraţia : S­R­U, Str. Metropoliei Nr. 29 Director: Nicolae Coman Droc Anunţuri: Rândul m/m 2­50 Lei în pagina de text 3­50 Lei ZIAR NAŢIONAL INDEPENDENT, Preţul abonamentului: 1 an . . . . . Lei 150’— Vă an....................„ 80'— Instituţii şi autorităţi „ 500'— Pentru America 3 Dolari Atenţiune, nn haosul şi debandada po­­politică, în care se sbate ţara, deja venirea la putere a partidu­lui sărăciei naţionale, ne face impresia că viitorul ţării e mai mult decât periclitat. Mizeria des­­lănţuită asupra ţării, de guver­nanţii incapabili şi neputincioşi a dus aproape la o revoluţie muncitorească la Ploeşti, la acte de sabotaj şi insubordonare la atelierele C.F.R. Griviţa, la vio­lente manifestaţii de stradă în cazul Forţu şi la gravele dezor­dini provocate de studenţimea universitară a ţării şi unele ele­mente ale Gărzii de Fer. Această reacţiune violentă a diferitelor elemente,conştiente de dreptul, rolul şi menirea lor în stat, ne-au arătat situaţia ţării în adevărata ei lumină. De la cap se împute peşte­le şi vinovat de toate acestea nu poate fi nimeni altcineva decât guvernul, care nu vrea să-şi dea seama de situaţia tragică in care se găseşte ţara astăzi. Aceasta in ceace priveşte liniştea şi siguranţa ţării in inte­rior. In ceace priveşte politica ex­ternă situaţia e la fel de jalnică. Astăzi am rămas singuri­ singurei înconjuraţi de trei părţi de duş­mani, iar pe aliaţii noştri nu ne punem bizui. Toată nădejdea noastră trebue să ne stea numai în puterile noastre proprii, cari sunt destul de secătuite. Ca să fim siguri de viitorul ţării şi să-i putem asigura liniştea şi pros­peritatea, trebue să devenim o naţiune armata. In războiul de mâi­ne va trebui să fie mobilizat cu mic cu mare, bătrâni şi femei, cu toţi să facem zid pentru apă­rarea graniţelor. Organizarea ti- Domnilor !­ nerimii de la sate şi oraşe pe bază militară, atât pentru băeţi cât şi pentru fete. În şcolile de la o­­raşe, instrucţia militară se poate face de orice profesor sau în­văţător, care este ofiţer în rezer­vă. La sate instrucţia se va face de către învăţătorii ofiţeri în re­zervă, sau în lipsa acestora de şefii de garnizoană. Instrucţia mi­litară a tineretului se poate re­zuma la trageri cu arma, aruncări de grenade şi apărarea contra gazelor asfixiante. Pentru a face economii la bugetul armatei se poate reduce stagiul militar, eliminându-se com­­plectamente instrucţia de paradă, făcându-se numai instrucţia de războiu. Economiile realizate din re­ducerea serviciului militar s-ar putea întrebuinţa la sporirea ma­terialului de războiu, care astăzi nu e suficient . Dacă vrem să avem pace trebue să ne pregătim de războiu, căci duşmanii ne pândesc din toa­te colţurile, ţara e plină de spi­oni, — dovadă vasta organizaţie de spionaj descoperită la poşta centrală din Bucureşti — Unga­ria se înarmează pe ascuns, Bul­garia la fel, Rusia e înarmată până'n dinţii, în Germania a a­­juns la cârmă partidul războinic şi al răzbunării naţionale, iar noi stăm cu degetul în gură, dormind pe laurii izbânzii, bizuindu-ne pe Liga Naţiunilor, care s’a dovedit aşa de neputincioasă. Dacă cei dela cârma ţării nu-şi dau seama de primejdia ce ne ameninţă, blestemele neamului vor cădea asupra lor! NICOLAE C. DROC până aproape de Dzeu să-i cerem acest lucru! Căci se va găsi un ro­mân să făcă ce a făcut Andronic timp de 4 ani şi să continue, fără să facă gafa ca Andronic pe care nu-l mai vezi cu lunile prin local, căci ori s'a boerit, ori s‘a certat cu tovarăşii lui! Repetăm : Vrem român — in­diferent cine va fi — în această În­treprindere curat românească, cu care ne place să ne mândrim. înalt Prea Sfinţite, vă rugăm, vă implorăm, plecaţi-vă urechile şi ascultaţi ruga umilitului popor, că vrem român la Bulevard şi-ţi vom fi veşnic recunoscători şi ne vom ruga lui Dzeu pentru sănătatea înalt Prea Sfinţiei Voastre şi a întregului sobor preoţesc din Ardeal. „Bulevard“­»! la răspântie! — In atenţia I. P. S. Sale Dr. Nicolae Balan — Văzând în ziare publicaţia de licita­ţie pentru Întreprinderile „Bulevard“ şi auzind vorbindu-se că ar fi vorba să o ia un sas, credem de datoria noastră să ne spunem şi noi cuvântul. Azi când elementul românesc luptă din greu să se înfigă în co­merţul şi industria dintrat­e — care e în mare majoritate în mâini străine — ar fi o mare greşa­l ca o intre­­prindere românească să fie concesio­nată unor străini. Deşi cu Andronic am avut multe incidente, totuşi trebue să recunoaş­tem, că până acum­­ ar fi această in­­treprindere era la cel mai înalt nivel sub toate raporturile. Unde te duceai in orice colţ al ţârii se vorbea de a­­ceasta afacere,i»care era condusă în mod admirabil şi cu multă destoi­nicie. De când însă şi-a luat asociat sau a subînchiriat afacerea, Dzeu ştie ce s‘a petrecut în această întreprin­dere, sau între asociaţi, căci adevărat e, că a decăzut. Totuşi cerem şi nu vom lăsa sub nici un motiv ca această întreprin­dere românească — slânsă din ago­niseala o­amenit­ă de bine şi făcută cu truda marilor conducători ai bise­ricii ardelene din d­inamilie strămoşilor drept credincioşi, ctitori de biserici şi făcători de danii să intre azi în mâini străine. Vrem să ştim dacă s-a închiriat vre­o clădire a Consatorului evan­ghelic din Sibiu unui român? Nu va fi Andronic, va fi un altul, indiferent cine, dar să fie român! Atât cerem şi nimic mai mult, altfel ne vom unii toţi românii şi vom merge Criză rezolvată şi nerezolva­­tă... rezolvată în felul acesta în­seamnă o criză continuă l­a tim­pul, va dovedi cea ce susţinem noi. Abia uşurată criza de guvern şi şefii, cari nu mai sunt miniş­tri!, au şi strâns gloata comitetu­lui central executiv, din care fac parte, ca să se spovedească. Dnii Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, de data aceasta, au­­făcut mărturi­siri şi n-au făcut : — căci dacă o fată bisericească, le-ar întinde cuminecătura şi crucea s'o sărute înaintea altarului sfânt — sigur, dacă sunt adevăraţi creştini, ar refuza această cuminecătură d­in plenul şedinţei comitetu­lui executiv, preşedinţii celor două partide fuzionate şi au spus tot ce aveau pe inimă (?) — ca să plece cu ea împăcată... Bietul dascăl în i­eri, recu­noaşte, că el a fost vinovatul..., fiindcă a avut răspunderea şi n‘a avut mijloace — mai recunoaşte că n‘a cerut ce guvernul să se solidarizeze cu el, dar dacă şeful principal a convenit... (?) — la care afirmaţie, figurinele de por­ţelan chinezesc ale dlui Vaida, au dat din cap, aprobând, în timp ce bătrânul preşedinte al Came­rei, At. C. Pop, se simte mulţu­mit că: „compoziţia partidului, este astăzi aşa de sănătoasă, în­cât toate elementele cari pot a­­meninţa unitatea sunt de la sine eliminate­— îi pare bine că n-a mai văzut la şedinţă pe dl Grigore Iunian, Aurel Vlad, Stere, etc. — care lucru l-a mai vedea, din partea multora, cu toa­tă bătrâneţea dsele! In fine se ridică, ca un răz­boinic, preşedintele luliu Maniu, care-ar vrea să spună de la în­ceput, că-şi dă demisia din nou de la prezidenţia partidului, dar se gândeşte că nici altădată nu­­va lipsi ocazia. Optimismul dsale, cere nu l-a avut ca prim-ministru, ne face să credem invers... şi nu ne în­şelăm — E fericit că‘n fruntea guvernului se află iar Al. Veida- Voevod, prietenul său de 40 fără 4 ani,...» pentrucă dânsul mai mult ca oricine va şti să susţină ordinea şi disciplina în Stat“ — va­ să zică, după părerea dsale, — dsa n‘a ştiut să susţină or­dinea şi disciplina în Stat! Apoi declară că dacă nu i­ se dădea garanţie din partea facto­rului constituţional că are mână liberă în guvernare, nu revenea nici la şefia partidului nici la prezidenţia guvernului, acu‘ câte­va luni, iar dacă dl Mihalache n‘a avut mână liberă pentru pe­depsirea subalternilor, înseamnă că nici dsa n‘a avut şi prin ur­mare guvernul trebuia să demi­sioneze ! încheind mulţumeşte tuturor colaboratorilor pentru serviciile aduse, înfăptuindu se tot ce s‘a făgăduit — crescând autoritatea partidului — făcându-i atenţi tot­odată că au de luptat cu mari greutăţi şi că, zice dsa: „Noi ni­ciodată n'am stat pe un pat de roze, ci pe spini, iar drumul nostru a fost plin de obstacole La aceasta... să dea voe dl prim-ministru demisionat să-i răs­pundă o ţară întreagă că totdea­una a stat pe un pat de roze şi niciodată pe spini, iar obstacolele cari s-au ivit în drumul guvernării, au fost numai datorită lipsei tota­le a unei unităţi de vederi în sâ­nul partidului şi din cauză că chiar cei câţiva oameni mai sârguin­­cioşi ai dsale, au fost brânză bu­nă în burduf de câne — aşa că să ne ierte dacă-l contrazicem, căci timpurile cari l-au adus prim-ministru, au fost mult mai

Next