Tribuna, martie 1933 (Anul 6, nr. 5)

1933-03-02 / nr. 5

Nr. 5 când, vremelnic frânele. Domni­lor! situaţia acestei ţâri e foarte critică fără exagerare. Această ţară nu le ştie toate acestea, căci dacă le-ar şti nu ştim ce s‘ar în­tâmpla! — vorbesc de ţărănime, grosul poporului. Intr'un fel e bine că n‘o ştie şi’ntr’un fel ar fi bine s‘o ştie — căci trebue ca pe toţi să ne pre­ocupe, viitorul pământului pe care-l locuim şi pe altarul căruia ne am jertfit tot ce-am avut mai scump Maşina infernală a răsboiu­­lui e aproape şi inevitabilă. Miş­carea mondială a început serios. Toată lumea e îngrijorată, toată lumea se pregăteşte de răsboiu, ba aceste pregătiri sunt pe sfâr­şite şi noi încă nici nu le-am în­ceput. Noi suntem singuri, cari credem orbiş in Societatea Na­­ţiunilor-La noi, abia au avut loc câ­teva consfătuiri, în această direc­ţie, între ministerul de răsboiu şi cel de externe­­. Intre Germania, Italia şi Ungaria, deja din August anul trecut s-a încheiat, un tratat secret militar contra Poloniei şi Iugoslaviei, astfel că de la sine se înţelege că şi contra României şi Cehoslovaciei, considerând pretenia care leagă aceste ţări, cari sunt în aceaşi situaţie exter­nă faţă de cele trei.... şi noi abia acum am aflat de acest secret! Nu trebue să ne gândim atâta la Rusia, care deşi primeşte zilnic material de răsboiu, chiar din franţa — zic unu trebue să ne gândim atâta la ea, căci are deo­camdată mâinile legate. Ea poate ar fi prima, care s-ar mişca, dar nu-i permit împrejurările. In interior e răsboi civil, la spate e ameninţată, din faţă nu poate avea nici o speranţă, mai ales că în Germania a venit la cârmă un duşman de moarte al comunismului! Deci situaţia s-ar părea clarificată — şi totuşi nu !— Căci mai mult ca sigur, în viito­rul răsboiu, statele cari au fost aliate în trecutul răsboiu — vor fi contrare—vor fi contrare fiindcă sunt forţate, căci fiecare stat va avea mai întâiu în faţă, situaţia lui şi pe urmă a altuia ! In aceste împrejurări noi tre­bue să ne deşteptăm — trebue să muncim pe toate terenurile, ca să putem face faţă viitorului răsboiu, care e mai aproape de­cât ne în­chipuim şi care va fi mai grozav, mai crâncen ca cel trecut. Va fi răsboiul aerului — răsboiul ga­zelor. Destul o mână de oameni ca să omoare, o masă compactă, o ţară întreagă. Şi noi ! — noi ce facem — dacă ne-ar da Dum­nezeu aripi ca să sburăm, dar îi cerem prea mult- El ne-a dat de fapt prea mult, încât nu suntem vrednici ca să­­ mulţumim! Nouă nu ne rămâne altceva de făcut, barem acum în ceasul al 12-lea, decât să ne strângem în jurul scumpului nostru Rege—şi să­­ dăm oamenii de care are ne­voie, oameni destoinici, oameni pricepuţi, oameni cu experienţă, ca eşind din încurcată şi haraba­bură, să putem face zid tuturor obstacolelor. Ba chiar să-i spunem: Ma­­jestate, oamenii cari se încon­joară sunt periculoşi, vor fi tră­dători, linguşitori, sunt duşmanii şi-ai Tăi şi şi-ai ţării Aceştia sunt duşmanii adevăraţi şi deci să nu consideri de duşmani, pe aceea cari doresc întărirea acestei ţări, întărirea tronului, căci trăim şi vrem să murim monarhici! Aceasta nu-i numai părerea noastră ca a unei naţiuni, care plânge cu la­crimi şi suspin, zbătându se în cea mai neagră mizerie, căutând o eşire pe care n-o poate găsi de­cât gândindu-se la Tine, simbolul sfânt al nostru ! Iar tu ţărănime ! dacă vrei dreptate, dacă vrei mijloace ca să te aperi din toate punctele de vedere — stai într‘ajutorul capu­lui suprem, altfel eşti pierdută — şi după tine mor toţi — căci tu eşti puterea ! Şezătoarea de la Peni­tenciarul Sibiu In ziua de 24 Ianuarie sta ţinut în penitenciarul Sibiu o foarte reuşită şezătoare, al cărei scop a fost ridicarea moralului deţinu­ţilor. Şezătoarea a fost deschisă de dl Eduard Popovici, contabi­­lul penitenciarului, care printr-o frumoasă introducere mulţumeşte publicului asistent pentru sprijinul moral acordat prin participarea la aceasta şezătoare, intrând apoi la tratarea subiectului, vorbind despre însemnătatea zilei spune: „Ziua de 24 ian. este cea mai în­semnată sărbătoare naţională a Românilor d­e sărbătoarea uni­­unii Românilor! România veche, era împăr­ţită în două principate: Moldova şi Muntenia, cari andeau de do­rinţa de-a se uni, pentru ca să poată scăpa mai uşor de jugul stăpânirilor străine. La 1853, Rusia ocupă cele două Principate româneşti şi is­­goneşte pe ambii domnitori din scaunele lor. Peste ruşi au venit austriacii, cari i-au îsgonit şi au rechemat pe domnii alungaţi, în scaunele lor, dar rămânând sub controlul Austriei. Austria a plănuit chiar anexa­rea Principatelor, dar nu l-a reuşit, fiindcă a isbucstit răsboiul Crimeei, între ruşi şi turci, unde s-au a­­mestecat şi marile puteri. In acest răsboiu, ruşii sunt înfrânţi. Patea să încheie la Paris la 18/3o Martie 1856. Aici cele 7 mari puteri ale Europei: Frânt®, Anglia, Germa­nia, Italia, Rusia, Austria şi Turcia, au hotărât, ca ruşii să nu se mai amestece în ţările române, ci nu­mit Turcia, dar sub controlul celor 7 puteri. Apoi Rusia e obli­gată să restitue Moldovei sudul Basarabiei, adică cele 3 judeţe : Cahul, Bolgrad şi Ismail. Tot a­­cum sta îngăduit românilor din ambele ţări să ţină adunări, aşa numita „Divan ad hoc“ prin cari să-şi arate dorinţele lor. In aceste adunări românii, au hotărât, unirea celor două principate. Ţăranii cereau înlătu­rarea boerimii şi claca pe pămân­tul proprietarului, şi să-şi poată răscumpăra, pământul lor. Boerii, cereau unirea, cereau unirea, sub nu­mele de Românie şi domn străin, iar ţara să se conducă după o lege fundamentală,numită consti­tuţie. La 1858, are loc o nouă on­­f­­rinţă a celor 7 mari puteri, tot la Paris, î­n care conferinţă sta luftt în considerere-i dorinţele ro­mânilor. Unii dv negijţi ai acestor mari puteri erau pentru, alţi con­tra satisfacerii dorinţelor româ­nilor. Împăratul Napoleon al IIl-lea al Franţei ne-a sprijinit mai mult, mai ales că la Paris erau refu­giaţi boeri români, cari lucrau mult pentru unire. In această conferinţă se ho­tărăşte, că cele două principate se pot uni cu următoarele con­diţii : Să poarte numele de „Prin­cipatele Unite“, — în România — să aleagă doi domni, să aibă două capitale, două ministere şi două armate. La Focşani se poate instala o comisie centrală, mixtă, adică compusă şi din moldoveni şi din munteni pentru alcătuirea legilor de conducere, cari puteau fi aceleaşi. Natural că aceste hotărâri ntau mulţumit pe români şi de aceea sau gândit la o f­ormulă di­plomatică, au hotărât să aleagă a­­celaş domn, în amândouă prin­cipatele, iar dacă vor fi traşi la răspundere să răspundă că ei au ales doi domni, dar sta nimerit să fie acelaş şi la Muntenia şi în Moldova. La 5 Ianuarie Moldove, iar la 24 ian. 1859 M­untenia, aleg acelaş domnitor în persoana co­lonelului Alexandru Ioan Cuza, care era prefect la Galaţi. După 3 ani Cuza, merge la Constantinopol, şi înduioşară pe Sultan, care-i dă dreptul să facă o unire deplină. In 24 ian. 1862, Cuza mută capitala dela Iaşi la Bucureşti, di­zolvă guvernul dela Iaşi şi face unul singur la Bucureşti, pentru toată ţara, care se numea acum România. Dar nici Românii din cele­lalte provincii in timpu acesta numi stat cu mâinile în sân. In Ardeal, Opariu ,din satul Panade de lângă Blaj şi Gheorghe Bariţiu întemeiază o şcoală românească la Braşov. Tot Bariţiu scoate două foi româneşti, una : „Foaia pentru minte, inimă şi literatură“ alta „Gazeta Transilvaniei“, în care publică, poetul Ardealului Andrei Mureşanu, răsunetul, Deşteaptă-te Române“. Reformele lui Cuza au fost de mare importanţă, astfel a luat moşiile mănăstireşti pe cari le-a trecut Ia­stat. A împroprietărit pe ţărani, aşa că­­ a făcut stăpâni pe pământul care-i lucrau. Măreşte numărul şcoalelor primare, înfiin­ţează două universităţi, una la Iaşi, alta la Bucureşti, inlocueşte alfabetul vechiu cu cel latinesc. Face o lege prin care cursurile primare sunt gratuite. Cu toată această organizare, marele domn Cura, după 7 an, adîcă la 11 Februarie 1866, a fost silit să abdice şi să se exi­leze în străinătate, unde a murit la 1873 tânăr încă, din cauza supărării. Rămăşiţele pământeşti au fost aduse în ţară şi îngropate cu mare pompă la moşia lui Ruginoasa La 1918 s-a serbat cu mult fast, o jumătate de veac, de la Unirea Principatelor. Pelerinajul la mormântul eroului domn a fost mare şi pe buzele tuturor flutura numele lui Alexandru Ioan Cuza. Ca recunoştinţă poporul român ia ridicat o statue la Iaşi şi la alte localităţi. Întocmai cum a călăuzit Dum­nezeu pe Cuza pentru organizarea şi conducerea României vechi aşa să călăuzească şi pe regele nos­tru Carol al 11-lea pentru condu­cerea României noai şi mici de azi. Trăiască M. S. Ragele României Trăiască familia regală. Trăiască armata română Trăiască Roma de Mare. A urmat apoi o conferinţă a dl. prof. Aurel Ninu, apoi un foarte reuşit dialog între arestaţii N Isacu şi I. Bunea după care corul închisorii improvizat ad-hoc de preotul Ceteanu a cântat „Imnul Regal“ şi „Pe-al nostru steag“. Au urmat apoi diferite dansuri naţionale, jucate de deţinuţi. »TRIBUNA Pag. 3 Gaz curios de escro­cherie in Sibiu Publicul sibian a rămas foarte su­prins de procesul intentat acuza­tului Constantin Steiger, care a fost judecat da către tribunalul Sbiu pen­tru înşelăciune şi escrocherie comisă în paguba săteanului Chirion Ciortea din Săsăuş, căruia în tovărăşia unui particular pe care recomandându-l drept colonel, i -a stors suma de lei 9300, promiţându i că-i va trece ser­vitorul, care era recrutat la jandarmi la Regimentul 90 Infanterie, Sibiu. Deşi i-a luat banii, servitorul­­a fost încorporat la jandarmi, când i -a cerut banii înapoi, pe cari ne­­primindu-i a reclam­at cazul parche­tului. Tribunalul Sibiu judecând pro­ces­ul a achitat pe inculpaţi mulţu­miţi sătenilor reclamanţi, cari au fost rugaţi din partea lui Steiger să nu le ceară pedepsirea. Parchetul a făcut apel contra acestei ach­iări, cerând pedepsirea inculpaţilor. Procesul s-a judecat zilele tre­cute de către Curtea de Apel din Braşov, care a dispus amânarea şi citarea dnui colonel Darie Rădulescu spre a da recţi în această chestiune. Ne mirăm cum acest domn Ştei­­ger, care e acuzat de înşelăciune şi escrocherie poate ocupa un post atât de impo­tant la societatea de asigurări „Naţionala“, ca reprezentant al ei în Sibiu, căruia i­ se încredinţează de către public averi de milioane spre a fi asigurate. Credem că direcţia generală a acestei societăţi se va sesiza, iar justiţia îşi va face datoria. iiniiBii iWtiiiiuitotoiviliil mi Iliitel, ii in la­mae \\ apoi II omoară. In ziua de 30 Ianuarie 1933 a venit spre judecare în fata Consiliului de Răsboiu al C.­­ A. Sibiu, proce­sul de omor al jendarmi or M­oise Du­mitru și Negru Petre, ambi din Legi­unea de jandarmi Sibiu. Consiliul a fost prezidat de dl colonel Martinovschy Anton, grefier de şedinţă Dl Alexandru Georgescu iar fotoliul Ministerului public ocupat de dl. procuror militar căpitan Enache Alexandru. Din citirea actului de acuzare rezumăm următoarele în noaptea de 23—24 Moemvrie 1932: Jandarmii Moise Dumitru şi Negru Petre sunt tri­mişi în comuna Poplaca jud. Sibiu pentru executarea unor imnda­te jude­cătoreşti. In timpul ce umblau prin comună în executarea serviciului, aud deodată un foc de revolver. Urmărind şi cercetând în direcția unde a­u auzit detunătura au aflat că cel ce a tras cu revolverul ar fi lo­cuitorul Foamete Petre. In puterea noptei si fără a avea calitatea sau vre­un ordin special au violat domiciliul susnumitului locuitor pe care găsindu-l culcat pe prispa casei a început al perchiziționa și ne­gă­sindu-i revolverul i-au luat la batae

Next