Tribuna, martie 1933 (Anul 6, nr. 5)
1933-03-02 / nr. 5
Nr. 5 când, vremelnic frânele. Domnilor! situaţia acestei ţâri e foarte critică fără exagerare. Această ţară nu le ştie toate acestea, căci dacă le-ar şti nu ştim ce s‘ar întâmpla! — vorbesc de ţărănime, grosul poporului. Intr'un fel e bine că n‘o ştie şi’ntr’un fel ar fi bine s‘o ştie — căci trebue ca pe toţi să ne preocupe, viitorul pământului pe care-l locuim şi pe altarul căruia ne am jertfit tot ce-am avut mai scump Maşina infernală a răsboiului e aproape şi inevitabilă. Mişcarea mondială a început serios. Toată lumea e îngrijorată, toată lumea se pregăteşte de răsboiu, ba aceste pregătiri sunt pe sfârşite şi noi încă nici nu le-am început. Noi suntem singuri, cari credem orbiş in Societatea Naţiunilor-La noi, abia au avut loc câteva consfătuiri, în această direcţie, între ministerul de răsboiu şi cel de externe. Intre Germania, Italia şi Ungaria, deja din August anul trecut s-a încheiat, un tratat secret militar contra Poloniei şi Iugoslaviei, astfel că de la sine se înţelege că şi contra României şi Cehoslovaciei, considerând pretenia care leagă aceste ţări, cari sunt în aceaşi situaţie externă faţă de cele trei.... şi noi abia acum am aflat de acest secret! Nu trebue să ne gândim atâta la Rusia, care deşi primeşte zilnic material de răsboiu, chiar din franţa — zic unu trebue să ne gândim atâta la ea, căci are deocamdată mâinile legate. Ea poate ar fi prima, care s-ar mişca, dar nu-i permit împrejurările. In interior e răsboi civil, la spate e ameninţată, din faţă nu poate avea nici o speranţă, mai ales că în Germania a venit la cârmă un duşman de moarte al comunismului! Deci situaţia s-ar părea clarificată — şi totuşi nu !— Căci mai mult ca sigur, în viitorul răsboiu, statele cari au fost aliate în trecutul răsboiu — vor fi contrare—vor fi contrare fiindcă sunt forţate, căci fiecare stat va avea mai întâiu în faţă, situaţia lui şi pe urmă a altuia ! In aceste împrejurări noi trebue să ne deşteptăm — trebue să muncim pe toate terenurile, ca să putem face faţă viitorului răsboiu, care e mai aproape decât ne închipuim şi care va fi mai grozav, mai crâncen ca cel trecut. Va fi răsboiul aerului — răsboiul gazelor. Destul o mână de oameni ca să omoare, o masă compactă, o ţară întreagă. Şi noi ! — noi ce facem — dacă ne-ar da Dumnezeu aripi ca să sburăm, dar îi cerem prea mult- El ne-a dat de fapt prea mult, încât nu suntem vrednici ca să mulţumim! Nouă nu ne rămâne altceva de făcut, barem acum în ceasul al 12-lea, decât să ne strângem în jurul scumpului nostru Rege—şi să dăm oamenii de care are nevoie, oameni destoinici, oameni pricepuţi, oameni cu experienţă, ca eşind din încurcată şi harababură, să putem face zid tuturor obstacolelor. Ba chiar să-i spunem: Majestate, oamenii cari se înconjoară sunt periculoşi, vor fi trădători, linguşitori, sunt duşmanii şi-ai Tăi şi şi-ai ţării Aceştia sunt duşmanii adevăraţi şi deci să nu consideri de duşmani, pe aceea cari doresc întărirea acestei ţări, întărirea tronului, căci trăim şi vrem să murim monarhici! Aceasta nu-i numai părerea noastră ca a unei naţiuni, care plânge cu lacrimi şi suspin, zbătându se în cea mai neagră mizerie, căutând o eşire pe care n-o poate găsi decât gândindu-se la Tine, simbolul sfânt al nostru ! Iar tu ţărănime ! dacă vrei dreptate, dacă vrei mijloace ca să te aperi din toate punctele de vedere — stai într‘ajutorul capului suprem, altfel eşti pierdută — şi după tine mor toţi — căci tu eşti puterea ! Şezătoarea de la Penitenciarul Sibiu In ziua de 24 Ianuarie sta ţinut în penitenciarul Sibiu o foarte reuşită şezătoare, al cărei scop a fost ridicarea moralului deţinuţilor. Şezătoarea a fost deschisă de dl Eduard Popovici, contabilul penitenciarului, care printr-o frumoasă introducere mulţumeşte publicului asistent pentru sprijinul moral acordat prin participarea la aceasta şezătoare, intrând apoi la tratarea subiectului, vorbind despre însemnătatea zilei spune: „Ziua de 24 ian. este cea mai însemnată sărbătoare naţională a Românilor de sărbătoarea uniunii Românilor! România veche, era împărţită în două principate: Moldova şi Muntenia, cari andeau de dorinţa de-a se uni, pentru ca să poată scăpa mai uşor de jugul stăpânirilor străine. La 1853, Rusia ocupă cele două Principate româneşti şi isgoneşte pe ambii domnitori din scaunele lor. Peste ruşi au venit austriacii, cari i-au îsgonit şi au rechemat pe domnii alungaţi, în scaunele lor, dar rămânând sub controlul Austriei. Austria a plănuit chiar anexarea Principatelor, dar nu l-a reuşit, fiindcă a isbucstit răsboiul Crimeei, între ruşi şi turci, unde s-au amestecat şi marile puteri. In acest răsboiu, ruşii sunt înfrânţi. Patea să încheie la Paris la 18/3o Martie 1856. Aici cele 7 mari puteri ale Europei: Frânt®, Anglia, Germania, Italia, Rusia, Austria şi Turcia, au hotărât, ca ruşii să nu se mai amestece în ţările române, ci numit Turcia, dar sub controlul celor 7 puteri. Apoi Rusia e obligată să restitue Moldovei sudul Basarabiei, adică cele 3 judeţe : Cahul, Bolgrad şi Ismail. Tot acum sta îngăduit românilor din ambele ţări să ţină adunări, aşa numita „Divan ad hoc“ prin cari să-şi arate dorinţele lor. In aceste adunări românii, au hotărât, unirea celor două principate. Ţăranii cereau înlăturarea boerimii şi claca pe pământul proprietarului, şi să-şi poată răscumpăra, pământul lor. Boerii, cereau unirea, cereau unirea, sub numele de Românie şi domn străin, iar ţara să se conducă după o lege fundamentală,numită constituţie. La 1858, are loc o nouă onfrinţă a celor 7 mari puteri, tot la Paris, în care conferinţă sta luftt în considerere-i dorinţele românilor. Unii dv negijţi ai acestor mari puteri erau pentru, alţi contra satisfacerii dorinţelor românilor. Împăratul Napoleon al IIl-lea al Franţei ne-a sprijinit mai mult, mai ales că la Paris erau refugiaţi boeri români, cari lucrau mult pentru unire. In această conferinţă se hotărăşte, că cele două principate se pot uni cu următoarele condiţii : Să poarte numele de „Principatele Unite“, — în România — să aleagă doi domni, să aibă două capitale, două ministere şi două armate. La Focşani se poate instala o comisie centrală, mixtă, adică compusă şi din moldoveni şi din munteni pentru alcătuirea legilor de conducere, cari puteau fi aceleaşi. Natural că aceste hotărâri ntau mulţumit pe români şi de aceea sau gândit la o formulă diplomatică, au hotărât să aleagă acelaş domn, în amândouă principatele, iar dacă vor fi traşi la răspundere să răspundă că ei au ales doi domni, dar sta nimerit să fie acelaş şi la Muntenia şi în Moldova. La 5 Ianuarie Moldove, iar la 24 ian. 1859 Muntenia, aleg acelaş domnitor în persoana colonelului Alexandru Ioan Cuza, care era prefect la Galaţi. După 3 ani Cuza, merge la Constantinopol, şi înduioşară pe Sultan, care-i dă dreptul să facă o unire deplină. In 24 ian. 1862, Cuza mută capitala dela Iaşi la Bucureşti, dizolvă guvernul dela Iaşi şi face unul singur la Bucureşti, pentru toată ţara, care se numea acum România. Dar nici Românii din celelalte provincii in timpu acesta numi stat cu mâinile în sân. In Ardeal, Opariu ,din satul Panade de lângă Blaj şi Gheorghe Bariţiu întemeiază o şcoală românească la Braşov. Tot Bariţiu scoate două foi româneşti, una : „Foaia pentru minte, inimă şi literatură“ alta „Gazeta Transilvaniei“, în care publică, poetul Ardealului Andrei Mureşanu, răsunetul, Deşteaptă-te Române“. Reformele lui Cuza au fost de mare importanţă, astfel a luat moşiile mănăstireşti pe cari le-a trecut Iastat. A împroprietărit pe ţărani, aşa că a făcut stăpâni pe pământul care-i lucrau. Măreşte numărul şcoalelor primare, înfiinţează două universităţi, una la Iaşi, alta la Bucureşti, inlocueşte alfabetul vechiu cu cel latinesc. Face o lege prin care cursurile primare sunt gratuite. Cu toată această organizare, marele domn Cura, după 7 an, adîcă la 11 Februarie 1866, a fost silit să abdice şi să se exileze în străinătate, unde a murit la 1873 tânăr încă, din cauza supărării. Rămăşiţele pământeşti au fost aduse în ţară şi îngropate cu mare pompă la moşia lui Ruginoasa La 1918 s-a serbat cu mult fast, o jumătate de veac, de la Unirea Principatelor. Pelerinajul la mormântul eroului domn a fost mare şi pe buzele tuturor flutura numele lui Alexandru Ioan Cuza. Ca recunoştinţă poporul român ia ridicat o statue la Iaşi şi la alte localităţi. Întocmai cum a călăuzit Dumnezeu pe Cuza pentru organizarea şi conducerea României vechi aşa să călăuzească şi pe regele nostru Carol al 11-lea pentru conducerea României noai şi mici de azi. Trăiască M. S. Ragele României Trăiască familia regală. Trăiască armata română Trăiască Roma de Mare. A urmat apoi o conferinţă a dl. prof. Aurel Ninu, apoi un foarte reuşit dialog între arestaţii N Isacu şi I. Bunea după care corul închisorii improvizat ad-hoc de preotul Ceteanu a cântat „Imnul Regal“ şi „Pe-al nostru steag“. Au urmat apoi diferite dansuri naţionale, jucate de deţinuţi. »TRIBUNA Pag. 3 Gaz curios de escrocherie in Sibiu Publicul sibian a rămas foarte suprins de procesul intentat acuzatului Constantin Steiger, care a fost judecat da către tribunalul Sbiu pentru înşelăciune şi escrocherie comisă în paguba săteanului Chirion Ciortea din Săsăuş, căruia în tovărăşia unui particular pe care recomandându-l drept colonel, i -a stors suma de lei 9300, promiţându i că-i va trece servitorul, care era recrutat la jandarmi la Regimentul 90 Infanterie, Sibiu. Deşi i-a luat banii, servitorula fost încorporat la jandarmi, când i -a cerut banii înapoi, pe cari neprimindu-i a reclamat cazul parchetului. Tribunalul Sibiu judecând procesul a achitat pe inculpaţi mulţumiţi sătenilor reclamanţi, cari au fost rugaţi din partea lui Steiger să nu le ceară pedepsirea. Parchetul a făcut apel contra acestei achiări, cerând pedepsirea inculpaţilor. Procesul s-a judecat zilele trecute de către Curtea de Apel din Braşov, care a dispus amânarea şi citarea dnui colonel Darie Rădulescu spre a da recţi în această chestiune. Ne mirăm cum acest domn Şteiger, care e acuzat de înşelăciune şi escrocherie poate ocupa un post atât de impotant la societatea de asigurări „Naţionala“, ca reprezentant al ei în Sibiu, căruia i se încredinţează de către public averi de milioane spre a fi asigurate. Credem că direcţia generală a acestei societăţi se va sesiza, iar justiţia îşi va face datoria. iiniiBii iWtiiiiuitotoiviliil mi Iliitel, ii in lamae \\ apoi II omoară. In ziua de 30 Ianuarie 1933 a venit spre judecare în fata Consiliului de Răsboiu al C. A. Sibiu, procesul de omor al jendarmi or Moise Dumitru și Negru Petre, ambi din Legiunea de jandarmi Sibiu. Consiliul a fost prezidat de dl colonel Martinovschy Anton, grefier de şedinţă Dl Alexandru Georgescu iar fotoliul Ministerului public ocupat de dl. procuror militar căpitan Enache Alexandru. Din citirea actului de acuzare rezumăm următoarele în noaptea de 23—24 Moemvrie 1932: Jandarmii Moise Dumitru şi Negru Petre sunt trimişi în comuna Poplaca jud. Sibiu pentru executarea unor imndate judecătoreşti. In timpul ce umblau prin comună în executarea serviciului, aud deodată un foc de revolver. Urmărind şi cercetând în direcția unde au auzit detunătura au aflat că cel ce a tras cu revolverul ar fi locuitorul Foamete Petre. In puterea noptei si fără a avea calitatea sau vreun ordin special au violat domiciliul susnumitului locuitor pe care găsindu-l culcat pe prispa casei a început al perchiziționa și negăsindu-i revolverul i-au luat la batae