Tribuna, iulie 1933 (Anul 6, nr. 12-14)

1933-07-02 / nr. 12

ANUL VI. Nr. 12 Duminecă 2 Iulie 1933 ese ijx 'mM&xBmmtmmmmHms Redacţia şi Administraţia : SIBIU, Str. Metropoliei Nr. 29 Director: fam­. H­ai­­­oU Lei *mer. Ziar Naţional Independent Preţul unui exemplar 3 Iei. Preţul abonamentului: 1 an Lei 150'— . 80­~/7 an. . . . . n Instituţii şi autorităţi „ 500" Pentru America 3 Dolari UKW­AMaiwwsaefiian­i . Să zicem că cineva ar încerca să convingă pe badea Gheorghe din uliţa Mâcşinişti de fericirile comunis­mului zîcându-i: uite măi badica, de azi încolo moşia ta, ogorul pe care-l moşteneşti de la părinţi, izlazul pe ca­­re-l pasc vitele tale, n‘are să mai aibă gard, nici hotar, ca să se deose­bească de ai vecinului tău ! Badea Gheorghe la auzul acestor cuvinte nu cred c‘ar sta mult la gânduri şi l-ar plesni şi cap cu sapa. Şi dacă acel cineva l-ar mai descânta spunându-i Că toţi bânii agonisiţi d® el cu trudă şi necaz are să fie averea comună a tuturor leneşilor şi neisprăviţilor, ba­dea Gheorghe şi-ar scoate briceagul de la şerpar şi l-ar tăia în bucăţi. Este in natura lucrurilor că a­­verea câşigetă prin sudoarea feţei trebue sâ aparţină celui care a făcut o. El singur are dreptul să se bucure dr­agon nLeala Iul. Lexeşului, hoţului şî netrebniculu­ care ar încerca să se facă stăpân pe averea altuia, să vio­leze un drept consfinţit de Dzeu şi legea creştinească trebue să i­ se a­­plice pedeapsa cuvenită. Ei bine, toată sa­latănia bolşe­vică se întemeiază pe un astfd de furtişag, adecă pe vorba aceea ce-i al tău e şi al meu, ce-i a! meu nu te priveşte. Subt cuvânt că averile au să fie bunuri­­comune, bolşevicii şi le-au însuşit ei singuri. Lenin, est din­­tâiu dictator al Rusiei bolşevice a lăsat după moartea lui o­evene de 30 milioane ruble de aur. Ca să-şi a­­jungă acest scop, adecă ca bolşevicii să se îmbogăţească pe nemuncite şi să fure averea oamenilor cu stare, au dat în cap cu parul tuturor ţăranilor Chiaburi, care au cutezat că se înpo­­trivească acestui jaf. Bolşevicii au schingiuit tineri şi bătrâni, au omorât femei şi copii nevinovaţi. După ce au distrus orice fiinţă omenească, care s-ar opune lor, şi -au îndreptat habot­nica pornire către bisericile şi clădi­rile zidite sub stăpânirea ordinei şi a cinstei. Cu cărţile din biblioteci au aţâţat focul, au pângărit căminurile familiilor bătându-şi joc de femei. Au svârlit cu barda‘n lună, crezând să ni­micească şi pe Dzeu din ceruri. Au purces ca nebunii, care îşi omoară doctorii, pe binefăcătorii lor. Şi ce credeţi că­ au pus în locul foştilor lor conducători? Au pus ei oameni mai buni, au dat cinste cetăţe­nilor vrednici ? Vorbă să fie! In fruntea statului s’au aşezat ei, ceata hinghe­rilor care şi-au pătat mâinile cu sân­gele nevinovat al femeilor şi copiilor nădăjduind că astfel vor deveni stă­pânii raiului făgăduit de jidanul Karl Marx. Au trecut, iată şasprezece ani de la revoluţia bolşevică, şaisprezece ani de distrugere neîntreruptă şi ei tot acolo sunt de unde au plecat, in haos, în întunericul iadului. In Rusia bolşevică s‘au petrecut lucrurile aşa după cum spune proverbul; scoală tu, ca să şed eu. Peste tabloul întunecat al crime­lor au tras perdeaua, au spoit cu var alb mormântul comun al ţăranilor,care s‘au opus hoţiei jidoveşti. Mirosul de hoit împuţit s‘a răspândit însă până departe. Lumea sătulă de raiul bol­şevic fuge pees de graniţele Rusiei. T­oi aceşti fugari povestesc lucruri groaz­nice despre starea mizerabilă a po­­porului înşelat. In România, ţară bogată şi bi­necuvântată de Dumnezeu cu amân­două mânile, nu putem vorbi de stări înfroritoare. Impozite grele şi nevoi fără număr apasă spinarea bietului cetăţean. Dar unde poate fi o mulţu­mire deplină? Fără îndoială la criza care ne apasă a contribuit şi prostia politicianilor de ocazie şi nepăsarea alegătorilor Cu drept de vot i­n­versal direct, obligator şi secret, cari s-au lăsat îmbătaţi de rachiu şi promisiuni vârâte cu găleata peste capul mul­ţimii. E te perfect adevărat că munca, răbdarea şi nădejdea sunt cuvinte frumoase, victoji, pe care porţii tutu­ror vrem­­ilor le-au cântat în psalmi. Dar ce te faci cu nedreptatea strigă­toare la ceruri, când vezi pe cei de sus îmbuibându-se din greu, iar pe cei de­­­s trăgând pe dracul de coa­dă? Totdeauna au fost şi vor fi cât va exista lume? deosebiri între oa­­meni, nu poţi impune tuturor un sin­gur f­­ de traiu. Dar nici aceea nu se mai poate îngădui ca unul să înghită milioane şi celălalt nici o firimitură de coaje de pâine. Fiecare lucru are o măsură, sunt hotare, peste care nu se poate trece. Cu drept cuvânt a spus dl Mareşal Averescu că ţara nu are guvernul pe care îl merită, ci pe care o rabdă. Legea li dă fiecăruia dreptul să se apere în contra hoţilor şi tâlhăriilor, dar până să te faci uci­gaşul propriilor tăi părinţi şi copii, adecă vă devii bolşevic, este o mare depărtare pe care o minte sănătoasă refuză de a o parcurge. Dr. TRA­AN BUCE In atenţia Dir. Gle M. It. T. Aşteptăm aplicarea legii! Spre uimirea generală, fosta gră­dină Kentzel s-a deschis sâmbătă seara. După ce fostul restaurator F. Kentzel om corect şi cinstit, a fost distrus din cauza impozitelor prea mari şi a cu­rei generale, casa i-a fost vândută şi cumpărată de dl Emil Taute, actualul conducător al restaurantului şi cafenelei Impărătul Romanilor, care în interval de doi ani a cumpărat 2 case în S­iiu, iar alţi comercianţi şi-au vândut şi mobila din casă. N’am avea nimic da zis, dacă totul ar fi normal şi dacă legea n’ar fi călcată, dar dl Emil Taute în baza legii nu putea deschide noul local, dar touş a deschis, probabil pentru că a ştiut să se învârtească, căci în româ­nia şi la Dzeu toate sunt posibile! Iată motivele pentru cari nu pu­tea — după lege — deschide: 1) Nu ere brevet, căci cu ordi­nul No. 473501933 a Direcţiunii Ge­nerale M. A. T. cererea de brevet i-a fost respinsă 1 2 ) Art. 201 din legea Monopolu­lui Alcoolului şi Taxelor neconsumate nimeni afară de societăţile anonime, cooperative şi cultivatorii de vii a­­ceştia din urmă nu în act la­ oraş — nu poate exploata nici direct nici prin persoane interpuse decât un singur debit 3/ Art. 198 prevede ca o per­soană poate exploata un singur bre­vet cu amănuntul; ori dl E. Taute ex­ploatează brevetul No. 114252 din 7 Iulie 1­930 eliberat cu jurnalul No. 13570/930 pe numele Casei Generale de Economii din Sibiu. 4) Art. 199 prevede că înainte de eliberarea unui brevet şi deschiderea localului trebue să se facă cercetările legale, ori în cazul în speţă nu s'au fâcut! Nu mirăm cum dl ingner M.Râ­­suceanu delegatul M. A. T. pe care-l ştim om corect şi faruţionat integru — a putut permite deschiderea loca­lului. *S:1 fapt e că localul s’a des­chis şi atunci ne întrebăm ce puteri mi-terioase au contribuit la călcarea legii ?! Noi cerem respectarea legii, dre­sarea procesului verbal de contravenţie şi trimiterea lui Dir. Gle Ai. A. T.— nu dosirea sau muşamaliza­rea afacerii, — căci noi vom ve­­ghia şi vom striga! Dnui Zamfir Brădescu şi Leon Murteanu, oameni absolut corecţi, au cuvântul ! Aşteptăm aplicarea legii! N. C. Droc Craiul munţilor îşi doarme somnul de veci sub gorunul lui Horia, la Ţebea şi eterna­tul e­­popee şi a cum îşi evoacâ prelu­diul unei vieţi »buciumate, pe care lancu a petrecut-o pentru a-şi repune pe Mofi în drepturile strămoşeşti. lancu şi-a dat sufletul în to­vărăşia unui plâns de doină, pe care fluerul său orfan la Intonat la căpătâiul aceluia, care în cli­pele lui de pribegie a plâns prin el, jalea unui popor amărât şi necăjit, care sălăşlueşte pe un pământ care după drept i s-ar cuveni şi care totuşi nu este al lul. Procesul în firul adevărat al Istoriei desigur câ Iancu­l a vi­sat cu totul altcum decum ni­ se înfăţişează nouă astăzi. Fapta căpitanului K­­vilid Stancu nu poate îi altceva c atât un ecou de îndelungă aşteptare, care abia acum a putut să se lovească de stânca vitregă a a­­celora fără de suflet, ce timp de 15 ani au persistat de a ţ’rea sub zăbranicul întunericului pro­­cesul obştesc şi istoric al acelora ce încă şi azi sunt sortiţi să-şi agonisească un codru de pâine din cine ştie ce colţ de ţara.„ Să luăm bine aminte !Ras­­binarea căpitanului Stancu a a­­dus cu sine — poate — taerea „Nodului Gordian“ pe care săr­manii Moţi au căutat să-l des­­lege în cursul veacurilor, cu ten­­dinţa de repunerea în posesie a aliui matrimoniu S­uâtiior ca«, cari se cuvine după drepturile cetă­ţeneşti, acelora ce şi le-au bin­e­­meritat. La­ fundiarul Tischier, va du­ce cu sine în mormânt răsbu­­narea Moţilor, cari găsindu-se în valurile celei mai negre mizerii şi purtaţi pe drumul capitalei la jertfa banului muncit cu trudă şi sudoare prin colţurile ţării, au căutat să curme pentru câteva momente viaţa aceia umilită şi umpilată de aceia ce le-a exploa­­tat dreptul ereditar. Istoria Moţilor a fost încadrată în veacuri lungi de suferinţe, înregistrând atâtea jertfe de băr­baţi, cari nu au avut­­alt ideal decât reînmorrmântarea vieţii u­­milite pe care soţii au dus-o şi o duc chiar şi azi, între ho­tarele României întregite. Şi totuşi aceşti năpăstuiţi ai soartei şi azi mai lăcrimează, pentru rodul gliei lor, care le-a fost exploatat de puii de vipere pe care îl adăpostim şi sânul nostru. Toţi cei care am cunoscut câtuşi de puţin suferinţele aces­tui popor şi în special ale Mo­ţilor, nu putem ca gestul căpi­tanului Stancu să ţiu-l relevăm ca un act istoric, care deodată cu săvârşirea lui, a atras atenţia tuturor acelora, te au lăsat ca să se scurgă atâta timp, fâră ca drepturile fireşti ale soţilor să fie respectate­. Dobârceanu

Next