Tribuna, iulie 1933 (Anul 6, nr. 12-14)
1933-07-02 / nr. 12
ANUL VI. Nr. 12 Duminecă 2 Iulie 1933 ese ijx 'mM&xBmmtmmmmHms Redacţia şi Administraţia : SIBIU, Str. Metropoliei Nr. 29 Director: fam. HaioU Lei *mer. Ziar Naţional Independent Preţul unui exemplar 3 Iei. Preţul abonamentului: 1 an Lei 150'— . 80~/7 an. . . . . n Instituţii şi autorităţi „ 500" Pentru America 3 Dolari UKWAMaiwwsaefiiani . Să zicem că cineva ar încerca să convingă pe badea Gheorghe din uliţa Mâcşinişti de fericirile comunismului zîcându-i: uite măi badica, de azi încolo moşia ta, ogorul pe care-l moşteneşti de la părinţi, izlazul pe care-l pasc vitele tale, n‘are să mai aibă gard, nici hotar, ca să se deosebească de ai vecinului tău ! Badea Gheorghe la auzul acestor cuvinte nu cred c‘ar sta mult la gânduri şi l-ar plesni şi cap cu sapa. Şi dacă acel cineva l-ar mai descânta spunându-i Că toţi bânii agonisiţi d® el cu trudă şi necaz are să fie averea comună a tuturor leneşilor şi neisprăviţilor, badea Gheorghe şi-ar scoate briceagul de la şerpar şi l-ar tăia în bucăţi. Este in natura lucrurilor că averea câşigetă prin sudoarea feţei trebue sâ aparţină celui care a făcut o. El singur are dreptul să se bucure dragon nLeala Iul. Lexeşului, hoţului şî netrebniculu care ar încerca să se facă stăpân pe averea altuia, să violeze un drept consfinţit de Dzeu şi legea creştinească trebue să i se aplice pedeapsa cuvenită. Ei bine, toată salatănia bolşevică se întemeiază pe un astfd de furtişag, adecă pe vorba aceea ce-i al tău e şi al meu, ce-i a! meu nu te priveşte. Subt cuvânt că averile au să fie bunuricomune, bolşevicii şi le-au însuşit ei singuri. Lenin, est dintâiu dictator al Rusiei bolşevice a lăsat după moartea lui oevene de 30 milioane ruble de aur. Ca să-şi ajungă acest scop, adecă ca bolşevicii să se îmbogăţească pe nemuncite şi să fure averea oamenilor cu stare, au dat în cap cu parul tuturor ţăranilor Chiaburi, care au cutezat că se înpotrivească acestui jaf. Bolşevicii au schingiuit tineri şi bătrâni, au omorât femei şi copii nevinovaţi. După ce au distrus orice fiinţă omenească, care s-ar opune lor, şi -au îndreptat habotnica pornire către bisericile şi clădirile zidite sub stăpânirea ordinei şi a cinstei. Cu cărţile din biblioteci au aţâţat focul, au pângărit căminurile familiilor bătându-şi joc de femei. Au svârlit cu barda‘n lună, crezând să nimicească şi pe Dzeu din ceruri. Au purces ca nebunii, care îşi omoară doctorii, pe binefăcătorii lor. Şi ce credeţi că au pus în locul foştilor lor conducători? Au pus ei oameni mai buni, au dat cinste cetăţenilor vrednici ? Vorbă să fie! In fruntea statului s’au aşezat ei, ceata hingherilor care şi-au pătat mâinile cu sângele nevinovat al femeilor şi copiilor nădăjduind că astfel vor deveni stăpânii raiului făgăduit de jidanul Karl Marx. Au trecut, iată şasprezece ani de la revoluţia bolşevică, şaisprezece ani de distrugere neîntreruptă şi ei tot acolo sunt de unde au plecat, in haos, în întunericul iadului. In Rusia bolşevică s‘au petrecut lucrurile aşa după cum spune proverbul; scoală tu, ca să şed eu. Peste tabloul întunecat al crimelor au tras perdeaua, au spoit cu var alb mormântul comun al ţăranilor,care s‘au opus hoţiei jidoveşti. Mirosul de hoit împuţit s‘a răspândit însă până departe. Lumea sătulă de raiul bolşevic fuge pees de graniţele Rusiei. Toi aceşti fugari povestesc lucruri groaznice despre starea mizerabilă a poporului înşelat. In România, ţară bogată şi binecuvântată de Dumnezeu cu amândouă mânile, nu putem vorbi de stări înfroritoare. Impozite grele şi nevoi fără număr apasă spinarea bietului cetăţean. Dar unde poate fi o mulţumire deplină? Fără îndoială la criza care ne apasă a contribuit şi prostia politicianilor de ocazie şi nepăsarea alegătorilor Cu drept de vot inversal direct, obligator şi secret, cari s-au lăsat îmbătaţi de rachiu şi promisiuni vârâte cu găleata peste capul mulţimii. E te perfect adevărat că munca, răbdarea şi nădejdea sunt cuvinte frumoase, victoji, pe care porţii tuturor vremilor le-au cântat în psalmi. Dar ce te faci cu nedreptatea strigătoare la ceruri, când vezi pe cei de sus îmbuibându-se din greu, iar pe cei des trăgând pe dracul de coadă? Totdeauna au fost şi vor fi cât va exista lume? deosebiri între oameni, nu poţi impune tuturor un singur f de traiu. Dar nici aceea nu se mai poate îngădui ca unul să înghită milioane şi celălalt nici o firimitură de coaje de pâine. Fiecare lucru are o măsură, sunt hotare, peste care nu se poate trece. Cu drept cuvânt a spus dl Mareşal Averescu că ţara nu are guvernul pe care îl merită, ci pe care o rabdă. Legea li dă fiecăruia dreptul să se apere în contra hoţilor şi tâlhăriilor, dar până să te faci ucigaşul propriilor tăi părinţi şi copii, adecă vă devii bolşevic, este o mare depărtare pe care o minte sănătoasă refuză de a o parcurge. Dr. TRAAN BUCE In atenţia Dir. Gle M. It. T. Aşteptăm aplicarea legii! Spre uimirea generală, fosta grădină Kentzel s-a deschis sâmbătă seara. După ce fostul restaurator F. Kentzel om corect şi cinstit, a fost distrus din cauza impozitelor prea mari şi a curei generale, casa i-a fost vândută şi cumpărată de dl Emil Taute, actualul conducător al restaurantului şi cafenelei Impărătul Romanilor, care în interval de doi ani a cumpărat 2 case în Siiu, iar alţi comercianţi şi-au vândut şi mobila din casă. N’am avea nimic da zis, dacă totul ar fi normal şi dacă legea n’ar fi călcată, dar dl Emil Taute în baza legii nu putea deschide noul local, dar touş a deschis, probabil pentru că a ştiut să se învârtească, căci în românia şi la Dzeu toate sunt posibile! Iată motivele pentru cari nu putea — după lege — deschide: 1) Nu ere brevet, căci cu ordinul No. 473501933 a Direcţiunii Generale M. A. T. cererea de brevet i-a fost respinsă 1 2 ) Art. 201 din legea Monopolului Alcoolului şi Taxelor neconsumate nimeni afară de societăţile anonime, cooperative şi cultivatorii de vii aceştia din urmă nu în act la oraş — nu poate exploata nici direct nici prin persoane interpuse decât un singur debit 3/ Art. 198 prevede ca o persoană poate exploata un singur brevet cu amănuntul; ori dl E. Taute exploatează brevetul No. 114252 din 7 Iulie 1930 eliberat cu jurnalul No. 13570/930 pe numele Casei Generale de Economii din Sibiu. 4) Art. 199 prevede că înainte de eliberarea unui brevet şi deschiderea localului trebue să se facă cercetările legale, ori în cazul în speţă nu s'au fâcut! Nu mirăm cum dl ingner M.Râsuceanu delegatul M. A. T. pe care-l ştim om corect şi faruţionat integru — a putut permite deschiderea localului. *S:1 fapt e că localul s’a deschis şi atunci ne întrebăm ce puteri mi-terioase au contribuit la călcarea legii ?! Noi cerem respectarea legii, dresarea procesului verbal de contravenţie şi trimiterea lui Dir. Gle Ai. A. T.— nu dosirea sau muşamalizarea afacerii, — căci noi vom veghia şi vom striga! Dnui Zamfir Brădescu şi Leon Murteanu, oameni absolut corecţi, au cuvântul ! Aşteptăm aplicarea legii! N. C. Droc Craiul munţilor îşi doarme somnul de veci sub gorunul lui Horia, la Ţebea şi eternatul epopee şi a cum îşi evoacâ preludiul unei vieţi »buciumate, pe care lancu a petrecut-o pentru a-şi repune pe Mofi în drepturile strămoşeşti. lancu şi-a dat sufletul în tovărăşia unui plâns de doină, pe care fluerul său orfan la Intonat la căpătâiul aceluia, care în clipele lui de pribegie a plâns prin el, jalea unui popor amărât şi necăjit, care sălăşlueşte pe un pământ care după drept i s-ar cuveni şi care totuşi nu este al lul. Procesul în firul adevărat al Istoriei desigur câ Iancul a visat cu totul altcum decum ni se înfăţişează nouă astăzi. Fapta căpitanului Kvilid Stancu nu poate îi altceva c atât un ecou de îndelungă aşteptare, care abia acum a putut să se lovească de stânca vitregă a acelora fără de suflet, ce timp de 15 ani au persistat de a ţ’rea sub zăbranicul întunericului procesul obştesc şi istoric al acelora ce încă şi azi sunt sortiţi să-şi agonisească un codru de pâine din cine ştie ce colţ de ţara.„ Să luăm bine aminte !Rasbinarea căpitanului Stancu a adus cu sine — poate — taerea „Nodului Gordian“ pe care sărmanii Moţi au căutat să-l deslege în cursul veacurilor, cu tendinţa de repunerea în posesie a aliui matrimoniu Suâtiior ca«, cari se cuvine după drepturile cetăţeneşti, acelora ce şi le-au binemeritat. La fundiarul Tischier, va duce cu sine în mormânt răsbunarea Moţilor, cari găsindu-se în valurile celei mai negre mizerii şi purtaţi pe drumul capitalei la jertfa banului muncit cu trudă şi sudoare prin colţurile ţării, au căutat să curme pentru câteva momente viaţa aceia umilită şi umpilată de aceia ce le-a exploatat dreptul ereditar. Istoria Moţilor a fost încadrată în veacuri lungi de suferinţe, înregistrând atâtea jertfe de bărbaţi, cari nu au avutalt ideal decât reînmorrmântarea vieţii umilite pe care soţii au dus-o şi o duc chiar şi azi, între hotarele României întregite. Şi totuşi aceşti năpăstuiţi ai soartei şi azi mai lăcrimează, pentru rodul gliei lor, care le-a fost exploatat de puii de vipere pe care îl adăpostim şi sânul nostru. Toţi cei care am cunoscut câtuşi de puţin suferinţele acestui popor şi în special ale Moţilor, nu putem ca gestul căpitanului Stancu să ţiu-l relevăm ca un act istoric, care deodată cu săvârşirea lui, a atras atenţia tuturor acelora, te au lăsat ca să se scurgă atâta timp, fâră ca drepturile fireşti ale soţilor să fie respectate. Dobârceanu