Tribuna, decembrie 1933 (Anul 6, nr. 27-30)

1933-12-03 / nr. 27

pANUlAVI.fNr. 27 iglu ii r mr I * Duminecă 3 Decemvrie 1933 Prețul unui exemplar 3 lei. National Independent Vrem primar român! Populaţia românească a oraşului Sibiu, fă­ră deosebire de credinţe politice, cere un pri­mar român! Cere cu atât mai mult, cu cât Sibiul este o fortăreaţă culturală a românismu­lui din Ardeal, fiind şi sediul mitropoliei orto­doxe şi cu toate acestea de 15 ani, de când e România Mare n’am avut încă un primar ro­mân. Toate oraşele din Ardeal, au avut şi au primari români, deşi în cele mai multe din acele oraşe, românii sunt în minoritate, iar în Sibiu românii sunt de câţiva ani în majoritate. Faptul, că până azi n’am avut primar ro­mân se datoreşte politiciei de umilire a partidu­lui naţional ţărănesc, care pentru interese de partid şi pentru aşi putea plasa câţiva lingăi şi oameni ai clubului, au cedat întotdeauna în fa­ni dorinţelor săseşti, sacrificând interesele naţi­onale. — Ziarul nostru a fost primul, care în 1928 a cerut încheierea «Frontului unic» românesc şi de atunci încoace am susţinut întotdeauna a­­ceastă idee salvatoare a intereselor şi demnităţii naţionale, dar lichelismul politic a triumfat în mod constant. Numirea preşedintelui comisiei interimare şi a membrilor români la conducerea oraşului, va fi pentru românii Sibieni o zi istorică, o zi în care ruşinea naţională de până azi va fi ştearsă, luându-i locul triumful demnităţii naţi­onale! N. C Droc, sătenilor. Nu-şi cunoşteau datoria şi dreptul, astfel că în urma acestei împrejurări nu şi-au împlinit datoria şi nu şi-au exercitat dreptul. Drepturile sătenilor nu se dădeau după lege şi dreptate, ci după bunul plac şi ochii prietinilor, în acest chip în şalele noastre s’a cuibărit neîncrederea şi îndoiala în faţa tuturor auto­rităţilor, căci nici Prefectul nu slujea interesele ob­şteşti ale sătenilor, după litera legii şi după glasul sfânt al dreptăţii, ci după coloritul politic. Deci am găsit o totală învălmăşeală, nespus de primejdioasă în administraţie. De pe urma acestei în­vălmăşeli a răsărit tot răul care răvăşeşte viaţa noas­tră socială şi politică. Drumurile şi şoselele le-am găsit neînchipuit de ruinate. Neîngrijite şi părăsit ele s-au desfundat încât azi prezintă o neîngăduită primej­die pentru apărarea naţională. Au rămas în întunerec, în nori şi praf şi în tota­lă lipsă de îngrijire igienică. Şcoalele lipsite de sprijinul primăriilor şi admi­nistrate de organe şcolare nepricepute, se găsesc as­tăzi din toate punctele de vedere într'o situaţie ex­trem de neglijată La clădirile şcolare începute sub conducerea mea, nu s’a mai pus nici o cărămidă şi nici o lingura de var. Ca pildă amintim Şcoala din Şura Mere şi Rusciori. Învăţătorii erau persecutaţi de Revizorul şcolar. Pentru şcoală nu se găseau bani la primărie, nici pentru repararea uşilor şi fereştrilor. Stăruinţa guvernanţilor de ieri era doar să umi­lească şi să demoralizeze corpul învăţătoresc prin orice preţ şi să desfiinţeze şcoala primare. Probă e desfinţarea şcoalelor normale şi a câtor şcoli primare. Biserica strămoşească a fost umilită în chipul cel mai barbar. Pentru clădirile bisericilor nu s’au găsit parale. Mi-o spune în glas tânguitor biserica lui Mihai Viteazul din Şelimbăr. Preoţii noştrii cu ex­cepţia unuia n’au putut intra în nici o organizaţie co­munală, judeţeană s’au de stat şi nici la camera de agricultură. 2. Care e moştenirea cea mai grea lăsată de Naţio­nal-ţărănişti ? — Moştenirea cea mai grea lăsată este disor­­dinea, demoralizarea, neîncrederea şi sărăcia, născută şi crescută de Naţional ţărănişti. 3. Cu ce măsuri credeţi D-Voastră că s'ar putea remedia acest rău ? — Relele se vor putea înlătura prin o uriaşă muncă, chibzuită şi însufleţită de dragostea binelui obştesc prin măsuri energice, executate fără amânare şi prin reîntronarea cinstei, reînvierea încrederii în au­toritatea de stat, de judeţ, de comună şi prin statorni­­cirea în fruntea comunelor a oamenilor pricepuţi, cinstiţi şi harnici. Dar despre măsurile acestea vom vorbi mai târziu. Grija mea de căpetenie în ceasul de faţă, este ca să reîntronez ordinea şi să refac autoritatea şi prestigiul conducătorilor fireşti ai satelor. Ca măsură urgentă de ajutorare a populaţiei judeţului nostru, îm­preună cu Di Piso, am luat măsuri ca populaţia lip­sită de porumb din cauza recoltei compromise să fie aprovizionată în cel mai scurt timp cu porumbul ne­cesar. In acest scop i s-a dat delegaţie Dlui I. N. Ciolan, mare cooperatist şi candidatul guvernului pe lista de deputaţi. Dsa lucrează în permanenţă în ca­binetul meu, făcând repartizarea celor 30 vagoane de porumb, ce vor sosi zilele acestea. N. G. Interview cu dl N. Regman, pre­fectul judeţului. .. In ce situaţie a­ti găsit D-Voastră judeţul Si­biu, când aţi preluat sarcina de Prefect al judeţului? La preluarea Prefecturii judeţului Sibiu, am găsit totul într’o situaţie de plâns. Mi-a sângerat inima, vă­zând pierită minunata frumuseţe de ieri a acestui ju­deţ. Când am plecat, acum 5 ani de la această pre­fectură, am lăsat în urma mea un judeţ înfloritor sub toate raporturile. Era mândria Ardealului şi frumuse­ţea intelectuală şi morală a ţării. După 5 ani, în care timp a stăpânit incapacita­tea, minciuna şi amăgirea deşartă, judeţul nostru, floa­rea judeţelor din ţară, l-am găsit vestejit, cu trupul acoperit de lepra tuturor păcatelor. O administraţie anarhizată. Nu se mai ştia cine conduce şi cine este condus. Sluga poruncea stăpânului, iar stăpânului îi era ruşine să asculte de slugă. Primarii recrutaţi din periferiile satelor nu erau în stare să gospodărească avutul comunelor, lipsiţi fiind de putinţa şi ştiinţa de-a chivernisi binele obştesc şi mai ales lipsiţi fiind de autoritatea morală în faţa Redacţia şi administraţia: SIBIU, Str. Mitropoliei Nr. 29 Director: Nicolae Coman Droc Anunţuri: Rândul­ TO­ m 2­50 Lei în pagina de text 3­.50 Lei. Cutezanţă ungurească. Ceva nemai­auzit şi neînchipuit de o minte să­nătoasă a’a petrecut zilele trecute în oraşul Londra, marea capitală a Anglei. Un număr de 168 deputaţi au semnat un protest al co­n­telui Ştefan Bethlen, prin care cerea reviziuirea trata­telor de pace, şi alipirea Ardealului de Ungaria Ce neruşinare şi câtă îndrăzneală! Această uşurinţă din partea unui grup de parla­mentari, lipsiţi poate de cunoştiinţele istorice şi geo­grafice ale ţării noastre şi de recunoştinţă, va rămâne pentru întotdeauna scris în paginile istorice ale neamu­lui nostru, care în momentele de grea cumpănă, când frontul franco-englez era mai greu atacat, — în ma­rele războiu — a sărit cu tot elanul celui mai desă­vârşit sacrificiu, în ajutorul aliatului, care astăzi în­cearcă să se joace cu destinele noastre, încurajând pe acelaşi duşmai, ce se vor întoarce şi contra lor. Noi, nu numai că suntem în dreptul nostru sfânt, prin hotarele ce le avem trase astăzi, dar am putea să ne pretindem nemulţumiţi, când cu durere nemăr­ginită vedem cum dincolo—peste Nistru şi Tisa — se sfârşeşte o populaţie curat românească, sub biciul ce­lor de sânge strein. Ardealul care, de fapt, se întinde până la Tişe, ne-a fost micşorat în favoarea Ungurilor. Ce mai vor ei, sau mai bine zis, ce vrea vampirul de la Bu­dapesta? Vrea să înnece în sânge bruma de Unguri ce a mai rămas pripăşită în Europa, pentru a pieri şi aceştia, după cum au pierit atâtea popoare barbare care invadaseră, în trecut Europa. Pentru a se pune capăt acestor maşinaţiuni per­fidee, ar trebui să se creieze o ligă puternică româ­neia­scă, al cărei glas să îngrozească pe magnaţii un­guri, nepotoliţi, distrugându-le speranţa, ca vre­o p fată vor mai murdări pământul cu cizmele lor, pământul curat românesc, iar pe acei cari semnează toate pros­tiile, să-i înveţe să fie mai cuminţi. Teodorescu. Prima victorie, 11 Decemvrie Zi mare fraţilor Români, este prima c­­ând a­­vem prmar român în Sibiu. Deşi stăpânim aceste pla­iuri de mii de ani, nu ne-a fost dat să ne bucurăm de această fericire-Plăsnuiţi-o români, cinstiţi această zi mare, căci coincide cu ziua cea mare a Unirii Românilor-Avem din nou „Dacia felix". Bucuraţi-vă, şi prea slăviţi pe Dzeu, care luminând pe M. S- Regele, i-a arătat calea fericirii, aducând la guvern pe marele ro­mân I. G Duca. I s’a arătat semnul liniei drepte, semnul providen­ţial şi l-a spus M. S căci numai prin acest semn va învinge. învingerile au încept pe toată linia. După 15 ani de robie săsească, avem un primar Român şi încă un Român—sadea, pe care rugăm pe Atotputernicul să nu l ţină în această slujbă mulţi ani, să-i încărm­-

Next