Tribuna, decembrie 1933 (Anul 6, nr. 27-30)
1933-12-03 / nr. 27
pANUlAVI.fNr. 27 iglu ii r mr I * Duminecă 3 Decemvrie 1933 Prețul unui exemplar 3 lei. National Independent Vrem primar român! Populaţia românească a oraşului Sibiu, fără deosebire de credinţe politice, cere un primar român! Cere cu atât mai mult, cu cât Sibiul este o fortăreaţă culturală a românismului din Ardeal, fiind şi sediul mitropoliei ortodoxe şi cu toate acestea de 15 ani, de când e România Mare n’am avut încă un primar român. Toate oraşele din Ardeal, au avut şi au primari români, deşi în cele mai multe din acele oraşe, românii sunt în minoritate, iar în Sibiu românii sunt de câţiva ani în majoritate. Faptul, că până azi n’am avut primar român se datoreşte politiciei de umilire a partidului naţional ţărănesc, care pentru interese de partid şi pentru aşi putea plasa câţiva lingăi şi oameni ai clubului, au cedat întotdeauna în fani dorinţelor săseşti, sacrificând interesele naţionale. — Ziarul nostru a fost primul, care în 1928 a cerut încheierea «Frontului unic» românesc şi de atunci încoace am susţinut întotdeauna această idee salvatoare a intereselor şi demnităţii naţionale, dar lichelismul politic a triumfat în mod constant. Numirea preşedintelui comisiei interimare şi a membrilor români la conducerea oraşului, va fi pentru românii Sibieni o zi istorică, o zi în care ruşinea naţională de până azi va fi ştearsă, luându-i locul triumful demnităţii naţionale! N. C Droc, sătenilor. Nu-şi cunoşteau datoria şi dreptul, astfel că în urma acestei împrejurări nu şi-au împlinit datoria şi nu şi-au exercitat dreptul. Drepturile sătenilor nu se dădeau după lege şi dreptate, ci după bunul plac şi ochii prietinilor, în acest chip în şalele noastre s’a cuibărit neîncrederea şi îndoiala în faţa tuturor autorităţilor, căci nici Prefectul nu slujea interesele obşteşti ale sătenilor, după litera legii şi după glasul sfânt al dreptăţii, ci după coloritul politic. Deci am găsit o totală învălmăşeală, nespus de primejdioasă în administraţie. De pe urma acestei învălmăşeli a răsărit tot răul care răvăşeşte viaţa noastră socială şi politică. Drumurile şi şoselele le-am găsit neînchipuit de ruinate. Neîngrijite şi părăsit ele s-au desfundat încât azi prezintă o neîngăduită primejdie pentru apărarea naţională. Au rămas în întunerec, în nori şi praf şi în totală lipsă de îngrijire igienică. Şcoalele lipsite de sprijinul primăriilor şi administrate de organe şcolare nepricepute, se găsesc astăzi din toate punctele de vedere într'o situaţie extrem de neglijată La clădirile şcolare începute sub conducerea mea, nu s’a mai pus nici o cărămidă şi nici o lingura de var. Ca pildă amintim Şcoala din Şura Mere şi Rusciori. Învăţătorii erau persecutaţi de Revizorul şcolar. Pentru şcoală nu se găseau bani la primărie, nici pentru repararea uşilor şi fereştrilor. Stăruinţa guvernanţilor de ieri era doar să umilească şi să demoralizeze corpul învăţătoresc prin orice preţ şi să desfiinţeze şcoala primare. Probă e desfinţarea şcoalelor normale şi a câtor şcoli primare. Biserica strămoşească a fost umilită în chipul cel mai barbar. Pentru clădirile bisericilor nu s’au găsit parale. Mi-o spune în glas tânguitor biserica lui Mihai Viteazul din Şelimbăr. Preoţii noştrii cu excepţia unuia n’au putut intra în nici o organizaţie comunală, judeţeană s’au de stat şi nici la camera de agricultură. 2. Care e moştenirea cea mai grea lăsată de Naţional-ţărănişti ? — Moştenirea cea mai grea lăsată este disordinea, demoralizarea, neîncrederea şi sărăcia, născută şi crescută de Naţional ţărănişti. 3. Cu ce măsuri credeţi D-Voastră că s'ar putea remedia acest rău ? — Relele se vor putea înlătura prin o uriaşă muncă, chibzuită şi însufleţită de dragostea binelui obştesc prin măsuri energice, executate fără amânare şi prin reîntronarea cinstei, reînvierea încrederii în autoritatea de stat, de judeţ, de comună şi prin statornicirea în fruntea comunelor a oamenilor pricepuţi, cinstiţi şi harnici. Dar despre măsurile acestea vom vorbi mai târziu. Grija mea de căpetenie în ceasul de faţă, este ca să reîntronez ordinea şi să refac autoritatea şi prestigiul conducătorilor fireşti ai satelor. Ca măsură urgentă de ajutorare a populaţiei judeţului nostru, împreună cu Di Piso, am luat măsuri ca populaţia lipsită de porumb din cauza recoltei compromise să fie aprovizionată în cel mai scurt timp cu porumbul necesar. In acest scop i s-a dat delegaţie Dlui I. N. Ciolan, mare cooperatist şi candidatul guvernului pe lista de deputaţi. Dsa lucrează în permanenţă în cabinetul meu, făcând repartizarea celor 30 vagoane de porumb, ce vor sosi zilele acestea. N. G. Interview cu dl N. Regman, prefectul judeţului. .. In ce situaţie ati găsit D-Voastră judeţul Sibiu, când aţi preluat sarcina de Prefect al judeţului? La preluarea Prefecturii judeţului Sibiu, am găsit totul într’o situaţie de plâns. Mi-a sângerat inima, văzând pierită minunata frumuseţe de ieri a acestui judeţ. Când am plecat, acum 5 ani de la această prefectură, am lăsat în urma mea un judeţ înfloritor sub toate raporturile. Era mândria Ardealului şi frumuseţea intelectuală şi morală a ţării. După 5 ani, în care timp a stăpânit incapacitatea, minciuna şi amăgirea deşartă, judeţul nostru, floarea judeţelor din ţară, l-am găsit vestejit, cu trupul acoperit de lepra tuturor păcatelor. O administraţie anarhizată. Nu se mai ştia cine conduce şi cine este condus. Sluga poruncea stăpânului, iar stăpânului îi era ruşine să asculte de slugă. Primarii recrutaţi din periferiile satelor nu erau în stare să gospodărească avutul comunelor, lipsiţi fiind de putinţa şi ştiinţa de-a chivernisi binele obştesc şi mai ales lipsiţi fiind de autoritatea morală în faţa Redacţia şi administraţia: SIBIU, Str. Mitropoliei Nr. 29 Director: Nicolae Coman Droc Anunţuri: Rândul TO m 250 Lei în pagina de text 3.50 Lei. Cutezanţă ungurească. Ceva nemaiauzit şi neînchipuit de o minte sănătoasă a’a petrecut zilele trecute în oraşul Londra, marea capitală a Anglei. Un număr de 168 deputaţi au semnat un protest al contelui Ştefan Bethlen, prin care cerea reviziuirea tratatelor de pace, şi alipirea Ardealului de Ungaria Ce neruşinare şi câtă îndrăzneală! Această uşurinţă din partea unui grup de parlamentari, lipsiţi poate de cunoştiinţele istorice şi geografice ale ţării noastre şi de recunoştinţă, va rămâne pentru întotdeauna scris în paginile istorice ale neamului nostru, care în momentele de grea cumpănă, când frontul franco-englez era mai greu atacat, — în marele războiu — a sărit cu tot elanul celui mai desăvârşit sacrificiu, în ajutorul aliatului, care astăzi încearcă să se joace cu destinele noastre, încurajând pe acelaşi duşmai, ce se vor întoarce şi contra lor. Noi, nu numai că suntem în dreptul nostru sfânt, prin hotarele ce le avem trase astăzi, dar am putea să ne pretindem nemulţumiţi, când cu durere nemărginită vedem cum dincolo—peste Nistru şi Tisa — se sfârşeşte o populaţie curat românească, sub biciul celor de sânge strein. Ardealul care, de fapt, se întinde până la Tişe, ne-a fost micşorat în favoarea Ungurilor. Ce mai vor ei, sau mai bine zis, ce vrea vampirul de la Budapesta? Vrea să înnece în sânge bruma de Unguri ce a mai rămas pripăşită în Europa, pentru a pieri şi aceştia, după cum au pierit atâtea popoare barbare care invadaseră, în trecut Europa. Pentru a se pune capăt acestor maşinaţiuni perfidee, ar trebui să se creieze o ligă puternică româneiască, al cărei glas să îngrozească pe magnaţii unguri, nepotoliţi, distrugându-le speranţa, ca vreo p fată vor mai murdări pământul cu cizmele lor, pământul curat românesc, iar pe acei cari semnează toate prostiile, să-i înveţe să fie mai cuminţi. Teodorescu. Prima victorie, 11 Decemvrie Zi mare fraţilor Români, este prima când avem prmar român în Sibiu. Deşi stăpânim aceste plaiuri de mii de ani, nu ne-a fost dat să ne bucurăm de această fericire-Plăsnuiţi-o români, cinstiţi această zi mare, căci coincide cu ziua cea mare a Unirii Românilor-Avem din nou „Dacia felix". Bucuraţi-vă, şi prea slăviţi pe Dzeu, care luminând pe M. S- Regele, i-a arătat calea fericirii, aducând la guvern pe marele român I. G Duca. I s’a arătat semnul liniei drepte, semnul providenţial şi l-a spus M. S căci numai prin acest semn va învinge. învingerile au încept pe toată linia. După 15 ani de robie săsească, avem un primar Român şi încă un Român—sadea, pe care rugăm pe Atotputernicul să nu l ţină în această slujbă mulţi ani, să-i încărm-