Tribuna, noiembrie 1935 (Anul 8, nr. 402-403)
1935-11-03 / nr. 402
Nr. 402 Războiul italo-abisinian. (Continuare din pag. 1 a). Ducele fără îndoială că nu s’a gândit numai la aceasta ci şi la sine — şi pe drept să procedeze aşa, căci ţara lui e destul de populată şi deajuns de săracă şi „dece să se ia pâinea de pe masa copiilor şi să se arunce câinilor.* Că italieni sunt de bună credinţă iată ce spune presa bine informată: Populaţia rămasă în regiunile ocupate recent, a primit în mod amical, trupele italiene. In numeroase regiuni, populaţia duce lipsă de alimente. Comandanţi trupelor italiene caută să vină pe cât posibil în ajutorul populaţiei. Până acum trupele italiene au cucerit formidabil de mult din Abisinia şi înaintarea armatei de Nord italiană, începută Sâmbătă în zorii zilei, continui pe tot frontul. Trupele de askari se află la 33 km. Sud de Entiscio şi au ocupat complect valea râului Terasami. Au mai fost ocupate regiunile la Sud de localităţile Tekla Aimamot, între râurile Terasami şi Maliudin Aripa stângă a frontului italian a ocupat localitatea Hauzie şi se află la 50 km departe de Mikalle Spiritul trupelor italiene este excelent cu toată oboseală provocată de înaintarea repede. In urma concentrărilor de trupe abisiniene în Nordul şi Nord-Vestul provinciei Tigre, comandamentul trupelor italiene a dat ordin unităţilor de la aripa stângă a frontului să-şi grăbească înaintarea în direcţia Makalle. Abisinienii evacuiază Makalle Autorităţile abisiniene din Makalle au primit ordin să evacueze localitatea. Majoritatea populaţiei civile a şi părăsit oraşul. Autorităţile au primit ordin să nu apere oraşul împotriva unui atac italian. Peste câteva zile va începe un mare atac italian cu care sigur se vor cuceri importante puncte strategice prinre care şi oraşul Makalleiiiiiiiiiviiiiiiiiiiiiiiiii Redacţionale: Aducem la cunoştinţa tuturor cititorilor ziarului Tribuna, că D.1 Nicolae Timonea, fost achizitor de reclame, nu mai este în serviciului administraţiei ziarului nostru şi ca atare nu mai are dreptul a ne mai reprezenta sau a încasa sume de bani pentru ziar sub nici o formă. Chestiunea Macedoneană (Continuare din pag. 12a), energie în vorbă şi scris, ca odinioară acolo, pentru incendierea uni cămin, masacrarea unui compatriot sau închiderea unei şcoli din partea duşmanilor. Cum ar putea fi promovate interesele populaţiei macedonene. Risipa aceasta de energie, pe care o fac fraţii noştri macedoneni, este şi inutilă şi inoportună. Inutilă pentru că acei cari sacrifică zeci de milioane au singuri tot interesul ca aceste milioane să fie întrebuinţate cu cel mai mare folos. Inoportună, pentru că macedonenii stabiliţi aci, streini de realitatea de la faţa locului, în loc să ajute la clarificarea şi deci promovarea intereselor obşteşti ale fraţilor lor rămaşi printre streini, contribuie de cele mai multe ori, tocmai, la mistificarea relităţii, şi deci la stagnareachestiunii." Logica refuză să conceapă ca cineva să aibă pretenţia de informatori asupra unor stări fundamental schimbate, celora existente sub imperiul arcesc, numai pe simplul motiv că este macedonean de origină?! Mai mult, acest amestec îl considerăm chiar dăunător, prin faptul că el este menit să perpetueze starea actuală de lâncezeală a „chestiunii." Să mă explic. Interesele personale trebuesc trecute pe al 2 lea plan. Decenii dearândul, cât Macedonenii de aci au dirijat treburile fraţilor iar din sudul Dunării, „chestiunea“, în Ioc să fie îmbrăţişată în ansamblul ei, sub aspectele reale, de caracter general şi permanent, a fost coborâtă la chestiuni locale, de nuanţă temporară, satisfăcând doar interese familiare sau personale. Nu Aromânismul în complexul lui a fost menajat de Macedonenii noştri, ci comuna lor natală, sau comunele unde-şi aveau rudenii. Aşa se explică, că azi avem în Balcani regiuni cu masse compacte de Aromâni (bd. Thessalia), pentru cari fraţii noştri n’au făcut nimic atâta amar de vreme. Iar pentru părţile unde au activat, terenul Ior de acjiune s’a mărginit la burse, lefuri pensii. Tocmai ca azi. Nimic din ceiace ce chiamă organizare economică, religioasă, culturală etc. nu pot înscrie la activul lor „Macedonenii noştri „regăţeniţi«. In loc să urmeze exemplul Grecilor, Bulgarilor şi celorlalţi compatrioţi, care nu numai din bugetul statului lor, ci mai ales prin propriile lor mijloace îşi creiau rând pe rând locaşuri de rugăciune şi cultură, înzestrându-le cu cele mai bune elemente, ai noştri încă de sub Turci, apelau numai la bugetul statului şi totdeuna pentru interese personale. Pe meleagurile Macedoniei nu este comună unde să nu se constate urme de sacrificii materiale din partea Grecilor, Bulgarilor, Albanezilor foşti subjugaţi şi prea puţine ca să înregistreze în afară de sacrificiile statului român şi pe cele ale vreunui mercenate Aromâni (Va urma). TRIBUNA UTERARĂ, ARTISTICĂ şi CULTURALĂ Ospăţul meu de suflet. Poeţii şi toamna. Toamna târziu poeţii îşi destramă sufletele — mai totdeuna negre — ca jocul sbuciumat de frunze galbene, doborâte şi purtate de vânturi cu ploi dese şi cei mai mulţi şi le îndreaptă către cimitire, pentru că acuma mor ei, cioplitorii gândurilor. Poeţii cari au avut presimţirea aceasta sinistră, au murit toamna şi de aceea şi ceilalţi cari deşi n’au băut paharul somnului încă, îşi structurează sufletul în această parodie a morţii. Poeţii nu râd toamna târziu şi pentru acest fapt cerul în astă vreme e de plumb ! Nimica nu râde. Toate plâng cu vântul şi răpăitul ploilor reci pe acoperişul caselor. Toate plâng pentru că nu râd poeţii — şi dacă totuşi se găsesc unii oameni care pot râde, rânjetul lor e nesimţire, e imbecilitate cretină şi fadă ce nu contează. Soarele răsare şi apune cu visătorii. .. Numai poeţii sunt îndreptăţiţi a se socoti în noţiunea de a fi. Poeţii sunt totul. Ceilalţi muritori mişună ca viermii în putregaie. E un drept al pescuitorilor de perle în fundul sufletului să ceară a nu râde în vremea asta nimeni, pentru că plâng şi mor cei aleşi a se înălţa cu gândul sus, sus de tot pe vârful crestelor. De vor muri mulţi poeţi, chiar când cerul nu va mai fi de,f^j| ^ara nu vor mai străluci pe €d*Sfete*mari, cari sunt numai ale poeţilor, celelalte fiind sateliţi mici, mulţi şi neînsemnaţi ale vulgului profan. • • Aceasta în loc de răspuns ție muritorule de rând ce mi persiflezi sbuciumările sufletului și ale gândului. Avram Iancu Pe scena teatrului orăşenesc din oraşul nostru, turneul oficial al teatrului naţional din Bucureşti, va reprezenta Duminecă 10 Noembrie a. c. cea mai formidabilă creaţie românească de gen istoric şi dramatic. Cel mai profund poet filosof al generaţiei noastre, Lucian Blaga a a transpus cu o intesiune rară în scenă, sbuciumul cu năzuinţi naţionale a lui Avram Iancu, Regele cel Mare şi Sfânt al Munţilor Apuseni. „TRIBUNA“ Scrisoarea simplă Piei Te-ai dus Domniţă’n depărtări Şi,o geană poate nu ai strâns, Pe-o lacrimă, pe un fir de plâns Şi să mi-o trimiţi peste zări, Când plânge apa noaptea’n mări. Cu paşii sufletului, iarmă, Intoarce-te pe vechi cărări, Pe unde tainice visări, Îmi duc azi gândul cel din urmă Şi vezi cum moartea groapă-mi scurmă. De vii Domniţă pe-unde ieri Treceam cuprinşi de de-aceeaşi vină, S’aprinzi isvodul de lumină Şi’n spasmul dulcilor dureri, Să plângi o clipă pentru ieri. D. G. Călboreanu reuşeşte sa ne dee perfect pe eroui din munţii de legendă, ce începe aşa: „In pădure Toate păsările dorm Numai una n’are somn Ca să se facă om.* Şi s’a făcut om, a luptat ca pe toţi românii de sub stăpânire străină să-i facă să fie stăpâni în ţara lor şi a reuşit în mare parte, dar minţind împăratul dela Viena, Avram Iancu îşi pierde minţile. La sfârşitul acţiunei acestei teribile drame, Avram Iancu apare prin Codrii ca o biată umbră cântând din fluer şi spunând într’una: „Am fost pasăre m’am făcut om şi acum mă duc să mă fac iar pasăre, mă duc şi mă fac iar pasăre.* Vom avea în 10 Noembrie un spectacol grandios şi cum n’a fost altul românesc mai bun, Silviu Lazfir. In istoria politică a României contimporane, figura dlui Leonte Moldovanu, actualul președinte al Senatului, s'a situat în prima linie a conducătorilor partidului liberal.— După o activitate politică neîntreruptă de peste 40 ani în partidul liberal, dl. Leonte Moldovan a ajuns in fruntea Maturului Corp, pe care-l prezidează în admiraţia şi stima tuturora. Sufletul său nobil, inima sa deschisă de ardelean de rasă, i-a atras nu numai dragostea membrilor partidului liberal, dar şi a întregei opoziţii, care-l iubeşte şi stimează.— Plecat din Şinca Veche, jud. Făgăraş, a ajuns profesor in Brăila, oraş cu mulţi ardeleni înstăriţi , unde a făcut cinste Ardealului, iar apoi părăsind catedra a trecut la bara justiţiei, unde a apărat şi câştigat cele mai mari procese. In timpul vieţii sale de peste 70 ani şi a unei activităţi politice de peste 40 ani, n’a fost ardelean şi român, care rugându-l să nu fi fost ajutat, ori cu fapte, ori cu bani sau sfaturi înţelepte.— In toată cariera sa politică de pete 40 de ani, a fost un membru credincios partidului liberal şi — în special al familei Brătianu — atât în timpuri bune, cât în timpuri de bejenie. Când în partidul liberal au început dizidentele,când partidul trecea prin grele frământări în anii 1930—33, când mulţi slabi de înger părăseau drapelul, ardeleanul Leonte Moldovan au rămas neclintit, ca şef al organizaţiei din Brăila, pe care a adus-o la izbândă. A fost ales în Parlament în 10 legislaturi. In urma căruia fapt a ajuns senator de drept pe toată viaţa! Şi când te gândeşti, că acest om, după 40 ani de politică liberală, are o datorie de aproape de două milioane pe casa din Brăila — singura sa avere — rămâi buimăcit şi — fără să vrei te gândeşti la şnapanii tuturor partidelor, cari au zeci şi sute de milioane depuşi la băncile din străinătate! Noi ardelenii, suntem mândrii de Leonte Moldovan şi azi — cu ocazia deşveliri bustului regretatului I. G. Duca — venerabilul luptător ne-a vizitat oraşul îi aducem omagiile noastre şi-i urmăm: Sănătate şi altădată bun venit în Sbiui! românesc! N. C. Drac FIGURI POLITICE Domnul Leonte Moldovanul: Preşedintele Senatului. Pag- 3 Golf casă de postăvărie şi modă • VV • VildCu Piaţa Regele Ferdinand I. 14 Oferă: stofe de îmbrăcăminte pentru domni şi dame precum şi furniturile necesare. Vizitaţi cu toată încrederea fără obligaţie de cumpărare. „ACŢIUNEA“ se numeşte organul asociaţiilor româneşti din localitate, condus de o grupare intelectuală şi publicistică in frunte cu d. Ion Munteanu. Salutâm cu toată simpatia pe acest confrate şi ii urâm viaţa lungă.______________________ ,APOLLO“ „THALIA“ „ROXY“ Mare comedie în Dorothea Wieck Mare comedie muzicală limba germană in marele film senzaţional Răpirea lui un vis frumos Patt şi Lindbergh Baby’s un film de Paraschon Cu cel mai mic artist Géza v. Bolvary, în Baby Le Roi CU Magda Schneider compozitori Palpitant! Emoţionant! Wolf A. Retty — Han* jurnal nou Senzaţional! Moser —Theo Lingen.