Tribuna, noiembrie 1935 (Anul 8, nr. 402-403)

1935-11-03 / nr. 402

Nr. 402 Războiul italo-abisinian. (Continuare din pag. 1­ a). Ducele fără îndoială că nu s’a gândit numai la aceasta ci şi la sine — şi pe drept să procedeze aşa, căci ţara lui e destul de populată şi deajuns de săracă şi „dece să se ia pâinea de pe masa copiilor şi să se arunce câinilor.* Că italieni sunt de bună credinţă iată ce spune presa bine informată: Populaţia rămasă în regiunile o­­cupate recent, a primit în mod ami­cal, trupele italiene. In numeroase regiuni, populaţia duce lipsă de ali­mente. Comandanţi trupelor italiene caută să vină pe cât posibil în aju­torul populaţiei. Până acum trupele italiene au cuce­rit formidabil de mult din Abisinia şi înaintarea armatei de Nord italiană, începută Sâmbătă în zorii zilei, con­tinui pe tot frontul. Trupele de askari se află la 33 km. Sud de Entiscio şi au ocupat com­plect valea râului Terasami. Au mai fost ocupate regiunile la Sud de lo­calităţile Tekla Aimam­ot, între râu­rile Terasami şi Maliudin Aripa stângă a frontului italian a ocupat localitatea Hauzie şi se află la 50 km departe de Mikalle Spiritul trupelor italiene este ex­celent cu toată oboseală provocată de înaintarea repede. In urma concentrărilor de trupe abisiniene în Nordul şi Nord-Vestul provinciei Tigre, comandamentul tru­pelor italiene a dat ordin unităţilor de la aripa stângă a frontului să-şi grăbească înaintarea în direcţia Ma­kalle. Abisinienii evacuiază Makalle Autorităţile abisiniene din Makalle au primit ordin să evacueze localitatea. Majoritatea populaţiei civile a şi părăsit oraşul. Autorităţile au primit ordin să nu apere oraşul împotriva unui atac ita­lian. Peste câteva zile va începe un mare atac italian cu care sigur se vor cu­ceri importante puncte strategice prin­­re care şi oraşul Makalle­­iiiiiiiiiviiiiiiiiiiiiiiiii Redacţionale: Aducem la cunoş­tinţa tuturor cititorilor ziarului Tribuna, că D.1 Nicolae Timone­a, fost achizitor de reclame, nu mai este în serviciului administraţiei ziarului nostru şi ca atare nu mai are dreptul a ne mai reprezenta sau a încasa sume de bani pentru ziar sub nici o formă. Chestiunea Macedoneană (Continuare din pag. 12a), energie în vorbă şi scris, ca odinioară acolo, pentru incendierea uni cămin, masacrarea unui compatriot sau în­chiderea unei şcoli din partea duş­manilor. Cum ar putea fi promovate interesele populaţiei mace­donene. Risipa aceasta de energie, pe ca­re o fac fraţii noştri macedoneni, este şi inutilă şi inoportună. Inutilă pentru că acei cari sacrifică zeci de milioa­ne au singuri tot interesul ca aceste milioane să fie întrebuinţate cu cel mai mare folos. Inoportună, pentru că macedonenii stabiliţi aci, streini de realitatea de la faţa locului, în loc să ajute la clarificarea şi deci promo­varea intereselor obşteşti ale fraţilor lor rămaşi printre streini, contribuie de cele mai multe ori, tocmai, la mistificarea relităţii, şi deci la stag­narea­­chestiunii." Logica refuză să conceapă ca ci­neva să aibă pretenţia de informatori asupra unor stări fundamental schim­bate, celora existente sub imperiul arcesc, numai pe simplul motiv că este macedonean de origină?! Mai mult, acest amestec îl consi­derăm chiar dăunător, prin faptul că el este menit să perpetueze starea actuală de lâncezeală a „chestiunii." Să mă explic.­ Interesele personale trebuesc trecute pe al 2 lea plan. Decenii dearândul, cât Macedone­nii de aci au dirijat treburile fraţilor iar din sudul Dunării, „chestiunea“, în Ioc să fie îmbrăţişată în ansamb­lul ei, sub aspectele reale, de carac­ter general şi permanent, a fost co­borâtă la chestiuni locale, de nuanţă temporară, satisfăcând doar interese familiare sau personale. Nu Aromâ­­nismul în complexul lui a fost mena­jat de Macedonenii noştri, ci comuna lor natală, sau comunele unde-şi a­veau rudenii. Aşa se explică, că azi avem în Balcani regiuni cu masse compacte de Aromâni (b­d. Thessalia), pentru cari fraţii noştri n’au făcut nimic atâta amar de vreme. Iar pentru păr­ţile unde au activat, terenul Ior de acjiune s’a mărginit la burse, lefuri pensii. Tocmai ca azi. Nimic din ceiace ce chiamă organizare econo­mică, religioasă, culturală etc. nu pot înscrie la activul lor „Macedonenii noştri „regăţeniţi«. In loc să urmeze exemplul Grecilor, Bulgarilor şi ce­lorlalţi compatrioţi, care nu numai din bugetul statului lor, ci mai ales prin propriile lor mijloace îşi creiau rând pe rând locaşuri de rugăciune şi cul­tură, înzestrându-le cu cele mai bune elemente, ai noştri încă de sub Turci, apelau numai la bugetul statului şi totdeuna pentru interese personale. Pe meleagurile Macedoniei nu este comună unde să nu se constate urme de sacrificii materiale din partea Grecilor, Bulgarilor, Albanezilor foşti subjugaţi şi prea puţine ca să înre­gistreze în afară de sacrificiile statu­lui român şi pe cele ale vreunui mer­cenate Aromâni (Va urma). TRIBUNA UTER­ARĂ, ARTISTICĂ şi CULTURALĂ Ospăţul meu de suflet. Poeţii şi toamna. Toamna târziu poeţii îşi destramă sufletele — mai totdeuna negre — ca jocul sbuciumat de frunze galbene, doborâte şi purtate de vânturi cu ploi dese şi cei mai mulţi şi le îndreaptă către cimitire, pentru că acuma mor ei, cioplitorii gândurilor. Poeţii cari au avut presimţirea aceasta sinistră, au murit toamna şi de aceea şi cei­­lalţi cari deşi n’au băut paharul som­nului încă, îşi structurează sufletul în această parodie a morţii. Poeţii nu râd toamna târziu şi pentru acest fapt cerul în astă vreme e de plumb ! Nimica nu râde. Toate plâng cu vân­tul şi răpăitul ploilor reci pe acope­rişul caselor. Toate plâng pentru că nu râd poeţii — şi dacă totuşi se găsesc unii oameni care pot râde, rânjetul lor e nesimţire, e imbecilitate cretină şi fadă ce nu contează. Soarele răsare şi apune cu visă­torii. .. Numai poeţii sunt îndreptăţiţi a se socoti în noţiunea de a fi. Poeţii sunt totul. Ceilalţi muritori mişună ca viermii în putregaie. E un drept al pescuitorilor de perle în fundul sufle­tului să ceară a nu râde în vremea asta nimeni, pentru că plâng şi mor cei aleşi a se înălţa cu gândul sus, sus de tot pe vârful crestelor. De vor muri mulţi poeţi, chiar când cerul nu va mai fi de,f^j| ^ara nu vor mai străluci pe €d*Sfete­*m­ari, cari sunt numai ale poeţilor, celelalte fiind sateliţi mici, mulţi şi neînsemnaţi ale vulgului profan. • • Aceasta în loc de răspuns ție mu­­ritorule de rând ce mi persiflezi sbu­­ciumările sufletului și ale gândului. Avram Iancu Pe scena teatrului orăşenesc din oraşul nostru, turneul oficial al teatru­lui naţional din Bucureşti, va repre­­zenta Duminecă 10 Noembrie a. c. cea mai formidabilă creaţie româ­nească de gen istoric şi dramatic. Cel mai profund poet filosof al generaţiei noastre, Lucian Bl­aga a a transpus cu o int­esiune rară în scenă, sbuciumul cu năzuinţi naţio­­nale a lui Avram Iancu, Regele cel Mare şi Sfânt al Munţilor Apuseni. „TRIBUNA“ Scrisoarea simplă Piei Te-ai dus Domniţă’n depărtări Şi,o geană poate nu ai strâns, Pe-o lacrimă, pe­ un fir de plâns Şi să mi-o trimiţi peste zări, Când plânge apa noaptea’n mări. Cu paşii sufletului, iarmă, Intoarce-te pe vechi cărări, Pe unde tainice visări, Îmi duc azi gândul cel din urmă Şi vezi cum moartea groapă-mi scurmă. De vii Domniţă pe-unde ieri Treceam cuprinşi de de-aceeaşi vină, S’aprinzi isvodul de lumină Şi’n spasmul dulcilor dureri, Să plângi o clipă pentru ieri. D. G. Călboreanu reuşeşte sa ne dee perfect pe eroui din munţii de legendă, ce începe aşa: „In pădure Toate păsările dorm Numai una n’are somn Ca să se facă om.* Şi s’a făcut om, a luptat ca pe toţi românii de sub stăpânire străină să-i facă să fie stăpâni în ţara lor şi a reuşit în mare parte, dar minţind îm­­păratul dela Viena, Avram Iancu îşi pierde minţile. La sfârşitul acţiunei acestei teri­bile drame, Avram Iancu apare prin Codrii ca o biată umbră cântând din fluer şi spunând într’una: „Am fost pasăre m’am făcut om şi acum mă duc să mă fac iar pasăre, mă duc şi mă fac iar pasăre.* Vom avea în 10 Noembrie un spectacol grandios şi cum n’a fost altul românesc mai bun, Silviu Lazfir. In istoria politică a României contimporane, figura dlui Leonte Mol­­dovanu, actualul președinte al Sena­tului, s'a situat în prima linie a con­ducătorilor partidului liberal.— După o activitate politică neîn­treruptă de peste 40 ani în partidul liberal, dl. Leonte Moldovan a ajuns in fruntea Maturului Corp, pe care-l prezidează în admiraţia şi stima tuturora. Sufletul său nobil, inima sa des­chisă de ardelean de rasă, i-a atras nu numai dragostea membrilor parti­dului liberal, dar şi a întregei opoziţii, care-l iubeşte şi stimează.— Plecat din Şinca Veche, jud. Fă­găraş, a ajuns profesor in Brăila, oraş cu mulţi ardeleni înstăriţi , unde a făcut cinste Ardealului, iar apoi pără­sind catedra a trecut la bara justiţiei, unde a apărat şi câştigat cele mai mari procese. In timpul vieţii sale de peste 70 ani şi a unei activităţi politice de peste 40 ani, n’a fost ardelean şi român, care rugându-l să nu fi fost ajutat, ori cu fapte, ori cu bani sau sfaturi în­ţelepte.— In toată cariera sa politică de pete 40 de ani, a fost un membru credincios partidului liberal şi — în special al familei Brătianu — atât în timpuri bune, cât în timpuri de bejenie. Când în partidul liberal au înce­put dizidentele,­­când partidul trecea prin grele frământări în anii 1930—33, când mulţi slabi de înger părăseau drapelul, ardeleanul Leonte Moldovan au rămas neclintit, ca şef al organiza­ţiei din Brăila, pe care a adus-o la izbândă. A fost ales în Parlament în 10 legislaturi. In urma căruia fapt a ajuns senator de drept pe toată viaţa! Şi când te gândeşti, că acest om, după 40 ani de politică liberală, are o datorie de aproape de două milioane pe casa din Brăila — singura sa avere — rămâi buimăcit şi — fără să vrei te gândeşti la şnapanii tuturor partidelor, cari au zeci şi sute de mi­lioane depuşi la băncile din străinătate! Noi ardelenii, suntem mândrii de Leonte Moldovan şi azi — cu ocazia deşveliri bustului regretatului I. G. Duca — venerabilul luptător ne-a vi­­zitat oraşul îi aducem omagiile noastre şi-i urmăm: Sănătate şi altădată bun venit în Sbiui! românesc! N. C. Drac FIGURI POLITICE Domnul Leonte Moldovanul: Preşedintele Senatului. Pag- 3 G­olf casă de postăvărie şi modă • VV • VildCu­ Piaţa Regele Ferdinand I. 14 Oferă: stofe de îmbrăcăminte pentru domni şi dame precum şi fur­niturile necesare. Vizitaţi cu toată încrederea fără obligaţie de cumpărare. „ACŢIUNEA“ se numeşte organul asociaţiilor­ ro­mâneşti din localitate, condus de o grupare inte­lectuală şi publicistică in frunte cu d. Ion Munteanu. Salutâm cu toată simpatia pe acest confrate şi ii urâm viaţa lungă.______________________ ,APOLLO“ „THALIA“ „ROXY“ Mare comedie în Dorothea Wieck Mare comedie muzicală limba germană in marele film senzaţional Răpirea lui un vis frumos Patt şi Lindbergh Baby’s un film de Paraschon Cu cel mai mic artist Géza v. Bolvary, în Baby Le Roi CU Magda Schneider compozitori Palpitant! Emoţionant! Wolf A. Retty — Han* jurnal nou Senzaţional! Moser —Theo Lingen.

Next