Tribuna, februarie 1936 (Anul 9, nr. 409-412)

1936-02-02 / nr. 409

Anul IX Nr. 409 Nu e reclamă Nici minciună Cafeaua „La Paşa“ E cea mai bună Sibiu, Str. Regina Maria 42 Telefon 93 SIBIU, 2 Februarie 1936. SSfc-Preţul unui exemplar 3 Lei Reparaţii de RADIO PROMT şi IEFTIN Radio - Lux KUNTE Str. Regina Maria No. 49 Director: Nicolae C. DROC REDACŢII: Sibiu Str. Faurului Nr. 17 Bucureşti Bulevardul Banu Manta Telefon 4.25.64 Ziar National Independent PREŢUL Abonamentului: Pe 1 an lei 150; pe 1/2 an lei 80. Instituţii şi autorităţi 1000 Lei Administraţia: Sibiu Str. Faurului 17 In nici un caz pedeapsa cu moarte Nu de mult în coloanele ace­stui ziar făcând reflexii pe mar­ginea cazului Hauptmann, m’am declarat categoric contra pedepsei cu moartea, întrucât în multe cazuri, cu această grozavă pedeapsă se pot comite crime abominabile. Ceeace m’a făcut să revin la caz, sau mai bine zis la un crez al meu, bine­înţeles crez în concordanţă cu juste principii de logică şi chiar juridică, este formidabila întorsă­tură politică ce o iau lucrurile în Grecia: partidul dlui Venizelos a obţinut majoritatea de mandate în alegerile legislative de D­uminecă. Cred că toţi cititorii îşi amin­tesc de sângerosul război civil deslănţuit prin Martie anul trecut în Grecia, de grozava răscoală în massa, la care a participat şi o bună parte din armată, în frunte cu dnul Venizelos contra guver­nului care era la conducerea ţării şi care deşi nu mai era în asen­timentul majorităţii poporului, to­tuşi continua să rămână la cârmă cu forţa. A curs atunci sânge mult sub cerul senin al Heladei şi ceea ce a fost mai dureros, rana a fost deschisă de frate de acelaş sânge. In cele din urmă revoluţia a fost înăbuşită, Venizelos, capul ei, acela care la alegerile din urmă s’a dovedit a fi exponentul gre­cilor, a trebuit să fugă în altă ţară deoarece încă în timpul ră­scoalei a fost condamnat la moarte, de către generalul Condylis. Natural aceaşi soartă a avut şi statul ma­jor al venerabilului Venizelos şi mare parte din acesta momentan executat. Iată marea nedreptate! Azi, populaţia greacă se afirmă prin vot de partea lui Venizelos, fără a se intimida câtuşi de puţin de noua stare din Grecia, populaţie care s’a dat bucuroasă, carne tu­nului şi mitralierei, dar să triumfe ideea unei dreptăţi. Deci, bătrânul venerabil a ştiut ce face prin revoluţia sa, care era pornită dintr’un imbold de drep­tate, iar vitea a a­azul general a pi­tui­t des­tui această ruşinoasă palmă întoarsă peste obrazu-i fin, ca o satisfacţie pentru marele băr­bat de stat Venizelos. Ei dar toate aceste ar merge cum ar merge, însă cine mai poate învia pe cei condamnaţi la moarte şi executaţi de deşte­l­eptul ghi­nărar ? Iată de ce sunt contra pedep­sei cu moartea! Dacă aceşti oameni erau con­damnaţi la muncă silnică pe viaţă sau la orice altă grea pedeapsă — pentru că sunt complect nevino­vaţi — ar fi putut fi eliberaţi. Mai e oare nevoe de vreun comentariu pe marginea legii care pedepseşte cu moartea ? Ilustrisimile voastre care de­ţineţi soarta revoluţionarilor, - de multe ori iluminaţi - vedeţi că e un proverb care şi D­niilor voastre, şi chiar unor regi se poate aplica: pro­verbul acela cu bâta care se zice că are două capete. * + * Proaspăt ne vine ştirea că tri­bunalul politic din „Tirana" ma­rea capitală a întinsei „Albanii", din ordinul regelui Ahmed Zogu cel Mare, condamnă pe rupte mai multe persoane cări au luat parte la revoluţia din „Fieri". Condamnă... şi condamnă la -* .4» ntorpii Cine ştie şi regilor li­ se poate adesea înfunda. Vroiam să ajung şi la Doftana noastră. Şi aici sunt câţiva con­damnaţi politici la moarte. Da, da, să nu se pară ciudat, dar aceşti oameni după ce au fost degradaţi din viaţa socială, apoi vârâţi aci în grozava închisoare, zilnic sunt bătuţi cu saci de nisip şi omorâţi sistematic prin ume­zeala grozavei închisori. Sigur nici unul nu va scăpa cu viaţă ! Aceştia sunt aceea cari au voit să răstoarne o ordine în stat. Să nu mai fie omorât nici unul, până nu se va vedea ce zice po­porul. La nimic afară de crima do­vedită şi furtul guvernanţilor, în nici un caz să nu se aplice pe­deapsa cu moartea, fie chiar crimă politică dovedită. SILVIU LAZĂR de origine moţ . . . In război . . . Mi-s ochii plini de sânge şi ţipă’n mine crima, In braţe simt pornirea ce’mpinge spre omor, E zarea purpurie şi soarele apune, Iar frunzele sunt roşii şi-i sânge pe ogori Duşmanu-mi stă în faţă. Duşmani căci nebunia Ne ţine de­opotrivă în braţu-i încleştat­, Şi aşteptăm doar clipa să risipim lumina Ce pâlpâie în creeri de robi civilizaţii . . . Din ascunziş ţâşneşte un foc de carabină . . . Şi glonţul săgetează prin aer şuerând, îmi vine­ acum să urlu, să sfâşii ca o fiară ! E glonţul ce mă’ndeamnă, sau chiar bolnavu-mi gând ? Am fost stârnit de şuet, sau strămoşeasca zgură Pierzând încătuşarea şiragului de legi, îşi desfăşoară’n voie cumplita ei chemare? In mine zace crima străbunilor pribegi ? Alunei dece minciuna rostită din altare, Dece ipocrizia moralei creştineşti, Dece credința falsă, că omenirea-i bună?! Instinctele de fiară, nu-s fapte vitejeşti ! Sfărmaţi atâtea temple ce seamănă minciuna, Distrugeţi manuale de etică şi legi, ’Napoi cu mii de veacuri! Am fost şi suntem fiarei In van încerci cultura cu fraze să ne legi! In van ne-arunci pe umeri hlamida ’nvăţăturii, Sub ea purtăm pumnalul cu vârful otrăvit, Spoiala ta e-o glumă de triste carnavale. ’Nălţarea omenirei, e vis închipuit! In van încerci cultură cu fraze să ne legii ’Napoi cu mii de veacuri! Am fost şi suntem fiare! Distrugeţi manuale de etică şi legi, Sfărmaţi atâtea temple ce seamănă minciuna. D. PSATTA. Ţara escrocilor... Trebuie să recunoaştem cu regret, că nu ştim să ne facem cunoscuţi de­cât prin fapte cari îşi au răsunet prin latura lor negativă şi nesănătoasă. Dacă până mai acum câţiva ani Ro­mânia era cunoscută ca un ţinut bal­canic şi deseori Bucureştii erau si­tuaţi în Bulgaria sau Iugoslavia, acum ne am lămurit locul geografic şi moral in­c­one­rati]_ £'""npeBn. Scandalurile, hoţiile şi escroche­riile, săvârşite de marii noştri repre­­zentenţi politici, ne-au făcut o faimă, pe care în alt domeniu, ne-ar invidia­ o orice alt popor. Practicile partidelor de la noi cari vin la putere prin fel de fel de com­promisuri şi sforării, par a întrece chiar uluitoarele metode a asociaţiilor americane certate cu poliţia. De fapt profesia luptătorilor noştri ideologici este de aşa natură, încât luminată cu reflectorul codului penal, are drept efect încarcerarea politicianului şi pro­vocarea unui nou dans de miliarde trecute din anemica vistierie publică în buzunarele borfaşilor cu joben şi carte de club. Nu există partid politic care fie la putere, fie în opoziţie să nu aibă în faţa justiţiei o „chestie“ de lămurit. Cel puţin în ultimii doi ani, am su­portat cele mai ruşinoase spectacole pe care istoria marilor fraude le-a cunoscut. Şi par cu atât mai mari şi mai neruşinate, cu cât majoritatea ce­tăţenilor duc dorul bucăţii de pâine. Ţăranii trăesc cu varză şi oţet, func­ţionarii publici umblă rupţi şi bolnavi în timp ce Groszii şi profitorii naivi­tăţii cetăţeneşti acumulează sute de milioane la băncile de peste hotare. Şi trebue să ne gândim că noi cu­noaştem numai tâlhăriile cari au mi­rosit. Fără să socotim aranjamentele şi îmbogăţirile ilicite făcute în tot timpul de când tot facem politică de mare calibru. Am reuşit însă un lucru. Acela de a ne face cunoscuţi ca ţara cu cei mai meri şi versaţi potlogari. Nici nu ştii în cine să mai ai încredere. Când să sparge muşamaua unei afaceri, ies la suprafaţă oameni, cari o viaţă în­treagă au fost onoraţi şi stimaţi, dacă nu ca oameni deştepţi, cel puţin ca inşi necompromişi. Această situaţie este atât de adevărată, încât toţi es­crocii şi borfaşii Internaţionali, când sunt urmăriţi de „copoii« poliţiilor străine se aciuiesc la noi. Vin oamenii ca la el acasă. In ţara escrocilor. (Din „Credinta") D. T. FANTANARU.

Next