Tribuna, aprilie 1936 (Anul 1, nr. 1-3)

1936-04-05 / nr. 1

Anul I Nr. 1 iU SIBIU, 5 Aprilie 1936 Prețul unui exemplar 3 Lei Nu e reclamă Nici minciună Cafean" r E cea k­m S I b Str. Regina Telefon 93 1 * 1­­5 baniP«*‘ai SIBIU - Strada Râului No 6 ZIARIOUA­­ PROPRIETAR: ALEX. TOMICI SEVERI­N Reparaţii de RADIO DIRECTOR: NICOLAE C. DROC ADMINISTRAŢIA, — SIBIU Str. Faurului Nr. 17 NAJIONAL INDEPENDENT REDACTIA: PROMT si IEFTIN Radio - Lux KUNTE Str. Regina Maria No. 40 Deputatul Ilie Floaşiu cască în parlament Tentativa de asasinat moral Opinia publică sibiană a rămas uluită faţă de nemai­pomenita îndrăzneală, a deputatului nostru, cu renume­şte Fl­o­a­ş­i­u — prin nereuşita tentativă de asasinat moral, încercat printr’o imundă gazetă jidovească din capitală, îm­potriva dlui Nic. C. Droc — di­rectorul ziarului „Tribuna", La luptă ! *' Aflând don­arul »Tribuna«, condus de dl. Nicolae Droc, timp de 9 ani, a fost suprimat, pe timp nelimitat, pentru marele păcat de a fi fost un curagios organ de luptă, care a ară­tat opiniei publice greşelile şi păca­tele conducătorilor vremelnici ai ţării, am hotărât a scoate un nou organ, care să umple golul şi să ţină trează conştiinţa naţională, în aceste vre­muri de grele frământări, când ro­mânul nu mai ere alt drept vi­­era lui decât a munci, a plăti şi a tăcea! Ne vom face datoria şi vom ţintui la stâlpul infamiei pe toţi profitorii banului public, pe toţi politicienii venali, pe toji deţinătorii ai puterii de stat, cari consideră pe cetăţenii con­­tribuabili drept sclavii lor, în loc să se considere ei la dispoziţia cetăţeni­lor! Vom menţine trează conştiinţa naţională, vom lupta pentru întâietatea românilor, in baza dreptului de naţiu­ne dominantă, dar vom recunoaşte dreptul la viaţă al fiecărui cetăţean român.­­ Vom lupta pentru instituţiile de bază ale statului român: şcoala, biserica, justiţia şi armata, dar vom demasca pe toţi cei cari le necin­stesc ! Vom lupta pentru monarhia constituţională, singură ,capabilă a menţine echilibrul forţelor politice, şi vom înfiera pe deb­atorii şi uzur­­patorii ei. Vom fi o­ tribună a tuturor cetăţe­nilor, prin care fiecare îşi poate spune cuvântul! Cu acest program pornim la luptă! Tribuna Nouă. Scrim aceste rânduri animaţi de un spirit cu totul obiectiv şi cu bine cunoscuta pondere cu care autorul acestor rânduri îşi mărturiseşte credinţele — demas­­când în acelaş timp, personalita­tea de tristă memorie a aceluia de n’ar mai fi fost, deputatul de azi — dl. Ilie Floaşiu... E ştiut că trăznetul nu se pre­cipita decât asupra culmilor, a­­supra înălţimilor. Tufa nemernică şi pipernicită e ferită de lovitura trâznetelor, pe când stejarul fal­nic cu coroana desfăşurată maies­­tos spre cer, stă veşnic sub a­­meninţarea săgeţii de foc. E o lege fizică, care îşi are aplicare şi în viaţa socială. Pentru fenomenele fizice s’a găsit leacul de a feri înălţimea — opera strădaniei omului — de­­ lovitura trăznetuluî. In viaţa so­cială din păcate nu s’a născocit paratonerul, care să ferească au­toritatea morala, capacitatea in­telectuală, — energia creatoare, de calomnia şi cabala celor bi­cisnici şi nemernici, — în speţă cum e deputatul nostru. Cu cât o individualitate ese din comun, se ridică deasupra medi­ocrităţii, se afirmă ca o forţă, cu atât se expune la lovituri mai laşe. Iată cazul deputatului Ilie Flo­aşiu, acela care a atentat la cas­titatea tinerelor fete sărace, care în schimbul câtorva mii de lei şi-au pierdut... virginitatea fecio­relnică. Cunoaştem foarte multe cazuri de atentate la pudoare, săvârşite de bestia umană, Ilie Floaşiu, care de când este deputat, odată a căscat şi el, oarecum mirat în parlament. încercarea de asasinat moral în contra directorului nostru nu i-a reuşit, rămânând o simplă tenta­tivă ca dovadă peremptorie nu numai de dârjenia celui ce tre­buia suspendat — Tribuna d-lui Droc, care nu e omul, ce se lasă a fi asasinat — de către putregaiul unei politici deşănţate — atunci când există o justiţie imanentă, implacabila, vindicativă. Cine va încumeta vreodată să facă biografia dlui Droc, va tre­bui să refacă istoria românizării Sibiului, cotropite de străini. Şi aci trebuie să fac o mică paranteză. Cred că este cunoscut opiniei publice sibiene, cazul cu răstur­narea primarului român dr. Ovidiu Ivan, — în urma pactului electo­ral încheiat cu saşii — şi înlo­cuirea lui, cu primar de sas. Urma ca peste o mie de măe­­reni, să defileze şi să protesteze cu vehemenţă, în contra acestei intenţii de batjocorire a românis­mului sibian. Măierenii, care ur­mau să protesteze în faţa prefec­tului dr. Regman şi deputatului dr. Piso, — cerându-Ie intervenţia telegrafică la guvern — pentru numirea unui primar român, n’au mai apărut, în aceea duminică la orele 6 seara, iar consecinţa ar fi fost că a doua zi, s’ar fi instalat ca primar al Sibiului, domnul dr. Gü­ndisch. Ştim că la mijloc a fost o tră­dare ! Intenţia măierenilor a fost a­­dusă la cunoştinţa şefilor liberali, cari au dispus ca manifestaţia să nu mai aibe loc sub nici un motiv. Văzând că situaţia românismu­lui sibian e periclitată şi ne mai având alte mijloace de difuzare rapidă a acestei palme ce se pre­gătea sibienilor, dl. Nic. C. Droc, a luat o tinichea pe care lovind-o cu un băţ, din înălţimea unei trăsuri a dat alarma, la orele 6.20 seara, strângând în jurul său în câteva minute peste 2000 de ce­tăţeni, oprind circulaţia pe stradă Regina Maria. Graţie acestei idei originale, românismul sibian a fost trezit, ameninţând guvernul cu ocuparea cu forţa a primăriei , nepermi­­ţând instalarea unui primar sas. Efectul s’a văzut! In locul dlui dr. Giindisch, a fost instalat un primar român, dl. dr. Piso, iar guvernul a fost nevoit sub pre­siunea poporului revoltat, să con­vingă pe saşii, să se mulţumească cu un viceprimar sas. Dl. Droc, astfel a intrat în legendă, pe când atentatorul la bunele moravuri Ilie Floaşiu, va întră în amintirea unor romane de tristă memorie. Blocul infamiilor oricât de abil constituit, lasă fisuri prin care străbate apa vie a adevăru­lui, care îl sfărâmă în bucăţi. Cinismul bestial al lighioane­lor din Sărindar, care n’au nici măcar curajul să semneze arti­colele, au devenit în ultima vre­me de o prezumţiozitate copilă­rească. Dacă interpelarea în cameră a deputatului Floaşiu, fost libe­ral , azi naţionalist de paradă ar fi fost justă, de ce a lăsat ca în ulti­mul timp, să i­ se urzească în umbră ţesătura unei cabale anor­malităţi înscenând o complicitate de amor cu faimosul Socol, de la „Zorile“, căruia dăduse ospitalitate unor rânduri eretice, din punctul său de vedere na­ţional ? Ruşine Floaşiule! Aşa nu se face naţionalism, când eşti vândut cu suflet jida­nilor şi încurajaţi de banii spur­caţi a lui Iuda, te-a pus bine — adică pardon — cu botul pe labe. Azi între noi, miroşi a stârv împuţit şi regret că pentru prima (Continuare în pag. 2 a) Biblioteca Judett nil *P21413*

Next