Tribuna, octombrie 1936 (Anul 1, nr. 3)
1936-10-18 / nr. 3
Pag- 2 „TRIBUNA LIBERA* Cuvântarea dlui Iuliu Maniu Primii cu vii aplauze d. Maniu spune, în rezumat, următoarele: Am venit la această măreaţă adunare ca fiu al Sălajului, ca unul ce locuesc la graniţa ţării, am venit ca să salut pe distinsul nostru preşedinte al Ardealului şi al Banatului, pe Mihai Popovici, ca neînfricatul luptător al Ardealului. Am venit de asemenea ca să salut şi să-i mulţumesc pentru cinstea mare ce ne face pe dl Ion Mihalache, distinsul şef al partidului nostru; am venit ca, împreună cu d-voastră, să-l asigurăm de dragostea noastră, pe vrednicul vice-preşedinte al partidului, pe d-rul Nicolae Lupu şi am venit să salut pe iubitii noştri prieteni din Cehoslovacia fiii acelui neam care a suferit asuprire de la tiranii noştri. Am venit mai ales să vă reamintesc de marile merite pe care le au marii fii ai Cehoslovaciei, d-nii Masaryk şi Beneş. Am venit, mai ales, pentru două lucruri mari: întâi, să arătăm lumii Întregi Că una cu viaţa nu lăsăm să ne subjuge nimeni hotarele ţării noastre. Apa spală pământul la ţărm, iar dacă vrei să aperi pământul de atacul apelor trebue să întăreşti ţărmul. Acest ţărm ari apărat d-voastră din Satu Mare, Sălaj şi Maramureş. Toată românimea este recunoscătoare vouă şi vă rog ca aşa precum în trecut, şi de aci inainte să vă apăraţi legea, limba şi ţara. In 1918 am făcut România Mare. Nu îngăduim să se lege nimeni de ea; nu îngăduim să se vorbească de revizuirea hotarelor. Dacă este vorba de revizuire, apoi noi avem dreptul s'o cerem fiindcă în 1914 ni s-au făgăduit şi alte teritorii până la Becheş-Csoba, iar in 1918 lumea din aceste ţinuturi a vrut să se alipească de România. Noi am moştenit această ţară de la oameni care au trăit şi au suferit aci o mie de ani. Prin urmare nu tolerăm nimănui să se lege de ea. DORIM PACE ŞI ORDINE Am venit să arătăm voinţa neînfricată că vrem pace şi ordine, dar cu condiţiunea să rămânem în hotarele noastre. Dar am mai venit şi pentru altceva: noi suntem membrii partidului naţional-ţărănesc; avem programul nostru, care cere democraţie desăvârşită, cere dreptate, program care este contra dictaturii şi contra bolşevismului. Noi cerem să se înfăptuiască programul nostru, cerem o guvernare democratică şi constituţională. Am făcut Unirea fără condiţiuni, şi pe veci! Unirea a venit cum vine primăvara peste iarnă. Făcând România Mare fără condiţiuni, vrem şi noi să se împlinească acum o singură condiţie: să se realizeze regimul democratic şi constituţional. VREM STAT DEMOCRATIC Noi nu putem tolera ca sistemele de guvernare ciocoeşti să apese asupra capului nostru. Vrem stat democratic. O ţară trebue să fie guvernată de popor şi prin popor, fiindcă numai poporul îşi poate apăra ţara. Cerem ca poporul să fie mulţumit sufleteşte. Astăzi cu durere trebue să constatăm că drepturile nu se respectă. De aceia ne-am adunat să ni se facă dreptate. POPORUL STAPAN PE BOGĂŢIILE SALE Dar am mai venit să mai cerem ca poporul român să fie stăpân pe bogăţiile sale. Înainte cu 18 ani am schimbat domnia ungurească cu cea românească. Slujbaşii statului sunt români ; limba românească este stăpână in toate oficiile, dar bogăţiile sunt în mâinile străinilor. Popoarele celealalte germanii, ungurii şi evreii sunt mult mai înstărite decât noi. Lucrul acesta nu este cu dreptate. Trebue să facem ca poporul român să fie stăpân pe bogăţiile ţării. Prin aceasta eu nu spun ca celealalte popoare să fie disputate Noi am hotărît la Alba-lulia ca minorităţile să fie libere în desvoltarea lor şi de această hotărâre ne ţinem. Vrem altceva şi anume ca statul să-şi dea silinţa a ridica poporul român. Mai ales trebue ca statul să ia în mână acele bogăţii cari fericesc cu bunuri materiale ţărănimea. NECLINTIŢI ALĂTURI DE FRANŢA ŞI DE ANGLIA Mai vrem ţară creştină şi deminitate naţională. Noi vrem pace şi luptăm cu toată dorinţa noastră sinceră ca să evităm războiul, dar dacă totuşi, războiul este provocat, trebue să avem arme şi aliate buni. Vrem să ţinem neclintita alianţă cu Mica Antantă şi să fim alături în permanenţă cu Franţa. Suntem foarte fericiţi că, în vremea din urmă Franţa merge alături de Italia. Trebuie să mergem alături apoi de Anglia. Datoria de căpetenie a oame- Cuvântarea dlui Luând cuvântul la marea adunare antirevizionistă care a avut loc Duminecă la Satu Mare, d. Ion Mihalache, preşedintele partidului naţionalţărănesc, a ţinut următorul discurs: Frafi ţărani dela hotarele de miază-noapte ale României Mari, şi d-Ior intelectuali cari înţelegeţi să vă înfrăţiţi în luptă şi în nădejde cu aceşti ţărani ! Vă mulţumesc din inimă pentru că aţi alergat în număr atât de mare astăzi în zi de sărbătoare să auziţi cuvântul fruntaşilor partidului naţionalţărănesc (aplauze), sosiţi în mijlocul dv. din toate colţurile (aici, din Ardeal, din Vechiul Regat, din Basarabie, din Bucovina. Cred că vorbesc pe fundul gândului şi inimii dv. când mulţumim fraţilor cehoslovaci (aplauze) deputaţi şi fruntaşi ai partidului agrar şi fraţilor noştri agricultori veniţi într’o delegaţie atât de numeroasă din Cehoslovacia, azi, aici, în mijlocul nostru (aplauze), li rugăm să ducă din partea noastră cuvânt şefilor lor, d-lui Bejan, preşedintele partidului agrar cehoslovac şi d-lui Hodza, preşedintele consiliului de miniştri, că noi plugarii români simţim la fel cu plugarii cehoslovaci şi că suntem garanţia păcii şi veşniciei hotarelor noastre (aplauze) STATORNICIA IN ALIANŢELE NOASTRE Ne-am adunat astăzi aici să mărturisim hotărârea noastră de a păstra cu orice jertfă neclintite hotarele spre care au nădăjduit de veacuri părinţii noştri şi pentru care şi-au lăsat oseminte şi sânge cei care au căzut în timpul războiului pentru împlinirea visului nostru secular. Am venit să afirmăm deasemeni recunoştinţa celor cari din afară de un lor de stat din Europa este să convingă Anglia şi Italia că ar fi un mare pericol să se extindă acim în basinul dunărean, Germania. OREŞALA BERLINULUI Berlinul face o mare greşală când manifestă o instrăinare de Mica înţelegere. Germania ar trebui să vadă care este puterea naturală în bazinul dunărean. Noi nu avem nimic contra poporului şi statului german, dar neclintită, stăm alături de Franţa, Anglia, Mica înţelegere şi Polonia. Am venit să facem o făgăduială, aceea că ne vom apăra hotarele, iar înăuntru drepturile poporului. Vă rog pe dumneavoastră să ţineţi la drepturile democratice, la morala creştină şi, dacă va trebui să apăraţi cu sângele vostru hotarele ţării, s-o faceţi. Ultimile cuvinte ale d-lui Iuliu Maniu sunt primite cu aclamaţii. * Ia cuvântul apoi d. Ion Mihalache, preşedintele partidului naţional-ţărănesc. Ion Mihalache hotare şi-au lăsat şi ei osemintele şi sângele pentru noi. Am mai venit şi mărturisim statornicia în alianţele noastre, în prietenii noştri care am făcut România Mare şi cu care păzim rezultatele sacrificiului comun (aplauze). Am venit să afirmăm credinţa în biruinţa spiritului şi îu biruinţa forţei neamului românesc. Am credinţa că vorbim aşa noi toţi aici în numele a 35 milioane suflete cât reprezintă populaţia ţării româneşti şi populaţia Cehoslovaciei. (Aplauze). De voinţa, de hotărâre, de forţa noastră se vor sfărâma cioclii neamului, cari caută orientări în tabere ce urmăresc spargerea hotarelor. S’a spus: Nu interesează pe mulţime politica externă, aceasta este treaba diplomaţilor. Diplomaţii !? Diplomaţii de cele mai multe ori încurcă treburile ţării şi ale neamurilor. Când se iveşte câteodată unui luminat, cei mărunţi se unesc şi-l înlătură. D. ION MIHALACHE Cuvântarea dlui Primit cu vinovaţii d. Mihai Popovici spune în rezumat următoarele: Ne-am întrunit aci spre a protesta împotriva celor cari vor să inducă în eroare opinia publică a ţării. D-sa a salutat apoi pe reprezentanţii partidului agrarian cehoslovac, prezenţi la întrunire pe care mulţimea îl ovaţionează călduros. Felicită partidul agrar cehoslovac, care a putut da omenirii oameni de talia lui T. O. Masaryk şi aduce omagii d-lui Eduard Beneş, preşedintele Republicii Cehoslovace, care este vin ovaţionat. Ne-am adunat aci, — continuă dsa — să ne spunem părerea în chestia politicii noastre externe-Aci nu este numai vietul unanim al ţării, care protestează împotriva revizionismului, dar este mai ales întregul partid naţional-ţărănesc, al cărui cuvânt nu este numai o vorbă simplă ci este un legământ pe care şi-l ia îi faţa ţării, în ce priveşte problema graniţelor ţării noastre. Adunarea are o importanţă mare, căci deschide drum nou în privinţa felului cum opinia publică din ţara noastră cere să privească marile probleme de stat. Partidul nostru nu se împiedică de demagogie, ci ştie să desluşească efemerul de permanent şi se menţine pe această linie. Războiul s-a făcut pentru înfăptuirea idealului naţional, care ne-a călăuzit secolul trecut. Cei de aceeaş credinţă, limbă şi lege îşi exprimau hotărârea de a se libera şi de a contri- Mihai Popovici bui şi ei, în voe, la evoluţia naţiunii noastre. Dumnezeu a ajutat dreptatea şi s-au întemeiat statele naţionale: România, Cehoslovacia, Iugoslavia şi altele. Acum rostul nostru este să ridicăm elementul românesc asuprit pe vremuri dar, prin aceasta nu vrem să lovim pe alţii. Vom cere însă toată asprimea legii împotriva celor cari cochetează peste graniţe. Din convingerea sa democratică, partidul naţional-ţărănesc nu vrea să asuprească minorităţile, nu vrem să fim asupritori. Am văzut, cu plăcere, defilând minoritarii, cari sau pronunţat împotriva revizuirii. Noi am aplicat cu sfinţenie tratatul minorităţilor şi am dat, poate, chiar prea mult minorităţilor. Statul naţional s-a întemeiat cu ajutorul marilor noştri aliaţi: Franţa, Anglia, etc. Nimic nu s-a schimbat, ca să ne modificăm atitudinea faţă de foştii noştri aliaţi. Avem sute de motive de a rămâne fideli aliaţilor noştri şi de a nu merge cu Germania. Franţa ne-a ajutat la unirea principatelor, la proclamarea regatului şi In 1916—1918, la întemeierea României Marii Unde a fost în acest timp Germania, Bismark era un duşman al neamului nostru tot timpul. Ne amintim în special de ce a fost pentru noi Germania, în timpul războiului mondial. Ea a spus în 1916 României: „N’ai dreptul să-ţi liberezi fraţii subjugaţi“. Mai târziu, a organizat o expediţie de pedeapsă contra noastră pentru că Nr. 3 Daci ne luam după ei era si fim în lagărul celălalt şi să împărtăşim soartta învinşilor. Noi am mers după altă diplomaţie, care nu greşeşte niciodată, după instinctul neamului, şi n’am greşit ! (Aplauze). Nu este o vorbă goală care trece din gură un guri de veacuri întregi până astăzi: „ Vocea poporului, vocea lui D-zeu«. Putem greşi noi unul, doi, zece, dar o naţiune Întreagă nu greşeşte. O naţiune î şi nimereşte totdeauna drumul ei, după cum — spuneam şi altă dată la Cluj, — stolurile de păsări care n'au diplomaţii lor, nimeresc drumul către soare şi ţările calde din instinct. Sântem în ceasuri grele ale Istoriei. In aer miroase a praf de puşcă, nouri negrii ameninţă a întuneca cerul, din nou, ca la 1914—1916 apar „diplomaţi" improvizaţi şi politicieni faliţi, care îşi îndreaptă nădejdea de refacere personală spre nenorocirea care pândeşte, cum aşteaptă corbii şi hienele cadavrele proaspete. Cine tremură, cine trebue să tremure de grijă? Naţiunea care face războiul, care poartă războiul şi care plăteşte războiul (aplauze), care vede din nou ţara invadată, hotare din nou sfărâmate. Acestei naţiuni înţelegem să ne adresăm in aceste ceasuri grele. Germania se pregăteşte înfierbântată de r&zboiu, împotriva Rusiei şi o ameninţă peste hotare de ţări care le despart. Rusia răspunde şi ea cu ameninţări. ţ. S’ar putea zice: Ce ne interesează pe noi cei mici dacă cei mari au poftă s& se bată Intre ei? Tremură sufletul şi tremură carnea pe noi de frica unui nou război. Toată naţiunea trebuie să fie un zid şi să nu lăsăm pe rătăciţi să facă paşi greşiţi, căci un milion şi jumătate de oştire aici şi în Cehoslovacia, pot cântări mult în calea războiului. Ţinta noastră nu poate fi: a-1 provoca, ci: a-1 împedica. Căci încă odată: oricine ar fi să birue din cei doi mari adversari, tot noi vom plăti mai mult! De aceea cutremurfindu-ne nu putem dori decât: înlături războiul!