Tribuna, octombrie 1936 (Anul 1, nr. 3)

1936-10-18 / nr. 3

Pag- 2 „TRIBUNA­ LIBERA* Cuvântarea dlui Iuliu Maniu Primii cu vii aplauze d. Maniu spu­ne, în rezumat, următoarele: Am venit la această măreaţă adu­nare ca fiu al Sălajului, ca unul ce locuesc la graniţa ţării, am venit ca să salut pe distinsul nostru preşedin­­te al Ardealului şi al Banatului, pe Mihai Popovici, ca neînfricatul luptă­tor al Ardealului. Am venit de aseme­nea ca să salut şi să-i mulţumesc pentru cinstea mare ce ne face pe dl Ion Mihalache, distinsul şef al parti­dului nostru; am venit ca, împreună cu d-voastră, să-l asigurăm de dragos­tea noastră, pe vrednicul vice-preşe­­dinte al partidului, pe d-rul Nicolae Lupu şi am venit să salut pe iubitii noştri prieteni din Cehoslovacia fiii acelui neam care a suferit asuprire de la tiranii noştri. Am venit mai ales să vă reamintesc de marile merite pe care le au marii fii ai Cehoslovaciei, d-nii Masaryk şi Beneş. Am venit, mai ales, pentru două lucruri mari: întâi, să arătăm lumii În­tregi Că una cu viaţa nu lăsăm să ne subjuge nimeni hotarele ţării noastre. Apa spală pământul la ţărm, iar dacă vrei să aperi pământul de atacul apelor trebue să întăreşti ţărmul. Acest ţărm­­ ari apărat d-voastră din Satu Mare, Sălaj şi Maramureş. Toată ro­­mânimea este recunoscătoare vouă şi vă rog ca aşa precum în trecut, şi de aci inainte să vă apăraţi legea, limba şi ţara. In 1918 am făcut România Mare. Nu îngăduim să se lege nimeni de ea; nu îngăduim să se vorbească de revizuirea hotarelor. Dacă este vorba de revizuire, apoi noi avem dreptul s'o cerem fiindcă în 1914 ni s-au făgăduit şi alte teritorii până la Becheş-Csoba, iar in 1918 lu­mea din aceste ţinuturi a vrut să se alipească de România. Noi am moştenit această ţară de la oameni care au trăit şi au suferit aci o mie de ani. Prin urmare nu to­lerăm nimănui să se lege de ea. DORIM PACE ŞI ORDINE Am venit să arătăm voinţa neînfri­cată că vrem pace şi ordine, dar cu condiţiunea să rămânem în hotarele noastre. Dar am mai venit şi pentru altceva: noi suntem membrii partidu­lui naţional-ţărănesc; avem programul nostru, care cere democraţie desăvâr­şită, cere dreptate, program care este contra dictaturii şi contra bolşevismu­lui. Noi cerem să se înfăptuiască pro­gramul nostru, cerem o guvernare de­mocratică şi constituţională. Am făcut Unirea fără condiţiuni, şi pe veci! Unirea a venit cum vine primăvara peste iarnă. Făcând România Mare fără condiţiuni, vrem şi noi să se împlinească acum o singură condiţie: să se realizeze regimul democratic şi constituţional. VREM STAT DEMOCRATIC Noi nu putem tolera ca sistemele de guvernare ciocoeşti să apese asu­pra capului nostru. Vrem stat demo­cratic. O ţară trebue să fie guvernată de popor şi prin popor, fiindcă nu­mai poporul îşi poate apăra ţara. Ce­rem ca poporul să fie mulţumit su­fleteşte. Astăzi cu durere trebue să consta­­tăm că drepturile nu se respectă. De aceia ne-am adunat să ni se facă drep­tate. POPORUL STAPAN PE BOGĂŢIILE SALE Dar am mai venit să mai cerem ca poporul român să fie stăpân pe bogăţiile sale. Înainte cu 18 ani am schimbat domnia ungurească cu cea românească. Slujbaşii statului sunt ro­mâni ; limba românească este stăpână in toate oficiile, dar bogăţiile sunt în mâinile străinilor. Popoarele celealalte germanii, ungurii şi evreii sunt mult mai înstărite decât noi. Lucrul acesta nu este cu dreptate. Trebue să facem ca poporul român să fie stăpân pe bogăţiile ţării. Prin aceasta eu nu spun ca celealalte popoare să fie disputate Noi am hotărît la Alba-lulia ca mino­rităţile să fie libere în desvoltarea lor şi de această hotărâre ne ţinem. Vrem altceva şi anume ca statul să-şi dea silinţa a ridica poporul român. Mai ales trebue ca statul să ia în mână acele bogăţii cari fericesc cu bunuri materiale ţărănimea. NECLINTIŢI ALĂTURI DE FRANŢA ŞI DE ANGLIA Mai vrem ţară creştină şi dem­ini­tate naţională. Noi vrem pace şi luptăm cu toată dorinţa noastră sinceră ca să evităm războiul, dar dacă totuşi, războiul es­te provocat, trebue să avem arme şi aliate buni. Vrem să ţinem neclintita alianţă cu Mica Antantă şi să fim alături în per­manenţă cu Franţa. Suntem foarte fericiţi că, în vremea din urmă Franţa merge alături de Italia. Trebuie să mergem alături apoi de Anglia. Datoria de căpetenie a oame- Cuvântarea dlui Luând cuvântul la marea adunare antirevizionistă care a avut loc Du­minecă la Satu Mare, d. Ion Miha­­lache, preşedintele partidului naţional­­ţărănesc, a ţinut următorul discurs: Frafi ţărani dela hotarele de mia­­ză-noapte ale României Mari, şi d-Ior intelectuali cari înţelegeţi să vă în­frăţiţi în luptă şi în nădejde cu aceşti ţărani ! Vă mulţumesc din inimă pentru că aţi alergat în număr atât de mare astăzi în zi de sărbătoare să auziţi cuvântul fruntaşilor partidului naţional­­ţărănesc (aplauze), sosiţi în mijlocul dv. din toate colţurile (aici,­­ din Ardeal, din Vechiul Regat, din Basa­rabie, din Bucovina. Cred că vorbesc pe fundul gândului şi inimii dv. când mulţumim fraţilor cehoslovaci (aplau­ze) deputaţi şi fruntaşi ai partidului agrar şi fraţilor noştri agricultori ve­niţi într’o delegaţie atât de numeroasă din Cehoslovacia, azi, aici, în mijlocul nostru (aplauze), li rugăm să ducă din partea noastră cuvânt şefilor lor, d-lui Bejan, preşedintele partidului agrar cehoslovac şi d-lui Hodza, pre­­şedintele consiliului de miniştri, că noi plugarii români simţim la fel cu plugarii cehoslovaci şi că suntem garanţia păcii şi veşniciei hotarelor noastre (aplauze) STATORNICIA IN ALIANŢELE NOASTRE Ne-am adunat astăzi aici să măr­turisim hotărârea noastră de a păstra cu ori­ce jertfă neclintite hotarele spre care au nădăjduit de veacuri pă­rinţii noştri şi pentru care şi-au lăsat oseminte şi sânge cei care au căzut în timpul războiului pentru împlinirea visului nostru secular. Am venit să afirmăm deasemeni recunoştinţa celor cari din afară de un lor de stat din Europa este să con­vingă Anglia şi Italia că ar fi un ma­re pericol să se extindă aci­m în basi­­nul dunărean, Germania. OREŞALA BERLINULUI Berlinul face o mare greşală când manifestă o instrăinare de Mica înţe­legere. Germania ar trebui să vadă care este puterea naturală în bazinul dunărean. Noi nu avem nimic contra poporului şi statului german, dar ne­clintită, stăm alături de Franţa, Anglia, Mica înţelegere şi Polonia. Am venit să facem o făgăduială, aceea că ne vom apăra hotarele, iar înăuntru drepturile poporului. Vă rog pe dumneavoastră să ţineţi la dreptu­rile democratice, la morala creştină şi, dacă va trebui să apăraţi cu sân­gele vostru hotarele ţării, s-o faceţi. Ultimile cuvinte ale d-lui Iuliu Ma­niu sunt primite cu aclamaţii. * Ia cuvântul apoi d. Ion Mihalache, preşedintele partidului naţional-ţără­nesc. Ion Mihalache hotare şi-au lăsat şi ei osemintele şi sângele pentru noi. Am mai venit şi mărturisim sta­tornicia în alianţele noastre, în prie­­tenii noştri care am făcut România Mare şi cu care păzim rezultatele sacrificiului comun (aplauze). Am venit să afirmăm credinţa în biruinţa spiritului şi îu biruinţa forţei neamului românesc. Am credinţa că vorbim aşa noi toţi aici în numele a 35 milioane suflete cât reprezintă populaţia ţării româneşti şi populaţia Cehoslovaciei. (Aplauze). De voinţa, de hotărâre­, de forţa noastră se vor sfărâma cioclii neamu­lui, cari caută orientări în tabere ce urmăresc spargerea hotarelor. S’a spus: Nu interesează pe mul­ţime politica externă, aceasta este treaba diplomaţilor. Diplomaţii !? Diplomaţii de cele mai multe ori încurcă treburile ţării şi ale neamurilor. Când se iveşte câ­teodată unui luminat, cei mărunţi se unesc şi-l înlătură. D. ION MIHALACHE Cuvântarea dlui Primit cu vin­ovaţii d. Mihai Popo­vici spune în rezumat următoarele: Ne-am întrunit aci spre a protesta împotriva celor cari vor să inducă în eroare opinia publică a ţării. D-sa a salutat apoi pe reprezentan­ţii partidului agrarian cehoslovac, pre­zenţi la întrunire pe care mulţimea îl ovaţionează călduros. Felicită partidul agrar cehoslovac, care a putut da omenirii oameni de talia lui T. O. Masaryk şi aduce oma­gii d-lui Eduard Beneş, preşedintele Republicii Cehoslovace, care este vin ovaţionat. Ne-am adunat aci, — continuă d­­sa — să ne spunem părerea în che­stia politicii noastre externe-Aci nu este numai vietul unanim al ţării, care protestează împotriva re­vizionismului, dar este mai ales între­gul partid naţional-ţărănesc, al cărui cuvânt nu este numai o vorbă simplă ci este un legământ pe care şi-l ia îi faţa ţării, în ce priveşte problema gra­­­niţelor ţării noastre. Adunarea are o importanţă mare, căci deschide drum nou în privinţa felului cum opinia publică din ţara noastră cere să privească marile pro­bleme de stat. Partidul nostru nu se împiedică de demagogie, ci ştie să desluşească efe­merul de permanent şi se menţine pe această linie. Războiul s-a făcut pentru înfăptu­irea idealului naţional, care ne-a călă­­uzit secolul trecut. Cei de aceeaş cre­dinţă, limbă şi lege îşi exprimau ho­tărârea de a se libera şi de a contri- Mihai Popovici bui şi ei, în voe, la evoluţia naţiunii noastre. Dumnezeu a ajutat dreptatea şi s-au întemeiat statele naţionale: România, Cehoslovacia, Iugoslavia şi altele. A­­cum rostul nostru este să ridicăm e­­lementul românesc asuprit pe vremuri dar, prin aceasta nu vrem să lovim pe alţii. Vom cere însă toată aspri­mea legii împotriva celor cari coche­tează peste graniţe. Din convingerea sa democratică, partidul naţional-ţărănesc nu vrea să asuprească minorităţile, nu vrem să fim asupritori. Am văzut, cu plăcere, defilând mi­noritarii, cari sau pronunţat împotriva revizuirii. Noi am aplicat cu sfinţenie tratatul minorităţilor şi am dat, poate, chiar prea mult minorităţilor. Statul naţional s-a întemeiat cu a­­jutorul marilor noştri aliaţi: Franţa, Anglia, etc. Nimic nu s-a schimbat, ca să ne modificăm atitudinea faţă de foştii noştri aliaţi. Avem sute de motive de a rămâ­ne fideli aliaţilor noştri şi de a nu merge cu Germania. Franţa ne-a aju­tat la unirea principatelor, la procla­marea regatului şi In 1916—1918, la întemeierea României Marii Unde a fost în acest timp Germania, Bismark era un duşman al neamului nostru tot timpul. Ne amintim în special de ce a fost pentru noi Germania, în timpul răz­boiului mondial. Ea a spus în 1916 României: „N’ai dreptul să-ţi liberezi fraţii subjugaţi“. Mai târziu, a organizat o expediţie de pedeapsă contra noastră pentru că Nr. 3 Daci ne luam după ei era si fim în lagărul celălalt şi să împărtăşim soartta învinşilor. Noi am mers după altă diplomaţie, care nu greşeşte niciodată, după instinctul neamului, şi n’am greşit ! (Aplauze). Nu este o vorbă goală care trece din gură un guri de veacuri întregi până astăzi: „ Vocea poporului, vocea lui D-zeu«. Putem greşi noi unul, doi, zece, dar o naţiune Întreagă nu gre­şeşte. O naţiune î şi nimereşte totdeauna drumul ei, după cum — spuneam şi altă dată la Cluj, — stolurile de pă­sări care n'au diplomaţii lor, nime­resc drumul către soare şi ţările calde din instinct. Sântem în ceasuri grele ale Isto­riei. In aer miroase a praf de puşcă, nouri negrii ameninţă a întuneca ce­rul, din nou, ca la 1914—1916 apar „diplomaţi" improvizaţi şi politicieni faliţi, care îşi îndreaptă nădejdea de refacere personală spre nenorocirea care pândeşte, cum aşteaptă corbii şi hienele cadavrele proaspete. Cine tremură, cine trebue să tre­mure de grijă? Naţiunea care face războiul, care poartă războiul şi care plăteşte răz­boiul (aplauze), care vede din nou ţara invadată, hotare din nou sfărâ­mate. Acestei naţiuni înţelegem să ne adresăm in aceste ceasuri grele. Germania se pregăteşte înfierbân­tată de r&zboiu, împotriva Rusiei şi o ameninţă peste hotare de ţări care le despart. Rusia răspunde şi ea cu ameninţări. ţ. S’ar putea zice: Ce ne interesează pe noi cei mici dacă cei mari au poftă s& se bată Intre ei? Tremură sufletul şi tremură car­nea pe noi de frica unui nou război. Toată naţiunea trebuie să fie un zid şi să nu lăsăm pe rătăciţi să facă paşi greşiţi, căci un milion şi jumă­tate de oştire aici şi în Cehoslovacia, pot cântări mult în calea războiului. Ţinta noastră nu poate fi: a-1 pro­voca, ci: a-1 împedica. Căci încă odată: oricine ar fi să birue din cei doi mari adversari, tot noi vom plăti mai mult! De aceea cutremurfindu-ne nu pu­­tem dori decât: înlături războiul!

Next