Tribuna Sibiului, august 1968 (Anul 1, nr. 140-166)

1968-08-01 / nr. 140

ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN PROVIZORIU La întreprinderea­­Electromontaj" Sibiu Cu faţa spre perioada ce urmează în aceste zile în întreprinderile şi organizaţiile economice de stat se desfăşoară adunările generale ale salariaţilor sau ale repre­zentanţilor acestora. Aceste adunări, prin care se manifestă preg­nant largul democratism în rezolvarea şi conducerea unităţilor economice, analizează modul cum au fost realizate sarcinile pri­mului semestru din acest an, cum au reuşit comitetele de direc­ţie să mobilizeze întregul colectiv în descoperirea rezervelor in­­terne pentru soluţionarea greutăţilor ivite în activitatea lor. Tot­odată stabilesc cele mai eficiente măsuri în vederea îndepliniri tuturor indicatorilor de plan pe perioada care­ urmează. ^T’n„Fr°fun.dul l°r caracter de lucru, adunările generale vor reuşi să examineze cele mai importante probleme legate de efi­cienţa economică a activităţii fiecărei întreprinderi să pună în evidenţă factorii meniţi să contribuie la ridicarea continuă a acestei eficienţe. în scopul amintit s-a desfăşurat, zilele trecute, adunarea generală a reprezentanţilor întreprinderii „Elec­tromontaj“ din Sibiu. Activitatea acestei unităţi, avînd ca obiectiv realizarea investiţiilor în sectorul energetic se desfăşoară pe un teri­toriu foarte vast. De aceea şi pro­blemele care le ridică conducerea directă şi soluţionarea în cel mai eficient mod a greutăţilor inerente unei astfel de activităţi, în fiecare şantier, lot sau punct de lucru sunt foarte variate. Felul în care au fost duse la în­deplinire principalele sarcini, p­e pri­mul semestru, s-a desprins din refe­ratul prez­entat de preşedintele co­mitetului de direcţie VIRGIL UI­­TREANU. Cu toate că prin prisma principalilor indicatori de plan ac­tivitatea întreprinderii se poate a­­precia ca fiind bună, participanţii la adunare, în discuţiile purtate, au pătruns, în mod analitic, pînă la cele­­ mai sensibile probleme ce au stat în faţa colectivelor de pe şan­tiere, aprecindu-se în mod critic felul în care s-a muncit. Discuţiile au fost orientate în special spre mobilizarea şi concentrarea efortu­rilor în vederea îndeplinirii în bune condiţiuni a sarcinilor ce le revin pentru perioada următoare. Şi aces­tea sunt destul de mobilizatoare, mai ales că multe din obiective au fost împinse cu termenul de dare în (Continuare în pag. a IlI-a) I. CRF.TV La întreprinderea „Salconserv“ din Mediaş, o nouă linie tehnologică de ambutisare a cutiilor de conserve a fost dată în funcţiune în trimestrul IV al anului trecut. Maşina de ştanțat capace, în fotografie, făcînd parte din noul utilaj, produce în 8 ore peste 140 000 capace. In secţia securit a Fabricii de gea­muri din Mediaş Foto: Fred M­SS BIBLIOTECA, ,ASTRA" SIBIU PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNITI-VA ! pas Dificultatea primului • A ceda este egal cu a pierde ? • Drumul sinuos al proceselor. ----------7”—!--------­Reproducem în întregime reclama­­ţia făcută în dosarul .318/68 de Mircea Manolescu din Sibiu şi adre­sată unei comisii de împăciuire. Este Cea'mai scurtă din vratul de ho’sare­­ care ne-a fost pus la dispoziţie: „Subsemnatul, Manolescu Mircea, cu domiciliul in Sibiu, str. Smighelschi nr. 6, rog să chemaţi în faţa dvs. pe tov. Dan Lucreţia şi Dan Ema­nuel din str. Smighelschi nr. 5 pentru următoarele motive: în ziua de 25 mai 1998 tov. Dan Lucreţia m-a scuipat, m-a făcut huligan, incult, măgar, beţiv, bou, porc, iar tov. Dan Emanuel mi-a dat cu pumnii în obloane, m-a înjurat şi m-a ame­ninţat cu bătaia.“ Nu ştim dacă se mai putea adăuga sau nu ceva la lungul şir de epitete. Citim şi dosarul nr. 47/1968. Va­leria Chiciu din str. Munteniei nr. 22 reclamă pe soţii Olga şi Sigfrid Sig­mund (el angajat al Teatrului de stat Sibiu)! Ne este imposibil să repro­ducem cuvintele murdare care sunt menţionate răspicat în plîngere. Spi­cuim doar că învinuitul (S. Sigmund) „face gălăgie noaptea“, stă în pijama în bucătăria comună, vorbeşte extrem de urît tocmai pentru a fi auzit şi « • ..... '' ' văzut. n Studiem mai ales cazurile nesolu­­ţionate de comisia de împăciuire. E nimerit, de aceea, să folosim cîteva cifre ce ne-au fost oferite la Con­siliul popular al municipiului Sibiu. Din totalul de 395 cazuri semna­late pînă la data vizitei noastre 210 s-au oprit în faza de comisie de împăciuire (împăcări sau renunţări), restul de 185 luînd­, mai departe, drumul tribunalului. Interesant de reţinut că, în zdrobitoarea lor majo­ritate, plîngerile celor „neîmpăcaţi“ au o notă aparte, un limbaj aproape tipic celui juridic. Se cunoaşte, fără prea mare greutate, „mina unui avocat“. Vom reveni mai încolo asu­pra semnificaţiei faptului. încercăm, pentru moment, să desluşim „moti­vele“­­ celor care, pierzînd bani şi timp, bat drumurile sinuoase ale în­făţişărilor în faţa comisiilor obşteşti şi, mai ales, ale tribunalului. Nu ştim ce are de gînd M. Manolescu, din primul caz relatat. A fost înjurat ui* ceriul ' : caT. u­ria ..[j„re'uteie demnitatea i-a fost serios afectată. Va hotărî tribunalul în sarcina cui cade cea mai mare parte a culpei. Au­­ încercat însă „beligeranţii“ să evite un atît de penibil schimb de cuvinte? Nu, categoric! Am descope­rit printre cele 395 de dosare, cazuri în care părţile îşi aduc acuze a­­proape gratuite. Lucruri mărunte, care se pot soluţiona omeneşte, fără comisii speciale sau complet de ju­decată, în toate ar fi fost nevoie de un singur şi simplu lucru: bunăvoinţă. Puţin din ceea ce altcineva numea foarte bine „concesie reciprocă“. „De la mine, de la tine, adică, şi rămînem oameni de treabă, buni vecini, sau poate chiar buni prieteni“. Cît ar fi de omeneşte ca toţi vecinii să fie, în acelaşi timp, buni prieteni. Să nu mai dorim cu atîta insistenţă să lo­cuim într-o locuinţă lipsită complet de orice vecin, „să n-ai treabă cu nimeni“ cum ne place să spunem a­­desea. E­ pentru acest lucru nevoie de multă raţiune, de tot atît respect pentru orele de odihnă ale vecinului, pentru mîndria lui de om care e totdeauna , atît de sensibilă. Cine face primul pas? Punct cardinal pentru orice apropiere reală. De ce îi e fie­căruia, teamă să recunoască faptul că și­ „adversarul" ar putea avea în fonii dreptate, de ce să considere că­­ ceda în fața unei inutile şi ridi­cole, să-i zicem nervozităţi, este tot luna cu a pierde? Ce se pierde în fond? Cel mai raţional­­riscă intr-un fel să dea de-nţeles că îi e teamă sau se ' simte' vinovat? Interpretarea e posibilă. Au confirmat-o mulţi din­ cei cu care am­­ stat de vorbă pe­ această temă. Cetăţeanul I. Dumitru din Mediaş ne declara sincer că îi păruse extrem de rău că-l chemase în faţa comisiei de împăciuire pe vecinul său O. R. cu care avusese un violent schimb de... „opinii“. Şi-a retras plîngerea, şi-a luat ini­­ma-n dinţi şi a prezentat scuze. Celălalt le-a acceptat doar după o vreme, dar au sfârşit prin a fi mereu unul invitatul celuilalt în diferite ocazii. „Soţia lui O. R. ne îngrijeşte de multe ori copilul cînd ieşim un­deva“. Senzaţii­­le poezie pe care o in­­cercăm la auzul unor astfel de ome­neşti rezolvări de litigii e însă zgo­motos busculată de „ceilalţi“, care declară cu foarte multă înverşunare în faţa comisiei de împăciuire: „To­varăşe preşedinte, degeaba mă tot lămuriţi dumneavoastră, nu mă-mpac. Eu am dreptate şi-l duc la tribunal, dom’le!" Am discutat recent cu un astfel de „înverşunat“. Pierduse pro­cesul. N-avusese dreptate .. . — Cum vă explicaţi că n-aţi avut totuşi . . . dreptate? — Mie mi-a spus avocatul că e limpede că voi cîştiga. — Şi ce-a mai zis după proces, nu l-aţi întrebat? — Mi-a zis ceea ce au mai spus şi alţii . . . — Adică? — Adică eu aveam clar dreptate, dar... Un al doilea interlocutor. Spre deo­sebire de primul, cîştigase procesul. Cel pîrît de el fusese amendat cu o sută şi ceva de lei. Reclamantul chel­­tuise peste trei sute ca să deschidă acţiune de dare în judecată ... — Ce satisfacţie aveţi totuşi că aţi ajuns aici? — E drept că traguba a fost mai mult de partea mea. Dacă știam... (Continuare în pag. a II-a) MARIUS VINTILĂ Comentarii Va informăm despre: Achiziţii noi la Muzeul tehnicii populare Continuîndu-şi larga acţiune de descoperire şi conservare a pieselor etnografice specifice, aflate acum pe cale de dispariţie, Muzeul tehnicii populare din Dumbrava Sibiului şi-a­­ îmbogăţit inventarul cu noi achiziţii, în acest sens, s-au reconstruit în acest an mai multe gospodării-atelier, reprezentative pentru dife­rite zone etnografice. Dintre noile achiziţii amintim: o uleiniţă (teasc de zdrobit seminţe) din comuna Nădăştia­ (judeţul, Hune­doara) şi o piuă pentru întrebuinţare similară (teasc pentru stors seminţe) — vechi mărturii ale tehnicii populare; o­ gospodărie­­atelier de olar din Săcel (judeţul Maramureş) şi o alta din Sasca­ Română (Banat). TTTTTTTTTTTTTT­ TTTTTTTTTTTTTT Sărbătorirea veteranilor Joi, 1 august la „Firul roşu“ Tălmaciu, secţia filatură, maşinile se vor opri pentru cîteva minute. Cinci veterani ai muncii ■ din această fabrici vor fi sărbătoriţi. Cinstirea lor va fi un omagiu al prezenţei, vreme de zeci de ani, în focul muncii. 0TTTTTTTTT000­ Ramuri împovărate Pentru satul lor In satul Boiţa, două duminici con­secutiv, cetăţenii, mobilizaţi de depu­taţi, au ieşit la muncă patriotică pen­tru înfrumuseţarea satului lor, trans­Livada de piersici a fermei nr. 4 a întreprinderii agricole de stat Şu­ra Mică se întinde pe 17 hectare. Anul a fost bun. Şeful de fermă, in­giner Victor Pricop şi tehnicianul Ioan Anghel, au motive de satisfacţie. Ra­murile împovărate stau gata să se strîngă sub greutatea rodului bogat. Culesul piersicilor a început de ex­portând, cu această ocazie, 85 tone­ de nisip şi piatră. Cu mult suflet au lucrat tinerii Constantin Voicu, Ilie Bădilă, Ion Neghină şi alţii,­teva Zile. Pînă­ joi au şi fost re­coltate peste 10 000 kg. Primul va­gon pentru export a fost încărcat. S-au livrat şi pe piaţa oraşului­­6,5 tone. După cum spunea şeful de fermă planul de 80 tone va fi de­păşit.­­ Se evaluează o producţie de peste 120 tone, care , va aduce veni­turi suplimentare întreprinderii. Din sumar: Din sumar: Nu-mi împrumutaţi o bicicletă ? (micro­­foileton) Azi... azi... azi... In pagina a Ii-a între a te educa şi a fi educat pentru reu­• Nu-mi împrumutaţi o bicicletă ? (micro­­foileton) • Azi... azi... azi... In pagina a Ii-a • între a te educa şi a fi educat pentru reu­şita în viaţă • întreruperea vechimii în muncă duce la pierderea unor im­portante drepturi în pagina a Iii-a ANUL I Nr. 140 Joi 1 AUGUST 1968 4 PAGINI 30 BANI Importantă unitate a indus­triei uşoare, întreprinderea „Fla­mura­­ roşie“ Sibiu, trăieşte zi de zi o puternică înnoire. Construi­rea a noi hale de producţie, rea­menajarea spaţiului celor vechi, reutilarea cu maşini la nivelul tehnicii moderne, vor face din a­­ceastă întreprindere sibiană una din cele mai importante fabrici de acest gen din ţară. Mulţi dintre­ muncitori sunt ti­neri, iar produsele fabricii sunt atît de puternic încadrate în co­tidian incit au devenit indispen­sabile. Nu ne vom mira găsin­­du-le pe băncile liceului, sau la masa inovatorului. La cercul de creaţie ştiinţifică, iniţiat sub conducerea organizaţiei U.T.C., tinerii ingineri şi tehni­cieni acordă sprijin neprecupeţit inovatorilor. S-a aplicat astfel i­­novaţia lui Hanes Kelp pentru reducerea efortului fizic prin au­tomatizarea alimentării cu mate­rie primă a maşinilor de injecţie. Utilizarea deşeurilor de tablă de­­capată, rezultată de la produsul căni de cardă la produsul clapetă — conducător fir aparţine utecistului Ştefan Krich, ino­vaţie care va aduce fabricii un beneficiu de 5 120 lei anual. — Organizaţia U.T.C. se preo­cupă în mod deosebit de toate acţiunile care vin în sprijinul pla­nului de producţie şi cel de in­vestiţii, îmi spune secretarul U.T.C., tovarăşul Zosim Şchiopo­­tă. Noi sîntem în plin avînt con­structiv şi de aceea , IT .C .-iştii sprijină planul de investiţii al în­treprinderii. S-au efectuat astfel peste 800 de ore muncă patrio­tică la astupări de şanţuri, la de­molări, la amenajarea spaţiului O nouă biografie FLARO SIBIU verde din faţa fabricii. Omul are dreptul să-şi bucure ochiul cu verdeaţă şi flori. Ele îi măresc puterea de muncă şi-l fac să fie bine dispus. Preocuparea pentru frumos s vede din plin începînd de la con­strucţiile noi şi aerate ale între­prinderii pînă la reamenajarea ve­chilor şi pînă mai ieri neprimi­toarelor hale de producţie în care ochiului nu-i plăcea să zăbo­vească. în momentul de faţă în „Fla­mura roşie“ se construieşte. N-a trecut mult timp de cînd con­structorii au părăsit actuala clă­dire administrativă pentru ca a­­cum să lucreze lingă ea, la clă­direa atelierului de creaţie. Pe viitor fabrica îşi va lărgi gama de produse atît pentru piaţa in­ternă, cit şi pentru export, în noua clădire a atelierului de crea­ţie se vor instala laboratoarele de încercări mecanice şi pentru determinarea analizelor fizico-chi­­mice. Acum desigur nu se poate distinge arhitectura curajoasă a noii clădiri, dar macheta fabri­cii ne îndreptăţeşte să sperăm! Alături de noul sediu al la­boranţilor şi al creatorilor de noi produse, constructorii lucrează la o nouă hală unde va fi mutată secţia metal, în momentul de faţă înghesuită într-o altă secţie a fabricii. Pe lingă produsele fa­bricate acum se vor asimila noi accesorii textile din metal şi se vor îmbunătăţi cele existente pen­tru ca în anul 1970 producţia să ajungă la 1 200 tone acceso­rii textile metalice şi bunuri de consum şi la 1 500 tone accesorii textile din material plastic. Noua hală va cuprinde o secţie de aco­periri metalice, inexistentă în mo­mentul de faţă, care va mări prin brunare, nichelare, cromare, arămire, cadmiere etc. durata de funcţionare a produselor. Pînă la 31 iulie s-a realizat per total din planul anual de inves­(Continuare în pag­i fi­a­ AURELIA MUNTEANU O întrebare pentru med­ieşeni: Cum vă păstraţi casa in care locuiţi? Avem în faţă o sesizare a unui comitet de bloc, în care se cere organelor Consiliului popular muni­cipal Mediaş să ia măsuri împotriva celor care nesocotesc regulile de convieţuire socială şi de păstrare a bunurilor obşteşti. Pornim pe urma sesizării şi ajun­gem pe Aleea Buziaş la blocul nr. 5, dat în folosinţă acum cîţiva ani. Urcăm scările spre apartamentul 12. La intrare, ne întîmpină o fetiţă, în urma ei apare şi mama. Pare oarecum mirată de vizită. Intrăm în apartament şi aruncăm privirile împrejur. Dezordine, murdărie, pe­reţi scorojiţi, geamuri sparte, uşi şi ferestre murdare şi degradate, în baie şi în bucătărie aceeaşi dezor­dine. Locatarei Margareta Zelko îi este ruşine de felul cum se prezintă casa în care locuieşte, dar invocă mo­tive, scuze etc. Discutăm şi cu vecinii. Aflăm că Margareta Z. nu numai că nu-şi întreţine apartamentul, dar con­turbă şi liniştea celor din jur. Dese­ori aparatul de radio este lăsat să cînte cu toată intensitatea, se strigă, se cîntă, se trîntesc uşile. Bine­înţeles, toate acestea, în compania altor persoane din afara blocului. Ne miră faptul că, deşi au fost sesizate, organele în drept nu iau măsurile necesare. Deci, nu este lucru de mirare, că Margareta Zelko replici foarte senin celor care îi atrag atenţia: „în casa mea fac ce vreau”. Face, dar pînă cînd? Părăsim locuinţa şi intrăm la o vecină, care are numai o singură cameră în cadrul aceluiaşi aparta­ment. Aici, ordinea şi curăţenia sunt semnul mîinii de bună gospodină. Iată deci, un apartament îngrijit în două moduri: bine şi rău. Mai vizităm cîteva apartamente în acelaşi cvartal. Spiritul de buni gospodari este aici cartea de vizită a majorităţii locatarilor. O situaţie asemănătoare cu cea­­ a Margaretei Zelko am găsit totuşi şi la blocul nr. 6 unde locuieşte Ştefan Fodor, ca de altfel şi la Domokos Fazekaş din Aleea Buziaş nr. 1. Sunt şi locatari, care probabil din cauza unui surplus de energie, sau pentru a-şi demonstra calităţile a­­tletice nu mai folosesc cheile pen­tru deschiderea uşilor, ci pur şi simplu le asaltează scoţindu-le din balamale şi degradîndu-le. Unul din­tre „atleţi“ este şi Mihai Iacobeţ din strada Ion Creangă nr. 4. Unii uită că robinetele mai tre­buie şi închise, inundînd astfel apar­tamentele lor şi ale vecinilor, pro­­vocînd totodată şi degradări ale parchetului. Este cazul lui Nicolae Ilie, din strada Eforie nr. 10 ap. 16, Iuliana Hoinaru, Aleea Tomis, bloc 20 ap. 40, A. Fodor din strada Clujului şi alţii. Şirul exemplelor negative în în­treţinerea şi păstrarea locuinţelor ar putea fi continuat, dar nu dorim să încheiem fără a aminti şi diferi­tele certuri şi sustrageri ale unor locatari cînd este vorba de a face curăţenie pe casa scărilor şi depen­dinţele folosite în comun. Trebuie ştiut că pentru a fi cit mai durabile şi pentru a avea şi în continuare confortul pentru care a­ntest construite se cere diin par­tea noastră a tuturor să ne păstrăm şi îngrijim în permanenţă locuinţele pe care statul ni le-a încredinţat. S. MĂDĂŞAN 250 kg grîu peste plan la hectar Cooperatorii din Cîrţa depun eforturi susţinute pentru ca re­colta de grîu să fie strînsă la timp de pe cîmp. Deja s-au re­coltat 185 de hectare, iar în ur­mătoarele 3—4 zile cu cer senin, această lucrare se va termina pe întreaga suprafaţă a culturii, de 280 hectare. Specialista unităţii, mgV..?»• Ceciliai Ho­ghe r. .'eva­luează o producţie cu peste 250 kg la hectar mai mult decît pla­nificarea. Hotelul „Bulevard“ (aripa dreaptă), modernizat de curînd, unul din edi­ficiile turistice ale oraşului Sibiu

Next