Tribuna Sibiului, octombrie 1968 (Anul 1, nr. 192-218)
1968-10-01 / nr. 192
ATRIBUTELE MĂRCII FABRICII Uzina mecanică Mirşa, prin produsele pe care le fabrică, a devenit repede cunoscută atît în ţară cit şi peste hotare. Calitatea autobasculantelor sau remorcilor de diverse tipuri s-a îmbunătăţit de la un an la altul încît beneficiarii externi cer tot mai mult produsele fabricate de acest harnic colectiv. Care sunt atributele pentru care marfa fabricii este tot mai solicitată? —■ Evoluţia fabricaţiei de autobascule, remorci basculante, semiremorci cabine de tractor, precum şi alte produse de mare competitivitate au o istorie a lor, începutul a fost modest , ne relata inginerul Iulian Ciocan, şeful serviciului export din uzină. Fabricam instalaţii basculanta pe vechile camioane „Steagul roşu“, care la timpul lor au dat satisfacţie. Producţia acestora a crescut aşa de repede, încît aproape nu exista şantier de construcţii din ţară fără să fi găsit în peisajul lui măcar o basculantă construită de noi. Dar cerinţele producţiei moderne, ritmul de dezvoltare a industriei în general, puneau problema diversificării, asimilării de modele noi perfecţionate, cu caracteristici superioare. Proiectanţi, inginerii, tehnicienii au pornit, aş putea spune, o campanie pentru modernizarea produselor. — Cum a fost materializată munca de concepţie? — Proiectele executate in uzină, unicatele supuse probelor, apoi exemplarele care ne-au reprezentat , firma la diferite expoziţii interne şi internaţionale au primit certificate de atestare. Au urmat comenzi tot mai numeroase din partea firmelor străine. Pentru a răspunde încrederii acordate, colectivul nostru s-a angajat într-o muncă de răspundere, perseverentă, continuă. Au fost puse la punct utilajele, fluxurile tehnologice, documentaţia. — Ce sarcină de export are uzina şi cum s-a achitat de ea pină-n prezent? — Sarcina iniţială dată de organele tutelare a fost majorată de colectiv, pe parcurs, cu aproape o mie de autobasculante. In ce privesc sarcinile lunare de livrări ele au fost realizate şi depăşite cu precizie de ceasornic. — Care sunt beneficiarii mai importanţi ai uzinei? — Cele mai multe remorci basculante R.M. şi RM4 le expediem in Uniunea Sovietică şi Cehoslovacia. Iivrăm de asemenea autobasculante în Polonia, Cehoslovacia, remorci în Ungaria, Guineea, Iran şi alte ţări. — Cum sunt apreciate de beneficiari? (Continuare in pag. a 111-a) Convorbire consemnată de IOAN NISTOS Uzina „Automecanica", Sibiu. In secţia sculărie, matriţele şi alte dispozitive cu profil complicat, necesare SDV- urilor, constituind echipamentul tehnologic al produselor executate în uzină, sunt prelucrate cu ajutorul unei maşini de frezat prin copiere cu comandă electronică prin impulsuri deservită de comunistul Eduard Glatzer Foto: FRED MSS _ Crima de la Răşinari Somnul raţiunii Se petrec uneori intimplări care-ţi zguduie atît de puternic mintea şi sufletul încît trebuie să treacă vreme pînă te poţi reculege — un timp al tăcerii şi meditaţiei în care forezi adine, cu dinţii încleştaţi, prin straturile psihicului fiinţei ce se cheamă om. Afli, cu durere, că undeva dincolo de solul fertil al conştientului şi conştiinţei există un văl de întuneric, în dosul căruia se mai ascund stihiile genezei. Dacă poţi ajunge pină la acest adevăr, umbra spaimelor se va topi la razele atotputernicei RAŢIUNI. Lumina ei îţi certifică superioritatea şi frumuseţea faţă de tine însuţi şi de altele, infinit inferioare ţie, creaţii ale naturii. Trăim asemenea vremi cind fiecare, demiurgic, ne putem modela destinul intr-un nestingherit urcuş spre perfecţiune şi cunoaştere. Asta ne face puternici şi stăpîni, tot mai fermi, pe legile ce guvernează universul din noi şi din afara noastră. Şi totuşi se petrec uneori întîmplări... Cea de la Răşinari este una dintre ele. „Genericul“ crimei ie spune că cearta a existat deci lumea. Şi se mai spune că nu au fost cazurile cindi printr-ofruntare dură au fost stabilite, restabilite, valori pozitive, adevăruri. Asemenea concepţii pot corespunde realităţii numai dacă prin ceea ce se numeşte ceartă am înţelege nu degradantele injurii, nu veninoasele insulte debordate de mlaştina furiei, ranchiunei, răutăţii, invidiei. Numai dacă forţînd lucrurile, am înnobila conţinutul respectivei noţiuni cu bărbăteasca înfruntare, pe faţă, a greşelii şi minciunii, CVASIANCHETĂ SOCIALĂ cu alonja unui schimb de opinii rămas cinstit chiar şi atunci cind, la temperamentali, „mercurul indică o temperatură" mai ridicată. Dar înţelepciunii, îi repugnă cearta, indiferent de motivele care o stirnesc. Etosul popular a delimitat precis noţiunile de ceartă şi înfruntare. Părintele îşi înfruntă fiul dacă a făcut ceva rău, îl ceartă dar nu se ceartă cu el pentru că „atunci cind un certăreţ se aşează pe haina ta ţi-o tai, şi pleci". Şi-apoi, oricum, logica are nevoie de calm, acesta fiind, prin el însuşi, un, argument de partea opinentului. In acelaşi timp, calmul izvorăşte din logică. Cel ce se lasă tîrît de patimi dă apă la moara instinctelor, impinge pe prim plan iraţionalul şi, mai curînd sau mai tîrziu, calcă în picioare demnitatea sa şi a semenilor golindu-şi astfel sufletul de substanţa umanului, dată prin convieţuire socială. Sas Vasile şi Sas Petru se certau des din „te miri ce". Nu-şi alegeau locul şi nici cuvintele cind se înfuriau. Pe stradă sau acasă, de faţă cu oameni, în faţa copiilor lor, sau singuri, se înjurau ameninţindu-se cu iei de fel de „urgii". „De bătut s-au mai bătut el da' apoi iară s-au împăcat. Ştie-i dumnezeu de ce se duşmăneau aşa tare. Apoi şi femeia lui Vasile îl tot atîta, că aşa a făcut şi în noaptea aia. Că şi tată-său, că li-i tată, nu-i potolea de loc. Maramel cum a rămas fără femeie de douăzeci şi cinci de ani s-o făcut beţiv, că nu l-o mai strunit nime. Cind îi da unul bani ţinea la el, cind îi da celălalt nu mai tînea la primul. Şi din asta s-o fi tras duşmănia, că parcă tot pentru avere se certau" (Stana Goţa — o vecină). „O rîvnit la amărîta asta de căsuţă. De aceea l-au omorît (?) că nu le plăcea să-l ştie ca toţi oamenii, aşa cum l-am învăţat eu. Era îmbrăcat, a avut de toate. N-au ţinut la el şi l-au batjocorit destul. Cit despre mine nu le-am fost dragă niciodată — lui socru-meu şi lui Vasile şi neveste-si. Bătrînul era beţiv şi eu n-o să mai pot sta aici că mi-i frică să nu mă omoare şi pe ruine (?). Dacă Petrică nu mai ieşea din casă aşa cum i-am spus... Că (Continuare în pag. a III-a) TRAIAN SICCIU PROLETARI DIN TOATE TARIL'c, MNIIMAL ORGAN AL COMlT£TULUI JUDETEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN PROVIZORIU Anul I, nr. 192 Marţi, 1 octombrie 1968 4 pagini, 30 bani ■TRA" Maşinile circulare de tricotat ciorapi de damă din fire sintetice cu cilindru şi disc, intrate în funcţiune la sfirşitul trimestrului II a.c. la Fabrica ,7 Noiembrie" Sibiu, au depăşit parametrii prevăzuţi în perioada punerii lor în funcţiune. Producţia medie pe maşină, în 8 ore, se ridică la 3,2 decimi, asigurindu-se totodată o bună calitate a ciorapilor, în clişeu, maistrul Ion Mitrofan şi Camelia Tămăşel de la C.T.C., urmărind buna desfăşurare a procesului de producţie. La I.fl.S. Axente Sever Producţiile au întrecut aşteptările Lucrătorii şi mecanizatorii de la întreprinderea agricolă de stat din Axente Sever depun, în aceste zile, eforturi susţinute pentru a efectua la timp şi la un bun nivel agrotehnic lucrările de campanie. In vederea obţinerii unor recolte bogate in anul viitor, aici se acordă o atenţie deosebită fertilizării solului şi pregătirii unui bun pat germinativ. Astfel, înainte de arătura pentru însămînţări, pe 337 hectare din cele 445 planificate a fi însăminţate, s-au aplicat îngrăşăminte chimice (450— 500 kg fostatice, la hectar şi 150 kg azotat de amoniu la hectar, după însămînţări). Mijloacele mecanice sînt folosite la întreaga lor capacitate. Cu 6 tractoare se ară, iar la semănat se folosesc 4 maşini S.U. 29. Zilnic se însămînţează în jur de 60 hectare. Pe 100 hectare planificate a fi însămînţate cu orz, lucrarea s-a terminat. Duminică dimineaţa toate torţele au trecut la pregătirea solului şi semănatul griului. Au fost pregătite pînă în prezent 180 hectare din care pe 30 hectare s-a însămînţat grîu. O vie activitate se desfăşoară şi în sectorul pomiviticol. Pînă luni s-au cules 462 tone fructe. Producţiile au întrecut aşteptările, în special la ferma Motiş, condusă de tehnicianul Gligor Mărgineanu, unde s-au realizat 120 kg pere per pom şi 60 kg mere, faţă de 45 şi respectiv 33 kg planificate. In vii a început masiv culesul strugurilor. Din 466 hectare au fost recoltate 179, obţinîndu-se o producţie medie de 5 200 kg struguri la hectar. Cele 12—14 vagoane de struguri ce se recoltează pe zi, de către circa 600 culegători, intră în procesul de vinificare în aceeaşi zi. La ferma viticolă din Axente Sever,condusă de ing. Leonid Cazacu, se culeg zilnic circa 3 vagoane de struguri, iar la ferma din Valea Viilor peste 20 de tone. MINUTE SI ORE IROSITE DIN FONDUL DE TIMP Transportorul Ghirt Mihai, din secţia la de arcuri a uzinei „Elastic" a întîrziat dimineaţa şi, deoarece a venit după ora 6,50, n-a intrat imediat în întreprindere, pentru a nu fi prins la poartă. S-a dus la o bodegă, a consumat alcool şi după ora 8 a intrat totuşi în întreprindere. Aici, sub influenta băuturii, l-a lovit cu o bucată de fier peste fată pe colegul său Dorin Bogatu. Unul a fost trimis de către maistru acasă, iar celălalt la punctul sanitar. In 14 septembrie Iacob Mureş şi Ioan Drăghici au absentat nemotivat. Cu opt zile mai tîrziu, adică în 23 septembrie, Eftimie Gheorghe, Constantin Pisu şi Traian Lupean ie-au urmat exemplul. In aceeaşi lună deci, 7 tineri utecişti sau neutecişti absentează nemotivat de la locul lor de muncă. Să zicem că primul caz e întîmplător şi cauze de ordin extrasubiective, după ce s-ar recurge la judecătorimediate, ne-ar face să-l ' ,P -a. ' V * 5iV -“'I,--. Vi; tVi ' P 5 ' tineri muncitori de la uzina „Elastic" problema nu se mai poate pune așa. Iată de ce, împreună cu tovarășul Vasile Tantău, secretarul Comitetului de partid, am calculat cit a pierdut unitatea economică respectivă doar prin absenţa acestor 5 forţe de muncă tinere într-o singură zi. Am rămas foarte surprinşi. Dacă aceşti 5 tineri ar fi lucrat în ziua respectivă împreună ar fi produs 400 arcuri pentru remorca Mirşa RM2- 9-10. In luna mai, la secţia prelucrare la cald a aceleiaşi uzine, 16 tineri au totalizat un număr de 32 zile absente nemotivate, echivalent cu 7,168 tone arcuri lame. In aceeaşi lună, la secţia prelucrări la rece alţi 10 tineri totalizează 11 zile absenţe. N-am mai calculat şi aici echivalentul. Ne-a surprins însă faptul că din luna mai organizaţia U.T.C. n-a mai avut în discuţie problema aceasta atît de spinoasă a utilizării raţionale a timpului de lucru. „Şi noi avem tineri care absentează nemotivat de la lucru, ne spunea tovarăşul Liviu Popa, secretarul (Continuare In pag. a III-a) ALEXANDRU GRAD EDILITARE Cu citeva zile în urmă s-a terminat betonarea trotuarelor din străzile Cerbului şi Porumbacului din Sibiu. In lucru se află alte străzi: str. M. Costin, Lalelelor, Lăptăriei. Semnificativ este faptul că lucrările, efectuate prin munca patriotică a cetăţenilor, se înscriu într-un larg program, în cadrul căruia s-au întreprins, pînă în prezent, acţiuni a căror valoare depăşeşte 600 000 lei. * O intensă activitate se desfăşoară şi pentru modernizarea străzilor. De curînd a fost asfaltată str. Timişului, precum şi numeroase alei în cartierele Hipodrom şi Gh. Gheorghiu-Dej. Se lucrează, de asemenea, la modernizarea străzilor: Dealului, Banatului, A. T. Laurian. * Din iniţiativa deputaţilor Otilia Savu (circumscripţia electorală 70), Octavian Vădoiu (circumscripţia 25), Beer Samoilă (circumscripţia 185) şi cu participarea entuziastă a cetăţenilor, s-au extins reţelele de apă potabilă, incluzînd străzile Săcel, Trifoiului, Colectiviştilor, Sevastopol, Principatele Unite şi Arcului din cartierele mărginaşe ale Sibiului. Lucrările de săpături şi instalare a conductelor, renivelări şi consolidări a străzilor au fost executate în întregime prin munca patriotică a cetăţenilor, materialele fiind achiziţionate prin contribuţia voluntară a beneficiarilor noilor reţele de apă potabilă. -T-1------- „CUNUNA" ŞI BUCURIA RECOLTEI Experienţa ne-a învăţat să nu renunţăm la nimic din ceea ce s-a obţinut ca un cîştig al generaţiilor. Poporul român, de obîrşie străveche, prelungindu-i-se istoria pînă la geţi şi dincolo de aceştia, a purtat cu sine comori de spiritualitate, păzindu-le puritatea şi semnificaţiile. Acestea mi-au venit cu insistenţă în minte nu demult, într-una din zilele acestei toamne, printre locuitorii comunei Mihăileni. Aici, oameni şi locuri vorbesc cu demnitate şi aspiră la timp. Paşi » spre cunoaştere După ce acum două săptămîni porţile şcolilor s-au deschis, spre adevăr, spre cunoaştere, iată că în duminica însorită a sfîrşitului de septembrie a avut loc, în întreaga ţară, deschiderea festivă a caselor pioniereşti. Casa pionierilor din Sibiu funcţionează prin cercurile existente aici de 15 ani, ani de rodnică activitate pe linia iniţierii pionierilor fruntaşi la învăţătură şi disciplină, în activităţile practice, prilej de însuşire a unui alfabet al profesiunilor de viitor, în cuvîntul său la festivitatea de deschidere, desfăşurată în parcul Casei pionierilor, tovarăşul Cornel Crişinschi de la Consiliul judeţean al organizaţiilor de pionieri spunea: „In întreaga ţară a avut loc o reorganizare a sistemului caselor de pionieri, prin înfiinţarea de noi cercuri, în scopul folosirii în mod util a timpului vostru liber". — Pe timpul vacanţei — îmi spunea Ioan Cosma, directorul Casei pionierilor din Sibiu — au fost organizate excursii, drumeţii, prilejuri de cunoaştere a frumuseţii patriei noastre. La Şanta a fost organizată o tabără de pionieri între 15 iunie şi 1 septembrie, pentru copiii din judeţul Constanţa, iar pionierii noştri şi-au petrecut o parte din vacanţă pe litoral. — Care au fost rezultatele obţinute de şcolarii ce-şi desfăşoară activitatea în cercurile Casei pionierilor? — In cadrul fazei I pe ţară a concursului „Minitehnicus" pionierii cercului electro-radio au cîştigat Marele premiu, un televizor „Dacia", pentru „Buburuza" realizată aici. Cinefilii au realizat un număr de 12 filme privind activitatea pionierilor din judeţul nostru, din care aş putea remarca peliculele „Meciul va fi cîştigat", reportajul „Zile de vacanţă" şi primul film în culori „Casa visurilor împlinite“. La cercul foto, eleva Elena Bartea a luat locul II pe ţară pentru fotografia „Meşteri peste meşteri", iar Adriana Apolzan a luat o menţiune pentru fotografia (ce a apărut şi în revista „Cutezătorii") „Dumbrava Sibiului". — Aceste rezultate sunt deosebit de frumoase pentru faptul că în ţară există 105 case de pionierii. Ce ne puteţi spune, tovarăşe director, în legătură cu cercurile ce vor funcţiona aici? — In anul şcolar 1968/1969 la Casa pionierilor vor funcţiona, cu un program de două ore pe săptămînă, 9 cercuri. Alături de cineclub, foto, balet, muzică, desen-pictură, ţesături, ceramică au fost înfiinţate încă două cercuri: „Electro-radio" şi „Aero-navomodele". — Desigur că în acest an şcolar v-aţi propus o înfrumuseţare atît a localului, cit şi a spaţiului verde, ce constituie un cadru plăcut activităţilor pioniereşti. — Centrul atenţiei noastre e îndreptat spre amenajarea parcului din spatele Casei pionierilor, prin pietruirea şi asfaltarea aleilor, aranjarea rondurilor şi altele. Totodată pentru a se putea înfiinţa în anul şcolar viitor cercul tinerilor floricultori, vom lărgi spaţiul afectat serei şi o vom dota cu utilajul şi instrumentarul necesar. Aş vrea să adaug că pentru utilaje au fost alocate aproape 20 000 lei, iar pentru procurarea de material didactic 40— 50 000 lei. — Care este numărul pionierilor ce vor frecventa anul atesta cercurilor Casei pionierilor? — La cele 11 cercuri au fost Înscrişi, de către profesorii diriginţi, un număr de 1 600 pionieri şi elevi, cu citeva sute mai tauît decit anul trecut, aceasta dovedind dragostea de muncă şi pasiunea tinerelor noastră Vlăstare. O. LĂCĂTUȘ Căminul cultural şi tradiţia zill esenţiale. Există un cult al tradiţiei, întruchipat în cuvinte, costume, cîntece, jocuri, obiceiuri. Felul de a gîndi a păstrat puritatea izvoarelor. Se simte o curgere lentă şi sigură, tonifiantă, în jgheabul vremii. Mi-a fost dat să cunosc în alte locuri oameni ce renunţaseră la costumele naţionale, oameni care se jenau să evite ceva „popular", ori să joace o învîrtită sau haţegană. M-am ruşinat. De ruşinea lor m-am ruşinat. Erau majoritatea tineri. Am fost recompensat însă, m-am cutremurat de bucurie aici, pe Valea Biții în sus. Costumele, preponderent albe, solare, ale bărbaţilor şi cele în alb-negru ale femeilor, înfrumuseţează peisajul, dealurile din jur îşi accentuează contururile, transformînd totul în privelişte de mit, cu ecouri primordiale. Nu voi uita un nume: Mihai Bian, preşedinte al cooperativei agricole de producţie. Vorbeam despre secerat şi obiceiul cununii. S-a întîmplat o izbucnire de bucurie a acestui om cînd i-am spus că, nu peste multă vreme, cîţiva dintre consătenii săi sînt invitaţi, cu ocazia Zilei recoltei, în capitala judeţului, spre a ilustra, în cadrul unui festival, acest, obicei. A început să-şi aducă aminte... Da, era sărbătoare şi bucurie mare, la terminatul secerişului. „Cununa", împletită din cele mai frumoase spice, era dusă de unul sau de doi feciori. După ei, veneau lăutari. Apoi ceilalţi secerători, femei şi bărbaţi, cîntînd cu viers legănat: „Dealu Mohului, Urib-?” .smrutln -------------— Din cînd în cind— strigături. Şi multă voie bună. încercam să-mi imaginez uliţele satului in asemenea momente... Se auzeau zvonuri şi cadenţe aproape ireale, ureînd şi coborînd, caligrafiind aureolări fantastice. Mi se părea că soarele, ajuns pe muchea dealului care-mi stă în faţă, mîngîia cu cele din urmă boabe de lumină spicele unei cununi. Omul vorbea mai departe: — Cîntecul e cunoscut de aproape toate femeile noastre şi de bărbaţi şi acum. Ştiţi, noi avem buni cîntăreţi şi dansatori... A continuat: — ... dar nu avem pe cineva care să se îngrijească, să ne organizeze, vreun învăţător care să ne priceapă. Alături de mine era directorul căminului cultural. Mi-ar părea bine să fi înţeles dorinţa frumoasă a acestor oameni. Cred că o primă îndatorire a tuturor celor răspunzători de activitatea culturală în mediul rural, este aceea de a-i ajuta pe ţărani să-şi perpetueze tradiţiile, să rămînă ei înşişi, buni şi măreţi, iubitori şi harnici. Să pornim de la convingerea că o tradiţie nu se naşte, ci se formează. Şi nu într-o zi sau două. Tradiţiile, de asemenea, pot fi reînviate şi e bine să se întîmple aşa. Este unul dintre cele mai adevărate semne ale patriotismului. De aceea, activitatea căminului cultural va izbuti numai în măsura în care se bazează pe ceva existent. Istoria nu începe o dată cu fiecare generaţie. Altfel, termenul de evoluţie şi-ar pierde raţiunea. Insă fiecare generaţie îşi motivează existenţa prin ceea ce aduce nou. Această contribuţie (spor esenţial) va deveni permanentă. NICOLAE LAZAR inspector la Comitetul judeţean pentru cultură şi artă _L Intrată în conştiinţa şcolarilor sibieni Casa pionierilor, după 15 ani de la înfiinţare, este considerată de aceştia drept „a doua şcoală a interesului lor studios". Cele nouă cercuri existente aici dezvoltă multilateral pasiunile pionierilor, prelungind in zone pline de interes, preocupările lor îndreptate spre cunoaştere. Fotografia de stai sus redă un aspect de la festivitatea de deschidere a cercurilor Casei pionierilor din Sibiu ce a avut loc in dimineaţa zilei de dumitrică, 29 septembrie a.c.