Tribuna Sibiului, octombrie 1968 (Anul 1, nr. 192-218)

1968-10-01 / nr. 192

ATRIBUTELE MĂRCII FABRICII Uzina mecanică Mirşa, prin produ­sele pe care le fabrică, a devenit repede cunoscută atît în ţară cit şi peste hotare. Calitatea autobasculan­telor sau remorcilor de diverse ti­puri s-a îmbunătăţit de la un an la altul încît beneficiarii externi cer tot mai mult produsele fabricate de a­­cest harnic colectiv. Care sunt atri­butele pentru care marfa fabricii este tot mai solicitată? —■ Evoluţia fabricaţiei de autobascu­­le, remorci basculante, semiremorci cabine de tractor, precum şi alte produse de mare competitivitate au o istorie a lor, începutul a fost mo­dest , ne relata inginerul Iulian Ciocan, şeful serviciului export din uzină. Fabricam instalaţii basculanta pe vechile camioane „Steagul roşu“, care la timpul lor au dat satisfacţie. Producţia acestora a crescut aşa de repede, încît aproape nu exista şan­tier de construcţii din ţară fără să fi găsit în peisajul lui măcar o bascu­lantă construită de noi. Dar cerinţele producţiei moderne, ritmul de dez­voltare a industriei în general, pu­neau problema diversificării, asimi­lării de modele noi perfecţionate, cu caracteristici superioare. Proiectanţi, inginerii, tehnicienii au pornit, aş putea spune, o campanie pentru mo­dernizarea produselor. — Cum a fost materializată munca de concepţie? — Proiectele executate in uzină, unicatele supuse probelor, apoi e­xemplarele care ne-au reprezentat , firma la diferite expoziţii interne şi internaţionale au primit certificate de atestare. Au urmat comenzi tot mai nume­roase din partea firmelor străine. Pentru a răspunde încrederii acor­date,­ colectivul nostru s-a angajat într-o muncă de răspundere, perse­verentă, continuă. Au fost puse la punct utilajele, fluxurile tehnologice, documentaţia. — Ce sarcină de export are uzi­na şi cum s-a achitat de ea pină-n prezent? — Sarcina iniţială dată de orga­nele tutelare a fost majorată de co­lectiv, pe parcurs, cu aproape o mie de autobasculante. In ce privesc sarcinile lunare de livrări ele au fost realiza­te şi depăşite cu preci­zie de ceasornic. — Care sunt beneficiarii mai impor­tanţi ai uzinei? — Cele mai multe remorci bascu­lante R.M.­ şi RM4 le expediem in Uniunea Sovietică şi Cehoslovacia. I­ivrăm de asemenea autobasculante în Polonia, Cehoslovacia, remorci în Ungaria, Guineea, Iran şi alte ţări. — Cum sunt apreciate de benefi­ciari? (Continuare in pag. a 111-a) Convorbire consemnată de IO­AN NISTOS Uzina „Automecanica", Sibiu. In secţia sculărie, matriţele şi alte dispozitive cu profil complicat, necesare SDV- urilor, constituind echipamentul tehnologic al produselor executate în uzină, sunt prelucrate cu ajutorul unei ma­şini de frezat prin copiere cu comandă electronică prin impulsuri deservită de comunistul Eduard Glatzer Foto: FRED M­SS _ Crima de la Răşinari Somnul raţiunii Se petrec uneori intimplări care-ţi zguduie atît de puternic mintea şi sufletul încît trebuie să treacă vre­me pînă te poţi reculege — un timp al tăcerii şi meditaţiei în care forezi adine, cu dinţii încleştaţi, prin stra­turile psihicului fiinţei ce se cheamă om. Afli, cu durere, că undeva din­colo de solul fertil al conştientului şi conştiinţei există un văl de în­tuneric, în dosul căruia se mai as­cund stihiile genezei. Dacă poţi a­­junge pină la acest adevăr, umbra spaimelor se va topi la razele atot­puternicei RAŢIUNI. Lumina ei îţi certifică superioritatea şi frumuseţea faţă de tine însuţi şi de altele, in­finit inferioare ţie, creaţii ale na­turii. Trăim asemenea vremi cind fieca­re, demiurgic, ne putem modela des­tinul intr-un nestingherit urcuş spre perfecţiune şi cunoaştere. Asta ne face puternici şi stăpîni, tot mai fermi, pe legile ce guvernează uni­versul din noi şi din afara noastră. Şi totuşi se petrec uneori întîm­­plări... Cea de la Răşinari este una din­tre ele. „Genericul“ crimei ie spune că cearta a existat de­­ci lumea. Şi se mai spune că nu­­ au fost cazurile cindi printr-o­­fruntare dură au fost stabilite,­­ restabilite, valori pozitive, ade­văruri. Asemenea concepţii pot co­respunde realităţii numai dacă prin ceea ce se numeşte ceartă am în­ţelege nu degradantele injurii, nu veninoasele insulte debordate de mlaştina furiei, ranchiunei, răutăţii, invidiei. Numai dacă forţînd lucru­rile, am înnobila conţinutul respecti­vei noţiuni cu bărbăteasca înfrun­tare, pe faţă, a greşelii şi minciunii, CVASIANCHETĂ SOCIALĂ cu alonja unui schimb de opinii rămas cinstit chiar şi atunci cind, la temperamentali, „mercurul indică o temperatură" mai ridicată. Dar în­ţelepciunii, îi repugnă cearta, indi­ferent de motivele care o stirnesc. Etosul popular a delimitat precis no­ţiunile de ceartă şi­ înfruntare. Pă­rintele îşi înfruntă fiul dacă a făcut ceva rău, îl ceartă dar nu se ceartă cu el pentru că „atunci cind un cer­tăreţ se aşează pe haina ta ţi-o tai, şi pleci". Şi-apoi, oricum, logica are nevoie de calm, acesta fiind,­ prin el însuşi, un, argument de partea opinentului. In acelaşi timp, calmul izvorăşte din logică. Cel ce se la­să tîrît de patimi dă apă la moara instinctelor, impinge pe prim plan iraţionalul şi,­­ mai curînd sau mai tîrziu, calcă în picioare demnitatea sa şi a semenilor golindu-şi astfel sufletul de substanţa umanului, dată prin convieţuire socială. Sas Vasile şi Sas Petru se certau des din „te miri ce". Nu-şi alegeau locul şi nici cuvintele cind se în­­furiau. Pe stradă sau acasă, de faţă cu oameni, în faţa copiilor lor, sau singuri, se înjurau ameninţindu-se cu iei de fel de „urgii". „De bătut s-au mai bătut el da' apoi iară s-au împăcat. Ştie-i dumnezeu de ce se duşmăneau aşa tare. Apoi şi femeia lui Vasile îl tot atîta, că aşa a făcut şi în noaptea aia. Că şi tată-său, că li-i tată, nu-i potolea de loc. Maram­el cum a rămas fără femeie de douăzeci şi cinci de ani s-o fă­cut beţiv, că nu l-o mai strunit ni­­me. Cind îi da unul bani ţinea la el, cind îi da celălalt nu mai tînea la primul. Şi din asta s-o fi tras duşmănia, că parcă tot pentru avere se certau" (Stana Goţa — o ve­­cină). „O rîvnit la amărîta asta de că­suţă. De aceea l-au omorît (?) că nu le plăcea să-l ştie ca toţi oamenii, aşa cum l-am învăţat eu. Era îm­brăcat, a avut de toate. N-au ţinut la el şi l-au batjocorit destul. Cit despre mine nu le-am fost dragă niciodată — lui socru-meu şi lui Vasile şi neveste-si. Bătrînul era beţiv şi eu n-o să mai pot sta aici că mi-i frică să nu mă omoare şi pe ruine (?). Dacă Petrică nu mai ieşea din casă aşa cum i-am spus... Că (Continuare în pag. a III-a) TRAIAN SICCIU PROLETARI DIN TOATE TARIL'c, MNIIMA­L ORGAN AL COMlT£TULUI JUDETEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN PROVIZORIU Anul I, nr. 192 Marţi, 1 octombrie 1968 4 pagini, 30 bani ■TRA" Maşinile circulare de tricotat ciorapi de damă din fire sintetice cu cilindru şi disc, intrate în funcţiune la sfirşitul trimestrului II a.c. la Fabrica ,7 Noiembrie" Sibiu, au depăşit parametrii prevăzuţi în perioada punerii lor în funcţiune. Producţia medie pe maşină, în 8 ore, se ridică la 3,2 decimi, asigurindu-se totodată o bună calitate a ciorapilor, în clişeu, maistrul Ion Mitrofan şi Camelia Tămăşel de la C.T.C., urmărind buna desfăşurare a procesului de producţie. La I.fl.S. Axente Sever Producţiile au întrecut aşteptările Lucrătorii şi mecanizatorii de la întreprinderea agricolă de stat din Axente Sever depun, în aceste zile, eforturi susţinute pentru a efectua la timp şi la un bun nivel agro­tehnic lucrările de campanie. In ve­derea obţinerii unor recolte bogate in anul viitor, aici se acordă o a­­tenţie deosebită fertiliz­ării solului şi pregătirii unui bun pat germinativ. Astfel, înainte de arătura pentru în­­sămînţări, pe 337 hectare din cele 445 planificate a fi însăminţate, s-au aplicat îngrăşăminte chimice (450—­ 500 kg fostatice, la hectar şi 150 kg azotat de amoniu la hectar, după în­­sămînţări). Mijloacele mecanice sînt folosite la întreaga lor capacitate. Cu 6 trac­toare se ară, iar la semănat se fo­losesc 4 maşini S.U. 29. Zilnic se însămînţează în jur de 60 hectare. Pe 100 hectare planificate a fi însă­­mînţate cu orz, lucrarea s-a termi­nat. Duminică dimineaţa toate tor­ţele au trecut la pregătirea solului şi semănatul griului. Au fost pregă­tite pînă în prezent 180 hectare din care pe 30 hectare s-a însămînţat grîu. O vie activitate se desfăşoară şi în sectorul pomiviticol. Pînă luni s-au cules 462 tone fructe. Produc­ţiile au întrecut aşteptările, în spe­cial la ferma Motiş, condusă de teh­nicianul Gligor Mărgineanu, unde s-au realizat 120 kg pere per pom şi 60 kg mere, faţă de 45 şi respec­tiv 33 kg planificate. In vii a început masiv culesul strugurilor. Din 466 hectare au fost recoltate 179, obţinîndu-se o pro­ducţie medie de 5 200 kg struguri la hectar. Cele 12—14 vagoane de struguri ce se recoltează pe zi, de către circa 600 culegători, intră în procesul de vinificare în aceeaşi zi. La ferma viticolă din Axente Sever,­­condusă de ing. Leonid Cazacu, se culeg zilnic circa 3 vagoane de stru­guri, iar la ferma din Valea Viilor peste 20 de tone. MINUTE SI ORE IROSITE DIN FONDUL DE TIMP Transportorul Ghirt Mihai, din sec­ţia la de arcuri a uzinei „Elastic" a întîrziat dimineaţa şi, deoarece a ve­nit după ora 6,50, n-a intrat imediat în întreprindere, pentru a nu fi prins la poartă. S-a dus la o bodegă, a consumat alcool şi după ora 8 a in­trat totuşi în întreprindere. Aici, sub influenta băuturii, l-a lovit cu o bucată de fier peste fată pe co­legul său Dorin Bogatu. Unul a fost trimis de către maistru acasă, iar celălalt la punctul sanitar. In 14 septembrie Iacob Mureş şi Ioan Dră­­ghici au absentat nemotivat. Cu opt zile mai tîrziu, adică în 23 septem­brie, Eftimie Gheorghe, Constantin Pisu şi Traian Lupean ie-au urmat exemplul. In aceeaşi lună deci, 7 tineri utecişti sau neutecişti absen­tează nemotivat de la locul lor de muncă. Să zicem că primul caz e întîmplător şi cauze de ordin extra­­subiective, după ce s-ar recurge la judecăto­rimediate, ne-ar face să-l ' ,P -a. ' V * 5iV -“'I,--. Vi; tVi ' P 5 ' tineri muncitori de la uzina „Elastic" problema nu se mai poate pune așa. Iată de ce, împreună cu tovarășul Vasile Tantău, secretarul Comitetu­lui de partid, am calculat cit a pier­dut unitatea economică respectivă doar prin absenţa acestor 5 forţe de muncă tinere într-o singură zi. Am rămas foarte surprinşi. Dacă a­­ceşti 5 tineri ar fi lucrat în ziua respectivă împreună ar fi produs 400 arcuri pentru remorca Mirşa RM2- 9-10. In luna mai, la secţia prelucrare la cald a aceleiaşi uzine, 16 tineri au totalizat un număr de 32 zile ab­sente nemotivate, echivalent cu 7,168 tone arcuri lame. In aceeaşi lună, la secţia prelucrări la rece alţi 10 tineri totalizează 11 zile ab­senţe. N-am mai calculat şi aici e­­chivalentul. Ne-a surprins însă fap­tul că din luna mai organizaţia U.T.C. n-a mai avut în discuţie pro­blema aceasta atît de spinoasă a utilizării raţionale a timpului de lu­cru. „Şi noi avem tineri care absen­tează nemotivat de la lucru, ne spu­nea tovarăşul Liviu Popa, secretarul (Continuare In pag. a III-a) ALEXANDRU GRAD EDILITARE Cu citeva zile în urmă s-a terminat betonarea trotuarelor din străzile Cerbului şi Porumbacu­­lui din Sibiu. In lucru se află alte străzi: str. M. Costin, La­lelelor, Lăptăriei. Semnificativ este faptul că lu­crările, efectuate prin munca pa­triotică a cetăţenilor, se înscriu într-un larg program, în cadrul căruia s-au întreprins, pînă în prezent, acţiuni a căror valoare depăşeşte 600 000 lei. * O intensă activitate se desfă­şoară şi pentru modernizarea străzilor. De curînd a fost as­­falta­tă str. Timişului, precum şi numeroase alei în cartierele Hi­podrom şi Gh. Gheorghiu-Dej. Se lucrează, de asemenea, la moder­nizarea străzilor: Dealului, Bana­tului, A. T. Laurian. * Din iniţiativa deputaţilor Oti­lia Savu (circumscripţia electora­lă 70), Octavian Vădoiu (circum­scripţia 25), Beer Samoilă (cir­cumscripţia 185) şi cu participa­rea entuziastă a cetăţenilor, s-au extins reţelele de apă potabilă, incluzînd străzile Săcel, Trifoiu­lui, Colectiviştilor, Sevastopol, Principatele Unite şi Arcului din cartierele mărginaşe ale Sibiului. Lucrările de săpături şi insta­lare a conductelor, renivelări şi consolidări a străzilor au fost executate în întregime prin mun­ca patriotică a cetăţenilor, mate­rialele fiind achiziţionate prin contribuţia voluntară a beneficia­rilor noilor reţele de apă pota­bilă. -T-1------- „CUNUNA" ŞI BUCURIA RECOLTEI Experienţa ne-a învăţat să nu renunţăm la nimic din ceea ce s-a obţinut ca un cîştig al gene­raţiilor. Poporul român, de obîr­­şie străveche, prelungindu-i-se istoria pînă la geţi şi dincolo de aceştia, a purtat cu sine co­mori de spiritualitate, păzindu-le puritatea şi semnificaţiile. Acestea mi-au venit cu insis­tenţă în minte nu demult, în­­tr-una din zilele acestei toamne, printre locuitorii comunei Mi­­hăileni. Aici, oameni şi locuri vorbesc cu demnitate şi aspiră la timp.­ Paşi » spre cunoaştere După ce acum două săptămîni por­ţile şcolilor s-au deschis, spre ade­văr, spre cunoaştere, iată că în du­minica însorită a sfîrşitului de sep­tembrie a avut loc, în întreaga ţară, deschiderea festivă a caselor pio­niereşti. Casa pionierilor din Sibiu funcţionează prin cercurile existente aici de 15 ani, ani de rodnică acti­vitate pe linia iniţierii pionierilor fruntaşi la învăţătură şi disciplină, în activităţile practice, prilej de în­suşire a unui alfabet al profe­siunilor de viitor, în cuvîntul său la festivitatea de deschidere, desfăşu­rată în parcul Casei pionierilor, to­varăşul Cornel Crişinschi de la Con­siliul judeţean al organizaţiilor de pionieri spunea: „In întreaga ţară a avut loc o reorganizare a sistemului caselor de pionieri, prin înfiinţarea de noi cercuri, în scopul folosirii în mod util a timpului vostru liber". — Pe timpul vacanţei — îmi spu­nea Ioan Cosma, directorul Casei pionierilor din Sibiu — au fost or­ganizate excursii, drumeţii, prilejuri de cunoaştere a frumuseţii patriei noastre. La Şanta a fost organizată o tabără de pionieri între 15 iunie şi 1 septembrie, pentru copiii din judeţul Constanţa, iar pionierii noş­tri şi-au petrecut o parte din vacan­ţă pe litoral. — Care au fost rezultatele obţi­nute de şcolarii ce-şi desfăşoară activitatea în cercurile Casei pio­nierilor? — In cadrul fazei I pe ţară a con­cursului „Minitehnicus" pionierii cer­cului electro-radio au cîştigat Ma­rele premiu, un televizor „Dacia", pentru „Buburuza" realizată aici. Ci­nefilii au realizat un număr de 12 filme privind activitatea pionierilor din judeţul nostru, din care aş putea remarca peliculele „Meciul va fi cîş­tigat", reportajul „Zile de vacanţă" şi primul film în culori „Casa visu­rilor împlinite“. La cercul foto, ele­va Elena Bartea a luat locul II pe ţară pentru fotografia „Meşteri pes­te meşteri", iar Adriana Apolzan a luat o menţiune pentru fotografia (ce a apărut şi în­ revista „Cutezătorii") „Dumbrava Sibiului". — Aceste rezultate sunt deose­bit de frumoase pentru faptul că în ţară există 105 case de pio­nierii. Ce ne puteţi spune, tova­răşe director, în legătură cu cercurile ce vor funcţiona aici? — In anul şcolar 1968/1969 la Casa pionierilor vor funcţiona, cu un pro­gram de două ore pe săptămînă, 9 cercuri. Alături de cineclub, foto, ba­let, muzică, desen-pictură, ţesături, ceramică au fost înfiinţate încă două cercuri: „Electro-radio" şi „Aero-na­­vomodele". — Desigur că în acest an şcolar v-aţi propus o înfrumuseţare atît a localului, cit şi a spaţiului ver­de, ce constituie un cadru plăcut activităţilor pioniereşti. — Centrul atenţiei noastre e în­dreptat spre amenajarea parcului din spatele Casei pionierilor, prin pie­truirea şi asfaltarea aleilor, aranja­rea rondurilor şi altele. Totodată pentru a se putea înfiinţa în anul şcolar viitor cercul tinerilor flori­­cultori, vom lărgi spaţiul afectat se­rei şi o vom dota cu utilajul şi instru­mentarul necesar. Aş vrea să a­­daug că pentru utilaje au fost alo­cate aproape 20 000 lei, iar pentru procurarea de material didactic 40— 50 000 lei. — Care este numărul pionieri­lor ce vor frecventa anul atesta cercurilor Casei pionierilor? — La cele 11 cercuri au fost În­scrişi, de către profesorii diriginţi, un număr de 1 600 pionieri şi elevi, cu citeva sute mai tauît decit anul trecut, aceasta dovedind dragostea de muncă şi pasiunea tinerelor noastră Vlăstare. O. LĂCĂTUȘ Căminul cultural şi tradiţia zill esenţiale. Există un cult al tradiţiei, întruchipat în cuvinte, costume, cîntece, jocuri, obice­iuri. Felul de a gîndi a păstrat puritatea izvoarelor. Se simte o curgere lentă şi sigură, tonifian­tă, în jgheabul vremii. Mi-a fost dat să cunosc în al­te locuri oameni ce renunţaseră la costumele naţionale, oameni­­ care se jenau să evite ceva­­ „popular", ori să joace o învîr­­­tită sau haţegană. M-am ruşinat. De ruşinea lor m-am ruşinat. E­­rau majoritatea tineri. Am fost recompensat însă, m-am cutremurat de bucurie aici, pe Valea Biții în sus. Costumele, preponderent albe, solare, ale bărbaţilor şi cele în alb-negru ale femeilor, înfrumu­seţează peisajul, dealurile din jur îşi accentuează contururile, trans­­formînd totul în privelişte de mit, cu ecouri primordiale. Nu voi uita un nume: Mihai Bian, preşedinte al cooperativei agricole de producţie. Vorbeam despre secerat şi obiceiul cunu­nii. S-a întîmplat o izbucnire de bucurie a acestui om cînd i-am spus că, nu peste multă vreme, cîţiva dintre consătenii săi sînt invitaţi, cu ocazia Zilei recoltei, în capitala judeţului, spre a ilus­tra, în cadrul unui festival, acest, obicei. A început să-şi aducă a­­minte... Da, era sărbătoare şi bucurie mare, la terminatul secerişului. „Cununa", împletită din cele mai frumoase spice, era dusă de u­­nul sau de doi feciori. După ei, veneau lăutari. Apoi ceilalţi se­­cerători, femei şi bărbaţi, cîn­­tînd cu viers legănat: „Dealu Mohului, U­ri­b-?” .sm­rutln -------------— Din cînd în cind­­— strigături. Şi multă voie bună. încercam să-mi imaginez uliţele satului in asemenea momente... Se auzeau zvonuri şi cadenţe aproape irea­le, ureînd şi coborînd, caligra­fiind aureolări fantastice. Mi se părea că soarele, ajuns pe mu­chea dealului care-mi stă în faţă, mîngîia cu cele din urmă boabe de lumină spicele unei cununi. Omul vorbea mai departe: — Cîntecul­­ e cunoscut de a­­proape toate femeile noastre şi de bărbaţi şi acum. Ştiţi, noi a­­vem buni cîntăreţi şi dansatori... A continuat: — ... dar nu avem pe cineva care să se îngrijească, să ne or­ganizeze, vreun învăţător care să ne priceapă. Alături de mine era directorul căminului cultural. Mi-ar părea bine să fi înţeles dorinţa fru­moasă a acestor oameni. Cred că o primă îndatorire a tuturor celor răspunzători de ac­tivitatea culturală în mediul ru­ral, este aceea de a-i ajuta pe ţărani să-şi perpetueze tradiţiile, să rămînă ei înşişi, buni şi mă­reţi, iubitori şi harnici. Să pornim de la convingerea că o tradiţie nu se naşte, ci se formează. Şi nu într-o­ zi sau două. Tradiţiile, de asemenea, pot fi reînviate şi e bine să se întîmple aşa. Este unul dintre cele mai ade­vărate semne ale patriotismului. De aceea, activitatea căminului cultural va izbuti numai în mă­sura în care se bazează pe ceva existent. Istoria nu începe o da­tă cu fiecare generaţie. Altfel, termenul de evoluţie şi-ar pierde raţiunea. Insă fiecare generaţie îşi motivează existenţa prin ceea ce aduce nou. Această contribu­ţie (spor esenţial) va deveni per­­manentă. NICOLAE LAZAR inspector la Comitetul jude­ţean pentru cultură şi artă ­_L Intrată în conştiinţa şcolarilor sibieni Casa pionierilor, după 15 ani de la înfiinţare, este considerată de aceştia drept „a doua şcoală a inte­resului lor studios". Cele nouă cercuri existente aici dezvoltă multilateral pasiunile pionierilor, prelungind in zone pline de interes, preocupările lor îndreptate spre cunoaştere. Fotografia de stai sus redă un a­spect de la festivitatea de deschidere a cercurilor Casei pionierilor din Sibiu ce a avut loc in dimineaţa zilei de dumitrică, 29 septembrie a.c.

Next