Tribuna Sibiului, aprilie 1969 (Anul 2, nr. 347-372)

1969-04-01 / nr. 347

Anul II, nr. 347 Unele masuri privind îngriji­rea semănăturilor de toamnă Una din problemele importante căreia trebuie să i se acorde aten­­ţia cuvenită în această primăvara este îngrijirea semănăturilor de toamnă, în general, culturile de grîu, orz şi secară care au fost semănate în toamna trecută a timp şi în condiţii agrotehnie co­respunzătoare au intrat în iarnă într-o stare de vegetaţie bună. De asemenea, ele au suportat lene ri­gorile iernii şi acum, la rituarea vegetaţiei, se prezintă în lanuri încheiate şi fără goluri. în con­­­tinuare, pentru a preveni pierde­­rile de recoltă, este necesar să se ia măsuri de evacuare a apii stag­nante pe anumite semănături, cum este cazul la C.A.P. Săcel. Pentru aceasta se vor deschide şanţuri pe direcţia unor mici pante mturale, folosind uneltele de mină sau plu­gul monobrăzdat. Asigurarea unor producţii ridi­cate la cerealele de toamnă presu­pune, de asemenea, fertilizarea lor suplimentară şi aplicarea unor lu­­­­crări strict diferenţiate după sta­rea de vegetaţie a planelor. Deoarece condiţiile climaterice din acest început de primăvară stînjenesc în mare parte activita­tea microorganismelor producătoa­re de azot nitric în sol iar pe de altă parte o serie de şiruri solu­bile existente în sol au fost antre­nate în adîncime o dată cu infil­trarea apei, fertilizarea cu îngră­șăminte azotate a culturilor de toamnă devine o lucrare absolut obligatorie. Aplicarea îngrăşămin­telor cu azot se va face în primul rînd pe acele suprafeţe care nu au fost fertilizate din toamnă sau pe care, din anumite motive, culturile sunt întîrziate în vegetaţie, neîn­frăţite şi fără densitatea necesară. Pentru a se putea fertiliza supra­feţe cit mai mari, dozele de îngră­șăminte aplicate vor putea varia între 75—150 kg/ha, dozele maxi­me fiind administrate la acele cul­turi amplasate pe terenuri slab Sfatul specialistului fertile, puternic erodate sau pe terenuri cu exces de umiditate. Deoarece efectul îngrășămintelor este cu atît mai mare cu cit se aplică mai de timpuriu, unităţile agricole vor trece urgent la exe­cutarea acestei lucrări avînd grijă în prealabil ca îngrăşămintele să fie bine mărunţite pentru a se pu­tea distribui cit mai uniform la suprafaţa semănăturii, în unele situaţii datorită înghe­ţului şi dezgheţului repetat din timpul iernii şi din perioada de desprimăvărare, unele culturi de toamnă pot să manifeste fenome­nul de descălţare. Pentru a pune din nou în contact mai strîns ră­dăcinile şi nodul de înfrăţire cu solul, se va aplica un tăvălugit uşor sau eventual o lucrare cu grapa stelată. Crăpatul semănătu­rilor de toamnă, date fiind condi­ţiile specifice din această primă­vară, va trebui făcut cu foarte mult discernămînt şi pe cit posi­bil numai pe acele tarlale unde solul este bătătorit sau cultura se află puternic îmburuienată. O altă lucrare importantă care trebuie să se aplice cerealelor pă­ioase în perioada care urmează și care adesea se neglijează este com­baterea dăunătorilor și a buruie­nilor. Pentru prevenirea daunelor cau­zate de gindacul ghebos, viermi sîrmă, buha semănăturilor, vier­mele rădăcinilor, Ierna etc., este necesar un control permanent al semănăturilor de cereale şi în caz de depistare a atacului, se vor lua măsuri de prăfuire a suprafe­ţelor atacate cu aldrin sau hed­o­­tox 3% în cantitate de 20—30 kg/ha. Preventiv vor fi tratate o­­bligatoriu cu insecticide acele su­prafeţe care şi in anii anteriori au fost cultivate cu cereale păioase. Contra rozătoarelor (şoarecele de cîmp, hîrciogul) se vor aplica mo­meli de plante cu fosfură de zinc, prăfuirea galeriilor cu aldrin, me­­lipax etc., sau se vor utiliza ta­blete de fostoxin (2, 3 tablete la o galerie). In ce priveşte buruienile din culturile de cereale, ele sunt con­curenţi nedoriţi pentru apă, hrană, lumină şi adesea gazde interme­diare preferate pentru multe boli şi insecte. Pagubele produse de buruieni cerealelor pot să fie foar­te mari. Combaterea buruienilor pe cale chimică este o metodă mai avan­tajoasă sub aspect economic, sub­stanţele folosite distrugând total sau stînjenind creşterea unui mare număr de buruieni din cultură. Cel mai răspindit erbicid pentru combaterea buruienilor din cultu­rile păioase este 2,4 D (sarea de sodiu a acidului 2,4 diclorfenoxia­­cetic). Eficacitatea tratamentelor­­ cu 2,4 D este maximă când stropitul se aplică pe vreme liniştită, în zile cu soare, iar temperatura aerului peste zi depăşeşte obişnuit 15°C. Ploile care survin imediat după tratament spală erbicidul, în schimb după 6—10 ore de la apli­care efectul ploii nu se mai face simţit. Buruienile manifestă cea mai mare sensibilitate faţă de er­­bicide când se găsesc în faza de rozetă, în faza de înfrăţire com­pletă cerealele nu sunt sensibile la dozele de erbicid folosite, în schimb înainte de înfrăţire şi după formarea paiului sau în faza de burduf sensibilitatea lor este mai sporită. Cantitatea de soluţie ce se dă la hectar depinde de agregatul fo­losit. Cind se foloseşte agregatul format din tractor MSPP-8, este suficient să se dea 200—250 t/ha, în cazul aparatelor de stropit pur­tate în spate se ajunge la­ 700— 800 1/ha. Aplicarea erbicidelor la cereale păioase poate fi efectuată şi în amestec cu doze mici de îngrăşă­minte azotate (10—15 kg/ha) ob­­ţinîndu-se pe această cale o inten­sificare a acţiunii erbicidului, pre­cum şi o sporire cantitativă şi ca­litativă a recoltei. Dr. ing. VALER BOTEZAN Staţiunea experimentală agricolă Turda în secţia pasteurizare şi smîntînirea laptelui de la I.C.I.L. „Sibiana“ din Mediaş, cu ajutorul instalaţiilor existente, sunt prelucrate 50 000 litri lapte în 24 ore Cum se iroseşte fondul de timp (Urmare din pag. I) Viorica Pop, Ana Nicula şi Ioan Nistor de la „Mătasea roşie“, Eli­­sabeta Voinea şi Maria Bucea de la „11 Iunie“ şi alţii. Dar, unele întîrzieri de la ser­viciu se datoresc şi transportului defectuos asigurat de I.G.O. Cis­­nădie pentru muncitorii din Cis­­nădioara. Aceştia au fost nevoiţi uneori să vină pe jos sau să so­sească cu mare intîrziere. Perturbaţii în procesul de pro­ducţie şi al utilizării complete a timpului de lucru sunt cauzate de­seori de întreruperile provocate de defectele mecanice, lipsa de ma­terie primă, lipsa de operativitate în schimbarea articolelor şi sorti­mentelor, în procesul de fabricaţie şi altele. Aşa se explică faptul că în cele două luni procentul între­ruperilor s-a ridicat la 1,25 la su­tă din timpul de muncă neutili­zat. La secţia covoare a Uzinelor textile, de exemplu, maşina de ţe­sut, covoare tufting nu funcţionea­ză de pe la începutul lunii mar­tie, rămînînd sub plan circa 40 mii m­p covor. Această situaţie periclitează realizarea planului pe primul trimestru, a exportului, cit şi a angajamentelor luate. Cazuri de stagnări se mai întîlnesc şi la „Mătasea roşie“ (războaiele pen­tru ţesături matlasate), la filatura de bumbac „11 Iunie“ şi altele. Aceasta înseamnă că nu se depune suficient interes pentru cunoaşterea şi exploatarea la maximum a noi­lor utilaje, iar reviziile tehnice periodice şi reparaţiile capitale nu se fac la timp şi de bună calitate. Repetate întreruperi şi stagnări în producţie se datoresc aprovi­zionării întreprinderilor şi a locu­rilor de muncă cu materii prime şi materiale. Multe ţesătoare de la covorul Moldova şi covorul plu­şat din Uzinele textile şi d­in sec­ţia ţesătorie a întreprinderii „Mă­tasea roşie“ trebuie să-şi piardă minute preţioase pentru a se a­­proviziona cu materii prime. Procentul utilizării fondului de timp în întreprinderile cisnădiene trebuie să dea de gîndit comitete­lor de direcţie, organizaţiilor de partid, de sindicat şi U.T .. Con­statările impun a se lua cele mai judicioase măsuri în mobilizarea şi educarea oamenilor pentru înlă­turarea risipei de timp, întărirea disciplinei de producţie, repartiza­rea mai corespunzătoare a ingine­rilor şi tehnicienilor pe schimburi, în vederea ridicării procentului de utilizare a timpului de lucru —­­indicator de care depinde în final sporirea eficienţei activităţilor e­­conomice în toate întreprinderile. Şase vegetarieni într-o turbincă (Urmare din pag. I) vedesc de unde am sat atîţia bani. Şi ce bani? Mi-am cumpărat şi­­, acolo, o maşinuţă, un FIAT 1 500, cu 70­00i lei, mi-am mai făcut şi eu, ca omul, una-alta. Au apucat să-mi calculeze şi au zis că este una disproporţia între ce am cîştigat şi ce am circuit. Dar eu le-am spuss că am avut şi stupi, a mai vîndut nişte mişini de cusut. Le-au spsit, ce-i­ drept. Economiile, însă, au o bază foar solidă. Ştiţi, noi sîntem­ vegetarieni. Avem grădină de zarzavat, curtea plină de păsări. Da ce părere aveţi? S-a găsit cineva să spună că o grădină n-am cultiva, ni­mic iar păsări n-aut decit... două. Una petru mine şi alta pentru­­ţie. Mi-au pus import de 80 la sută pe o sui frumuşică de 70 lei. Şi vedeţi bine că şi vegetarian. _ Bravo! îmi plai— zîmbi Sarsailă şil tre­cu în sacul lui. . . _ Te-am prins! “strigă Cuviosul. Am cinci­trei. Poartă în casaleum să te văd! Vicleanul zîmbeşt Şi pînă la urmă tot el cîştigă şi partida. Scos al doilea individ. — Tot vegetarian biografia! _Tot! De sus iă jos! Nu vedeţi că sînt verde la faţă? Măimesc Johann Kauer, an­gajat la IER. SibiMi-au pus impozit la fel, de 80 la sută pe su de 63 529 lei, pentru care n-am putut dovedi cum i-am cîştigat. Le-am spus 60 cu 3m împrumut^ de la un frate dar... Şi-am­­ susţinut că sînt vegeta­rian. M-am apărat cu zarzavaturile... Și-apoi nevastă-mea­ era fie econoamă. E drept că am lăsat-o, dar nu litru că era prea econoamă — Bătrîne, te-am­cut mart — zbiert Viclea­nul. Mai dă-mi unt . Eu sînt b­atiercoman, medic dnn Sibiu. împreună cu soţia ta am strîns nişte bănişori, ne-am făcut o casăm mai cumpărat.­âte ceva Am păţit-o şi nei-am putut justitia 31 33b lei, cu toate „argintele“ noastre. Ml inte ca făceam economii mase, eram­ modest, nu da-­­ deam mese, fetiţa Jstră era întreţinuşi de bu­­nica ei, pensionarâ şi noi cîştigam c. ca * Oua lei pe lună. Am at chitanţe că am înprumu­­tat bani. Dar acest erau date tot de cei de la care am luat bani, după ce li-i restituisem. Una s-a găsit să-mi spună că nici nu mă cunoaşte. O vecină n-a avut ce face şi a mărturisit că dă­deam mese pentru cite 20 de persoane. Of, doam­ne, ce oameni răi! Şi noi, zău, eram vegetarieni. Ba s-au făcut aluzii şi la nişte avorturi provo­cate de mine...“ Jocul s-a încins pînă spre amiază. Sfintul pier­dea într-una. Şi rînd pe rînd am ascultat încă trei biografii. Redau doar cîteva spicuiri: „îm­ zice Victor D. Florea, de profesie ospătar. îmi făcusem un apartament cu 55 000 lei. Aveam sa­lariu de 750 lei. Soţia era casnică. Trebuie să dăm şi noi, conform legii, 80 la sută din suma de 48 477 lei. Degeaba m-am apărat, spunînd că nevasta a crescut anual cite doi porci pe care i-am vîndut. Am m­ai spus eu că ■ am împrumu­tat 9 000 lei de la un individ, dar el a depus măr­turie că eu l-am împrumutat pe el“. „De cind mă ştiu, îmi zice Dinu Iordan, gestio­­nar-martdatar la bufetul „Mioriţa“ din Turnişor. Nici eu n-am putut justifica suma de 35 000 lei. în ultimii 4 ani am suferit patru condamnări, din care două pentru infracţiuni economice. Pentru bani m-am­ apărat şi eu cu porcii. Am mai spus eu şi altele, dar au zis că-s Iordane...“ „Eu sunt Dumitru Radu, ospătar din Sibiu. Mi-am făcut şi eu o vilişoară. Am fost condam­nat un an pentru delapidare... Nici eu n-am avut cum justifica 36 000 lei. Că degeaba am zis că am luat bani cu împrumut. Nevastă-mea a de­clarat că nici nu-i cunoaşte pe creditori... Şi-am încurcat-o“. Cind jocul a fost încheiat, damigeana ajun­sese la jumătate. Cuviosul însă abia dacă tră­sese cîteva înghițituri. Cind să se despartă, ce-i trăznește prin cap lui Sarsailă? Să verifice vege­tarienii. — Bărbosule! Sfrijitule! — îl insultă el pe sfînt. Mi-ai dat 6 piese false. — He-he! Păi ce măi, Viclene, m-ai crezut fazan? Originalele sînt încă pe pămînt. Deocam­dată păstrează copiile, dacă-ți convine... — și-i dădu cu tifla. Și chicotind în barbă, Cuviosul plecă zornăind cheile de la poarta raiului. TRIBUNA STBIULUI Mişcarea culturală d­in zilele noastre, din oraşe şi comune, îşi găseşte azi o largă desfăşurare în noile cluburi şi cămine culturale, ridicate în anii din urmă, în fotografie: frumoasa construcţie a clubului fabricii „Firul roşu“ din Tălmaciu Foto: FR. N­SS Saviton Mara în ziua de 30 martie 1969 a încetat din viaţă, în vîrstă de 60 ani, Saviton Mara, membru al P.C.R. Născut la 24 octombrie 1909 în comuna Blandiana, judeţul Alba, Saviton Mara, devenit membru al partidului în anul 1944, a activat neobosit în în­treaga sa viaţă pe tărîm poli­tic, economic şi social. A fost activist al Comitetului judeţean al P.C.R. — Sibiu încă din anii 1945—1946, după care, în 1949, a fost ales prim-secretar al Co­mitetului judeţean al P.C.R. Si­biu, apoi secretar al Comitetu­lui regional de partid Braşov, între anii 1952—1957 a deţinut funcţii de răspundere în condu­cerea unor întreprinderi de in­teres republican din ţară. Pen­tru merite deosebite a fost dis­tins cu ordine şi medalii ale Republicii Socialiste România. O mare parte a activităţii a desfăşurat-o în oraşul Sibiu, fă­­cîndu-se iubit şi apreciat de către tovarăşii săi, care îi aduc acum un ultim şi pios omagiu. Trupul defunctului este de­pus în imobilul din strada Mo­rilor nr. 55. Azi, 1 aprilie 1969, ora 14, cortegiul funerar se va îndrepta către cimitirul Central, unde va avea loc înhumarea. Un grup de tovarăşi g Monumentele medievale din Mediaş“ Eugenia Greceanu apare in edi­tura Meridiane cu lucrarea „Monu­mente medievale din Mediaş“. Or­ganizarea şi distribuţia capitolelor e judicios făcută, cuprinzînd suc­cesiv pagini de istorie social-poli­­tică, organizare internă, viaţă co­tidiană, viaţa culturală, evoluţia centrului istoric, cetatea oraşului şi, în sfîrşit, monumentele istorice din Mediaş, capitol cu cea mai largă întindere, cum era, de altfel, de aşteptat, după indicaţia de titlu. Printre monumente se numără cunoscuta Casă Schuller din ac­tuala Piaţă a Republicii, casele Rosenauer şi Schuster, Şcoala pia­­riştilor din centrul de azi al ora­şului, împărţindu-se, după cum am a­­mintit, în mod judicios textul cu ilustraţiile, lucrarea Eugeniei Gre­ceanu cuprinde în anexă, dacă o putem numi aşa, 50 de ilustraţii, de la cunoscuta şi des uzitata stampă a oraşului din 1666 a lui H.I.­ Schullenberg, sau frumoasa stampă a lui Johann Konradt von Weiss din 1736, pînă la reportajul fotografic interbelic sau contempo­ran. E de subliniat faptul, dacă nu chiar curios, că un număr apre­ciabil de ilustraţii datează din 1912. Fotografiile, cu nebănuite un­ghiuri de lumini şi umbre, cu în­clinări de planuri, cu imagini prinse sugestiv, în sfîrşit cu toată arta unui fotoreporter experimen­tat, sînt executate de Iosif Fischer. Dar această carte are şi lipsuri serioase. în primul rînd bibliogra­fia e oarecum pauperă, avînd doar unsprezece titluri. Dintre autorii istorici locali e omisă și deci ne­studiată, cartea despre Mediaș a lui George Toga­, apărută în 1944­ cartea în al doilea rînd, pasaje întregi din text nu sînt decit traduceri din cartea lui Grasser (o încercare de retrospectivă istorică). Dar o lipsă întru totul nejustificată e ignorarea valorilor naţionale ro­mâneşti, fiindcă, credem, nu e su­ficientă amintirea în această lu­crare doar a unei biserici unite. Documentul care atestă vîrsta nu de mult sărbătorită de 700 de ani a Mediaşului, e incorect inter­pretat (autoarea, după mărturisi­rea muzeografului care îl posedă, nici nu l-a văzut). Sunt apoi şi alte lipsuri mai mărunte, am zice. De pildă, se spune mereu castel (tra­ducerea aproximativă a lui Kir­chenburg) cind corect ar fi cetă­­ţuie. Numirile monumentelor me­dievale nu sunt totdeauna corecte, iar cele ale turnurilor sunt date doar în limba săsească, pe cind ele au, în mod curent, corespon­denţă uzuală în­ limba română. Dată fiind bibliografia destul de săracă, autoarea a făcut investiga­ţii pe teren, dar informaţiile le-a cules unilateral, muzeul local şi muzeograful său istoric nefiind so­licitaţi. Şi atunci lipsurile sunt ex­plicabile, dar nu scuzabile. Dacă totuşi astfel de lucrări sunt încredinţate unor persoane străine de istoria localităţii prezentate, ar fi măcar corect şi cu bun­ăşti,­ de cauză lucrării însăşi, dacă pentru verificarea lor ar fi soli­citaţi specialişti locali. GEORGE POPA Noul orar al curselor externe deservite de avioanele Tarom A fost aprobat noul orar al­urselor externe deservite de a­­vioanele T.A.R.O.M. Orarul va in­tra în vigoare la 1 aprilie și va fi valabil pînă la 31 octombrie a.c. Orele de sosire și plecare din Ca­pitală au fost stabilite într-o mai bună conexiune cu orariile curse­lor altor companii străine printre care Aeroflot — Uniunea Sovie­tică, C.S.A. — Cehoslovacia, A.U.A. — Austria, Interflug — R.D. Ger­mană, Lufthansa — R.F. a Ger­maniei și Sabena — Belgia. Se prevede totodată sporirea număru­lui de curse săptămînale pe rutele care leagă Bucureştiul de Zürich, Paris, Viena, Frankfurt pe Main, Tel Aviv, Budapesta şi Fraga. Pe majoritatea liniilor aeriene euro­pene şi intercontinentale au fost introduse noile tipuri de turbo­reactoare B.A.C.-u­l, ca urmare distanţa de pe aeroportul Băneasa pînă la Roma şi Paris se va redu­ce la mai puţin de 3 ore. S-au prevăzut, de asemenea, şi măsuri menite să ducă la dezvol­tarea transporturilor aeriene de turişti pe litoralul Mării Negre şi în staţiunile balneo-climaterice din Carpaţi. (Agerpres) Pag. 3 ............. ■ n........ „Ocus-pocus“, prezentată de secţia germană, a teatrului de păpuşi din Sibiu, în fotografie, o scenă din acest spectacol e „Bun venit în casă nouă“ (Urmare din pag. I) Universităţii muncitoreşti s-au mu­tat în sediul nou. Ea funcţionează cu cercul de fotoamatori care cu­prinde 17 membri. Responsabilul cercului, Heinz Heiser şi fotoama­­torii se pregătesc în aceste zile pentru expoziţia care se va deschi­de în 30 martie a.c. Cercul de ar­tă plastică — responsabil Petru Dumbrăveanu — activează cu 12 membri, aflaţi acum la cea de-a V-a expoziţie bienală de artă plas­tică a artiştilor amatori şi, în sfîr­­şit, al treilea cerc, de stenografie, condus de Pericle Svoronos, care are condiţii bune de activitate pen­tru cei 11 membri ai săi. De asemenea, pe lingă Universi­tatea muncitorească s-a deschis un curs de „Istoria civilizaţiei şi cul­turii româneşti“, cu 70 membri înscrişi, care se întîlnesc o dată, la trei săptămini. Prima expunere a fost intitulată „Bazele culturii noastre moderne“ şi a fost susţi­nută de prof. Elena Vlăduţ. Un alt curs deschis recent a fost cel de „Legislaţia muncii“, care cuprinde membrii comisiilor de judecată, şefii serviciilor personal şi C.N.M. din întreprinderi. In te­matica acestuia s-a prevăzut dis­cutarea unor probleme legate de noul cod penal, aplicarea codului muncii etc. Tot la Casa de cultură îşi des­făşoară activitatea cenaclul literar „Octavian Goga“ din Mediaş, care în curînd va aniversa 35 de ani de activitate.­­ Avînd in­ vedere condiţiile optime de activitate, aici pot fi concentrate cele mai bune forţe artistice, în această di­recţie ce s-a întreprins? — Taraful de muzică populară — cu tradiţie în Mediaş — con­tinuă să activeze pe lingă Casa de cultură. în condiţii deosebit de bune se pregătesc acum formaţiile de dan­suri care cuprind artişti amatori din mai multe întreprinderi me­­dieşene, sub conducerea instructo­rului Ioan Borza. S-a înjghebat şi continuă să se perfecţioneze, sub conducerea lui Grigori Helmuth, o formaţie de muzică uşoară. în legătură cu a­­ceasta am prevăzut completarea ei cu elemente noi, mai cu seamă so­lişti, pentru care considerăm po­trivit un concurs de selecţie. — Să facem, în acest caz, o incursiune în perspectiva ac­tivităţilor. — Intr-adevăr, selectarea de noi elemente artistice este o chestiune de perspectivă. Dar planurile noas­tre de viitor sunt mult cuprinză­toare. Au început înscrierile şi s-au stabilit instructorii pentru un cerc de muzică cu secţiile vioară, pian şi acordeon, avînd la înde­­mînă cele necesare. S-a pornit ac­ţiunea de înfiinţare a unui club al inginerilor şi un club al gospo­dinelor, care îşi vor începe acti­vitatea în cursul lunii aprilie. Am­bele cluburi au fost prezentate celor interesaţi, iar pentru organi­zarea lor s-au întocmit chestio­nare care să întregească programe­le de activitate. De asemenea, în perspectivă stă deschiderea unui cerc­ de balet cu două grupe de copii împărţiţi după categorii de vîrsta. Se poate aminti şi intenţia de a­­înjgheba un ansamblu de estradă, ca şi perspectiva mai în­depărtată a „formării“ unui cor şi a unei fanfare.

Next