Tribuna Sibiului, decembrie 1969 (Anul 2, nr. 557-582)

1969-12-02 / nr. 557

Barometrul folosirii timpului de muncă arată: MARI DEFICIENŢE LA „LIBERTATEA“ SIBIU Este un lucru arhicunoscut că productivitatea se află în re­laţie directă cu intensitatea folosirii forţei şi mijloacelor de muncă. Se mai ştie, de asemenea, că obiectivarea forţei de muncă se realizează într-un anume timp (la noi, stabilit prin lege, echiva­lent cu opt ore). Subliniem: intră în producţie o tehnică, din ce în ce mai adec­vată cerinţelor contemporane; există numeroşi specialişti antrenaţi în organizarea ştiinţifică a producţiei şi muncii; se foloseşte o mare diversitate de forme pentru calificarea şi ridicarea calificării angajaţilor ş.a.m.d. Toate acestea sînt organic legate de înfăptuirea unui scop intrinsec dinamicii noastre sociale — creşterea nivelului de trai material şi spiritual al celor ce muncesc —, faţă de care sîntem datori cu întregul nostru potenţial uman. Şi acum, îngustînd problematica la cîteva faţete ale acestui complex vom concretiza, în cadrul determinărilor sale, ceea ce implică, în mod special, disciplina muncii, prezenţa la serviciu, folosirea cu maximă eficienţă a timpului şi maşinii, respectarea cerinţelor tehnologiei de fabricaţie etc. Pe aceste coordonate s-a situat o recentă consfătuire organi­zată de comitetul sindicatului din întreprinderea „LIBERTATEA“ Sibiu, la care au participat factorii răspunzători ai producţiei. „Cifrele absenței“ explică, într-o anumită măsură nerealizarea sar­cinilor de plan la cantitate și ca­(Continuare în pag. T. SUCIU D. FLORIAN a III-a) Cifrele absenţei , în această întreprindere de pri­mă importanţă pentru economia judeţului, despre ale cărei reali­zări se vorbeşte pe multe din me­ridianele lumii, după primele nouă luni ale anului curent s-au ridicat nişte semne de întrebare: De ce planul producţiei pe secţii se rea­lizează abia în proporţii variind între 53 şi 92 la sută? De ce în­treprinderea are la ora actuală peste 4 000 000 lei credite restan­te reprezentînd imobilizări de pro­duse fără desfacere şi cupoane greu vandabile? De ce în trimestrul III au fost returnate de la rampa de control, pentru finisare, 105 000 m ţesături? De ce procentul de bonificaţii, cupoane declasate, ca­pete, fîşii reprezintă 1,83 din în­treaga cantitate de ţesături pro­dusă? Sub aceste semne de întrebare mai pot fi introduse şi altele, ca­re au dat şi trebuie să dea încă de gîndit conducerii întreprinderii. Ne oprim aici, dar vom uza în continuare de alte cifre pe care le-am numi ale „absenţei“, apu­­cîind astfel pe calea descoperirii unora din cauzele generatoare ale situaţiei înserate mai sus: • Peste 10 la sută timp nefo­losit din fondul maxim disponibil: 0 5 629 ore­ absenţe nemotivate (1 4 salariaţi absenţi zilnic); 0 16 913 ore om învoiri; 0 40 000 ore stagnări. Rezultate eco­nomice notabile Colectivul Fabricii de produse zaharoase din Sibiu, optichizîn­­du-şi zi de zi activitatea de pro­ducţie, a încheiat cea de-a 11-a lună a anului cu o depăşire de 32 tone de bomboane şi zaharicale de diferite calităţi şi sortimente, din­tre care 11 000 kg ambalate în staniol pentru pomul de iarnă. Fabrica şi-a onorat integral con­tractele cu beneficiarii, iar efici­enţa economică pe zece luni este marcată prin depăşirea sarcinii de beneficiu cu 605 000 lei. In anul 1970 fabrica va introdu­ce în producţie diferite sortimente de bomboane medicinale contracta­te de către unitățile comerciale cooperatiste. Materiale de construcţii pentru anul viitor în 1970, ultimul an al cincinal­­ului, construcţiile vor continua într-un volum sporit faţă de anii precedenţi. Pentru a-şi asigura din timp desfăşurarea neîntreruptă a­ lucrului pe şantiere, numeroşi beneficiari au contractat cu indus­tria locală — 800 metri cubi gar­duri prefabricate din beton armat, 2 380 m­c (180 000 bucăţi) şpaliere din beton armat pentru vie, 24,4 milioane cărămizi, 1,6 milioane ţi­gle, 1 266 tone var bulgăr pentru construcţii rurale, 4 170 m­p fina­le, 523 000 unităţi cahle pentru teracotă şi alte materiale,, dintre care o parte sunt destinate con­strucțiilor de case individuale. tvniTVrWA'b'V TNfüT fl-AWB H? Ă T> TT T7 TTXTTT»TX' * ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. $1 AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN • • /■ V 1 I m * giiaW ** ............................... IRp H M8BB1 I fi 11111 p 111 al MW sisSi mm In imagine: fază de lucru la mașina de uscat ţesături a întreprinderii „Libertatea“ Sibiu V Foto V. PELGER Cereţi în librării şi chioşcurile de difuzare a presei Almanahul Scânteia 1970 Din cuprins: — O amplă dezbatere asupra naturii raporturilor omului cu societatea căreia îi aparţine: ancheta internaţională „Nordul“ bu­solei contemporane: marele contract social. — Evocări la centenarul Lenin. — In adîncurile „Continentului albastru“ — prezentarea succin­tă a captivantei istorii a cuceririi abisurilor submarine. — Răspunsurile unor specialiști din Anglia, Belgia, Brazilia, Cehoslovacia, Japonia, România, S.U.A., Uniunea Sovietică la în­trebarea „Cum va arăta lumea în anul 2000?“ — Şi totuşi, cura de slăbire nu exclude mesele copioase! (Punc­tele — un nou regim dietetic). — Valorile şi miturile civilizaţiei moderne. — Haina şi mobila — din preistorie pînă azi. — O întrebare (cu multe răspunsuri) pentru şoferii amatori. Ştiţi, într-adevăr, să conduceţi automobilul? — Incursiune prin bibliotecile lumii. — Păreri avizate despre perspectivele principalei îndeletniciri omeneşti. — Minighidul turistului: România — judeţe şi date de bază. — Introducere în tainele sondajului de opinie: ancheta interna­ţională „Copilul gigant al exploziei informaţionale“. —• Oameni în Lună, cum s-a transformat un vis milenar în realitate. — Un abecedar... pentru părinţi. — în lipsa unui tratat, vi se oferă un mic cod contemporan al politeţii. — După a doua incursiune a omului pe Lună, răspuns la între­barea: sîntem în preajma erei fiinţelor cosmice? — Mexico '70 — sau noi amănunte despre campionatul mon­dial de fotbal. —■ Secretele echilibrului vieţii lăuntrice (ancheta internaţională „Trepidaţiile epocii actuale atrofiază universul sentimental?“) — Umor, teste, ghid hotelier, jocuri distractive. O poveste care durează de un an. Se întîmplă la Tălmaciu, unde, cu un an în urmă, s-a deschis o brutărie nouă, dotată cum se cu­vine. Deci, avînd toate condiţiile, buna deservire, cu produse de ca­litate, era aşteptată ca... pîinea caldă. Optimiştii, însă, s-au înşe­lat amarnic. Mesele la Tălmaciu au devenit doar un prilej de­ in­dignare, oamenii fiind nevoiţi să consume un soi de aluat necopt. Am luat legătura cu preşedinte­le Consiliului popular, Constantin Lotrean, şi cu Ioan Oros, secreta­rul comitetului comunal de partid. Ni s-a acrit — ne spuneau cei doi interlocutori — de cite ori i-am criticat. Lucrurile merg, într­­adevăr, foarte prost. Toată lumea se plînge. Cuptoarele, care, din ci­te ştim, nici n-au fost recepţio­nate, deşi a trecut un an de la da­rea în folosinţă, au ■ şi fost repa­rate. A trebuit să li se bată vetre­le din nou. S-au luat cîteva mă­suri, dar... Mai întîi că fostul şef al brutăriei a fost schimbat. Pleca acasă, în Tălmăcel, cu chei cu tot. Trebuia să meargă consumatorii după el. Nici cu noul şef, însă, Traian Bucovan, nu s-a făcut mare brînză. Acesta se îmbată des, iar procesul de producţie are de su­ferit. Am pornit către br­utărie. în a­­­­ceeaşi clădire se află şi un centru pentru distribuirea pîinii. Destulă lume care aştepta la rînd ca să vină pîinea. Am încercat să aflăm opinia unora dintre cei prezenţi. O adevărată avalanşă de nemulţu­miri s-a rostogolit în centrul de pîine. Sesizările aduceau la cunoş­tinţă unul şi acelaşi lucru: este bătaie de joc. Se vinde pîine ne­coaptă. Vă spun drept că nu mai ştim ce să facem — ne sesiza Ana Auner. Copiii scot piinea din gură in loc s-o mănînce. Eu sunt ope­rată de ulcer — ar­ăta Victoria Costache — şi trebuie să înghit asemenea pîine. Sînt nevoită să le dau copiilor numai garofiţe să mănînce —­ ne spunea Gheor­ghiţa Gusan. Intrăm în brutărie. Facem cu­noştinţă cu brutarii din tura lui Simion Coca, într-o cameră ală­turată, cîteva zeci de pîini tatite ca nişte lipii, din cauză că nu e­­rau coapte. Asta din cauza curen­tului — motiva responsabilul bru­tăriei, Bucovan. S-a întrerupt cu­rentul. Dar pentr­u „situaţia res­pectivă“, piinea este destul de coaptă. Sunt destule necazuri — a inter­venit preşedintele cooperativei, A­­urelian Mateescu. De exemplu, a trebuit să ridicăm vetrele cuptoa­relor. Se întîmplă ca pîinea să nu fie coaptă, dar asta se petrece lu­nea, la prima șarjă... Cum se explică, însă, întrebăm noi, că o zi pîinea este bună, iar zece nu? T. Bucovan se plîngea că... fă­ina este de vină, fiind de proastă calitate. Mofturi! Tot el a spus du­pă aceea că se lucrează din ace­eaşi făină. Cauza trebuie căutată în lipsa de responsabilitate a sa şi a altora. Trebuie căutată în in­dolenţă. M-am săturat să-i tot critic — mărturisea preşedintele cooperati­vei. Ar trebui să li se impute pîi­nea necoaptă. S-au mai căutat şi alte pretexte pentru a motiva punerea în vînza­­re a unui aluat, necopt, uneori şi diform. Se arată, de exemplu, de­­cătr­e preşedinte şi iresponsabilul brutăriei,­­faptul că pîinea n-are timp suficient să se răcească. Pen­tru asta ar trebui să se lucreze cu toate cuptoarele, ca să existe un stoc suficient. N-au oameni cîţi trebuie. Ne-am interesat de numă­rul acestora. In total sînt 21. Cei care lucrează ar trebui să fie 18, iar ei n-au decît 15. Dar, arată preşedintele, norma fiecăruia este de 330 kg pîine. Asta o menţiona după ce se susţinuse că şi aşa bă­ieţii lucrează mai mult decît tre­buie. Media zilnică, însă, este de 4 500 kg, adică sub normă, care ar fi de 4 950 kg. Aspectele chestiunii în discuţie sunt numeroase, de natură diferi­(Continuare în pag a 21-a) MARIN NIŢA N­EPASAREA un aluat din care nu se face... pîine ! Brutari imuni la fermentul criticii • La Tălmaciu, pîinea se vinde la... ochi ! Un preşedinte ca pîinea caldă, dar cam moale... ti Consumatorii aşteaptă măsuri urgente! DIN SUMAR. RSPOUT • Rubrica de informaţii: AZI... AZI... Pag. a II-a • însem­nări: Bogată activi­tate editorială la „Astra“ Pag. a III-a • ACTUALITATEA INTERNAŢIONALĂ Pag. a IV-a Cu planul anual îndeplinit Secţia metalurgică Cisnădie, a întreprinderii industriale judeţene, printr-o bună organizare a muncii, a îndeplinit planul anual cu o lu­nă mai devreme. Valoarea produc­ţiei globale reprezentată prin cifra de 10 510 000 lei a fost realizată la finele lunii noiembrie, dîndu-se în plus o producţie de peste 9 000 lei. Depăşiri asemănătoare s-au în­registrat şi la valoarea producţiei marfă. Pînă la sfîrşitul anului se va mai da în plus­­o producţie de­ peste 700 000 lei, în acest fel an­gajamentul anual va fi depăşit cu peste 400 000 lei. informaţii NOUTĂŢI IN MAGAZINE întreprinderea comercială de stat Textile-încălţăminte Sibiu pune la dispoziţia cumpărători­lor, începînd­ de astăzi, cisma- Expunere pe teme de comerţ Universitatea muncitorească din Cisnădie anunţă începerea ciclului de expuneri „Comerţ civilizat, deservire exemplară“ cu tema: „Obligaţiile vînzători­­lor privind aprovizionarea şi de­servirea populaţiei“. Expunerea va fi ţinută de Ioan Vinereanu, director al I.C.S. Metalo-chimice, în sala Casei de cultură a sindicatelor din Cisnădie, mîine, 3 decem­brie, ora 13, liţe din piele pentru copii, în sortiment variat de mărimi, ghete cu talpă antiderapant, co­voare „Moldova“, produse­­ de fabrica „Dumbrava“ ,Sibiu, ro­­chii-stofă, pentru­ femei, pantă­­loni-schi pentru bărbaţi. De­ a­­semenea, la toate unităţile de galanterie şi tricotaj au­­ fost puse spre vînzare „pachete-ca­­douri“. Recital de poezie Casa de cultură a municipiu­lui Sibiu organizează miercuri, 3 decembrie, la ora 18, un reci­tal de poezie Mihai Eminescu. Recitalul va fi susţinut de acto­rul Paul Mocanu, de la Teatrul de stat din Sibiu. ANULU II nr. 557 MARȚI 2 decembrie 1969 4 PAGINI 30 BANI Dezbateri organizate de sindicate , în urma­ unei iniţiative lansa­te de Consiliul­ judeţean ,al­ sin­dicatelor, în întreprinderile in­dustriale din­­judeţ sunt organi­zate acţiuni menite să ducă la o mai bună folosire a timpului de muncă. Pînă­ în prezent au fost organizate în acest sens ac­ţiuni interesante la întreprin­derile „Libertatea“, şi „13 De­cembrie“ din Sibiu, la „O­ăra­­sea roşie“ Cisnădie ş.a. Azi,­ oră 13’ în sala de cultu­ră a întreprinderii „Tîrnava“ Mediaş va avea loc o asemenea dezbatere intitulată: „Pentru fo­losirea cu maximum de randa­ment a fondului de timp“. Premisele economico-sociale ale desăvîrşirii statului naţional unitar român ! Dr. IOAN LIBERIAN Cercetarea istoriei ne dovedeşte că ţările române de pe ambele versante ale Carpaţilor, Ţara Românească, Mol­dova şi Transilvania, s-au dezvoltat de-a lungul secolelor în strînsă legă­tură una cu alta, ca urmare a unităţii geografice, a unităţii economice, a for­melor de viaţă materială şi spirituală comune, a unităţii poporului român şi a limbii sale. Pe acest temei au apă­rut şi s-au maturizat trăsăturile naţiu­nii noastre, închegarea naţiunii româ­ne, ca şi procesul de desăvîrşire a uni­tăţii de stat a poporului nostru au o temelie obiectivă în permanenţa legă­turilor economice, politice şi culturale între ţările române, legături care au reprezentat osatura în jurul căreia s-au ridicat şi consolidat conştiinţa de sine, cultura naţională, o activitate politică îndreptată spre transpunerea în viaţă a idealului unităţii şi independenţei na­ţionale. Dezvoltarea economică unitară a constituit factorul esenţial ce a de­terminat unirea ţărilor române, desă­­vîrşirea statului naţional unitar român. „Cea dintîi unire a românilor — scria Nicolae Iorga — a existat, cînd în ca­pul cărturarilor nu răsărise această idee, în unitatea perfectă a vieţii eco­nomice, aşternută pe unitatea perfectă a vieţii generale şi Ardealul a intrat şi el în această viaţă prin intercircu­­laţia românească, un singur corp, un singur sistem, am zice vînos, prin care străbate acelaşi sînge viu“ 1. Unitatea economico-socială a ţărilor române s-a făcut simţită în decursul istoriei lor prin unitatea de dezvoltare în an­samblu a forţelor de producţie, prin uni­tatea dezvoltării re­laţiilor sociale de producţie, prin complimentaritatea eco­nomiilor lor şi schimbul permanent de mărfuri, precum şi prin preocupările economice comune ale poporului român. Pe măsura dezvoltării forţelor de pro­ducţie în ţările române, a amplificării vieţii economice a fiecăreia dintre ele, s-au dezvoltat şi relaţiile de interde­pendenţă, manifestate multilateral prin schimburi economice, culturale ş.a., prin dezvoltarea istorică unitară, organică a poporului român din toate provincii­le. Aceasta a constituit expresia con­solidării treptate a unităţii, în condiţii­le diversificării producţiei materiale a provinciilor româneşti. Comunitatea de viaţă economică a naţiunii române s-a format în condiţiile epocii moderne, o dată cu dezvoltarea relaţiilor capitaliste de producţie, reprezentînd astfel conti­nuitatea în condiţiile epocii burgheze a unor legături economice statornicite de-a lungul secolelor între toate pro­vinciile româneşti. Procesul dezvoltării comunităţii economice pe teritoriul pa­triei noastre s-a intensificat îndeosebi după Unirea Principatelor în 1859 şi re­forma agrară din 1864. Relaţiile economice între provinciile româneşti îşi au geneza în condiţiile naturale proprii teritoriului naţional. Pe un teritoriu restrîns ce se caracte­rizează prin complexitatea reliefului şi a celorlalte condiţii naturale, patria noastră dispune de variate bogăţii ale solului şi subsolului. Diferenţierea solu­lui ţărilor române şi diversitatea pro­duselor lui au constituit baza naturală a diviziunii sociale a muncii, stimu­­lîndu-l pe om, prin alternarea condi­ţiilor naturale în mijlocul cărora a trăit, să-şi înmulţească nevoile, aptitu­dinile, mijloacele şi metodele de muncă şi totodată să dezvolte schimbul de pro­duse între diferite regiuni de munte, deal şi şes. Acest lucru a fost înlesnit de reţeaua hidrografică unitară. Toate rîurile principale de pe teritoriul pa­triei noastre — cu excepţia Dunării — străbat radial munţii, dealurile şi cîm­­piile. Văile acestor artere au oferit o­­mului, din cele mai vechi timpuri, o reţea de drumuri naturale care au u­­şurat legăturile dintre aşezările ome­neşti, schimbul de mărfuri între cele trei ţări române. Viaţa a demonstrat că unitatea geografică a teritoriului pa­triei noastre a jucat un rol de seamă în dezvoltarea poporului român. „Car­­paţii nu ne despart, ci ne întregesc. In ei s-au adăpostit şi cei de dincolo şi cei de dincoace spunea Barbu Ştefănescu Delavrancea referindu-se la caracterul unitar al teritoriului şi po­porului român. — In ei s-au strîns cei de o limbă şi de o lege... Carpaţii sînt osul de rezistenţă al­ nostru, şira spi­nării care nu s-a încovoiat niciodată şi nu se va rupe niciodată, decît cu cel din urmă om dintre noi“ 2. Legăturile economice neîntrerupte ce se dezvoltau continuu, se bazau pe ca­racterul complimentar al economiei ţă­rilor române. Vicisitudinile istorice care au culmi­nat cu ultimul val al popoarelor mi­gratoare (pecenegii, cumanii şi mai cu seamă tătarii), manifestate în special pe teritoriile româneşti de la est şi sud de Carpaţi, au provocat o considerabilă rămînere în urmă a dezvoltării econo­mice. Această pecete a rămînerii în urmă a ţărilor române în comparaţie cu statele din Apus, iar în cadrul teri­toriului naţional, a Moldovei şi Ţării Româneşti faţă de Transilvania, s-a amplificat prin căderea sub dominaţia otomană în primul rînd a Moldovei şi Ţării Româneşti, iar mai tîrziu şi a Transilvaniei. In aceste condiţii, Tran­silvania a jucat rolul unui „atelier“, care aproviziona celelalte doua ţari ro­mâne cu produsele meşteşugăreşti ne­cesare. Materiile prime — îndeosebi metalele — şi uneltele meşteşugăreşti, contribuiau la progresul meşteşugurilor în Moldova şi Ţara Românească, iar uneltele agricole — fiarele de plug, sape, coase, seceri — la cel al agricul­turii. Armele aduse din Transilvania aveau menirea, după cum arăta Ştefan cel Mare într-o scrisoare trimisă bra­şovenilor prin anul 1476, „ca să ne fie împotriva păgînilor căci avem nevoie de ele" 3. Dominaţia străină, rană a veacurilor, a avut repercusiuni deosebit de nega­tive asupra economiei ţărilor române. Principatul Transilvaniei şi-a păstrat autonomia pînă la încheierea pactului dualist între clasele dominante din mo­narhia austro-unga­­ră. In acelaşi timp însă obligaţiile faţă de Poartă, iar mai tîrziu de Imperiul habsburgic s-au re­simţit asupra vieţii economice, îndeo­sebi asupra dezvoltării industriei din Transilvania. Subordonarea dinn ce în ce mai mult a acestei provincii româ­neşti intereselor claselor dominante din Imperiul habsburgic, a determinat „pe­­riferizarea“ ei economică. Produsele in­dustriei ardelene îşi găseau foarte greu pieţe de desfacere în Apus. De pildă, Maria Tereza luase măsuri ca toate mărfurile cu grad mai înalt de pre­lucrare din Ungaria, Transilvania şi Ba­nat „care sunt trimise în ţările germa­ne ale Coroanei“ să fie „supuse, ca­­şi mărfurile străine, cu 30%, nu mai pu­ţin“. In acelaşi timp, fabricatele din a­­ceste ţări germane care erau trimise în Ungaria, Transilvania şi Banat erau impuse numai cu 5% 4. Viaţa economică a Transilvaniei a fost condiţionată de posibilitatea apro­vizionării cu materii prime de peste Carpaţi şi totodată de valorificarea aici a propriilor produse. Astfel diviziunea socială a muncii — diviziune care n-a avut caracter absolut — a determinat necesitatea schimbului de mărfuri în­tre ţările române. Deci, în pofida gra­niţelor artificiale, pe teritoriul naţio­nal s-a constituit o unitate economică. In anul 1838, spre exemplu, comerţul total al Transilvaniei cu Ţara Româ­nească şi Moldova reprezenta 2 995 091 forinţi la export şi 4 157 095 forinţi la import. In acelaşi an, comerţul total al Transilvaniei cu Ungaria şi cu provin­ciile austriece era de 89 144 forinţi la export şi de 172 408 forinţi la import. Exportul spre Ungaria şi provinciile austriece reprezenta în anii 1837—1838 abia 2—3% din exportul îndrumat spre Muntenia şi Moldova, în timp ce im­portul din Ungaria şi provinciile au­striece varia între 4 şi 8% din impor­tul făcut din Muntenia şi Moldova. Pentru Transilvania desfacerea măr­furilor produse în întreprinderile indus­triale şi atelierele meşteşugăreşti pe pieţele din România, ca şi importul 1 N. Iorga, Elemente economice în cultura românească. Conferinţe şi prelegeri, vol. I, Bucureşti, 1943, p. 53. * Barbu Delavrancea, discurs pro­nunţat la întrunirea de la Iaşi în ziua de 1 noiembrie 1915, publicat în Epoca 1915, nr. 305 din 5 no­iembrie. 3 Ioan Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, vol. II, București, 1913, p. 338. * Rezoluţia Măriei Tereza la ra­portul Cancelarului suprem al Can­celariei secrete aulice şi de stat Chotek, din 22 oct. 1770. H.K.A., Vie­­na, Commerz. Fasz., rol. 947, fila 31—39, 46, 47 mss. Orig. germani (mi­crofilm existent la Arhivele Statului Bucureşti). (Continuare în pag. a III-a C­ onsultuţii •9 ■ 1 (Continuare în pag a II-a) Ing. CORNEL HEGHEŞ tehnolog şef Ia I.A.S. Axente Sever Din experienţa unităţilor agricole fruntaşe „SECRETUL“ PRODUC­ŢIILOR MARI DE FRUCTE pentru creşterea şi formarea ca­drelor. Cele trei fer­me pomicole sunt conduse de ingineri şi tehni­cieni cu o înaltă calificare. Ei îşi desfăşoară activitatea în acest sec­tor de 10—15 ani. La fel, muncito­rii permanenţi cunosc şi ei, în ce­le mai mici amănunte, întregul proces de producţie. Este deci fi­resc ca în asemenea condiţii să se poată aplica în mod corect regulile agrotehnice specifice pomicultura. De altfel, în decursul anilor am adus mereu îmbunătăţiri tehnolo­giilor aferente lucrărilor în livezi şi în deosebi în direcţia combate­rii dăunătorilor. Orice pomicultor ştie că numai prin executarea la timp şi la un înalt nivel calitativ a lucrărilor de fertilizare, arături şi discuiri în­tre rînduri, praşile pe rînd şi în jurul pomilor, de tăieri în uscat şi verde, de stropit etc. se poate rea­liza o producţie de fructe cores­punzătoare. La noi, producţia fie­cărui an este pregătită încă din toamnă, cînd se execută fertiliza­rea solului cu îngrăşăminte natu­rale între 80—120 kg la fiecare pom, ceea ce revine 12—15 000 kg la hectar, şi cu îngrăşăminte chimice — 200 kg azotat de amo­niu, 300 kg superfosfat şi 150— 200 kg sare potasică la­­ hectar, materiale încorporate sub brazdă sau prin săpare în jurul pomilor. Arăturile de toamnă sunt executa­te cu tractoarele, pe terenuri pla­ne, la 20—22 cm adîncime, şi cu atelaje, pe terenu­ri în pantă şi te­rase, la adîncimea de 14—­16 cm. O atenţie deosebită se acordă în în cadrul întreprinderii noastre (I.A.S. Axente Sever) s-a acumulat o experienţă bogată în cultivarea pomilor fructiferi, experiență baza­tă pe o permanentă preocupare

Next