Tribuna Sibiului, decembrie 1969 (Anul 2, nr. 557-582)
1969-12-02 / nr. 557
Barometrul folosirii timpului de muncă arată: MARI DEFICIENŢE LA „LIBERTATEA“ SIBIU Este un lucru arhicunoscut că productivitatea se află în relaţie directă cu intensitatea folosirii forţei şi mijloacelor de muncă. Se mai ştie, de asemenea, că obiectivarea forţei de muncă se realizează într-un anume timp (la noi, stabilit prin lege, echivalent cu opt ore). Subliniem: intră în producţie o tehnică, din ce în ce mai adecvată cerinţelor contemporane; există numeroşi specialişti antrenaţi în organizarea ştiinţifică a producţiei şi muncii; se foloseşte o mare diversitate de forme pentru calificarea şi ridicarea calificării angajaţilor ş.a.m.d. Toate acestea sînt organic legate de înfăptuirea unui scop intrinsec dinamicii noastre sociale — creşterea nivelului de trai material şi spiritual al celor ce muncesc —, faţă de care sîntem datori cu întregul nostru potenţial uman. Şi acum, îngustînd problematica la cîteva faţete ale acestui complex vom concretiza, în cadrul determinărilor sale, ceea ce implică, în mod special, disciplina muncii, prezenţa la serviciu, folosirea cu maximă eficienţă a timpului şi maşinii, respectarea cerinţelor tehnologiei de fabricaţie etc. Pe aceste coordonate s-a situat o recentă consfătuire organizată de comitetul sindicatului din întreprinderea „LIBERTATEA“ Sibiu, la care au participat factorii răspunzători ai producţiei. „Cifrele absenței“ explică, într-o anumită măsură nerealizarea sarcinilor de plan la cantitate și ca(Continuare în pag. T. SUCIU D. FLORIAN a III-a) Cifrele absenţei , în această întreprindere de primă importanţă pentru economia judeţului, despre ale cărei realizări se vorbeşte pe multe din meridianele lumii, după primele nouă luni ale anului curent s-au ridicat nişte semne de întrebare: De ce planul producţiei pe secţii se realizează abia în proporţii variind între 53 şi 92 la sută? De ce întreprinderea are la ora actuală peste 4 000 000 lei credite restante reprezentînd imobilizări de produse fără desfacere şi cupoane greu vandabile? De ce în trimestrul III au fost returnate de la rampa de control, pentru finisare, 105 000 m ţesături? De ce procentul de bonificaţii, cupoane declasate, capete, fîşii reprezintă 1,83 din întreaga cantitate de ţesături produsă? Sub aceste semne de întrebare mai pot fi introduse şi altele, care au dat şi trebuie să dea încă de gîndit conducerii întreprinderii. Ne oprim aici, dar vom uza în continuare de alte cifre pe care le-am numi ale „absenţei“, apucîind astfel pe calea descoperirii unora din cauzele generatoare ale situaţiei înserate mai sus: • Peste 10 la sută timp nefolosit din fondul maxim disponibil: 0 5 629 ore absenţe nemotivate (1 4 salariaţi absenţi zilnic); 0 16 913 ore om învoiri; 0 40 000 ore stagnări. Rezultate economice notabile Colectivul Fabricii de produse zaharoase din Sibiu, optichizîndu-şi zi de zi activitatea de producţie, a încheiat cea de-a 11-a lună a anului cu o depăşire de 32 tone de bomboane şi zaharicale de diferite calităţi şi sortimente, dintre care 11 000 kg ambalate în staniol pentru pomul de iarnă. Fabrica şi-a onorat integral contractele cu beneficiarii, iar eficienţa economică pe zece luni este marcată prin depăşirea sarcinii de beneficiu cu 605 000 lei. In anul 1970 fabrica va introduce în producţie diferite sortimente de bomboane medicinale contractate de către unitățile comerciale cooperatiste. Materiale de construcţii pentru anul viitor în 1970, ultimul an al cincinalului, construcţiile vor continua într-un volum sporit faţă de anii precedenţi. Pentru a-şi asigura din timp desfăşurarea neîntreruptă a lucrului pe şantiere, numeroşi beneficiari au contractat cu industria locală — 800 metri cubi garduri prefabricate din beton armat, 2 380 mc (180 000 bucăţi) şpaliere din beton armat pentru vie, 24,4 milioane cărămizi, 1,6 milioane ţigle, 1 266 tone var bulgăr pentru construcţii rurale, 4 170 mp finale, 523 000 unităţi cahle pentru teracotă şi alte materiale,, dintre care o parte sunt destinate construcțiilor de case individuale. tvniTVrWA'b'V TNfüT fl-AWB H? Ă T> TT T7 TTXTTT»TX' * ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. $1 AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN • • /■ V 1 I m * giiaW ** ............................... IRp H M8BB1 I fi 11111 p 111 al MW sisSi mm In imagine: fază de lucru la mașina de uscat ţesături a întreprinderii „Libertatea“ Sibiu V Foto V. PELGER Cereţi în librării şi chioşcurile de difuzare a presei Almanahul Scânteia 1970 Din cuprins: — O amplă dezbatere asupra naturii raporturilor omului cu societatea căreia îi aparţine: ancheta internaţională „Nordul“ busolei contemporane: marele contract social. — Evocări la centenarul Lenin. — In adîncurile „Continentului albastru“ — prezentarea succintă a captivantei istorii a cuceririi abisurilor submarine. — Răspunsurile unor specialiști din Anglia, Belgia, Brazilia, Cehoslovacia, Japonia, România, S.U.A., Uniunea Sovietică la întrebarea „Cum va arăta lumea în anul 2000?“ — Şi totuşi, cura de slăbire nu exclude mesele copioase! (Punctele — un nou regim dietetic). — Valorile şi miturile civilizaţiei moderne. — Haina şi mobila — din preistorie pînă azi. — O întrebare (cu multe răspunsuri) pentru şoferii amatori. Ştiţi, într-adevăr, să conduceţi automobilul? — Incursiune prin bibliotecile lumii. — Păreri avizate despre perspectivele principalei îndeletniciri omeneşti. — Minighidul turistului: România — judeţe şi date de bază. — Introducere în tainele sondajului de opinie: ancheta internaţională „Copilul gigant al exploziei informaţionale“. —• Oameni în Lună, cum s-a transformat un vis milenar în realitate. — Un abecedar... pentru părinţi. — în lipsa unui tratat, vi se oferă un mic cod contemporan al politeţii. — După a doua incursiune a omului pe Lună, răspuns la întrebarea: sîntem în preajma erei fiinţelor cosmice? — Mexico '70 — sau noi amănunte despre campionatul mondial de fotbal. —■ Secretele echilibrului vieţii lăuntrice (ancheta internaţională „Trepidaţiile epocii actuale atrofiază universul sentimental?“) — Umor, teste, ghid hotelier, jocuri distractive. O poveste care durează de un an. Se întîmplă la Tălmaciu, unde, cu un an în urmă, s-a deschis o brutărie nouă, dotată cum se cuvine. Deci, avînd toate condiţiile, buna deservire, cu produse de calitate, era aşteptată ca... pîinea caldă. Optimiştii, însă, s-au înşelat amarnic. Mesele la Tălmaciu au devenit doar un prilej de indignare, oamenii fiind nevoiţi să consume un soi de aluat necopt. Am luat legătura cu preşedintele Consiliului popular, Constantin Lotrean, şi cu Ioan Oros, secretarul comitetului comunal de partid. Ni s-a acrit — ne spuneau cei doi interlocutori — de cite ori i-am criticat. Lucrurile merg, întradevăr, foarte prost. Toată lumea se plînge. Cuptoarele, care, din cite ştim, nici n-au fost recepţionate, deşi a trecut un an de la darea în folosinţă, au ■ şi fost reparate. A trebuit să li se bată vetrele din nou. S-au luat cîteva măsuri, dar... Mai întîi că fostul şef al brutăriei a fost schimbat. Pleca acasă, în Tălmăcel, cu chei cu tot. Trebuia să meargă consumatorii după el. Nici cu noul şef, însă, Traian Bucovan, nu s-a făcut mare brînză. Acesta se îmbată des, iar procesul de producţie are de suferit. Am pornit către brutărie. în aceeaşi clădire se află şi un centru pentru distribuirea pîinii. Destulă lume care aştepta la rînd ca să vină pîinea. Am încercat să aflăm opinia unora dintre cei prezenţi. O adevărată avalanşă de nemulţumiri s-a rostogolit în centrul de pîine. Sesizările aduceau la cunoştinţă unul şi acelaşi lucru: este bătaie de joc. Se vinde pîine necoaptă. Vă spun drept că nu mai ştim ce să facem — ne sesiza Ana Auner. Copiii scot piinea din gură in loc s-o mănînce. Eu sunt operată de ulcer — arăta Victoria Costache — şi trebuie să înghit asemenea pîine. Sînt nevoită să le dau copiilor numai garofiţe să mănînce — ne spunea Gheorghiţa Gusan. Intrăm în brutărie. Facem cunoştinţă cu brutarii din tura lui Simion Coca, într-o cameră alăturată, cîteva zeci de pîini tatite ca nişte lipii, din cauză că nu erau coapte. Asta din cauza curentului — motiva responsabilul brutăriei, Bucovan. S-a întrerupt curentul. Dar pentru „situaţia respectivă“, piinea este destul de coaptă. Sunt destule necazuri — a intervenit preşedintele cooperativei, Aurelian Mateescu. De exemplu, a trebuit să ridicăm vetrele cuptoarelor. Se întîmplă ca pîinea să nu fie coaptă, dar asta se petrece lunea, la prima șarjă... Cum se explică, însă, întrebăm noi, că o zi pîinea este bună, iar zece nu? T. Bucovan se plîngea că... făina este de vină, fiind de proastă calitate. Mofturi! Tot el a spus după aceea că se lucrează din aceeaşi făină. Cauza trebuie căutată în lipsa de responsabilitate a sa şi a altora. Trebuie căutată în indolenţă. M-am săturat să-i tot critic — mărturisea preşedintele cooperativei. Ar trebui să li se impute pîinea necoaptă. S-au mai căutat şi alte pretexte pentru a motiva punerea în vînzare a unui aluat, necopt, uneori şi diform. Se arată, de exemplu, decătre preşedinte şi iresponsabilul brutăriei,faptul că pîinea n-are timp suficient să se răcească. Pentru asta ar trebui să se lucreze cu toate cuptoarele, ca să existe un stoc suficient. N-au oameni cîţi trebuie. Ne-am interesat de numărul acestora. In total sînt 21. Cei care lucrează ar trebui să fie 18, iar ei n-au decît 15. Dar, arată preşedintele, norma fiecăruia este de 330 kg pîine. Asta o menţiona după ce se susţinuse că şi aşa băieţii lucrează mai mult decît trebuie. Media zilnică, însă, este de 4 500 kg, adică sub normă, care ar fi de 4 950 kg. Aspectele chestiunii în discuţie sunt numeroase, de natură diferi(Continuare în pag a 21-a) MARIN NIŢA NEPASAREA un aluat din care nu se face... pîine ! Brutari imuni la fermentul criticii • La Tălmaciu, pîinea se vinde la... ochi ! Un preşedinte ca pîinea caldă, dar cam moale... ti Consumatorii aşteaptă măsuri urgente! DIN SUMAR. RSPOUT • Rubrica de informaţii: AZI... AZI... Pag. a II-a • însemnări: Bogată activitate editorială la „Astra“ Pag. a III-a • ACTUALITATEA INTERNAŢIONALĂ Pag. a IV-a Cu planul anual îndeplinit Secţia metalurgică Cisnădie, a întreprinderii industriale judeţene, printr-o bună organizare a muncii, a îndeplinit planul anual cu o lună mai devreme. Valoarea producţiei globale reprezentată prin cifra de 10 510 000 lei a fost realizată la finele lunii noiembrie, dîndu-se în plus o producţie de peste 9 000 lei. Depăşiri asemănătoare s-au înregistrat şi la valoarea producţiei marfă. Pînă la sfîrşitul anului se va mai da în pluso producţie de peste 700 000 lei, în acest fel angajamentul anual va fi depăşit cu peste 400 000 lei. informaţii NOUTĂŢI IN MAGAZINE întreprinderea comercială de stat Textile-încălţăminte Sibiu pune la dispoziţia cumpărătorilor, începînd de astăzi, cisma- Expunere pe teme de comerţ Universitatea muncitorească din Cisnădie anunţă începerea ciclului de expuneri „Comerţ civilizat, deservire exemplară“ cu tema: „Obligaţiile vînzătorilor privind aprovizionarea şi deservirea populaţiei“. Expunerea va fi ţinută de Ioan Vinereanu, director al I.C.S. Metalo-chimice, în sala Casei de cultură a sindicatelor din Cisnădie, mîine, 3 decembrie, ora 13, liţe din piele pentru copii, în sortiment variat de mărimi, ghete cu talpă antiderapant, covoare „Moldova“, produse de fabrica „Dumbrava“ ,Sibiu, rochii-stofă, pentru femei, pantăloni-schi pentru bărbaţi. De asemenea, la toate unităţile de galanterie şi tricotaj au fost puse spre vînzare „pachete-cadouri“. Recital de poezie Casa de cultură a municipiului Sibiu organizează miercuri, 3 decembrie, la ora 18, un recital de poezie Mihai Eminescu. Recitalul va fi susţinut de actorul Paul Mocanu, de la Teatrul de stat din Sibiu. ANULU II nr. 557 MARȚI 2 decembrie 1969 4 PAGINI 30 BANI Dezbateri organizate de sindicate , în urma unei iniţiative lansate de Consiliul judeţean ,al sindicatelor, în întreprinderile industriale dinjudeţ sunt organizate acţiuni menite să ducă la o mai bună folosire a timpului de muncă. Pînă în prezent au fost organizate în acest sens acţiuni interesante la întreprinderile „Libertatea“, şi „13 Decembrie“ din Sibiu, la „Oărasea roşie“ Cisnădie ş.a. Azi, oră 13’ în sala de cultură a întreprinderii „Tîrnava“ Mediaş va avea loc o asemenea dezbatere intitulată: „Pentru folosirea cu maximum de randament a fondului de timp“. Premisele economico-sociale ale desăvîrşirii statului naţional unitar român ! Dr. IOAN LIBERIAN Cercetarea istoriei ne dovedeşte că ţările române de pe ambele versante ale Carpaţilor, Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, s-au dezvoltat de-a lungul secolelor în strînsă legătură una cu alta, ca urmare a unităţii geografice, a unităţii economice, a formelor de viaţă materială şi spirituală comune, a unităţii poporului român şi a limbii sale. Pe acest temei au apărut şi s-au maturizat trăsăturile naţiunii noastre, închegarea naţiunii române, ca şi procesul de desăvîrşire a unităţii de stat a poporului nostru au o temelie obiectivă în permanenţa legăturilor economice, politice şi culturale între ţările române, legături care au reprezentat osatura în jurul căreia s-au ridicat şi consolidat conştiinţa de sine, cultura naţională, o activitate politică îndreptată spre transpunerea în viaţă a idealului unităţii şi independenţei naţionale. Dezvoltarea economică unitară a constituit factorul esenţial ce a determinat unirea ţărilor române, desăvîrşirea statului naţional unitar român. „Cea dintîi unire a românilor — scria Nicolae Iorga — a existat, cînd în capul cărturarilor nu răsărise această idee, în unitatea perfectă a vieţii economice, aşternută pe unitatea perfectă a vieţii generale şi Ardealul a intrat şi el în această viaţă prin intercirculaţia românească, un singur corp, un singur sistem, am zice vînos, prin care străbate acelaşi sînge viu“ 1. Unitatea economico-socială a ţărilor române s-a făcut simţită în decursul istoriei lor prin unitatea de dezvoltare în ansamblu a forţelor de producţie, prin unitatea dezvoltării relaţiilor sociale de producţie, prin complimentaritatea economiilor lor şi schimbul permanent de mărfuri, precum şi prin preocupările economice comune ale poporului român. Pe măsura dezvoltării forţelor de producţie în ţările române, a amplificării vieţii economice a fiecăreia dintre ele, s-au dezvoltat şi relaţiile de interdependenţă, manifestate multilateral prin schimburi economice, culturale ş.a., prin dezvoltarea istorică unitară, organică a poporului român din toate provinciile. Aceasta a constituit expresia consolidării treptate a unităţii, în condiţiile diversificării producţiei materiale a provinciilor româneşti. Comunitatea de viaţă economică a naţiunii române s-a format în condiţiile epocii moderne, o dată cu dezvoltarea relaţiilor capitaliste de producţie, reprezentînd astfel continuitatea în condiţiile epocii burgheze a unor legături economice statornicite de-a lungul secolelor între toate provinciile româneşti. Procesul dezvoltării comunităţii economice pe teritoriul patriei noastre s-a intensificat îndeosebi după Unirea Principatelor în 1859 şi reforma agrară din 1864. Relaţiile economice între provinciile româneşti îşi au geneza în condiţiile naturale proprii teritoriului naţional. Pe un teritoriu restrîns ce se caracterizează prin complexitatea reliefului şi a celorlalte condiţii naturale, patria noastră dispune de variate bogăţii ale solului şi subsolului. Diferenţierea solului ţărilor române şi diversitatea produselor lui au constituit baza naturală a diviziunii sociale a muncii, stimulîndu-l pe om, prin alternarea condiţiilor naturale în mijlocul cărora a trăit, să-şi înmulţească nevoile, aptitudinile, mijloacele şi metodele de muncă şi totodată să dezvolte schimbul de produse între diferite regiuni de munte, deal şi şes. Acest lucru a fost înlesnit de reţeaua hidrografică unitară. Toate rîurile principale de pe teritoriul patriei noastre — cu excepţia Dunării — străbat radial munţii, dealurile şi cîmpiile. Văile acestor artere au oferit omului, din cele mai vechi timpuri, o reţea de drumuri naturale care au uşurat legăturile dintre aşezările omeneşti, schimbul de mărfuri între cele trei ţări române. Viaţa a demonstrat că unitatea geografică a teritoriului patriei noastre a jucat un rol de seamă în dezvoltarea poporului român. „Carpaţii nu ne despart, ci ne întregesc. In ei s-au adăpostit şi cei de dincolo şi cei de dincoace spunea Barbu Ştefănescu Delavrancea referindu-se la caracterul unitar al teritoriului şi poporului român. — In ei s-au strîns cei de o limbă şi de o lege... Carpaţii sînt osul de rezistenţă al nostru, şira spinării care nu s-a încovoiat niciodată şi nu se va rupe niciodată, decît cu cel din urmă om dintre noi“ 2. Legăturile economice neîntrerupte ce se dezvoltau continuu, se bazau pe caracterul complimentar al economiei ţărilor române. Vicisitudinile istorice care au culminat cu ultimul val al popoarelor migratoare (pecenegii, cumanii şi mai cu seamă tătarii), manifestate în special pe teritoriile româneşti de la est şi sud de Carpaţi, au provocat o considerabilă rămînere în urmă a dezvoltării economice. Această pecete a rămînerii în urmă a ţărilor române în comparaţie cu statele din Apus, iar în cadrul teritoriului naţional, a Moldovei şi Ţării Româneşti faţă de Transilvania, s-a amplificat prin căderea sub dominaţia otomană în primul rînd a Moldovei şi Ţării Româneşti, iar mai tîrziu şi a Transilvaniei. In aceste condiţii, Transilvania a jucat rolul unui „atelier“, care aproviziona celelalte doua ţari române cu produsele meşteşugăreşti necesare. Materiile prime — îndeosebi metalele — şi uneltele meşteşugăreşti, contribuiau la progresul meşteşugurilor în Moldova şi Ţara Românească, iar uneltele agricole — fiarele de plug, sape, coase, seceri — la cel al agriculturii. Armele aduse din Transilvania aveau menirea, după cum arăta Ştefan cel Mare într-o scrisoare trimisă braşovenilor prin anul 1476, „ca să ne fie împotriva păgînilor căci avem nevoie de ele" 3. Dominaţia străină, rană a veacurilor, a avut repercusiuni deosebit de negative asupra economiei ţărilor române. Principatul Transilvaniei şi-a păstrat autonomia pînă la încheierea pactului dualist între clasele dominante din monarhia austro-ungară. In acelaşi timp însă obligaţiile faţă de Poartă, iar mai tîrziu de Imperiul habsburgic s-au resimţit asupra vieţii economice, îndeosebi asupra dezvoltării industriei din Transilvania. Subordonarea dinn ce în ce mai mult a acestei provincii româneşti intereselor claselor dominante din Imperiul habsburgic, a determinat „periferizarea“ ei economică. Produsele industriei ardelene îşi găseau foarte greu pieţe de desfacere în Apus. De pildă, Maria Tereza luase măsuri ca toate mărfurile cu grad mai înalt de prelucrare din Ungaria, Transilvania şi Banat „care sunt trimise în ţările germane ale Coroanei“ să fie „supuse, caşi mărfurile străine, cu 30%, nu mai puţin“. In acelaşi timp, fabricatele din aceste ţări germane care erau trimise în Ungaria, Transilvania şi Banat erau impuse numai cu 5% 4. Viaţa economică a Transilvaniei a fost condiţionată de posibilitatea aprovizionării cu materii prime de peste Carpaţi şi totodată de valorificarea aici a propriilor produse. Astfel diviziunea socială a muncii — diviziune care n-a avut caracter absolut — a determinat necesitatea schimbului de mărfuri între ţările române. Deci, în pofida graniţelor artificiale, pe teritoriul naţional s-a constituit o unitate economică. In anul 1838, spre exemplu, comerţul total al Transilvaniei cu Ţara Românească şi Moldova reprezenta 2 995 091 forinţi la export şi 4 157 095 forinţi la import. In acelaşi an, comerţul total al Transilvaniei cu Ungaria şi cu provinciile austriece era de 89 144 forinţi la export şi de 172 408 forinţi la import. Exportul spre Ungaria şi provinciile austriece reprezenta în anii 1837—1838 abia 2—3% din exportul îndrumat spre Muntenia şi Moldova, în timp ce importul din Ungaria şi provinciile austriece varia între 4 şi 8% din importul făcut din Muntenia şi Moldova. Pentru Transilvania desfacerea mărfurilor produse în întreprinderile industriale şi atelierele meşteşugăreşti pe pieţele din România, ca şi importul 1 N. Iorga, Elemente economice în cultura românească. Conferinţe şi prelegeri, vol. I, Bucureşti, 1943, p. 53. * Barbu Delavrancea, discurs pronunţat la întrunirea de la Iaşi în ziua de 1 noiembrie 1915, publicat în Epoca 1915, nr. 305 din 5 noiembrie. 3 Ioan Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, vol. II, București, 1913, p. 338. * Rezoluţia Măriei Tereza la raportul Cancelarului suprem al Cancelariei secrete aulice şi de stat Chotek, din 22 oct. 1770. H.K.A., Viena, Commerz. Fasz., rol. 947, fila 31—39, 46, 47 mss. Orig. germani (microfilm existent la Arhivele Statului Bucureşti). (Continuare în pag. a III-a C onsultuţii •9 ■ 1 (Continuare în pag a II-a) Ing. CORNEL HEGHEŞ tehnolog şef Ia I.A.S. Axente Sever Din experienţa unităţilor agricole fruntaşe „SECRETUL“ PRODUCŢIILOR MARI DE FRUCTE pentru creşterea şi formarea cadrelor. Cele trei ferme pomicole sunt conduse de ingineri şi tehnicieni cu o înaltă calificare. Ei îşi desfăşoară activitatea în acest sector de 10—15 ani. La fel, muncitorii permanenţi cunosc şi ei, în cele mai mici amănunte, întregul proces de producţie. Este deci firesc ca în asemenea condiţii să se poată aplica în mod corect regulile agrotehnice specifice pomicultura. De altfel, în decursul anilor am adus mereu îmbunătăţiri tehnologiilor aferente lucrărilor în livezi şi în deosebi în direcţia combaterii dăunătorilor. Orice pomicultor ştie că numai prin executarea la timp şi la un înalt nivel calitativ a lucrărilor de fertilizare, arături şi discuiri între rînduri, praşile pe rînd şi în jurul pomilor, de tăieri în uscat şi verde, de stropit etc. se poate realiza o producţie de fructe corespunzătoare. La noi, producţia fiecărui an este pregătită încă din toamnă, cînd se execută fertilizarea solului cu îngrăşăminte naturale între 80—120 kg la fiecare pom, ceea ce revine 12—15 000 kg la hectar, şi cu îngrăşăminte chimice — 200 kg azotat de amoniu, 300 kg superfosfat şi 150— 200 kg sare potasică la hectar, materiale încorporate sub brazdă sau prin săpare în jurul pomilor. Arăturile de toamnă sunt executate cu tractoarele, pe terenuri plane, la 20—22 cm adîncime, şi cu atelaje, pe terenuri în pantă şi terase, la adîncimea de 14—16 cm. O atenţie deosebită se acordă în în cadrul întreprinderii noastre (I.A.S. Axente Sever) s-a acumulat o experienţă bogată în cultivarea pomilor fructiferi, experiență bazată pe o permanentă preocupare