Tribuna Sibiului, iulie 1970 (Anul 3, nr. 733-759)

1970-07-22 / nr. 751

ORGAN AL COMITETULUI JUDETEAN SIBIU AL P­C.R .1 AL CONSILIULUI POPULAR JUDETEAN Pe marginea unei utile dezbateri la,„Libertatea** „Sincope“ ale exigenţei între două procente...liniştitoare“ • Pornind de la cîteva realităţi nu prea... roze • Un balot în magazie, altul la... prăvălia de cupoane • La „repansat“ mai multe „goluri“, ca la... El Mundial • Problema calităţii să devină înainte de orice o problemă de conştiinţă Ni s-a părut interesant să pla­săm începutul acestei anchete — avînd ca temă calitatea producţiei — în zona unui paradox pe care investigaţiile noastre l-au dezvăluit încetul cu încetul, ca fiind deosebit de semnificativ pentru activitatea din ultima vreme a marii întreprin­deri textile sibiene. Angajamentul de calitate pe anul 1970 este de 96 la sută. Pe semestrul I s-a realizat 93 la sută! Deci, toate bune și fru­moase! Păstrînd în continuare un asemenea ritm, gazdele noastre s-ar părea că vor fi puse neîntîrziat în situaţia de a nu mai avea... pro­bleme în ceea ce priveşte calita­tea... Reproducem mai jos însă o parte din discuţia purtată cu ingi­nerul Ştefan Adam, directorul teh­nic al Combinatului textil: „Procen­tul de 98 la sută nu ne poate li­nişti cîtuşi de puţin, fiind bun doar pentru statistici, în realitate pier­derile ridicîndu-se la valori mari. Ne pare rău, dar la această oră întreprinderea noastră nu se bucură de cel mai bun prestigiu în ţară în ceea ce priveşte calitatea stofelor, coborînd de pe locul 2, unde s-a menţinut vreme îndelungată, pe lo­cul 4—5, fapt atestat şi în cadrul recentului tîrg de contractări, unde am obţinut contracte ferme doar pentru 60—70 la sută din producţia noastră". Ar mai fi de adăugat că în pri­mele 5 luni ale acestui an au fost returnaţi pe circuitul productiv, pentru remediere, aproape 150 000 m­­p de materiale, înregistrîndu-se totodată 5 527 mp stofe declasate, ceea ce înseamnă o pierdere de 66 542 lei, numeroase alte cantităţi fiind înregistrate la „capitolul“ cu­poane, capete, fişii, bonificaţii. E firesc aşadar să ne întrebăm ce dereglări s-au petrecut în meca­nismul altă dată perfect al fabricii sibiene, permiţînd superficialităţii, mediocrităţii să-şi găsească cuib în mijlocul unui colectiv recunoscut pentru măiestria şi dăruirea lui? Ce anume a putut să adoarmă spiritul de exigenţă al meşterilor textilişti sibieni? * ...Impunătoarea intrare a fabri­cii „Libertatea" te îmbie discret să-i treci pragul pentru a lua contact în răstimpul citorva ceasuri cu tu­multul şi forfota muncii cotidiene din oricare secţie. Nu am­ putut re­fuza nici noi invitaţia, cu atît mai mult cu cit satisfacerea unei curio­zităţi, explicabile în faţa unei acti­vităţi mai puţin cunoscute, se îm­pletea cu dorinţa de a afla un răs­puns convingător la întrebările ce ni le puneam mai sus. Din motive pe care le vom dezvălui doar la sfîrşitul anchetei, „ghidul" nostru şi-a trecut, pentru început, sub tă­cere identitatea. Aşadar, de la capăt, pe fluxul tehnologic. Recepţia materiei prime, judecind după modul în care se efectuează, se pare că este o operaţie simplă, plăcută, fără să dea prea mari „bă­tăi de cap" recepţionerilor. De obi­cei însă aici apare prima verigă din lungul lanţ al slăbiciunilor în... ca­litate. Dănilă Bozdoc, tehnician la filatura pieptănată, aprecia, pe buna dreptate, că de calitatea materiei prime depinde, în proporţie de 30—35 la sută, calitatea producţiei finite. Or, tocmai aici lipsa de exi­genţă a controlorilor este mai evi­dentă, determinată pe alocuri şi de obligaţia de a primi materia primă aşa cum vine, o eventuală respin­gere punînd sub semnul întrebării însăşi desfăşurarea normală a acti­vităţii productive. Mai apoi, în di­verse etape ale fluxului tehnologic, apar anomalii de altă natură, pe care Romulus Opriş, şeful serviciu­lui C.T.C., le-a prezentat succint (pentru a cita oară?) astfel: „Con­trolorii de calitate sunt salarizaţi de către secţiile în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea. In acest mod, între şefii de secţie interesaţi ade­seori în „mascarea" unor deficienţe şi controlori se creează o atmos­feră care în nici un caz nu este propice exercitării optime a func­ţiilor celor din urmă“. Problema, de o incontestabilă importanţă, nu este totuşi nouă, ea fiind ridicată de pildă şi în adunarea generală a re­prezentanţilor salariaţilor din 12 fe­bruarie anul acesta. Dar e suficient oare să fie numai discutată? De altminteri, ghidul nostru ne-a con­dus şi în alte locuri unde pro­puneri valoroase, care ar putea să îmbunătăţească simţitor calitatea produselor fabricii sibiene, zac de luni de zile uitate între file prăfuite de dosare. La începutul acestui an (pe 27 ianuarie), maiştrii şi lăcătuşii de­ la secţia pregătirea ţesătoriei primeau sarcina să studieze în cel mai scurt timp posibilitatea modificării şi pu­nerii în funcţiune a maşinii de du­blat I.U.I.U. Indiferent de motivările pe care astăzi inginerul Zah­aria Muntiu le-a avansat, un lucru e clar: sarcina nu a fost rezolvată în­că. Lună de lună în adunările gru­pelor sindicale s-au înregistrat alte propuneri valoroase: — Asigurarea cu apă caldă şi rece in permanenţă la secţia apretură (Continuare în pag. a III-a) D. BUJOR MAI MULTĂ ATENŢIE RECOLTĂRII FURAJELOR la recoltatul fîneţelor naturale. După cum reiese din situaţia operativă a Direcţiei agricole judeţene, pînă la data de 21 iulie a.c. a fost cosită iarba de pe 8 268 ha faţă de 35 590 ha planificate în cooperati­vele agricole. Se remarcă o mai bună organizare a activităţii de re­coltar­e a furajelor în cooperativele agricole din Hoghilag, Miercurea Sibiului, Bogatu Român, Păuca, Tălmaciu, Aţei, Apoldu de Sus şi altele. Există însă serioase rămîneri în urmă într-o serie de unităţi coope­ratiste. Aceasta se explică prin slaba organizare a activităţii. Este neîndoielnic că principala cauză a întîrzierilor în recoltarea fîneţe­lor naturale la cooperativele agri­cole de producţie din Altina, Ar­meni, Blăjel, Cîrtişoara, — nemai­­vorbind de acelea în care această lucrare nici nu a început — o con­stituie lipsa de preocupare a fac­torilor de răspundere. Se impune să fie luate de urgenţă măsuri pentru mobilizarea, la cosit, a forţelor şi mijloacelor existente în unitate Este inadmisibil ca în condiţiile acestui an să nu se asigure peste necesa­rul de­ fibroase! Judeţul nostru dispune de un pu­ternic sector zootehnic. Asigurarea necesarului de furaje realizării pro­ducţiilor planificate se înscrie deci ca o necesitate stringentă. De altfel în cooperativele agricole de produc­ţie şi în întreprinderile agricole de stat se lucrează, în aceste zile, intens SITUAŢIA recoltării fîneţelor naturale în cooperativele agricole de producţie la data de 21 iulie 1970 Peste 4­37, de Sus 21% Alămor 20% Biertan 20% —­­ între 2­0 şi 407„Sub 20% Şura Mică 16% Apoldu de Jos 17% Agnita 16®,'o Bruiu 16»/o Ighişul Vechi 15*/, Mălîncrav. 14»'o Orlat 14% Porumbacu de Jos 14% Slimnic 13% 13% 4« , 3»,„ 3% 3% Alţîna 1% Ocna Sibiului 1% Bîrghiş 0% Boian 0% Broşteni 0% Buia 0»/, Ghijasa de Sus 0% Noiştat 0“ „ 12% 12% 11% 11% 11% 10»/, 9% 8% 6% 6»­, 4% Hoghilag 98% Miercurea Sibiului 82% Bogatu Roman 72% Păuca 70% Tălmaciu 65% Aţei 62% A Apoldu de Sus 61% Moşna 60% Cristian 58% Aciliu 56% Tîrnava 52% Ludoş 51% Şelimbăr 50% Amnaş 48% Brateiu 48% Ighişul Nou 48% Sibiu 46% Cirlos 44% Hosman 44% Mediaş 44% Cisnădioara 43% Avrig 40% Slngătin 40% Alma 38% Poplaca 38% Axente Sever 37% Pelişor 37% Roşia 36% Scoreiu 36% Laslea 34% Loamneş Şaroşu pe 34% Tîrnave 33% Cornăţel 31­% Merghindeal 31 % Mihăileni 29% Racoviţa 29% Vărd 29% Velţ 29% Vurpăr 27% Noul Român 26% Arpaşu de Jos 23% Răvaşel 23% Săcădate 23% Stejeriş 23% Topîrcea 23% Bazna 90 0' <-*- .‘0 Cîrta 99 O? /O Gusu 99 0' ;u Micăsasa Porumbacu 90 C', 0 Şura Mare Marpod Săcel Chirpăr Dobirea Presaca Armeni Valea Viilor Nocrich Blăjel Retiş Cîrţişoara Şoroştin Copşa Mică Şeica Mare Şeica Mică Ruşi 0»,, ANUL III nr. 751 Miercuri 22 iulie 1970 4 pagini 30 bani Toboganul combinei este doldora de saci, recolta de orz este bogată. Lucrătorii fermei nr. 13 a I.A.S. Sibiu au motive temeinice de sa­tisfacţie Acţiuni edilitar­­gospodăreşti la Bruiu Concomitent cu mun­ca desfăşurată pe o­­goare, în multe sate se acţionează şi pe la­tura construirii unor edificii social-cultura­­le, a efectuării unor lucrări edilitar-gospo­­dăreşti. Iată cîteva as­pecte care atestă hăr­nicia oamenilor, do­rinţa lor de a-şi adu­ce contribuţia la bu­na întreţinere şi în­frumuseţare a satelor. In comuna Bruiu, cu satele aparţinătoa­re Şomartin şi Gher­­deal, printre alte ac­ţiuni, sătenii au fost mobilizaţi la lucrări de impietruiri a unor străzi, de săpare de şanţuri, de reparare a unor drumuri, a u­­nor poduri şi podeţe. Astfel, în cele trei sa­te au fost balastate şapte străzi (cite trei la Bruiu şi Şomartin şi una la Gherdeal). Valoarea muncii pa­triotice depusă de să­teni la încărcatul, des­cărcatul şi împrăştia­tul balastului, precum şi la săparea şanţuri­lor de scurgere a ape­lor pluviale se cifrea­ză la peste 150 000 lei. O altă lucrare de amploare este amena­jarea drumului comu­nal Bruiu—Gherdeal, care are o lungime de 3 km. Pina la în­ceputul lunii iulie a.c. s-au efectuat lucrări de nivelare a platfor­mei drumului, balasta­­rea cu pietriş, săparea de şanţuri noi etc. Lu­crarea de amenajare a acestui drum a fost făcută pe distanţa de 2,5 km, acţiune la ca­re au participat toţi sătenii capabili de­ muncă din Gherdeal, realizîndu-se economii în valoare de peste 48 000 lei. A mai ră­mas de amenajat por­ţiunea de 0,5 km. Lu­crările au trebuit în­să întrerupte, pentru că ploaia torenţială care a căzut în noap­tea de 6 spre 7 iulie a.c. a produs unele distrugeri la drumul judeţean (Arpaşu de Jos — Bruiu — Cin­­cu), precum şi la une­le poduri. De aceea, toate forţele au fost îndreptate spre refa­cerea stricăciunilor provocate de puhoaie. Pînă la finele săptă­­rhînii trecute toate porţiunile de şosea au fost refăcute, lucrîn­­du-se la construirea ultimului pod, — po­dul morii — care a fost dus de ape. Con­struirea prin­­ muncă patriotică a"‘"acestui pod se execută din material lemnos pro­curat pe plan­ local, e­­videnţiindu-se in mod deosebit deputatul cir­cumscripţiei electorale nr. 13, Gheorghe Fritzmann. Hărnicia sătenilor din această comună s-a concretizat prin construirea a două po­duri, unul la Şomar­tin şi altul la Bruiu — economisindu-se 12 000 şi respectiv 7 000 lei , prin construcţia şi întreţinerea de tro­tuare pe­ cîteva mii de m­p şi prin alte importante lucrări e­­dilitar-gospodăreşti. O altă lucrare în curs de execuţie este amenajarea unei uni­tăţi de brutărie. Pen­tru că aprovizionarea cu pîine se face greoi, comitetul executiv al consiliului popular co­munal a cedat coope­rativei de consum un local, unde se lucrea­ză intens la amenaja-, rea brutăriei, pentru care utilajele au şi so­sit. Noua­­ unitate va fi dată în folosinţă la mijlocul lunii august. Prin această realizare se ,va asigura continuu pîine proaspătă și prestări de servicii pentru localnici. GH. SASU Soarele şi podgoria Pe dealurile de la Şeica Mică pod­goriile îşi pregătesc pe îndelete ro­dul. Rubiniu sau untdelemniu, dar cu buchetu-i specific, vinul de Fe­tească regală sau Neuburger, Ries­ling italian sau Pinot gri va curge la toamnă în cupele noastre, parfu­mat de tăria soarelui şi de măies­tria oamenilor. Podgoreni de strălu­cită şi îndelungă tradiţie, coope­ratorii din Şeica Mică au harul vi­­năritului, cunoscînd ca adevăraţi maeştri viaţa podgoriei, viaţa vinu­lui. Ştiu să aleagă dealurile cele mai nimerite pentru­­ noile podgorii, să îngrijească, din iarnă în iarnă, viţa de vie, să pregătească cu mi­gală miraculoasa metamorfoză a soarelui în boabele de struguri. I-am întîlnit pe aceşti pricepuţi podgoreni în plină activitate, pe dealurile unde viţa de vie unde soarelui. Oamenii executau cel de al 5-lea stropit contra manei. Solu­ţia de piatră vînătă, albastră şi ră­coroasă, pusese stăpînire pe frunze, pe coarde, pe spalieri, pe vermo­­rele, pe hainele oamenilor. Metodic, aceştia îndreptau jetul spre frunze, îmbăindu-le, protejîndu-le, pentru ca mana să nu poată stingheri vegeta­ţia. Aici, în Ştempea, prin masivi­tate şi vigurozitate vegetală, podgo­ria generează privitorului sentimen­tul sfenic al osmozei pămîntului cu soarele. Destinul vegetal al viţei este să transforme lumina şi căldura vi­ ­ile de reportaj miezul mustos al strugurilor, în marca voevodală a vinului aromat. Şi oamenii aceştia, cunoscînd desti­nul viţei, pregătesc cu pricepere căile pe care soarele, străbătînd frunzele, corzile, butucii, se adună în struguri. Feţele oamenilor sînt­ scăldate în transpiraţie. Zîmbetul insă nu le piere, deşi vermorelele apasă greu umerii, deşi soarele arde nemilos feţele. Ii văd in lumina acestei veri capricioase, păşind printre spalierii cotropiţi de masa vegetală, iar susurul vermorelelor vorbeşte parcă despre rodul toam­nei. Martin Reinert sau­­Florica Cosma, Mihai Biemel sau Susanna Kiertscher, Sofia Weber sau Ion Ivan, Victoria Popa sau Ion Dra­­gotă, ca şi toţi ceilalţi cooperatori­­ podgoreni din Şeica Mică, trec ca intr-un ritual printre butucii in­vadaţi de frunze, pregătind meto­dic momentul autumnal al izbînzii. Aici, în Ştempea, sînt 36 ha podgo­rie pe rod, în Dealul Cioacei şi pe Golprich zestrea podgoriilor din Şeica Mică se rotunjeşte la 76 ha. An de an rodul a fost bun. Produc­ţiile de struguri realizate arareori s-au înscris sub 5 000 kg la hectar. Şi în acest an se apreciază că se va obţine o recoltă bună, pe măsura hărniciei oamenilor, strugurii exis­tenţi deja pe corzi prefigurează bu­curia belşugului, atîrnînd greu pe sî­rmele spanierilor. în alt hotar, la şcoala de vite, cooperatorii pregătesc terenul pen­tru un alt rod. Pepiniera, pe cele 15 ha, îşi arată biloanele ordonate, foşgăind de masa verde a frunzelor. Din vînzarea vitelor ce se vor ob­ţine de aici cooperatorii vor rea­liza 1 600 000 lei. Acum ei fac al 8-lea stropit, cu aceeaşi zeamă bor­­deleză care albăstreşte terenul, frun­zele, hainele oamenilor. Toţi cei care lucrează aici, Hermann Hein­rich, Mihail Henning, Ilie Duca, Maria Theiss, Mihail Fernolend, Elena Samu şi mulţi alţii, ştiu că eforturile lor vor fi răsplătite. De aceea ei estimează o depăşire a „planului" şi sunt convinşi că vor realiza, din pepinieră, mai mult cu 100 000 sau 200 000 lei decit şi-au propus. Podgoria îşi răsplăteşte astfel ,îngrijitorii", oamenii în albastru care știu pritoci lumina si căldura in untdelemnul aromat al Rieslin­­gului din cupe. [Vedere din Bradu, comuna Avrig GH. GRANITER A întreprinderea de construcţi­i montaj a judeţului Sibiu 1 DOUĂ DECENII DE ACTIVITA­TE Ne-am obişnuit, sa socotim ca propriile noastre bunuri tot ceea ce s-a zămislit pe întinsul pa­triei şi doar rareori avem prile­jul să ne aducem aminte de munca celor care au zidit pentru noi, locuinţe, fabrici, magazine, teatre, case de cultură, şcoli, spi­tale, drumuri... Dar iată, să încercăm pentru o clipă să ne în­toarcem cu două­zeci de ani în urmă, cînd între­prinderea sibiană de construcţii montaj şi-a început activitatea cu 105 salariaţi, cu două autoca­mioane, un compresor rutier cu aburi, două malaxoare manuale pentru asfalt, un malaxor meca­nic pentru asfalt, două betoniere, un vibrator electric, un troliu cu cablu şi minimum de scule şi unelte... Cabana Fîntînele — mai bine zis reconstrucţia fostei cabane Brădet —, reprezintă primul pas, punctul de pornire pe coordonate verticale. Acum, în pragul sărbătoririi a două decenii de la înfiinţarea în­treprinderii, am discutat cu tova­răşul Corneliu Oancea, care ne-a vorbit despre cîţiva dintre aceia care timp de 20 de ani au ră­mas credincioşi locului lor de muncă. „Este emoţionant să-ţi dai seama că oameni ca Eugen Bădălac (zugrav-vopsitor), Andrei Nutz (zidar), Bela Şanta (şofer), Ioan Telegaru (maistru instala­tor), Eugen Gliga (funcţionar) au fost martori activi la toate rea­lizările noastre — ne-a spus el. Sub ochii lor şi prin munca lor au crescut şi cresc cartierele Gh. Gheorghi­u-Dej, Hipodrom, Terezian, Ţiglarilor din Sibiu — pentru a enumera doar cîteva dintre realizări". Dar iată, intr-o listă încărca­tă de sens şi de emoţionantă mîndrie, cîteva dintre oraşele care prin munca constructorilor sibieni au căpătat o fizionomie nouă, pe măsura erei noastre so­cialiste.­­ S-a vorbit mult despre Oraşul Victoria, ca despre o lo­calitate „fără istorie". Şi totuşi istoria acestui oraş nou există: este rodul muncii constructorilor sibieni care l-au zidit din teme­lie. S-a lucrat apoi la Mediaş (Gura Cîmpului, Automecanica), la Cisnădie, la Agnita, la Sighi­şoara, la Făgăraş, la Braşov, Tîr­­năveni, Copşa Mică, Blaj —­ lo­curi unde au înflorit măreţe ce­tăţi industriale şi cartiere de lo­cuinţe. Şi toată această înălţă­toare muncă —­ la propriu şi la figurat — s-a făcut cu modestia şi temeiul omului care îşi pregă­teşte viitorul pe drumul lumi­nat de învăţătura partidului co­munist. La o astfel de aniversare nu poate lipsi o privire chiar su­mară asupra muncii prezente şi a perspectivelor de viitor. între­prinderea de construcţii-montaj a judeţului nostru este — acum în pragul celei de a 20-a aniversări — o adevărată uzină construc­toare. O „uzină fără fum", cum s-ar putea numi în limbaj ga­zetăresc. Ea numără în prezent peste 3 700 de salariaţi — un colectiv de muncă unitar, pregă­tit din toate punctele de vedere sa facă fată sarcinilor trasate de partid. Numai la Mediaş, in cadrul efortului de înlăturare a urmărilor inundaţiilor se vor da pînă la 1 ianuarie 1971 peste plan 400 de apartamente. între­prinderea va continua în mod susţinut să-şi onoreze — chiar cu preţul unor eforturi deose­bite — sarcinile de plan, așa incit la o nouă aniversare, în 1975 să poată raporta îndeplini­rea integrală a planului cincinal 1971—1975. Dar, fără îndoială, acum, cînd constructorii aniversează 20 de ani de muncă, cînd fiecare în­cearcă să recompună din imagi­nea prezentă drumul parcurs, cînd pe faţa nouă a oraşelor rid in soare construcţiile ieşite din­ mina lor, un nou imbold, o nouă chemare către m­ait­ă— spre mai mult, mai bine — le înaripează sufletul. VIOREL CUCU r Printre obiectele de artă populară şi artizanat oferite turiştilor la magazinul „Cadoul“ din Sibiu, îmbrăcămintea cu broderie aplicată cu motive populare găseşte o largă apreciere în rîndul cumpără­torilor V PE GC vietnamezi recurg la o teroare fe­roce, la maltratări fizice şi mo­rale ce amintesc de Inchiziţie sau de Gestapoul hitlerist. închisoarea de pe insula Cyn Son, supranumită şi „Insula infernului", este doar una dintre închisorile şi lagărele de exterminare ce îm­­pinzesc teritoriul Vietnamului de sud. Trista faimă a acestei închi­sori s-a răspîndit în urma dezvă­luirilor unor martori despre „ori­ginalele" cuşti" pentru tigri, care nu sînt altceva decît nişte celule de tortură pentru deţinuţi — mici gropi de ciment de 2,70 m lungi­me şi 1,50 m lăţime în care sînt silite să „trăiască“ cîte 5 persoa­ne. In asemenea „cuşti pentru ani­malele sălbatice" sunt deţinute pes­te 500 de persoane, care sunt su­puse înfometării extreme, bătute şi schingiuite, lăsate pradă celei mai negre promiscuităţi. Mulţi din­tre prizonieri sunt legaţi în lan­ţuri, fiind aduşi în felul acesta la o imobilizare totală. Asistenţa me­dicală lipseşte cu desăvârşire. Ma­joritatea datelor despre regimul a- (Continuare în pag . IV-a) GH. LIMBEANU ______ Con Son sau „cuştile de tigri“ Am aflat din presă despre a­­ceste lucruri zguduitoare şi parcă mintea noastră refuză să le accep­te. Totul vizează neverosimilul. Şi totuşi acesta este monstruosul a­­devăr. Conştiinţa noastră, ca şi a lumii întregi, se cutremură la ros­tirea celor două cuvinte: Con Son. Este­­ acea insulă-închisoare din Vietnamul de sud, puţin obişnuită prin regimul sălbatic la care sunt supuşi deţinuţii de autorităţile de la Saigon. Pentru a-şi lichida ad­versarii politici, guvernanţii sud-

Next