Tribuna Sibiului, iunie 1971 (Anul 4, nr. 1017-1042)

1971-06-01 / nr. 1017

ORGAN A­­ COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Asigurarea şi pregătirea cadrelor - un proces complex al cărui „mecanism“ trebuie descifrat cu atenţie Pregătirea cadrelor* In raport cu creşterea şi modernizarea potenţialu­lui industrial, constituie unul dintre factorii esenţiali ai ridicării ţării noastre in rîndul tarilor celor mai dezvoltate. Ne referim, îndeosebi, la fapul că numai printr-o calificare co­respunzătoare, pot fi deservite mași­nile și utilajele, din ce în ce mai complexe, atingînd chiar cotele au­tomatizării, că numai in acest fel se pot asigura cu forta de muncă necesară noile obiective economice planificate a intra în funcţiune. Pornind de la asemenea conside­rente şi avînd în vedere că în ac­tualul cincinal o serie de întreprin­deri din judeţul Sibiu îşi vor dez­volta pînă la dublare capacitatea de producţie, am întreprins o anchetă în clteva unităţi economice, urmă­rind modul cum acestea şi-au asi­gurat forţa de muncă necesară rea­lizării sarcinilor de producţie , a­­tît pe anul în curs cît şi pe între­gul cincinal. Dată fiind sfera mare de probleme ce le ridică pregătirea şi utilizarea forţei de muncă, cît şi multitudinea aspectelor constatate, ne-am oprit doar asupra acelora pe care le-am considerat mai semnifi­cative. Astfel, la Combinatul textil din Cisnădie, la ora actuală, se pune cu multă acuitate problema acoperirii necesarului de forță de muncă. In special, se simte nevoia muncii ne­­calificate, cea calificată fiind în oa­recare măsură asigurată prin şcoa­la profesională din localitate. Cursu­rile, de ucenicie cu participare în producţie şi cele de calificare, de scurtă durată (4—5 luni). Dacă avem însă în vedere drumul pe care îl par­curge un muncitor până să se ca­lifice, constatăm că în realitate, sub acelaşi semn de întrebare pe care şi-l pune consiliul de administraţie al combinatului cînd e vorba de muncitori necalificaţi îşi găseşte lo­cul şi nesiguranţa de a putea instrui forţa de muncă necesară. Cînd spu­nem acest lucru ne gindim la fap­tul că în primul rînd serviciul per­sonal recrutează, pe lingă forţă de muncă calificată ce vine prin trans­fer, o serie de oameni necalificaţi care abia pe urmă vor trece prin di­verse forme de calificare. Şi tot cu greutatea cu care sunt „găsiţi" cei necesari pentru prestarea unor munci auxiliare — de manipulare, încărca­re, descărcare etc. — sunt „absorbiţi" şi ceilalţi ce urmează să se iniţieze într-o meserie. Tovarăşul Vasile Costea, şeful serviciului personal, ne spunea că în fiecare an sunt perioa­de, de obicei între lunile mai-au­­gust, cînd e nevoie de forţă de mun­că necalificată — în special bărbaţi — pentru o serie de muncă auxiliare. Or, insuficienţa resurselor de muncă proprii ale oraşului pentru acoperi­rea acestor necesităţi cît şi a celora impuse de fluctuaţia destul de ma­re, a determinat atragerea a nume­roşi muncitori cu domiciliul stabil în comunele limitrofe. In caz­ul în care, o dată angajaţi, aceştia devin salariaţi ai combinatului, muncitorii nelocalnici nu manifestă suficient in­teres pentru calificare. Este şi ex­plicaţia — alături de naveta ce o fac — fluctuaţiei extrem de ridicată, care nu permite desfăşurarea unei activităţi sistematice de calificare. N-ar strica dacă s-ar acorda mai multă atenţie mecanizării lucrărilor de încărcare-descărcare si depozita­re a materiilor prime şi materialelor. Astfel, pe lingă faptul că s-ar di­minua discrepanta ce exista intre gradul ridicat de tehnicitate al sec­toarelor de producţie si modul ru­dimentar în care se desfăşoară ac­tivitatea in depozite, magazii şi pe rampele auto şi de cale ferată, s-ar rezolva şi problema „procurării" for­ţei de muncă in momente cind a­­tentia ar trebui concentrată spre di­rijarea şi orientarea producţiei în perspectivă. Tot în această ordine de­­Continuare in pate­ni V. BARBU Dina Pleşa şi Alexandrina Sonea, două dintre utecstele secţiei montaj a întreprinderii industriale locale Mediaş, secţia aparate­ electric, cu bune rezultate la locul lor de muncă­­Foto: FRED M­SS In atenţia lucrătorilor din agricultură, întreţinerea — la timp şi de . Deşi întreţinerea culturilor nu cunoaşte — deocamdată — in acest an sincopele ce caracterizau aceas­tă acţiune în marea majoritate a co­operativelor agricole în anii trecuţi, ploile căzute in ultimele zile creea­ză, paradoxal, într-un anume fel, un real pericol pentru realizarea producţiei agricole. Aplicarea noi­lor forme de organizare şi retribui­re a muncii a determinat o mobili­zare totală a forţelor de lucru exis­tente în unităţi. Totuşi, există con­diţii, pentru ca „explozia“ vegeta­lă, provocată de aplicarea masivă a îngrăşămintelor şi de abundenţa factorilor favorizanţi pentru creşte­rea buruienilor, să se transforme în adevărată „plagă" în unele uni­tăţi, în unele lanuri de porumb, sfeclă de zahăr sau cartofi. Bineînţeles, acolo unde întreţinerea culturilor se desfăşoară conform u­­nui plan bine gîndit, adică în ace­le unităţi unde această acţiune es­te realmente CONDUSA competent, înlăturîndu-se Influarea factorului MERSUL DE LA SINE, eforturile conjugate ale cooperatorilor, meca­nizatorilor, specialiştilor s-au mate­rializat şi se vor materializa în ex­cluderea transformării posibilităţi­lor de îmburuienare în realitate. Exemplele sunt numeroase. Am văzut culturile cooperatorilor din Stejărişul. Sfecla de zahăr a „aco­perit“ tot terenul, plantele sunt pu­ternic crescute pe toată suprafaţa ocupată, de 55 ha, cooperatorii e­­fectuează acum praşila a III-­a la această cultură. Cultura cartofilor, pe întreaga suprafaţă de 42 ha, es­te bine întreţinută, praşila I me­canică şi manuală a fost încheiată, terminîndu-se şi praşila a II-a mecanică. La porumbul pentru boabe, praşila­­ manuală a fost executată pe 90 din cele 130 ha, iar praşila mecanică — pe întrea­ga suprafaţă. „Zilnic la întreţine­rea culturilor participă peste 200 de oameni, deşi înscrişi în sarcina de lucru sunt doar 160, afirmă in­ginerul şef al unităţii, tovarăşul Mihail Schirkonger. Participarea foarte bună a cooperatorilor la lu­cru, executarea unor praşile de bu­nă calitate ne determină să spe­răm că în acest an vom obţine re­zultate bune în cultura plantelor de cîmp“. Spre mîndria şi cinstea oameni­lor muncii din agricultura judeţu­lui nostru, departe de a fi singu­lară, situaţia existentă la Stejărişul caracterizează majoritatea coopera­tivelor agricole. Există însăşi şi „situaţii-limită", de natură să pună sub semnul între­bării obţinerea unor producţii bu­ne în acest an. Pentru cooperatorii din Bîrghiş nu va fi o surpriză să afle, prin intermediul ziarului, de starea necorespunzătoare, a culturii de sfeclă de zahăr din hotarul „Po­dul crucii“ Cine vine la Bîrghiş pe şoseaua de la Agnita este întîmpi­­nat, pe dreapta, înainte de intrarea în sat, de o cultură (de sfeclă) as­cunsă... în buruiană. Loboda a „prins teren“ aici, plantele de cul­tură sunt realmente sufocate. Este necesar ca brigadierii de cîmp şi consiliul de conducere să acţioneze imediat pentru executarea praşilei la această cultură, pentru că altfel se compromite întreaga muncă a cooperatorilor, a mecanizatorilor, a întregului colectiv de muncă, ale căror eforturi şi rezultate bune sunt vizibile în alte sectoare de activita­te, în alte hotare. Nici cooperatorii din Pelişor nu stau strălucit la întreţinerea cul­turilor. Deşi nici praşila I manua­lă la cartofi nu s-a încheiat (în ho­tarul „Capul satului“ cultura este „învîrstată“ de porţiuni unde bu­ruiana a „acoperit“ terenul), deşi porumbul pentru boabe din lanu­rile „Pe lunci" şi „Pe hulişoare“ abia se mai vede din covorul des de buruiană, în ziua raidului nos­tru erau în cîmp, după aprecierea inginerului şef al unităţii (aflat în concediu legal de odihnă), tovară­şul Marius Lala, cca 80 oameni. — Nu sînt mai mulţi cooperatori la Pelişor? — în brigăzile de cîmp din Pe­lişor şi Zlagna avem înscrişi 275 cooperatori apţi de muncă, iar cca 60 de bătrîni participă şi ei activ la lucru — în zilele „pline“. — Cum se explică situaţia de astăzi — şi nu numai de astăzi? — O­amenii şi-au prăşit întîi loturile în folosinţă personală şi numai după aceasta au venit pe hotarele cooperativei. Apoi, azi e sîmbătă, mîine e sărbătoare, aşa că... Consideră oare cooperatorii din Pelişor că şi în acest an efectuarea unor lucrări de întreţinere LA TIMP şi DE FOARTE BUNA CA­LITATE este facultativă? Aceeaşi explicaţie ne-a fost ofe­rită şi la Noistat în privinţa „stră­veziei“ participări a cooperatorilor la întreţinerea culturilor în ziua raidului nostru. „Azi oamenii sînt mai mult pe-acasă, ne relatează contabilul şef al unităţii, tovarăşul Eugen Şandru. Dar nu este nici un pericol de îmburuienare“. Şi iată-ne în hotarul „Sub bangorte“, unde porumbul este mare, dar şi buru­iana e... bătută de vînt. Pe cîmpul întins — doar cîţiva oameni. Coo­peratorul Emanoil Zbîrcea, în vîr­ (Continuare în pae a III a) GH. GRADINARU CALITATEA PRODUSELOR in dezbaterea specialiştilor din industria uşoară a judeţului Problemă de o pregnantă actualitate şi importan­tă, calitatea produselor se situează tot mai stăruitor în centrul activităţii productive a unităţilor indus­­triale, preocupind ca măsură crescîndă deopotrivă pe producători ca şi pe consumatori. Lucru lesne de înţeles, întrucît calitatea reprezintă înainte de orice un complex de însuşiri care certifică adîncul respect faţă de exigenţele cumpărătorului, gradul de înzestrare al întreprinderii, de organizare, de calificare, alcătuind prim urmare o veritabilă „car­te de vizită* a produsului respectiv şi a colectivu­lui care l-a­­creat. Evident, asemenea însuşiri nu pot fi reunite du­pă „reţete* ideale, ci rezidă în mod firesc dintr-un proces complex şi unitar de înnoire continuă a pro­duselor, de asimilare, de ridicare a competitivităţii şi eficienţei lor economice. Aceste aspecte de arie largă şi de o mare importanţă, care contribuie ho­­tărîtor la ridicarea nivelului calitativ al producţiei materiale, au fost dezbătute în detaliu şi cu un înalt spirit de răspundere în cadrul consfătuirii cu tema „Calitatea produselor industriei uşoare din ju­deţul Sibiu“, organizată de către Comitetul judeţean de partid la fabrica „Libertatea“. In prezenţa tovarăşului ing. Victor Mureşan, se­cretar al Comitetului judeţean de partid Sibiu, a reprezentanţilor Ministerului Industriei Uşoare, a Inspectoratului de stat pentru controlul calităţii pro­duselor la export şi reunind un mare număr de cadre de conducere, conducători ai proceselor de producţie, speialişti din toate unităţile de industrie uşoară din judeţ, consfătuirea a prilejuit un extrem de util schimb de păreri asupra problemelor legate de continua ridicare a calităţii produselor, care preo­cupă unităţile respective, asupra metodelor şi mij­­­oacelor cele mai eficiente ce pot duce la realiza­­rea neîntîrziată a acestui deziderat. Referatele prezentate de ing. Aurel Pavel, de la I.S.C.CP.E. Sibiu, ing. Gheorghe Nilca, directorul general al Combinatului textil Sibiu, și ing. Ulpiu Ciura, director tehnic al Combinatului de tricotaje şi ciorapi Sibiu, au relevat, concomitent cu succe­sele incontestabile cîştigate pe plan intern şi extern, o suită de deficienţe ce se mai resimt în producţie. Discuţiile care au urmat au fost axate în principal pe aceste deficienţe, evidenţiind şi căile de înlă­turare a lor: sporirea exigenţei fiecărui muncitor, maistru şi inginer faţă de ceea ce produc, creşterea rolului controlului tehnic de calitate, generalizarea la cele mai multe locuri de muncă a autocontrolu­lui, ca mijloc de creştere a cointeresării în reali­zarea unor produse ireproşabile etc. Subliniem încă o dată că această consfătuire a constituit un ansamblu o reuşită deplină, concluziile care s-au desprins fiind de natură să contribuie hotăritor la stimularea preocupărilor colectivelor de muncă din unităţile industriei uşoare sibiene pen­tru perfecţionarea continuă a calităţii produselor şi a muncii. EMIL DAVID ANUL IV nr. 1017 Marti 1 iunie 1971 4 pagini 30 Bani Plecarea delegaţiei de partid şi guvernamentale române condusă de tovarăşul Nicoi, cea opt Luni dimineaţă a părăsit Capitala, îndreptîndu-se spre Pekin, delegaţia de partid şi guvernamentală a Repu­blicii Socialiste România, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Partidului Comu­nist Român, preşedintele Consiliului de Stat, întovărăşit de soţia sa, Elena Ceauşescu, care, la invitaţia Comi­tetului Central al Partidului Comu­nist Chinez şi a guvernului Republi­cii Populare Chineze, va face o vi­zită oficială de prietenie în această ţară. Din delegaţie fac parte tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., pre­şedintele Consiliului de Miniştri, Ma­nea Mănescu, membru al Comitetu­lui Executiv, al Prezidiului Perma­nent, secretar al C.C. al P.C.R., vi­cepreședinte al Consiliului de Stat, Dumitru Popa, membru al Comitetu­lui Executiv al CC. al P.C.R., prim­­secretar al Comitetului municipal București al P C.R., Ion Iliescu, mem­bru supleant al Comitetului Execu­tiv secretar al C.C al P C.R., Geor­­ge Macovescu, membru al C.C. al P.C.R. prim-adjunct al ministrului a­­facerilor externe, şi Aurel Duma, membru al C.C al P.C.R., ambasa­dorul României la Pekin. Impreună cu delegaţia a plecat la Pekin şi ambasadorul R.P Chineze în România, Cian Hai-fun. La plecare, pe aeroportul Băneasa, delegaţia a fost salutată de tovarăşii Emil Bodnaraş, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoi­ca, Ştefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mi­­hai Dalea, Mihai Gere, Ion Ioniţă, Vasile Patilinei, Ion Stănescu, Mihai Marinescu, Ion Păran, împreună cu soţiile. Erau prezenţi, de asemenea, mem­bri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, conducă­tori ai Instituţiilor centrale şi orga­nizaţiilor obşteşti, generali, ziarişti români ş­i corespondenţi ai presei străine. Au fost de faţă Kang long Săp, ambasadorul R.P.D. Coreene, Nguyen Dang Hanh, ambasadorul R.D. Viet­nam, Damdinnerenghiin Bataa, amba­sadorul R.P. Mongole în Republica Socialistă România, şefii misiunilor diplomatice, acreditaţi în România, alţi membri ai corpului diplomatic. La plecare, membrii delegaţiei au fost salutaţi călduros de numeroşi cetăţeni ai Capitalei. Ei scandau „P.C.R.—P.C.R.*, „Ceauşescu—P.C.R.", „Ceauşescu şi poporul*. Tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer au răspuns cordial manifes­tărilor de dragoste şi stimă, urărilor de drum bun adresat de oamenii muncii veniţi la aeroport. Pionieri şi tineri români, chinezi, coreeni, viet­namezi şi mongoli au oferit flori secretarului general al partidului, ce­lorlalţi conducători de partid şi de stat. In aceeaşi zi, delegaţia de partid şi guvernamentală a Republicii So­cialiste România, condusă de tova­răşul Nicolae Ceauşescu, a făcut o escală la Novosibirsk. Pe aeroportul împodobit cu dra­pele de stat ale Uniunii Sovietice şi Republicii Socialiste România, au venit în întimpinare F. S. Go­­riacev, prim- secretar al Comitetu­lui regional de partid Novosibirsk, împreună cu soţia, A.I. Zeriev, pre­şedintele Comitetului Executiv al Sovietului regional, împreună cu soţia, secretari ai Comitetului re­gional de partid, alţi reprezentanţi ai organelor de partid şi de stat locale. Au fost prezenţi, de aseme­nea, Teodor Marinescu, ambasado­rul Republicii Socialiste România la Moscova, membri ai ambasadei. După un popas la Novosibirsk, delegaţia română va continua că­lătoria spre Pekin. O ACŢIUNE POLITICA-EDUCATIVA DE MARE IMPORTANŢĂ: Adunările şi conferinţele organizaţiilor pionierilor In zilele acestea se desfăşoară în toate şcolile din judeţul nostru, ca de altfel în toată ţara, adunări ale detaşamentelor şi unităţilor de pio­nieri, cu scopul de a dezbate pro­iectul de statut al organizaţiei pio­nierilor. Ţinînd seama de experienţa acu­mulată în ultimii ani, privind par­ticiparea directă a pionierilor la programarea, organizarea şi desfă­şurarea activităţilor, de necesitatea îmbunătăţirii continue a autocondu­­cerii copiilor, a lărgirii democra­ţiei pioniereşti, în cadrul dezbate­rilor, pionierii, prin propunerile pe care le fac, contribuie la completa­rea conţinutului acestui document al organizaţiei. In adunările detaşamentelor, dis­cuţiile în legătură cu proiectul de statut se îndreaptă spre problemele majore ale vieţii de organizaţie: îndatoririle şi drepturile pionierilor — ca norme de conduită, pentru întărirea disciplinei conştiente, a spiritului de răspundere faţă de sarcinile încredinţate de către organizaţie, a atitudinii faţă de în­datoririle şcolare şi obşteşti; auto­­conducerea activităţilor pioniereşti — în scopul participării intense şi conştiente a pionierilor investiţi cu funcţii şi răspunderi în organi­zarea şi desfăşurarea activităţilor din unitate şi detaşamente şi a cul­tivării ataşamentului pionierilor faţă de colectivele cărora aparţin; diferenţierea activităţilor pionie­reşti pe grupe de vîrstă — în ve­derea organizării şi desfăşurării u­­nor activităţi conform cu interesele lor, vîrsta şi sexul, înclinaţiile, particularităţile individuale. In paralel cu dezbaterea proiec­tului de statut al organizaţiei pio­nierilor are loc discutarea proiec­tului regulamentului consiliilor pi­oniereşti din şcoli, de către cadrele didactice, comandante de pionieri, *­ în scopul definirii mai clare a rolului şi atribuţiilor comandanţilor de unităţi şi detaşamente, a consi­liilor organizaţiei pionierilor, la toate nivelele, a stimulării partici­pării altor­ cadre de animatori în domeniul tehnico-ştiinţific, sportiv­­turistic şi cultural-artistic, pentru precizarea relaţiei comandanţi — activ pionieresc, în vederea dez­voltării democraţiei pioniereşti şi a mijosative decpBi£p% Plenarele consiliilor orăşeneşti, municipale şi judeţene, care pre­ced conferinţele organelor respec­tive, vor acorda o atenţie deosebită selecţionării şi perfecţionării ca­drelor care muncesc cu pionierii, a­­nalizei modului în care consiliile organizaţiei pionierilor au conlucrat şi colaborat cu Inspectoratul şco­lar, conducerea şcolilor, organiza­ţiile U.T.C., comitetele de femei, organele sindicale, instituţiile de cultură şi artă, sau pentru educa­ţie fizică şi sport Conferinţele or­ganizaţiei pionierilor, prilej deose­bit de analiză a activităţilor des­făşurate de la constituira acestora şi pînă în prezent, trebuie să pună un accent deosebit pe activitatea detaşamentelor şi unităţilor de pio­nieri, insistîndu-se asupra aspecte­lor privind dezvoltarea democraţiei pioniereşti, a rolului autoconducerii în detaşamentele şi unităţile de pionieri, in scopul îmbunătăţirii conţinutului şi eficienţei activităţii generale a organizaţiei pionierilor. In vederea pregătirii şi desfăşurării în cele mai bune condiţiuni a con­ferinţelor orăşeneşti (Agnita şi Cis­nădie), municipale (Sibiu şi Mediaş) ale organizaţiei pionierilor, consilii­le acestora vor solicita în perma­nenţă sprijinul organelor şi organi­zaţiilor de partid, al Inspectoratul­­lui şcolar, al directorilor de şcoli, organizaţiilor de masă, al institu­ţiilor de cultură şi sport, al părin­ţilor. Paralel cu desfăşurarea con­ferinţelor orăşeneşti, municipale şi judeţeană al organizaţiei pionieri­lor, se vor institui secţiuni ale pionierilor, la care vor participa pionieri aleşi în adunările unită­ţilor din şcolile de pe raza respec­tivă de activitate. In cadrul secţiunilor reprezentan­ţii pionierilor au posibilitatea să dezbată proiectul de statut al orga­nizaţiei lor, activitatea desfăşurată de ei în detaşamente şi unităţi, precum şi modul în care doresc să-şi organizeze propria lor activi­tate în viitor. In cinstea conferinţelor organiza­ţiei spiridenilor fost­­ organizate şi desfăşurate o serie de, acţiuni cu caracter tehnico-ştiinţific i con­ (Continuare in pag a IlI-a) prof. NICOLAE DANILA şeful secţiei organizatorice a Consiliului judeţean al Organi­zaţiei pionierilor. I • DIN ACTUALITA­TEA COTIDIANĂ V. pag. a II-a în contextul grijii faţă de om şi nevoile sale înfiinţarea cantinelor-restaurant Pag. a III-a • VIAŢA INTERNA­ŢIONALĂ pag. a TV-a DE 1 IUNIE VIITOR DE AUR De întîi Cireşar, acum, într-o zi din zilele cînd zbucneşte în rotunjimi cărnoase cireaşa, sărbătorim, în fie­care an, „Ziua copilului“. Nimic, nici o metaforă nu poate îmbrăţişa un atît de larg diapazon de semnificaţii ca această lapidară formulă — Ziua copilului. Pentru că acest debut de iunie a devenit un gest de solidară acţiune a comunităţii umane întru protecţia puilor lumii noastre. Tine­reţea popoarelor îşi află acum locul şi chipul cel mai exact omagiind vii­torul. Tinereţea lumii îşi cunoaşte chipul dîndu-şi mina spre a clădi cu grijă certitudini şi speranţă, spre a dărui linişte, hrană, educaţie celor mai mici vlăstare. Aici, la noi, în zări de speranţe legiuit satisfăcute, copilăria nu mai e de mult o zonă a durerii, nu mai e de mult o vîrstă a întrebărilor fă­ră răspuns. Grija părintească a parti­dului şi a statului nostru asigură co­piilor şi adolescenţilor României so­cialiste tot ceea ce tinereţea lor a­­vidă de cunoaştere, de viaţă, de mun­că şi învăţătură îşi poate dori. Răs­punsul lor — vibrant elogiu — e ceea ce vedem cotidian, ceea ce auzim co­tidian, ceea ce ştim cotidian, o irum­pere de energii şi talente, de forţă şi hărnicie cum numai frumuseţea zi­lelor socialismului le poate declanşa. Totul e atît de simplu, e simplu ca bineţele noastre de dimineaţă, de a­­miază ori de seară: şcoală pentru toţi, dascăli pentru toţi, carte pentru toţi, hrană pentru toţi, condiţii de afirmare pentru toţi — indiferent cum a sunat primul cuvînt învăţat de la mama... Dar, pentru toate acestea, truda n-a fost mai puţi­n trudă, lupta n-a fost uşoară, sacrificiile n-au fost puţine. Şi, nici uitate... Paralel, România a înţeles să-şi a­­ducă contribuţia şi pentru ca vlăsta­rele lumii să-şi poată călăuzi paşii spre zări de lumină. Am înţeles —­ contribuind la Fondul Naţiunilor U­­nite pentru copii — să facem ce ne stă în puteri pentru acele multe sute de milioane de mlădiţe care-şi mai trec paşii tineri într-o lume măci­nată de inechităţi, de contraste. Pen­tru acei a căror vieţuire puţină se stinge în tare de ruşine pentru acest deceniu al secolului: subnutriţie, a­­nalfabetism, inegalitate de atîtea fe­luri. Este tonic să ştii câ-n fiecare an, gestul umanităţii pentru ocrotirea vii­torului ei îmbracă haina responsabi­lităţii întregii comunităţi, că ceea ce era ieri doar grija familiei ori a gru­pului a devenit grija popoarelor pen­tru destinul lor, pentru viitorul lor. Este tonic să vezi efortul fratern spre a clădi aspiraţiilor tinerimii alte zări spre bucurie deplină, spre copilărie deplină. Dar este şi mai tonic să speri, să crezi că mîine şi acele mul­te sute de milioane de mlădiţe îşi vor dobîndi dreptul de a spune „bu­nă dimineaţă frumuseţe a lumii noas­tre, bună ziua lume a oamenilor, pentru oameni“. Azi, la Sărbătoarea Copilăriei, ştim, ne pare bine să ştim că vlăstarele unui popor mîndru de sine, de con­ducătorii săi, de înfăptuirile şi cer­titudinile sale vor face din minuna­tele condiţii de care beneficiază lo­cul de lansare spre cotele înalte ale cunoaşterii, ale autodepăşirii, ale e­­fortului constructiv­­ plenar.

Next