Tribuna Sibiului, octombrie 1971 (Anul 4, nr. 1122-1148)

1971-10-27 / nr. 1144

Anul IV, nr. 1144 ....- ------ . ~------------Tribuna Sibiului ..- . . .— * 1........ 1.1 Pagina 3 ^VWW'>».WVA^MAWUWWl.VWW%WWWWWWU^^WVl.a/^^ Locuinţele nu se încălzesc cu promisiuni A intrat în obişnuinţa gospoda­rilor ca pe lingă alte pregătiri pentru sezonul rece să se ocupe şi de asigurarea unor condiţii op­time de locuit. Aşadar, se zugră­vesc apartamentele, se execută micile reparaţii la acoperişuri, la faţade, se verifică instalaţiile de încălzit şi iluminat etc. Preocupa­re pentru „iernatul“ locuinţelor se observă şi la Mediaş, unde, ţi­­nîndu-se seama de defecţiunile înregistrate iarna trecută, de lip­surile semnalate cu ocazia recep­ţiilor la noile blocuri date în fo­losinţă, multe dintre deficienţe au fost remediate. Dar, deşi au fost înregistrate succese, există, totuşi, unele carenţe care creează nemul­ţumiri în rîndul locatarilor. Des­pre unele dintre ele am aflat cu ocazia unei investigaţii făcute zi­lele trecute într-unul din cele mai populate cartiere ale Mediaşului — Gura Cîmpului. In cvartalul din aleea Dr. Petru Groza, majoritatea blocurilor au fost date în folosinţă cu un an, doi sau numai cu cîteva luni în urmă. Era normal, deci, ca aici totul să fie pus la punct ţinînd seama mai ales de faptul că la vremea respectivă au fost recep­ţionate locuinţele iar constructo­rul a încasat costul lucrărilor ter­minate. Dar nu s-a întîmplat aşa. Din discuţiile avute cu mai mulţi locatari şi din cele constatate de noi la faţa locului reiese cu evi­denţă că deficienţele, la unele blocuri se ţin lanţ. La blocul B2, de pildă, dat în folosinţă în luna iunie a.c. mai mulţi locatari, prin­tre care şi cei de la apartamente­le 4, 9, 14, reclamă faptul că mul­te calorifere curg, iar cei de la B­2, blocurile 7, 8 etc. duc lipsa căldurii în apartamente. Aceasta în timp ce — după cum ne spu­nea unul dintre fochişti — centra­la termică nr. 4 are capacitate de a furniza atît apă caldă cît şi căl­dura necesară tuturor blocurilor din acest cvartal. Cauza, desigur, trebuie căutată în slaba execuţie a instalaţiei din care motiv unele coloane nu funcţionează, ca de alt­fel nici elemenţii caloriferelor. Despre defecţiunile amintite a fost anunţat constructorul, care are obligaţia remedierii lor, înt­­trucît multe blocuri se află în ter­menul de garanţie. La acelaşi „regim“ sunt supuşi şi locatarii unor blocuri din aleea Feleac. „Din luna martie, de cînd ne-am mutat in noile apartamente nu ne amintim să fi funcţionat caloriferele“, ne declară mai mulţi locatari. Măsurile de remediere a defec­ţiunilor încă nu au fost luate. Ce-i drept, la apartamentul lui I. Călin s-a prezentat un instala­tor dar imediat după plecarea lui caloriferul „s-a încăpăţînat“ să mai furnizeze Căldură. Acum aşteaptă să apară un alt meseriaş, dar dacă acela va răspunde tot aşa de „prompt“ ca la sav­­itarea lui Ambrozie Balint, de la ap. 3, înseamnă că şi la iarnă calorife­rul va îngheţa. Tergiversările constructorului în a remedia defecţiunile nu se o­­presc însă aici. Locatarii blocului , proprietate personală, aflat în aceeaşi stradă, sunt purtaţi pe dru­muri de peste un an de zile. Au făcut nenumărate petiţii dar re­zolvarea lor a fost pasată de I.L.L. la constructor şi invers, în situaţia necesităţii remedierii unor defecţiuni a instalaţiilor de încăl­zire şi sanitare sunt şi blocurile 16, 17, 18 aflate în acelaşi cvartal, blocuri construite în anul 1968, care de fapt nici pînă în prezent nu au recepţia definitivă. „Dar celor construite în 1970 şi în acest an cînd le vine rîndul?“ — întrebăm pe unul dintre diriginţii de şantier, reprezentant al I.L.L. „Curîrid“ — mi se răspunde. Nu negăm faptul că în multe cazuri, constructorul (Şantierul Mediaş al întreprinderii judeţene de construcţii), prin promptitudi­nea şi calitatea lucrărilor execu­tate şi-a cîştigat un bun renume, dar deficienţele arătate, precum şi altele de ordin organizatoric fac ca prestigiul acestui harnic­­colectiv să fie ştirbit. Deocamdată toamna mai este darnică cu zile frumoase, timp în care se pot lua­­măsuri de reme­diere a lipsurilor arătate. In cu­­rînd iarna va bate la ușă. Pînă atunci însă, atît I.L.L. cît și con­structorul trebuie să treacă la fapte, întrucît locatarii nu se pot încălzi la iarnă cu promisiunile dumnealor... E. SANDU Carenţe serioase în recol­tarea şi preluarea legumelor (Urmare din pas 1) în ceea ce priveşte lucrările de re­coltare, cît mai ales, în privinţa pre­luării produselor de către centrele I.J.L.F. La Porumbacu de Jos, grădi­narul Boris Kolef afirmă că nu îşi poate desfăşura activitatea în bune condiţiuni întrucît nu are asigurată forţa de muncă necesară. S-au recol­tat şi livrat abia 19,5 tone varză din 50 tone, cît a fost prevăzut in con­tract, iar din 10 tone pătrunjel, o singură tonă, fără a mai aminti fap­tul că la păstîrnac nici n-a început recoltatul. ’ Discuţia purtată cu şefa fermei legumicole din Racoviţa, ing. Maria Petrovici, este edificatoare in acest sens. „Am tot amînat recoltatul le­gumelor, arăta tovarăşa ingineră, in­­trucît centrul Sibiu al I.J.L.F. nu vine să ridice la timp produsele. Din 12 tone ceapă uscată, prevăzută în con­tract, nu am reuşit să livrăm pînă în prezent decît 3,2 tone. Restul can­tităţilor aşteaptă în cîmp de mai bi­ne de două săptămini. La varză nu am fost prinşi în grafic pentru că I.J.L.F. afirmă că are prea multă în stoc. în zilele de 6 şi 7 octombrie am recoltat peste 5 tone ardei, pro­dus pe care trebuia să-l ridice în­treprinderea „Frigorifer“ Sibiu, con­form contractului încheiat. Unitatea contractantă insă l-a refuzat. Cu altă ocazie se prezintă un delegat de la susamintita întreprindere cu un camion și ridică 725 kg ardei. După ce ardeiul stă două zile în curtea întreprinderii, îl aduce înapoi. Ne-au fost refuzate şi alte produse. Am dat zeci de telefoane să vină cineva ca să rezolvăm o dată problema. Până la urmă suntem­ autorizaţi, prin­­tr-un proces verbal, să valorificăm la alţi beneficiari ardeiul gras, go­­goşarii şi morcovii. Şi aceasta după ce ni s-au stricat aproximativ 1,5 to­ne ardei şi gogoşari. Iată însă că în 25 octombrie, primim o nouă adresă. Ni se face cunoscut că, în cazul în care unitatea nu-şi va respecta obli­gaţiile contractuale, se va proceda la calcularea penalizărilor. Or, atunci cînd trebuia să fie onorat acest con­tract nu a venit nimeni să vadă marfa şi să o preia, iar cînd am tri­­mis-o ne-a fost refuzată“. Asemănător stau lucrurile şi la cooperativa agricolă din Şelimbăr. Conducerea fermei a întreprins o se­rie de acţiuni pentru a recolta la timp legumele. Dar şi aici se intim­pină aceleaşi greutăţi în privinţa ri­dicării produselor. De pe 3 din cele 6 hectare cultivate cu morcovi pro­ducţia a fost recoltată. Dar, din can­titatea rezultată de 34 tone, centrul Sibiu al I.J.L.F. nu a ridicat decît 19 tone. Ceapa uscată a fost recoltată încă la 8 octombrie. Același centru refuză s-o ridice. „Ne miră acest lu­cru cu atit mai mult — declară șefa fermei legumicole, ing. Viorica Nea­­gu — cu cît șeful centrului, ing. Vir­gil Podar, ne-a asigurat, la fața lo­cului, că ceapa va fi ridicată a doua zi. Spre surprinderea noastră, a doua zi, în loc de maşină, ne soseşte o telegramă prin care ni se face cu­noscut faptul că ceapa trebuie sortată şi fasonată. Acelaşi lucru ni se întîm­­plă şi cu guliile de toamnă. Pentru 17 august a.c. aveam prins în grafic să livrăm 1 000 kg. Le-am pregătit şi cînd aşteptam să sosească maşina, primim din nou o telegramă în care se spune: „Conform contractului în­cheiat cu unitatea noastră, la produ­­sul gulii, perioada de livrare este 1 octombrie şi nu 17 august. Vă rugăm să vă conformaţi contractului...“. Ne-am conformat, dar nici până as­tăzi centrul Sibiu nu a ridicat guliile, cu toate că ne aflăm la 25 octombrie. O parte din gulii a trebuit să le dăm în furajarea animalelor, iar cealaltă parte se mai află în cîmp, recoltate. Cert este că ferma noastră a pierdut prin această „mică neînţelegere“ cca. 30 000 lei. Pentru lunile septembrie şi octombrie aveam prevăzut să li­vrăm 229 tone varză de toamnă, iar pînă la ora actuală au fost ridicate abia 51 de tone. Spre exemplu, pe săptămina de la 18 la 23 octombrie am fost prinşi in grafic cu 60 tone varză din care însă nu s-au ridicat decit 24 tone“. Este cazul ca acestor situaţii ne­corespunzătoare să li se pună capăt cît mai urgent. Conducerile unităţi­lor producătoare de legume trebuie să ia de urgenţă măsuri pentru a strînge în timpul cel mai scurt în­treaga producţie. în acelaşi timp u­­nităţile contractante trebuie să tra­teze cu toată răspunderea problema preluării legumelor. Evident, nu ce­re nimeni să se facă concesii la calitate. Normele în vigoare trebuie respec­tate atît de furnizori, cît și de bene­ficiari. Să fie intensificat ritmai recol­tării porumbului pentru boabe! (Urmare din pag 1) celor întocmite. Este necesar să se organizeze munca în flux con­tinuu, imediat după strîngerea ştiuletilor să se execute tăiatul cocenilor şi eliberarea terenuri­lor, pentru a crea front de lucru tractoarelor în vederea pregătirii patului germinativ şi­ însămînţării griului, în fermele întreprinderilor a­­gricole de stat să se acorde mai­ multă atenţie folosirii forţei de muncă şi mijloacelor mecanice, să se întocmească grafice zilnice de lucru pe formaţii, urmărindu-se în mod sistematic îndeplinirea sarcinilor. Conducerile LA.S. să ajute e­fectiv şefii de ferme, pentru ca timpul prielnic lucrului în cîmp să fie folosit cu maximum de ran­dament. Atenţie deosebită trebuie acor­dată transportului producţiei prin­cipale şi secundare, însilozării în­tregii cantităţi de coceni, pentru a se asigura realizarea în bune condiţii a producţiei antieraliere. Organele şi organizaţiile de partid au îndatorirea de a sprijini mai intens conducerile tehnico­­administrative ale unităţilor în or­ganizarea muncii în această pe­rioadă pentru ca prin eforturile conjugate ale tuturora, să se în­deplinească exemplar complexele sarcini de producție. Cadru din noul laborator audio-vizual pentru limbi străine (42 locuri) al Liceului „G­aeorghe Lazăr“ din Sibiu, construit in anul școlar 1970—1971,4%fuemnăt"L Păgubaşul se cunoaşte. Dar cine-i hoţul? Incredibil, dar s-a constatat, to­tuşi, că unii cetăţeni aveau dreptate atunci cînd reclamau că le-au dis­părut unele obiecte din bagajele în­credinţate magaziei de bagaje de mi­nă din staţia C.F.R. Sibiu. Aceste reclamaţii n-au fost luate în consi­derare pe motivul că nu se face un inventar (nu se numără bucată cu bucată) şi ca atare la scoatere se primeşte doar bagajul depus. Şi totuşi, de curînd s-a stabilit cu certitudine că unii călători aveau dreptate atunci cînd au pretins dis­pariţia unor obiecte din bagajele lor. Ca să explicăm cum s-a stabilit cu precizie că la magazia de mină din staţia C.F.R. Sibiu se fură, trebuie să începem povestea cu o lună în urmă... In data de 16 septembrie a.c. un călător, constatînd în ultimul mo­ment că a greşit garnitura urcîndu-se în trenul de Sibiu—Miercurea, cobo­rînd în grabă și­ a uitat o sacoşă. Personalul trenului, după ce s-a îna­poiat de la Miercurea a depus-o la magazia de bagaje. Dar nu oricum. S-a făcut inventar, evidențiindu-se fiecare obiect. Exact după 10 zile pă­gubașul, revenit în Sibiu, a încercat regăsirea bagajului pierdut. După ce se fac identificările de rigoare i se predă sacoşa şi, in prezenţa sala­riatului magaziei de bagaje, se veri­fică conţinutul. Acum nu mai răs­pundeau la apel cămăşi, ciorapi, m­a­­ieuri şi alte articole de lenjerie, faţă de inventarul făcut. A rămas să se constate cine a drămuit conţinutul sacoşei. Sarcină ce revine postului de miliţie al sta­ţiei. Nu numai din curiozitate am dorit să aflăm cine este hoţul, ci — şi mai ales — să-i înfierăm gestul antisocial, să-i publicăm numele. G. S. Respectarea riguroasă a termenelor de punere in funcţiune (Urmare din pag. I) în circuitul productiv aduce preju­dicii însemnate economiei judeţului nostru­­şi, implicit, economiei natio­nale? Se pare că da, avînd în vede­re faptul că asemenea restante se întrevăd de pe acum in activitatea tuturor unităţilor de construcţii. I.C.M.J. Sibiu afirmă acum, in al 12-lea ceas că nu va putea realiza sarcinile de punere în funcţiune a fabricii de băuturi răcoritoare, a treptei biologice de la staţia de epu­rare a apelor Sibiu şi a hidroforului pentru cartierul Hipodrom. In acelaşi timp se înregistrează rămîneri în urmă îngrijorătoare în finalizarea centralei termice ce va deservi Hi­podromul II şi a unor blocuri (T 11, T 8 etc.) care se află abia la funda­ţie, în ciuda faptului că au termene de predare în acest an. întreprinderea de reparate şi con­struct« Sibiu prezintă, în general, a­­celeaşi „simptome". Valoric, realiză­rile de plan se situează la o cotă mulţumitoare. Este greu de explicat totuşi cum din cele 29 de obiective ce urmează să le finalizeze în acest an, au fost predate pînă în prezent doar 8, şi mai ales e dificil de în­trevăzut care va fi soarta celorlalte. Şantierul de construcţi industriale Copşa Mică are prevăzut pentru a­­cest an două puneri in funcţiune , la Fabrica de geamuri şi „Vitrome­­tan“ Mediaş. Deşi afirmaţiile con­structorilor şi beneficiarilor sunt op­timiste, unele dereglări produse în corelarea realizării fizice a obiecti­vului cu procurarea utilajelor nece­sare, fac ca în continuare să planeze anumite incertitudini. In fine, șantierul I.C.M.I.A. Sibiu, singurul din judeţ care nu s-a înca­drat în sarcina de plan pe 9 luni, prezintă îngrijorătoare rămîneri în urmă la toate obiectivele in execu­ţie. La Fabrica de bere Sibiu nu s-a respectat nici termenul de 30 IX 1971 (ultimul, după numeroase amînări) de punere în funcţiune a capacităţii, în ultima şedinţă de comandament întocmindu-se o listă din care reiese că au mai rămas de executat... 24 lucrări restante. Cauzele acestor rămîneri în urmă sunt în general cunoscute. Ziarul nostru le-a analizat in detaliu cu al­te prilejuri. O recentă consfătuire de lucru con­vocată de Biroul Comitetului jude­ţean de partid la care au participat constructori şi beneficiari angrenaţi in realizarea obiectivelor economice din perimetrul judeţului, a făcut o nouă şi amplă analiză a deficienţe­lor semnalate, stabilind măsuri ener­gice pentru înlăturarea lor neîntîr­­ziată şi instaurarea în relaţiile con­­structor-beneficiar a unui climat fa­vorabil îndeplinirii sarcinilor din a­­cest an. Este remarcabil faptul că proble­mele au fost abordate deschis, în spiritul unei înalte răspunderi, sta­­bilindu-se cu acest prilej angajamen­te ferme, date precise la care va fi finalizat un obiectiv sau altul. Ne exprimăm convingerea că angaja­mentele vor ieşi de astă dată din tiparul promisiunilor neonorate, ur­mărind identificarea unor resurse reale de accelerare a ritmului de execuţie a investiţiilor. Considerăm în acelaşi timp util să fim prezent­ la termenele scadente stabilite prin ultimele angajamente, pentru a con­stata în ce măsură se reliefează roa­dele colaborării dintre constructor și beneficiari în cadrul stabilit de re­centa consfătuire, colaborare asupra căreia în scurta perioadă ce ne mai desparte de încheierea anului va tre­bui să se concentreze întreaga aten­ţie a organelor de partid, a factori­lor din judeţ cu responsabilităţi în domeniul investiţiilor. Din nou despre transportul în comun... (Urmare din pag. I) — uneori de cîte 40 de minute. Fap­tul s-a confirmat într-o oarecare mă­sură și sîmbătă, pentru traseul 12, cu sensul spre Hipodrom: de la ora 6,12 pînă la ora 6,45 n-a trecut decît un autobuz! In sfîrşit, o notă bună pentru şo­ferii şi autobuzele de pe traseul 9, traseu care duce la sectorul U.P.A.S. traversînd noua platformă industria­lă a Sibiului. Sîmbătă, în ziua rai­dului, maşinile au circulat corect. (In­­tîrzierile au fost derizorii). Ca urma­re, din totalul salariaţilor care lucrea­ză in acest sector al U.P.A.S. doar 3 au intîrziat. (Faptul credem că se datorează şi fermităţii conducerii în­treprinderii, care a hotărît să fie de­claraţi absenţi nemotivaţi cei care intirzie). ... Aceeaşi dată, dimineaţa, linia 3: Hipodrom — str. Cîmpului. Circulaţie fluentă, din 10 în 10 minute. Şi du­blurile îşi fac datoria. Nu sunt motive de nemulţumire. O singură idee am vrea s-o punem în atenţia diriguito­rilor transportului în comun: maşinile care dublează ar trebui mai judicios folosite. Se întîmplă ca in unele ore de vîrf (6,30, 6,40, chiar 7,30) acestea să lipsească. Consecinţa este supra­aglomerarea maşinilor, încărcarea a­­cestora în primele două-trei staţii şi imposibilitatea unor călători de a mai urca. Ceea ce are drept efect nemul­ţumirea celor în cauză. Ar trebui vă­zut exact care sunt cursele cele mai solicitate şi avut grijă ca în orele respective să nu lipsească „dublura“, în afara orelor de vîrf se pare că mașinile nu circulă tocmai corect. Un exemplu d­intr-una din zile — la ora 9 soseau la capătul liniei 3, în Hipo­drom, concomitent, două autobuze. La întrebare, șoferul răspunde că avea sosirea la ora 9 și 10 — dar că s-a grăbit. Cică voia... să vină împreună cu antemergătorul. Exemplul nu tre­buie decît să ne atragă atenţia asu­pra faptului că în restul orelor mai intră pe trasee subiectivitatea... Şi încă o chestiune asupra căreia dorim să insistăm aici. Nu ştim care este poziţia conducerii I.T.S. dar ni se pare potrivit să atragem din nou atenţia asupra unui aspect încă ne­rezolvat, acela al retragerii maşinilor, de pe traseu. Am propus şi revenim cu propunerea ca autobuzele, la re­tragere, să ia călătorii pînă în punc­tul din care urmează să schimbe tra­seul. In capul traseului 3, acest punct poate fi Bulevardul sau chiar com­plexul din Gh. Gheorghiu-Dej. Dar a­­cest lucru se cere să fie transformat in obligaţie generală. Pentru că la ora actuală se află la latitudinea bu­năvoinţei conducătorului auto! Am înserat cîteva constatări, nea­­vînd pretenţia unei priviri exhausti­ve. Multe dintre cele semnalate sunt chestiuni de amănunt, care nu cer e­­forturi deosebite. Doar receptivitate! mmmmmmmmmummmmmmmmmm ■■■■■■■■■ iii imiHioiHieiai iibiiiiiihii 0 îndatorire de prim ordin. GRIJA FAȚĂ DE AVUTUL OBȘTESC Recent, Consiliul judeţean al sindicatelor a organizat o dezbatere a­­vind drept scop generalizarea mijloacelor folosite în combaterea mani­festărilor negative, antisociale prin care se atentează la bunurile obşteşti, la proprietatea socialistă. La discuţii au participat preşedinţi ai comi­tetelor sindicatelor din 15 unităţi economice şi instituţii din municipiul Sibiu, Teodor Bucur — procuror, Dumitru Nicolaescu — judecător, lt. col. Nicolae Micu, comandantul Miliţiei municipiului Sibiu. Constantin Bota — preşedintele Consiliului judeţean al sindicatelor. Viorel Ocoş — secretarul Consiliului municipal al sindicatelor. Teodor Oprean — ju­risconsult la Consiliul judeţean al sindicatelor, activişti de partid şi de Stat, activişti sindicali. Participanţilor li s-au pus întrebările: I. PRIN CE MIJLOACE ACŢIONAŢI PENTRU ÎNLĂTURAREA RI­SIPEI DE MATERIALE ŞI ÎMPOTRIVA CELOR CE ATENTEAZA LA AVUTUL OBŞTESC? II. CUM DETERMINAŢI CREŞTEREA GRADULUI DE RESPONSA­BILITATE FAŢA DE MIJLOACELE DE PRODUCŢIE? I AU răspuns:­­ SILVIA CACOVEANU, preşedinta comitetului sindicatului de la fabrica „Drapelul roşu“. I. In adunările generale ale celor 30 de grupe sindicale care activează în unitatea noastră, lunar sunt dez­bătute, pe lingă problemele curente ale producţiei, toate cazurile ce vi­zează proasta gospodărire a materiei prime — în cazul nostru foarte costi­sitoare. Prin consecvenţa cu care tra­tăm această problemă, de ani de zile, am determinat o anumită opinie îm­potriva risipei, întrucît la noi mai există cazuri de sustrageri din avu­tul obştesc, am luat şi luăm măsuri împotriva unor asemenea fenomene negative şi pentru preîntîmpinarea lor. In acest scop procedăm prin mai multe mijloace, urmărind ca toţi sa­lariaţii noştri să cunoască legislaţia muncii, normativele care vizează în­­tr-un fel sau altul păstrarea bunuri­lor obşteşti. Facem, acest lucru cu sprijinul jurisconsultului şi prin in­termediul staţiei de radioficare în pauzele de masă, sau prin discuţii directe în adunările de grupă ale sa­lariaţilor. Fără să aşteptăm adunările de grupă lunare, cazurile de proastă gospodărire a firelor, ca să nu mai vorbesc de sustrageri, le prelucrăm operativ cu toţi componenţii atelie­rului sau secţiei în care apar ase­menea cazuri. II. Calificarea — creşterea neînce­tată a cunoştinţelor profesionale — constituie un mijloc sigur pentru în­treţinerea în perfectă stare a mijloa­celor de producţie. Pe această linie acţionăm prin cursuri de ridicare a calificării, prin unele forme ale mun­cii politice de masă , gazetele de perete şi satirice, panouri şi lozinci. IOAN OPRESCU, preşedintele co­mitetului sindicatului de la uzina „In­dependenţa“. I. Metalul — această materie pri­mă valoroasă — a găsit în cadrul u­­zinei noastre nenumărate canale de scurgere, acoperite cu diverse moti­vări care variază între nepricepere şi sustrageri. Pentru toate cazurile am considerat util să acţionăm mai întâi prin păstrarea mai bună a me­talului în magazii şi depozite. Cît priveşte folosirea metalului pen­tru confecţionarea unor obiecte pro­prietate personală, forţa opiniei co­lectivului nostru este pe cale să li­chideze această practică. De o mare putere moralizatoare s-a dovedit „ex­poziţia“ pe care am organizat-o nu de mult cu astfel de obiecte executa­te în uzină. Exponatele au fost eti­chetate cu numele autorilor şi locul lor de muncă. ÎI. Pe lingă faptul că maşinile şi utilajele sunt predate celor care le manipulează, pe bază de inventar, act care sporeşte obligaţia muncitorului de a folosi atent şi de a preda ma­şina încredinţată în condiţii de func­ţionare, la noi, instalaţiile şi agre­gatele valoroase au fost atribuite ce­lor mai buni muncitori, în majorita­tea cazurilor comunişti. Analizele pe care le întreprindem periodic urmăresc modul în care sunt aplicate prescripţiile de curăţire, un­gere, reparaţie a utilajelor, respecta­rea perioadei de funcţionare între două reparaţii. In echipele de repa­raţii sunt cooptaţi şi muncitorii care mînuiesc maşina respectivă, fapt ce ajută la cunoaşterea perfectă a me­canismelor maşinii de către munci­tori. Apoi, echipele de la întreţinere, pentru orice defecţiune remediată, în­cheie un proces verbal de constatare în care sunt consemnate cauzele de­fecţiunii, modul în care a fost între­ţinută maşina. Acestea sunt prelucra­te în adunările lunare ale grupelor sindicale. Am întreprins, totodată, o acţiune pentru depistarea utilajelor care, ne­­fiind folosite, sunt, practic, sustrase circuitului naţional de valori. Pe a­­ceastă cale am pus la dispoziţia altor unităţi maşini şi instalaţii de peste 9­ milioane lei. IOAN FOSA, preşedintele comitetu­lui sindicatului de la Autobaza T.A.­ I. în adunările de grupă lunare ale salariaţilor am prelucrat toate cazu­rile care se referă la delapidări şi fal­suri de bilete. Gh. Pătraşcu (care a fost găsit cu 12 călători fără bilet pe traseul Sibiu—Cisnădie), Dumitru Stoica şi M. Paştiu (care au eliberat bilete în alb) au constituit subiecte de dezbateri, de încriminare la ga­zetele satirice. Şi nu numai atît. Am invitat soţiile acestor şoferi şi taxa­tori la sediul întreprinderii, expli­­cindu-le la ce pericol se expun soţii lor. Procedeul acesta a dat rezultate neaşteptat de bune. II. In privinţa întreţinerii în bune condiţii a parcului de maşini, o for­mă de combatere a reparaţiilor de mîntuială o constituie raidurile-an­­chetă întreprinse cu magnetofonul în rîndul mecanicilor. In acelaşi timp, popularizăm, prin diferite forme (ga­zeta de perete, agitatori, staţia de ra­dioamplificare) rezultatele bune do­­bîndite în exploatarea autobuzelor. GEORGETA KAUFMANN, preşedin­ta comitetului sindicatului de la fa­brica „7 Noiembrie“: 1. In planurile noastre de muncă ne-am prevăzut, în vederea combate­rii sustragerilor de produse, o largă şi permanentă acţiune de populariza­re a­­ legislaţiei care apără proprie­tatea obştească. Au fost organizate şi unele procese în cadrul unităţii, iar comisia de judecată, în astfel de ca­zuri, îşi desfăşoară lucrările în faţa grupei sindicale din care face parte cel în cauză. Toţi salariaţii au tras concluziile fireşti din cazul Victoriei Henteş, care, sustrăgînd o pereche de ciorapi, a fost condamnată. Trebuie să recunosc însă că la multe din ac­ţiunile educative pe care Ie iniţiem nu participă tocmai cei cărora le sunt adresate. II. Maşinilor de tricotat li se acordă toată atenţia, începînd cu muncitorii şi terminind cu personalul tehnic ad­ministrativ, practic, nu avem proble­me în acest domeniu decît poate din întîmplare. TRAIAN BUCŞE, preşedintele co­mitetului sindicatului de la I.C.S. A­­limentara: I. Problema la ordinea zilei în co­merţ o constituie forţa educativă a opiniei publice. Mă refer mai ales la unităţile cu autoservire, care se în­mulţesc de la o zi la alta. Cazurile de sustrageri din aceste unităţi, solu­ţionate în instanţă, nu au forţă edu­cativă, moralizatoare. Se judecă, se condamnă şi totul rămâne îngropat în dosare, în arhivele tribunalului. Pre­sa ar putea face mai mult în această direcţie, ajutându-ne să încriminăm cazurile de furt din magazine. O muncă asiduă desfăşurăm şi pe linia extirpării lipsurilor în gestiune. Munca politică şi educativă, pentru creşterea conştiinţei lucrătorilor din comerţ, o desfăşurăm în forme va­riate — conferinţe, expuneri, popu­larizarea normelor generale de comerţ ca şi prin forţa educativă a colec­tivului. HEDWIG HINTZ, preşedinta comi­tetului sindicatului de la I.C.S. Texti­­le-încălţăminte: I. La noi s-a dezbătut în luna tre­cută, în cele 52 grupe sindicale, sta­rea infracţională. La data actuală se constată un minus de 114 000 lei din gestiunile noastre şi plusuri de 120 000 lei, împreună cu jurisconsultul am participat la toate dezbaterile, expu­­nînd salariaţilor prevederile legii. De obicei, prezentăm în acest cadru o serie de materiale cu caracter edu­cativ în scopul întăririi răspunderii personale faţă de avutul obştesc, pen­tru formarea unei conduite demne fa­ţă de cumpărători. Există totuşi unele anomalii greu de înlăturat, dar pe care sperăm să le înlăturăm treptat. MARIA SUCIU, preşedinta comite­tului sindicatului de la U­.L. I. Cu toate că la prima vedere se pare că în unitatea noastră, practic, nu ar fi posibile sustragerile, totuşi din cele cîteva cazuri petrecute am tras multe învăţăminte pentru activi­tatea de viitor. In urmă cu cîteva zile s-a dezbătut in adunarea gene­rală a salariaţilor cazul a patru ti­nichigii care au sustras şi valorificat tablă în valoare de mii de lei. Cu a­­cest prilej au fost discutate şi alte cazuri de sustrageri. Este semnifi­cativ că în toate situaţiile controlul financiar intern nu a putut identifi­ca lipsuri în gestiuni (!) In această situaţie ne-am propus cîteva acţiuni educative cu ajutorul jurisconsultului, al altor mijloace de popularizare vizuală sau auditivă. VIORICA COLDEA, preşedinta co­mitetului sindicatului de la fabrica „Victoria“. I. Lunar, gestionarii materiilor pri­me — ca şi ai produselor finite — sunt supuşi unei examinări în vede­rea aprofundării cunoaşterii îndato­ririlor ce le au. Cu toate acestea, am avut şi surprize: la recomandarea con­tabilului şef, a fost angajat un oare­care Ion Florescu, care, în calitatea sa de gestionar, a sustras încă din a doua zi o ladă cu 700 de ouă. De a­­ceea, ne-am propus să fim mai vigi­lenţi cu angajarea noilor muncitori, să vedem de unde provin, dacă au sau nu antecedente penale etc. In secţiile de producţie, grupele sindi­cale au înscris ca obiectiv al între­cerii şi o asemenea prevedere care se referă la buna gospodărire a ma­teriilor prime şi materialelor. S-a creat pe această bază o opinie împo­triva celor care au intenţia să sus­tragă produse. MIHAI OPRIŞCAN, preşedintele co­mitetului sindicatului de la U.P.A.S. I: Consider că la noi nu sunt crea­te condiţii pentru păstrarea materia­lelor. Depozitele sunt dispersate şi, în general, lipseşte spiritul gospodă­resc. Din această cauză apare posibi­litatea de a se sustrage o serie de materii prime şi chiar produse finite,­­ în special amortizoare. Deşi în pre­zent se investesc sume importante pentru construirea de magazii şi de­pozite, ele sunt neîndestulătoare. II. Pentru a întreţine în bune con­diţii valoroasele utilaje din dotare am organizat discuţii deschise sub forma unor schimburi de păreri între strungari şi mecanicii de întreţinere, care au dus, în ultimă instanţă, la creşterea indicelui de utilizare a fie­cărui utilaj. •* Din răspunsurile consemnate se poate trage concluzia că în general toţi factorii responsabili din unităţile şi instituţiile sibiene, sub îndruma­rea organelor şi organizaţiilor de par­tid, acţionează pe multiple planuri şi în forme variate pentru creşterea gradului de responsabilitate faţă de bunurile obşteşti. Este util ca această activitate, la care o contribuţie meritorie o au sin­dicatele, să colaţioneze într-un pro­gram unitar, bine fundamentat, efor­turile întreprinse de celelalte organi­zaţii de masă în aşa măsură încît munca educativă să-şi atingă pe de­plin scopul. In acest sens, surprin­derea faptului infracţional trebuie să devină imperativul tuturor salariaţi­lor, în vederea formării convingerii unanime că singura cale de creştere a bunei stări materiale o constituie munca cinstită. Conducînd munca sindicatelor în a­­cest important domeniu de înrîurire a conştiinţei socialiste a maselor, or­ganele şi organizaţiile de partid au sarcina de a stimula acele forme şi mijloace ale muncii politice de ma­să care şi-au dovedit viabilitatea, ca­re au aderenţă la un public larg şi sunt capabile să creeze o atitudine înaintată faţă de muncă, intransigen­ţă faţă de abaterile de­­la normele e­­ticii şi moralei socialiste. I. NISTOR AL. CONST­AN­TIN­ESCU ,

Next