Tribuna Sibiului, aprilie 1973 (Anul 6, nr. 1586-1610)

1973-04-01 / nr. 1586

Anul VI, nr. 1586 PROLETARI DIN TOATE TARIIEZvNTfl-VA ! S I B'i u ib un IUDF IUI SIBIU ..JIU ' ORGAN COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. Şl AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Duminica, 1 aprilie 1973 4 pagini, 30 bani Cuvîntarea tovarăşului­­ NICOLAE CEAUŞESCU la adunarea festivă consacrată aniver­sării a 80 de ani de la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România Stimaţi tovarăşi, Sărbătorim astăzi împlinirea a 80 de ani de la făurirea partidului politic al clasei noastre muncitoare — Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România — care a constituit un mo­ment de cea mai mare însemnătate pentru­­dezvoltarea mişcării revoluţio­nare din ţara noastră, pentru evoluţia naţiunii noastre, pentru afirmarea in­dependentă a României. Aniversarea acestui eveniment memorabil este un prilej de evocare a bogatei istorii a mişcării noastre muncitoreşti, a tradi­ţiilor revoluţionare, democratice ale Dragi tovarăşi, Istoria mişcării muncitoreşti din Ro­mânia este strins legată de dezvolta­rea generală economico-socială a socie­tăţii noastre, de progresul forţelor de producţie şi de schimbările petrecute in relaţiile de producţie ale ţării. Se cunoaşte ca, ,a compara şie su re ţări din centrul şi apusul Europei, dezvoltarea economică a ţărilor ro­mâne a fost mult timp frînată de o serie de factori istorici obiectivi. Feu­dalismul s-a menţinut o perioadă mai îndelungată la noi, împiedicînd lărgi­rea pieţei interne, apariţia relaţiilor de producţie capitaliste. Totodată, o influenţă profund negativă asupra evo­luţiei economico-sociale a ţării a a­­­vut-o dominaţia străină de sute de ani, pe care a fost nevoit s-o suporte po­porul român şi, care, a secătuit avuţia naţională, a produs grele suferinţe ma­selor largi muncitoare, a împiedicat dezvoltarea forţelor de producţie, mer­sul înainte pe calea progresului social şi economic. Abia către sfîrşitul seco­lului XVIII şi începutul secolului al XIX-lea încep să apară, odată cu dez­voltarea activităţii manufacturiere şi a industriei, relaţii de producţie de­­ tip capitalist. Acest proces devine mai­­e­vident către mijlocul şi în a doua ju­mătate a secolului al XIX-lea determi­­naînd şi, totodată, dezvoltîndu-se, sub impulsul unor mari mişcări sociale, cum au fost revoluţia din 1821, revo­luţia burghezo-democratică de la 1848— 1849, unirea Principatelor Române în 1859, proclamarea independenţei de stat a României în 1877. Iau avînt in aceasta perioada îndeosebi industria extractivă, industria metalurgică și in­dustria prelucrătoare. O trăsătură caracteristică a dezvoltă­rii economiei Ţărilor Româneşti în cea de-a doua parte a secolului trecut este pătrunderea rapidă a capitalului străin care acaparează ramuri principale ale industriei naţionale. Penetraţia capita­lului străin — îndeosebi german, fran­cez, belgian, englez — este facilitată de împrumuturile înrobitoare pe care le contractează România în străinătate, de creşterea datoriei statului faţă de ma­rile bănci din Apus, de concesionarea resurselor naturale ale ţării trusturilor imperialiste. La sfîrşitul ultimului de­ceniu al secolului trecut, din cele a­­proape 625 de întreprinderi ale marii industrii care îşi desfăşurau activitatea în Muntenia şi Moldova, mai mult de jumătate erau exploatate de capitaliş­tii străini. O situaţie asemănătoare e­­xista şi în Transilvania, unde capitalul străin era precumpănitor în industria construcţiilor de maşini, chimică, tex­tilă, de celuloză şi hirtie, capitalul au­tohton investit în societăţile industriale pe acţiuni avînd o pondere de sub 10 la sută. Urmările penetraţiei capitalului străin, ale exploatării bogăţiilor ţării de către trusturile occidentale au fost amplificate de faptul că în acea perioa­dă, până la cucerirea independenţei de stat în 1877, Ţările Româneşti plăteau încă bir­e în bani şi în produse natu­rale — Imperiului Otoman. Ca rezultat al schimbărilor ce au a­­vut loc în dezvoltarea forţelor de pro­ducţie, în relaţiile de producţie — si care demonstrează că la sfîrşitul seco­lului al XTX-lea­ România se afla in prima faza a dezvoltării capitaliste — se produc modificări importante in structura de clasă, în raportul de­ for­ţe sociale şi politice ale societăţii ro­mâneşti. Moşierimea, care continua să aibă o poziţie economică şi politică pu­ternică, era clasa cea mai reacţionară care se împotrivea oricăror reforme cu caracter progresist, democratic. Clasa cea mai numeroasă a societăţii era ţă­rănimea, crîncen exploatată de mo­şieri şi arendaşi, profund interesată în lichidarea proprietăţii feudale, în rea­lizarea reformei agrare şi a altor schim­bări cu caracter democratic, care re­prezenta o puternică forţă progresistă­­ a ţării. Paralel cu dezvoltarea industriei­­ creştea tot mai mult rolul social a­ po­poporului român, ale forţelor progre­siste, patriotice, ale comuniştilor , de care sunt legate indisolubil toate marile transformări petrecute în societatea ro­mânească modernă, toate victoriile ob­ţinute pe calea revoluţiei proletare şi a edificării cu succes a noii orîndu­iri sociale — orînduirea socialistă. (Aplau­ze puternice, prelungite). îngăduiţi-mi să adresez, cu acest pri­lej, clasei muncitoare, ţărănimii, inte­lectualităţii, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, între­gului popor, precum­­şi vechilor mili­tanţi comunişti, socialişti, revoluţionari şi democraţi cele mai calde felicitări, litic ai burgheziei, care acţiona pentru desfăşurarea largă a activităţilor eco­nomice, comerciale şi implicit, pentru unele reforme democratice ce corespun­deau cerinţelor obiective ale dezvoltă­rii societăţii noastre. Specificul desfăşu­rării revoluţiei burghezo-democratice făcea totodnă ca burghezia — ale că­rei interese de clasă o determinau să intensifice exploatarea maselor —­ să pactizeze în bună măsură pe plan po­litic cu moşierimea. Societatea româ­nească cuprindea, de asemenea, cate­gorii de mijloc — mici meseriaşi şi ne­gustori — precum şi pătura intelec­tuală, interesată în dezvoltarea demo­cratică a ţării. Unul din procesele sociale cele mai importante care marchează evoluţia so­cietăţii româneşti în această perioadă este dezvoltarea şi intrarea fermă în arena vieţii politice a tinerei clase a proletariatului industrial — forţa cea mai înaintată a ţării. Proletariatul de­vine tot mai mult purtătorul idealu­rilor celor mai revoluţionare ale ma­selor populare, exponentul aspiraţiilor vitale ale întregului popor muncitor spre dezvoltarea patriei pe calea pro­gresului, spre făurirea unităţii naţiona­le, cucerirea independenţei de stat, spre o viaţă liberă şi demnă. (Aplauze pu­ternice, prelungite). Exploatarea nemi­loasă a muncitorilor de către capitaliş­tii autohtoni, agravata de jaful trus­turilor străine care acţionau pentru transformarea României într-o sursă de materii prime, de forţă de muncă ieftină şi de piaţă de desfacere a pro­duselor lor, accentuează contradicţiile de clasă din sinul societăţii româneşti de atunci, impulsionează mişcarea mun­citorească. In contextul dezvoltării ge­nerale economico-sociale a ţării, al schimbărilor care au loc în raportul de forţe politice, lupta proletariatului are drept scop principal eliberarea sa şi a maselor muncitoare de exploatare şi asuprire, căpătînd, totodată, şi un caracter naţional, patriotic, prin aceea ca ţintea la apărarea independenţei şi suveranităţii ţării, la salvgardarea drep­tului sacru al poporului român de a se dezvolta de sine stătător. Sunt cu­noscute puternicele acţiuni revoluţio­nare organizate de proletariat în ulti­mele două decenii ale secolului trecut: greve şi demonstraţii care aveau drept scop cucerirea unor drepturi economi­ce, satisfacerea revendicării zilei­­ de muncă de 3 ore, cucerirea dreptului de organizare. Importante campanii poli­tice au fost iniţiate de clasa muncitoa­re, de militanţii socialişti pentru obţi­nerea dreptului de vot universal şi a altor libertăţi democratice indispensabi­le desfăşurării luptei de clasă împotri­va burgheziei şi moşierimii. Muncitorimea a găsit de la început un aliat puternic în ţărănime — clasa care a dus secole de-a rîndul lupta pen­tru păstrarea fiinţei noastre naţiona­le, pentru neatîrnarea ţarii —■ şi care, în noile condiţii, se afirmă viguros, a­­lături de muncitorime, ca o importan­ta forţă revoluţionară. Sunt ilustrative în acest sens marile răscoale ţărăneşti de la 1888, care au provocat panică în rindurile stăpînitorilor vremii, şi intervenţia sîngeroasă a forţelor re­presive. Aceste răscoale au constituit totodată, o pildă vie de colaborare strînsă şi fraternitate între ţărănime şi mişcarea muncitorească ce s-a ridicat în apărarea răsculaţilor, a victimelor opresiunii burghezo-moşiereşti. La această perioadă, în Ţările Ro­mâneşti se afirma o puternică pleiadă de intelectuali progresişti animaţi de ideile înaintate ale timpului şi care­ îşi consacră cu abnegaţie energia slujirii intereselor poporului, dezvoltării eul­­turii militante, înfăptuirii idealurilor de progres social, libertate şi neatîrnare a patriei, cuceririi unor largi drepturi şi libertăţi democratice pentru masele muncitoare. O caracteristică esenţiala a mişcării muncitoreşti din ţara noastră o consti­tui faptu­l că, încă din stadiul de în­precum şi urarea de a ţine mereu sus steagul socialismului şi comunismului în România. (Aplauze puternice, pre­lungite). Aniversînd în mod sărbătoresc înfi­inţarea partidului politic de luptă al clasei muncitoare din România, aducem un fierbinte omagiu tuturor acelora ca­re, neprecupeţind nimic, nici chiar via­ţa, s-au­ ridicat împotriva exploatării şi asupririi, pentru libertate şi dreptate socială, pentru progresul naţiunii noas­tre, pregătind ziua luminoasă de astăzi a patriei socialiste, independente şi în­floritoare. Deput al existenţei lui, proletariatul şi-a pus problema organizării ca cla­să, înţelegind că aceasta este o condi­ţie hotărîtoare pentru desfăşurarea cu succes a luptei politice împotriva cla­selor exploatatoare, pentru realizarea ţelurilor sale revoluţionar.., pentru­­­liberarea socială a tuturor celor ce muncesc. Chiar în prima jumătate a veacului trecut au apărut şi s-au dez­voltat forme de organizare muncito­rească, cum sunt asociaţiile profesionale de întrajutorare , organizaţii ce-şi propuneau la început revendicări cu caracter economic şi care, ulterior, se dezvoltă pe baza principiilor politice de clasă. Aceste organizaţii se consoli­dează şi se înmulţesc, jucînd un rol tot mai important în lupta maselor muncitoare. Un moment deosebit de important în dezvoltarea procesului de organizare a proletariatului este înfiin­ţarea, în 1872, deci cu mai bine de 100 de ani în urmă, a Asociaţiei gene­rale a tuturor lucrătorilor din Româ­nia care-şi propunea, pentru prima da­tă în istoria noastră, unirea muncitori­lor din întreaga ţară. Acest eveniment marchează începutul organizării de clasă pe scară naţională a proletariatu­lui român. Odată cu dezvoltarea şi intensificarea organizării clasei muncitoare au apărut şi au început să se propage tot mai larg în ţara noastră ideile socialiste. De altfel, încă socialismul utopic pătrun­sese în Ţările Române, cîştigînd adepţi în rîndul unor intelectuali preocupaţi de găsirea unor căi noi de dezvoltare a societăţii, şi care s-a concretizat în forme originale cum a fost, de pildă, falansterul de la Schieni — Prahova, creat în 1835 din iniţiativa lui Teodor Diamant. Revoluţia burghezo-democratică de la 1S4S, contactele stabilite cu mişca­rea revoluţionară din Occident au în­lesnit de timpuriu cunoaşterea progra­mului internaţionalei întemeiate de Marx şi Engels care a avut o puterni­că influenţă asupra dezvoltării luptei revoluţionare din România. In 1869, la Timişoara, ia fiinţă o secţie a Interna­ţionalei muncitoreşti, care înscrie în­tre preocupările sale de bază răspândi­rea ideilor marxiste. Cercurile socialiste constituite apoi la Bucureşti, Iaşi şi in alte oraşe, la începutul deceniului al VlII-lea al veacului trecut, au desfăşu­rat o largă activitate propagandistică, editând o seamă de publicaţii­ ca: „So­cialismul“, „Contemporanul", ' »Dacia viitoare“, „Emanciparea“, „Revista so­cială“, „Drepturile omului“ şi altele, prin intermediul cărora socialismul şti­inţific este larg răspîndit în rîndul pro­letariatului, al maselor muncitoare, pre­cum şi al unor cercuri de intelectuali progresişti. Ideile de bază ale întemeietorilor so­cialismului ştiinţific, Marx şi Engels, au pătruns în România în mod nemijlocit, prin publicarea în limba română a u­­nor lucrări ca „Dezvoltarea socialismu­lui de la utopie la ştiinţă*, „Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului*, „Manifestul Comunist*, „Ca­pitalul“ şi altele, la puţin timp după apariţia lor. In felul acesta, militanţii socialişti, partea înaintată a proletaria­tului român, au putut veni în contact direct cu gîndirea cea mai avansată a epocii, cu teoria socialismului ştiinţi­fic, în cadrul procesului de unire a miş­cării muncitoreşti cu socialismul şti­inţific s-a pus la ordinea zilei, cu tot mai multă acuitate, problema făuririi partidului politic al clasei muncitoare, încă din anii 1885—1886, în presa so­cialistă a vremii a început să se vor­bească tot mai frecvent despre­ necesi­tatea creării unui „partid muncitoresc“, a unui „partid socialist“, a „partidului marxist al muncitorimii“. Un moment deosebit de important în evoluţia po­litica spre realizarea acestui ţel al cla­sei noastre muncitoare ,­a reprezentat publicarea, de către C. Dobrogeanu-Gherca, în anul 1886, a lucrării „Ce vor socialiştii români?“ în care era sus­ţinută şi argumentată temeinic necesi­tatea organizării partidului politic al proletariatului. Totodată, se sublinia, ca obiectiv politic fundamental al a­­cestui partid, lupta revoluţionară pen­tru cucerirea puterii în stat şi instau­rarea dictaturii proletariatului. „Po­porul, proletariatul — scria Constantin Dobrogeanu-Gherea — ajungînd la pu­tere, după revoluţia socială proletară, va întrebuinţa dictatura de clasă ca mijloc pentru a-şi întări domnia, pentru a organiza formele de viaţă ale societăţii socialiste“. După cum se vede, socialiştii români şi-au pus încă de la început, în mod just, drept cerinţă o­­biectivă a trecerii la făurirea orindui­­rii socialiste, problema instaurării pu­terii clasei muncitoare, a exercitării dictaturii proletariatului ca formă de dominaţie împotriva claselor exploata­toare, a tuturor forţelor ostile societă­ţii eliberate de exploatare ca o condiţie a făuririi socialismului. (Aplauze pu­ternice, prelungite). Această concepţie privitoare la modul de realizare a transformării revoluţionare a societăţii ■şi-a pus cu putere amprenta încă de la început asupra întregii lupte revohrşi®* a partidului său politic. Lucrarea la care m-am referit poate fi considerată pe drept cuvînt primul program al mişcării revoluţionare, marxiste din ţa­ra noastră. Luînd cunoştinţă de conţi­nutul său, Friedrich Engels scria socia­liştilor români: „Cu mare plăcere ara văzut că socialiştii din România pri­mesc în programul lor principiile de căpetenie ale teoriei care a izbutit a aduna intr-un mănunchi de luptători mai pe toţi socialiştii din Europa şi America — e vorba de teoria prietenu­lui meu, răposatul Karl Marx“. De altfel, după cum se cunoaşte, Marx şi Engels au acordat o atenţie deosebi­tă studierii istoriei României, dezvol­tării ei economico-sociale, evoluţiei miş­cării muncitoreşti revoluţionare din ţara noastră, întemeindu-şi­­ unele con­cluzii şi teze teoretice şi pe cunoaşte­­rea realităţii societăţii româneşti din perioada respectivă. Clasicii marxismu­lui au privit întotdeauna cu simpatie lupta eroică desfăşurată de poporul ro­mân pentru eliberarea naţională­­şi so­cială, pentru unirea într-un singur stat naţional, pentru scuturarea jugului a­­supririi şi dominaţiei străine. Ca pe întreg teritoriul ţării, ia am­ploare şi mişcarea muncitorească din Transilvania. O expresie elocventă a spiritului politic revoluţionar al pro­letariatului din această provincie este făurirea în 1890 a organizaţiilor Parti­dului Social-Democrat din Transilvania. In această epocă se intensifică legături­le dintre socialiştii români de pe am­bele versante ale Carpaţilor, se creează legături tot mai strînse între proleta­riatul din Muntenia, Moldova şi Tran­silvania. Mişcarea muncitorească ce se dezvoltă concomitent în toate provin­ciile româneşti îşi propune ca unul din ţelurile importante ale programului ei revoluţionar realizarea unităţii naţiona- (Continuare în pag. a î1-al începuturile organizării clasei muncitoare, ale răspindirii marxismului în România, crearea partidului politic revoluţionar al proletariatului cu opt decenii in urmă Mb In noua structură organizatorică a economiei şi care contribuie la perfecţionarea activităţii productive Decretul privind stabilirea nor­melor de structură pentru unităţile economice este actul normativ ca­re cuprinde reglementări de excep­ţională însemnătate pentru accele­rarea progresului economic al ţă­rii, pentru creşterea continuă a bu­năstării întregului popor. Decretul instituie un cadru unic de regle­mentare a tuturor problemelor lega­te de structura organizatorică a în­treprinderilor şi precizează în chip nou, superior, norme unitare pri­vind structura de producţie şi con­cepţie. In acest sens, Decretul prevede măsuri avind ca scop o mai bună repartizare a funcţiilor de condu­cere, utilizarea raţională a cadrelor tehnico-inginereşti, a specialiştilor de o înaltă calificare, la nivelul în­tregii economii. Structura organiza­torică a întreprinderilor şi centra­lelor industriale este acum regle­mentată in funcţie de volum, im­portanţă, complexitatea activităţii. Trecerea la aplicarea măsurilor stabilite prin decret, privind struc­tura organizatorică a economiei, a creat şi în judeţul nostru o puter­nică bază pentru întărirea activită­ţii de conducere a producţiei, pen­tru apropierea specialiştilor de lo­curile unde se creează bunurile ma­teriale. Iată cîteva opinii în legătură cu eficienţa măsurilor luate privind participarea directă a specialiştilor în munca de concepţie şi conducere directă a producţiei. gg Ing. Dumitru Hurdu, de la Uzina mecanică Sibiu. Ca un vechi lucrător în compartimentul de concepţie al uzinei consider că noua reglementare este foarte bine venită. Mă gîndesc la faptul că în felul acesta se va crea un cadru propice perfecţionării organizării compartimentului respectiv, iar prin trecerea la munca de concepţie exclusivă, în regim de atelier de proiec­tare şi cu muncă normată şi remunerată în consecinţă se vor putea folosi din plin cele 480 de minute de lucru. Productivitatea muncii de concepţie va spori şi ca urmare a creşterii gradului de specializare a activi­tăţii. Afirm cu toată încrederea că prin Decretul privind noile forme de organizare fiecare va face munca pentru care a învăţat. Adică locul inginerului va fi în munca de concepţie — ca pionier al introducerii tehnicii noi — şi în cea direct productivă, nu în diverse munci admi­­nistrativ-gospodăreşti. Specialiştii vor trece la planşetă şi în secţiile de producţie, în consecinţă, sunt pe deplin satisfăcut de măsurile luate. • 24 de ore • 24 de ore • 24 In judeţ Cu poşta de ieri, ne-a parvenit o ştire de la Uzinele textile din Cisnadie, prin care ne anunţă că un grup de tehnicieni şi ingineri (K. Herberth, T. Marin şi W. Henning) a pus la punct o problemă privind valorificarea sîrmei provenită de la baloturile de lină. Este vorba de confecţionarea unor lăzi metalice demontabile, în locul celor din lemn, care prezentau nesiguranţă în exploatare. Noul sistem aduce după sine reale economii. Vasile Zidaru, secretar al Comitetul pe cooperatorii din Şelimbăr la deşe- lul municipal U.T.C. Sibiu, preşedin- cari. Tot de la Liceul agricol un nu­­j „ .­mar de 50 elevi 11 vor ajuta , pe cop­­i­tele Consiliului tineret muncitoresc, ne­parator.­ Cristian, la desecări, îm­­ţ informează despre acţiunile voluntar- p!Cună cu 75 elevi ai Şcolii de­­şoferi,­­ patriotice ale tinerilor din Sibiu. Ast- loc astăzi, elevii şcolilor din Sibiu fel: sîmbăta 31 martie, un număr de Participă la acţiunea de curăţire a zo­_____ .­­ , , 1 . nelor verzi, a parcurilor şi a malurilor 100 elevi de la grupul şcolar profesio-­r­uju, C.I.,rli nai „Independenţa* au participat la muncă voluntar-patriotică la Casa de cultură a sindicatelor din Sibiu. As­tăzi 50 elevi de la liceul „Gheorghe Ieri, la Casa de cultură a sindicate­­i Lazăr“ se deplasează în comuna Roşia, iar din Cisnădie s-a desfăşurat a­ni­­pentru a participa la acţiunea de plan­­sprezecea întîlnire a membrilor c­u­­tac pomi. Alţi 50 elevi de la aceeaşi bului „Prietenii filmului“, care actual-­­ şcoală­ vor participa la acelaşi gen de mente au atins cifra de 400. Profesorul­­ muncă în Corniţei. Un număr de 100 Dan Lepădatu a prezentat tema „Sha­­elevi (50 de la Liceul economic şi alţi kespeare şi cinematografia“. A urmat . 50 de la Liceul agricol­ îi vor ajuta proiecţia filmului Romeo şi Julieta. In ţară • Prin decret al Consiliului de Stat, tovarăşul Ion Moangă a fost numit în calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Socialit­,­te România în Republica Senegal, în locul tovarăşului Neculai Ion Vancea, care a fost rechemat în centrala Mi­nisterului Afacerilor Externe. • Sîmbăta, a început la Poiana Braşov concursul internaţional de schi. Proba de slalom uriaş a fost cîş­­tigată de Dan Cristea (Român­a), ur­mat de Albert Frank (R.F. germania) și D. Muntean­u­ (Româniai L. ,femi­nin, pe primul loc a tenți­onat v­cto­­rioasă Martina Gappinakd­ (Austria).­ i­ ­• 24 de ore • 24 de ore • 24 de ore • 24 de ore • 24 de ore • . Ing. Virgil Sărăteanu de la U.P.A.S. După părerea mea, prin noua structură organizatorică a întreprinde­rilor se restabilește ordinea firească a lucrurilor, deter­mină pe fiecare specialist să presteze o muncă de ma­xim randament pentru domeniul în care s-a pregătit. Nu sunt mulţi ani de cind am absolvit facultatea de electrotehnică. M-am străduit totdeauna să aplic în practică cele învăţate în facultate, să mă integrez cit mai bine în activitatea de producţie. Dar, acum, cind am fost numit conducătorul unei formaţii de electri­cieni simt intr-adevăr răspunderea unei activităţi care trebuie să contribuie la bunul mers al producţiei. A­­ceasta mai ales că formaţia condusă de mine trebuie să asigure întreţinerea, din punct de vedere electro­mecanic, a maşinilor automate. Apreciez încă o dată măsura prin care inginerii, tehnicienii, toţi specialiştii sunt chemaţi să-şi aducă o contribuţie sporită la per­fecţionarea proceselor de producţie, la creşterea necon­tenită a volumului producţiei şi productivităţii muncii. VVVlVVVVVWVVVWWVVvVVVVVWVVV^^l^WVVSVVlWS«VWVVV\*vVWVWWt^|i. Succes deplin corului din Gura Rîului în emisiunea TV „Cîntare patriei’" Ieri dimineaţă, cu o coloană de autocare speciala, au plecat spre Bucureşti componenţii co­rului din Gura Riului, care vor intră astăzi într-o competiţie de prestigiu cum e aceasta, organi­zată de televiziunea românii sub titlul „Cîntare patriei“. Confrun­tarea lor deschisă în faţa întregii ţări,, cu cele mai puternice for­maţii corale din toate judeţele reprezintă prin ea însăşi un act de onoare pentru formaţia cora­lă a ţăranilor din Gura Rîului, dar şi pentru întreaga mişcare artistică de amatori de pe aceste meleaguri şi, am spune, pentru însăşi viaţa spirituală a Sibiului. Cum am subliniat şi in numere­le trecute ala ziarului nostru, a­­ceastă prezenţă de cinste se da­torează in primul rind seriozi­tăţii cu care s-a lucrat aici un îndelungat şir de ani, colaboră­rii eficiente a tuturor factorilor locali, care au ştiut să întreţină, în comună, mereu vie flacăra pa­siunii pentru cîntec, ducînd mai departe tradiţiile strălucite ale muzicii corale, din această parte de ţară, înaintea acestei prezenţe pe micul ecran, programate pentru astă-seară în jurul orei ÎS, corul din Gura Rîului a avut asigura­te, după opinia specialiştilor, bu­ne condiţii de pregătire, urm­ind un regim riguros de repetiţii pentru cizelarea, in cele mai mici detalii, a problemelor de interpretare, supunîndu-şi reper­toriul, altfel foarte plăcut şi re­prezentativ, unui studiu de stil amănunţit. Pe de altă parte, for­maţia a participat la un turneu bogat de spectacole publice, cîn­tind în condiţii de ambianţă di­ferite, pe scene ale căminelor culturale, ale caselor de cultură, verificîndu-şi din plin şi în a­­cest mod potenţialul competitiv. Din harta acestor prezenţe pre­­competiţionale, care au ridicat faima corului din Gura Rîului pînă­ la autoritatea de azi, amin­tim participarea sa la toate cele zece ediţii ale concursului na­ţional de cîntece şi dansuri, din­tre care în ultimele trei a intrat frecvent în bătălia finală. Se subliniază apoi participarea lău­dată la festivalul braşovean „Gheorghe Dima“, la câteva edi­ţii ale festivalului sibian­ „Cibi­­nium“, la festivalul bănăţean „Ion Vidu“, la aniversările co­rurilor din Sălişte, Răşinari, Cis­­nădie, la numeroase prilejuri sărbătoreşti organizate în plan judeţean şi local, precum şi in mai multe concerte publice spe­ciale. Cu toate se reunesc pen­tru a defini un titlu de hărnicie şi de prestanţă, o activitate so­cial-culturală impunătoare, prin­cipal argument al valorii actua­le, al formei de concurs a co­rului. Aceasta ne face să sperăm într-o bună apariţie pe micul e­­cran, unde ei nu se află, de alt­fel, pentru prima oară. Intîmpinînd gîndul de bine al nenumăraţilor iubitori ai muzi­cii corale d­in judeţul Sibiu, ai prietenilor şi mai numeroşi ai micului ecran, cu toţii prezenţi azi la concertul televizat, urăm prestigioasei formaţii corale din Gura Rîului deplin succes in e­­misiunea „Cîntare patriei". ION IT® hotare • Patrioţii Partidului African al Independenţei din Guineea-Bissau şi Insulele Capului Verde au doborî® un avion aparţini­nd forţelor colonialiste portugheze. Pilotul avionului a pierit. • Vineri, la Helsinki, a avut loc premiera filmului artistic românesc „Mihai Viteazul“. Producţiei româneşti i-au fost consacrate, în presa din capi­ti­­ala Finlandei, încă înainte de prezen­tarea filmului, articole care subliniază virtuţile artistice şi tehnice ale peli­culei. • Guvernul indian a hotărit trece­rea sub controlul statului a pieţei gri­­nelor, pentru a asigura o aprovizio­nare mai raţională a populaţiei pe în­treg cuprinsul ţării şi pentru a com­bate specula. • In proba de dublu din cadrul turneului internaţional de tenis de la Valencia, perechea Ion Ţiriac (Româ­nia) — Mike Estep (S.U.A.) , învins cu 6-3/ 6-1 cuplul fraţilor Lloyd (An­glia).

Next