Tribuna Sibiului, decembrie 1976 (Anul 28, nr. 6025-6051)

1976-12-01 / nr. 6025

ÎNFĂPTUIREA STATULUI NAŢIONAL UNITAR-împlinire a năzuinţei şi luptei seculare a poporului român Concentrată pe căi multiple, din toate direcţiile spaţiului geografic locuit de români, con­ştiinţa naţională iese intărita din marile evenimente de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi din prima jumătate a secolului următor. Rezemată pe un puter­nic stimul cultural, mişcarea na­ţională trece la acţiune directă, cu scopuri şi programe bine de­finite. Năzuinţa şi lupta pentru uni­tate naţională ne este dovedită, fără putinţă de tăgadă, de ac­tivitatea asociaţiilor culturale şi a celor politice secrete din de­ceniile premergătoare anului 1848, de încadrarea transilvă­nenilor în mişcarea naţională comună. Gîndurile şi proiectele de unire într-o „Dacoromănie" sau într-o „Românie" sunt con­firmate şi de adversari, care se alarmează plini de nelinişte. Dezideratul major al înfăp­tuirii unităţii naţionale s-a ma­nifestat cu tărie în revoluţia ro­mână de la 1848. Dorinţa vie şi puternic exprimată în progra­mele paşoptiste, în acţiunile re­voluţionare comune de o parte şi de alta a Carpaţilor, în lu­ările de poziţii ale fruntaşilor şi în gazetele revoluţiei, dar mai ales prin glasul mulţimilor de români adunaţi pe Cîmpia Bla­jului. „Noi vrem să ne unim cu ţara", a fost preluată cu sfin­ţenie de generaţia revoluţiei şi de cele ce au urmat, din moti­vul major, lapidar exprimat de unul dintre marii martiri ai re­voluţiei românilor transilvani - Ion Buteanu: „Naţionalitatea ne-a fost simbolul, pentru asta trăim şi murim". Imperiile absolutiste vecine au zădărnicit, pentru moment, stră­duinţele de unitate ale poporu­lui român, pentru care s-a văr­sat singe fără a se măsura. Dar lupta n-a fost de prisos — pe temeliile înfăptuirilor de la 1848 s-a realizat in 1859 Unirea Principatelor, România indepen­dentă la 1877-1878, statul na­ţional unitar rămân la 1918. Tînărul stat independent ro­mân nu se mai putea împăca cu dezmembrarea naţională. Eli­berarea fraţilor de peste munţi — crunt loviţi de compromisul dualist austro-ungar încheiat în 1867­­ devenise un ţel politic, o sarcină istorică apropiată a României independente. La rîndul lor, stimulaţi de ma­rile evenimente din sudul şi ră­săritul lanţului Carpatic şi ca reacţie la recrudescenţa politicii de oprimare socială şi naţiona­lă, de deznaţionalizare forţată şi sistematică practicată de cercurile guvernante austro-un­­gare, românii transilvăneni işi înteţesc eforturile în a doua jumătate a veacului XIX şi la începutul secolului nostru. Neo­bosita activitate cultural-naţio­­nalâ — detaşindu-se prestigioa­sa asociaţie sibiană „Astra"­­, ampla mişcare social-politică din deceniile 9 şi 10 — Mişca­rea memorandistă —, poziţia ho­­tărîtă a tinerei mişcări socialiste în favoarea realizării aspiraţii­lor naţionale, toate manifestările românilor transilvăneni şi ale celor din vechea Românie, deo­potrivă, alături de ale celorlal­te naţionalităţi­ asuprite din Imperiul dualist, au adîncit ago­nia Austro-Ungariei şi au în­dreptat-o cu paşi repezi spre dezastru. Primul război mondial aducea, pe lingă imense nenorociri, cer­titudinea prăbuşirii unor alcă­tuiri statale nedrepte şi, odată cu aceasta, împlinirea aspiraţii­lor de unitate statală a popoa­relor subjugate, infrînt pe cîm­­purile de luptă de către forţele Antantei — în cadrul cărora Ro­mânia purta un război drept, vizînd întregirea naţională şi statală - Imaerul austro ungar era lovit si din interior de miş­cările revoluţionare ale maselor. In această conjunctura burghe­zia română din Transilvania se (Continuare în pag. a Iii-a) NICOLAE NISTOR MIHAI RACOVITAN In atenţia membrilor A.C.R. Membrii filialei judeţene A.C.R. Sibiu, pot participa a­­nul viitor la o excursie în R.S.F. Iugoslavia, ocazionată de întîlnirea fotbalistică Iugoslavia — România. In acest sens au început deja înscrierile. Ar­in 12 decembrie a.c., va avea loc faza judeţeană a concursu­lui automobilistic „Cel mai în­­demînatic conducător auto“. Participă 25 de finalişti, din Sibiu, Mediaş şi Agnita, câşti­­gători ai fazelor municipale şi orăşeneşti. Câştigătorilor, le vor fi ofe­rite premii în bani şi obiecte din partea organizatorilor — In­spectoratul miliţiei judeţului Sibiu şi filiala judeţeană A.C.R. Din agenda pionierească în cursul acestei săptămîni, la Casa pionierilor din Sibiu, au demarat pregătirile pentru participarea la cea de-a VIII-a ediţie a concursului pionieresc „Minitehnicus“. Pentru faza ju­deţeană 180 de pionieri din cercurile tehnico-aplicative ale Casei pionierilor, vor prezenta lucrări inedite cu aplicabilitate imediată în activitatea şcolară şi gospodărească. Dintre acestea menţionăm ca noutate absolută minitractorul cu dublă funcţio­nalitate — strîngerea frunzelor din spaţiile verzi şi cosirea ier­bii —, o realizare colectivă. PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE UNIŢI-VA ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul XXVIII, nr. 6­0251 Miercuri, 1 decembrie 1976 4 pagini, 30 bani Detalii despre un nou curs de îngfi­­nerie economica în județul nostru După jxPMiMiim mur. • suită de certitudini la Sibiu... Ziarul nostru a anunțat ieri deschiderea, la Sibiu, a primului curs postuniversitar de inginerie economică. O serie de detalii în legătură cu acest eveniment ne furnizează astăzi, cu ama­bilitate, directorul cursului, conf. univ. dr. RUDOLF DOOTZ, de la Facultatea de finanţe-contabilitate a A.S.E. Bucureşti. — Tovarăşe conferenţiar, aţi acceptat să fiţi pentru a doua oară interlocutorul meu într-o discuţie pe aceeaşi temă. Pri­ma dată, în urmă cu cîteva luni, vă exprimaţi optimismul în legătură cu rezultatele „ex­perimentului Mediaş“. S-au confirmat pronosticurile de atunci? — Da, categoric da! Rezulta­tele înregistrate în finalul cursului de inginerie economică din Mediaş au fost, in ansam­blu, mai bune chiar decit ne aşteptam. Lucrările de absol­vire au răspuns întrutotul ce­lor două cerinţe pe care pu­neam mare preţ — rezolvarea unei probleme concrete din do­meniul producţiei şi însuşirea unor metode şi tehnici de lu­cru moderne în abordarea a­­cestor probleme. Susţinerea lu­crărilor s-a transformat, aşa cum anticipam în prima noastră discuţie, într-o verita­bilă sesiune ştiinţifică în care s-a realizat un util schimb de idei şi experienţă. Dacă vreţi chiar un bilanţ mai concret, s-au susţinut 57 de lucrări, 5 au abordat economia consumu­lui de energie, 11 analiza acti­vităţii economice, 4 de marke­ting, celelalte din domeniul efi­cienţei economice. Toate lucră­rile au fost notate cu 9 şi 10. In legătură cu finalitatea a­­cestor lucrări, pot să menţio­nez faptul că se întrevăd deja posibilităţi de a continua cola­borarea cu foştii noştri cursanţi în cadrul unor contracte înche­iate de întreprinderi cu facul­tatea noastră, pe probleme des­prinse din tematica lucrărilor de absolvire. — Deci, motive de satisfacţie de ambele părţi! Acum, vă a­­flaţi totuşi la Sibiu, la începu­tul unui nou an postuniversi­tar, care nu mai poate fi so­cotit un... experiment. Cu ce g­înduri, cu ce proiecte aţi venit aici? — Ceea ce dorim noi să rea­lizăm la Sibiu nu constituie nici un secret: vrem să recon­stituim pe o treaptă superioară tot ceea ce s-a înfăptuit la Me­diaş anul trecut, valorificînd deci experienţa pozitivă acu­mulată acolo şi, fireşte, elimi­­nind deficienţele inerente înce­puturilor. Bineînţeles, reuşita nu depinde numai de noi, dac vă asigurăm că vom face tot ce depinde de noi pentru a ■sonda modalităţile de soluţio­nare a problemelor mai mari sau mai mici. — O treaptă superioară în­seamnă, probabil, şi noi op­ţiuni. Deci, despre noutăţile acestui an postuniversitar ... — Comparativ cu ceea ce am realizat la Mediaş, cursul din Sibiu prezintă unele noutăţi, mai ales în ideea că el a fost (Continuare In pag a tll-a) Interviu realizat de EMIL DAVID Cronica de-un minut NU ESTE...CE? Omul este, cum se spune de-al comerţului, adică are experienţă, are vocaţie şi mai are ceea ce nu au toţi (chiar de au experienţă): do­rinţa de a face o treabă bună. Se zbate, cum se zice, încearcă, doreşte să realizeze în practică cerinţele unui comerţ mereu mai adecvat posibilităţilor sporite de a­­provizionare. lată ce-mi spune: „Ca să am cutare marfă apelez la serviciul nostru de resort. Mi se răspunde sec: nu este! Iau legătura cu furnizorul: da de unde, tova­răşe. Vino şi ia cit vrei! Fac un drum pînă la suszisul ser­viciu de resort. Abia intru pe uşă şi tovărâşica de la te­lefon, ridicîndu-şi o clipă ochii din cafea, mă ia la sigur: am luat legătura cu X şi nu este! Insist, vorbeşte în fata mea şi... ESTE!! Păi să nu-ţi vină să dai cu ceaşca de biroul în spa­tele căruia stă... lenea? VAL. DORNEA Recent, la întreprinderea „Inde­pendenţa II" din Sibiu, in noul atelier de forjă a fost pus in funcţiune un utilaj de mari di­mensiuni: ciocanul pneumatic pentru matriţe de 3 120 kg forţă pe care vi-l prezentăm in ima­ginea de faţă (Continuare în pag a II-a) NICOLAE PETRU IOAN SORESCU Test sociometric (I) Performanţele productive ale unei echipe de muncă depind în mare măsură de respectarea factorului uman (alături de cei­­tehnici şi tehnologici). Adică, coeziunea membrilor, relaţiile dintre aceştia şi „şefi“ se ba­zează hotăritor pe raporturile directe şi personale, pe anga­jarea emoţională intensă a in­divizilor în problemele întregu­lui, pe identificarea dintre a­­ceştia şi întreg; randamentul şi atitudinea faţă de muncă sunt funcţie de toate acestea Pentru a descifra modul de acţiune a­ factorului uman în cadrul relaţiilor de muncă, am aplicat un test în 4 echipe: cite două de la I.P.A. Sibiu şi întreprinderea mecanică Mirşa (3 echipe de montaj, una de prelucrări prin aşchiere). Ce s-a urmărit? In special, poziţia şefului de echipă în cîmpul preferenţial al membri­lor, respectiv statutul de care acesta se bucură. Precum se ştie, „şeful“ nu este neaparat in toate cazurile şi cel mai a­­preciat profesional şi afectiv de subordonaţi; de acest privile­giu se poate bucura un alt ins, care constituie astfel şeful „de fapt“ (liderul informal). El este în acest caz omul cel mai ca­pabil să influenţeze asupra sudurii interne a echipei, în timp ce şeful numit este doar acceptat, subordonaţii ascultîn­­du-l fără entuziasm; rezultatele in acest caz sunt sub posibili­tăţile colectivului. Rezultatele cercetării. La I.P.A.S. am luat în studiu comparativ o echipă condusă de O. I. (24 membri, majorita­tea lăcătuşi; media de virstă — 28 ani; 9 inşi au o vechime in echipă de peste 2 ani, restul sub un an) și alta condusă de maistrul I. I. (29 membri; me­dia de virstă — 24 ani; vechi­me — nici un membru nu de­păşeşte 1,5 ani). In prima echi­pă se lucrează in acord colec­tiv, in cea de a doua în acord individual. Calculind indicii statutelor sociometrice (indică valoarea poziţiei în grup) am desprins poziţia socio-afectivă a fiecărui membru. O primă con­statare: în nici una din echipe şeful „de drept“ nu corespunde cu cel „de fapt“. Profesional, şeful de echipă O. I. ocupă doar locul III; locul I, cu o a­preciere dublă, este deţinut de Gh. S., care este mai apropiat de media de virstă a echipei (26 ani), avînd şi a doua cate­gorie de încadrare după I. O. Locul II in cîmpul preferenţial este ocupat tot de un tînăr, I B., şi el vechi membru al e­­chipei, cu o categorie de în­cadrare mare. In privinţa pre­ferinţelor extraprofesionale, I. O. este foarte puţin preferat în afara muncii (locul VIII). Din acest punct de vedere el este doar „acceptat“. Cei mai populari se dovedesc, din nou, în ordine inversă, „tinerii“ Gh. S. şi I. B. Majoritatea ce­lor cu vechime în echipă sub 6 luni sunt neacceptaţi, ceea ce ridică problema integrării a­­cestora. Echipa are şi 2 „izo­laţi“ (foarte nepopulari), unul dintre ei fiind o persoană care care este statutul preferenţial al membrilor unei echipe de muncă?

Next