Tribuna Sibiului, aprilie-iunie 1987 (Anul 39, nr. 9225-9301)

1987-06-25 / nr. 9297

Pag. 2 Ziarişti străini - oaspeţi ai redacţiei „TRIBUNA SIBIULUI" ---------------------------------------------------------------------------------------- | Fără greşeală, ca... robotul!­­ de Eugentusz STELMACH, redactor la ziarul „Slowo Polskié" Wroclaw ! La întreprinderea de vagoa­ne „SWIDNICA“ am auzit o­­pinia potrivit căreia acest co­lectiv este prea des vizitat de ziarişti. în parte, această pă­rere are acoperire faptică, de­oarece fabrica cunoaşte, in­tr-adevăr, o anume afluire de gazetari, atît din Silezia infe­rioară, cit şi din ţară. Dar a­­ceastă stare de fapt ni se pa­re firească, dacă avem în ve­dere permanentele preocupări ale oamenilor muncii de aici consacrate promovării noului. Lucrează roboţii? Lucrează. Şi mai mult, ei nu mai sunt trataţi în întreprindere drept o curiozitate. Robotica este, încă, o generoasă temă de presă şi asta deoarece roboti­zarea la nivelul ţării abia îşi conturează obiectivele şi mijloacele de realizare. Din ce necesităţi a apărut roboti­zarea? In primul rind din do­rinţa firească a oamenilor de a-şi uşura munca. In al doilea rînd, datorită lipsei de forţă de muncă resimţită în mai multe sectoare ale economiei naţionale, precum şi ideii de a înlocui munca omului aco­lo unde este posibil. Deocam­dată, robotul este o maşină care îndeplineşte o funcţie similară cu cea a omului în procesul de producţie. Dar o îndeplineşte mai bine, deoa­rece este ferit de fragilitatea umană. Altfel spus, robotul nu oboseşte, nu se îm­bolnăveşte, nu întîrzie la lu­cru, nu vrea concediu, nu es­te ... mahmur. Este şi mult mai precis în operaţiile pe ca­re le efectuează decît omul.­­Lucrează oare şi mai repede? Nu — ne declară decis ingi­nerul Wieslaw Borgosz, specia­listul principal în materie de automatizare şi robotizare de la întreprinderea de vagoane „SWIDNICA“. Maşina, la fel ca şi omul, nu „sare“ peste ritmul regimului tehnologic, dar oferă garanţia că îl res­pectă şi realizează în propor­ţie de sută la sută. Privesc unul din roboţii ca­re lucrează în întreprindere. Acţionează cu o exactitate de invidiat. Nici un om nu ar putea face la fel. Numai că robotul fără om este, de obi­cei, o maşină moartă. Are nevoie de service, de progra­mare etc. Abia atunci ajunge să acţioneze fără greşeală, ca ... un robot. Foloasele sunt multiple iar efectele economice obţinute din munca robotizată demon­strează că o astfel de linie îşi acoperă cheltuielile legate de punerea ei în funcţiune în­­tr-un an şi jumătate. Dacă a­­vem în vedere că roboţii au fost introduşi în fabrica amin­tită în trimestrul IV al anului 1985, reiese că fabrica şi-a a­­mortizat cheltuielile şi începe să adune beneficii. Pe lingă întreprindere a fost deschis şi funcţionează cu bune rezultate un centru de pregătire şi perfecţionare profesională, centru care mai are în sarcină şi efectuarea probelor tehnice la roboţi pentru alţi contractanţi, asi­gurarea întreţinerii in termen de garanţie şi după exisrarea acestuia. Până în anul 1990, folosirea roboţilor industriali va fi con­siderabil extinsă. Pentru a­ ţi­ne pasul cu acest proces în­noitor, peste tot se impune organizarea şi desfăşurarea unei permanente şi eficiente activităţi de perfecţionare pro­fesională şi policalificare. Fă­ră aceasta, rezultatele nu vor fi niciodată cele aşteptate. în româneşte de Octavian RUSU SPORT... SPORT... ATLETISM Sibienii, la „Internaţionalele României* In dispută cu sportivi din Bulgaria. R.P. Chineză, Cuba, Uniunea Sovietică şi din ţara noastră, atleţii de la C.S.M. Sibiu şi A.S.A. Sibiu au avut comportări foarte bune. Din­tre rezultatele înregistrate de ei le consemnăm pe cele mai bune, 1500 m­ plat , Mihai Deac (A.S.A.) locul 5, cu 3.46.67. Cristinel Cristea, deşi a ocupat doar locul 14, a re­alizat, cu timpul de 3.40.71, un nou record judeţean de juniori. în proba de 5­00­1 m plat, Mihai Deac s-a situat pe locul 11, cu timpul de 14.15.24, iar Cristinel Cristea, cu timpul de 14.17.24 s-a situat pe locul 8. In proba de 1 500 m plat fete Mioara Bîcu, de la C.S.M. Sibiu, a realizat timpul de 414 41, iar la 3 000 m­ plat, timpul de 9 10 01 (am­bele recorduri judetene, re­­confirmînd norma de maes­tru al sportului). Un alt a­­­tlet de la C.S.M. Sibiu, Viorel Olar, s-a situat pe Jocul il cu timpul de 1h.43.30 la 20 km marș. Pentru juniorul Cristinel Cristea acest concurs a con­stituit un excelent test pen­tru etapa de zonă a juniorilor ce se­ va desfășura la Pitești în zilele de 4—5 iulie. I. ÎMI. CLASAMENTUL Campionatului județean I de fotbal 1. Textila Cisnădie 2. Metalul Sibiu 30 24 2 4 4S- 15 30 30 22 5 3 02- 14 40 30 18 4 8 78- 37 4­1 30 11­­ 5 14 38- 30 27 3. Garbemet C. Mică 13. Firul roşu Tălmaciu 4. Voinița-Balanța­­ 30 14 8 8 54- 38 30 5. Record 30 13 4 13 49- 36 30 11. Relee 30 11 8 11 37- 36 30 7. Construcții 30 9 11 10 37- 32 29 8. Vitrometan* 30 11­­ 10 42- 41 29 9. Sparta 30 9 10 11 36- 42 28 10 C.F.R.-I.U.P.S. 30 12 3 16 43- 47 27 11. T.T. A.-Geamuri * 30 10 7 13 30- 38 27 12. Textila Mediaș­­30 11 3 16 48- 46 26 14. Tractorul 30 10 5 15 33- 59 26 16. Bradul ardelean 30 4­­ 20 28-106­­ 16. Progresul D-veni** 30 3 7 20 18- 67 8 * Echipă penalizată cu 2 p. V Echipa penalizată cu 5 p. TRIBUNA SIBIULUI Anul XXXIX, nr. 9 297 Specific naţional, tradiţie, tradiţionalism Dincolo de abordarea sis­tematică a acestor trei con-­­ cepte fundamentale pentru înţelegerea ideii de literatu-­­ ră română, cea mai recentă propunere eseistică a lui , Mircea Blaga, „Recursul la I tradiţie“, este una şi de transcendere a sărăciei „nu- I anţărilor“ şi a „dezbaterilor“ referitoare îndeosebi la pro- I blema tradiţiei, a definirii , ei teoretice. Din acest punct I de vedere, propunerea cărţii I nu­ poate fi decît hermeneu-I tică, de acumulare, inventa* * I riere şi apoi disociere, e-I ventual valorizare concomi- • I tentă abstragerii unui mo­del. După o primă parte, I amplă şi extrem de dificilă • la lectură, dar şi decisivă I pentru • înţelegerea metodei I şi a ideilor discutate, se re­i ia problema tradiţionalis­­ mului drept „concept nece­sar“, drept „actul de con-I ştientă formalizare, de cre-t­are artistică în spiritul spe­­­cificului naţional, pe supor­tul tradiţiei“, ca dezvoltare­­ parţială de „substructură“,­­ dovedind „o finalitate mai­­ evidentă decit a «matricei»“,­­ specificului naţional, anali-I zat de la opiniile lui Kogăl­niceanu legate de „duhul I naţional“, pînă la expresia ■ consacrată de Blaga. Supra­’­punîndu-se specificului na-I ţional şi tradiţiei, tradiţiona­lismul înţeles ca substruc- I tura este neîndoios o „ca­racteristică“ a artei româ­­­­neşti. In privinţa tradiţiei, nu există operă care să nu se raporteze* într-un fel la acest concept şi realitate vie, să nu o înglobeze şi să nu se constituie — de la folclor la prelucrările sale culte şi pînă la cele mai recente cărţi ale contemporanilor — în chiar expresia ei, înţe­leasă ca funcţie de interme­diere caracteristică, ca „re­gistrul de valori stimulaţi- Cartea ve“, şi „corpus de modele", tradiţia este cea care faci­litează impunerea programa­tică a unei arte sub sem­nul specificului naţional, fiind „unul din factorii ca­re concură la „degajarea“ acestuia. Concluzia, ca şi multe din abordările care o preced, continuă să ţină şi de filosofie, de recunoaşterea felului în care tradiţia pă­trunde spre teritoriile onto­logiei estetice şi aparţine, ca atare, imanenţei. Intru aceasta, tradiţia manifestă o certă funcţie de acumulare, un „caracter formativ“, mo­delează creaţia, susţinînd-o cu valori, asimilează şi or­donează structura de bază, îşi relevă totodată paradoxul aflării între constanţă şi împrospătare. Decantării conceptelor îi urmează o reintroducere a lor în cir­cuitul teoretic al eseului, în partea a III-a propunîndu­­-i-se astfel urmărirea . .. u­nor serii de „sinergii tradi­ţionaliste“, în speţă „cadrul "Unor orientări, al unor di­recţii principale“, cum sînt cele spre folclor (aici in­­trînd însă şi trecerea în re­vistă a raportului culturii populare cu cea cultă, ca şi modelul folcloric decelat, privit ca „sinergie tradiţio­nalistă a artei“), spre „de­terminările realiste“, cum şi spre „inflexiunile“ fantasti­cului exprimînd specificul naţional tot atît cu­ acesta „însuşi «constrînge» arta la atari orientări“. Tudor Vianu vedea în tradiţie nu doar „un act de supunere faţă de trecut“, ci şi „un act permanent de revoltă şi in­dependenţă“. Regăsindu-l şi pe planul realizării sale teo­retice, hermeneutice, lucra­rea lui Mircea Blaga reuşeş­te printr-un model pertinent al tradiţiei şi al dublei sale raportări — cu specificul naţional şi cu tradiţionalis­mul — să dea un­ răspuns unor întrebări, precum şi o dimensiune exactă a unei actualităţi, de fapt şi de drept a conceptelor discuta­te şi a implicaţiilor lor. De­păşind astfel, prin probitate, caracterul polemic, „contes­tările tranşante“ ale altor cercetători, demersul teoretic "aspiră spre integrarea idei­lor solicitate într-un sistem,­­ spre cuprinderea exhaustivă a devenirii şi a consecinţe­lor lor în timp. D. I. CENUŞER In orele de îndeletniciri practice din şcolile generale, ciclul II, vii­toarele gospodine se iniţiază in executarea unor lucrări de croito­rie, cusut, croşetat şi tricotat, după cum o ilustrează şi instantaneul surprins in clasa a 7-a B de la Şcoala generală nr. 20 din Sibiu Foto: Fred M­SS ULTIMUL CLOPOŢEL SAU PRIMII PAŞI SPRE LOCURILE DE PRODUCŢIE Spre ceasurile amiezii, în­­tr-una din zilele trecute, la Liceul industrial nr. 3 din Sibiu domnea o atmosferă festivă, specifica evenimente­lor de excepţie. In întreaga clădire, pe platoul din incin­ta instituţiei era arborat ma­rele pavoaz. Pe culoare şi pe scări, înşiraţi Intr-Un nesfir­­şit culoar viu, elevii din cla­sele IX-XI aşteptau cu ne­disimulată emoţie trecerea absolvenţilor din actuala pro­moţie. Timpul măsura deci ultimele clipe premergătoare unei noi etape a devenirii acestor tineri, pentru care ul­timul clopoţel a însemnat desigur începutul confruntări­lor cu adevăratele probleme ale vieţii. Unii, cu siguranţă, după cum o dovedeşte tradi­ţia şcolii, îşi vor îndrepta paşii spre studenţie, alţii spre porţile unităţilor economice d­in judeţul Sibiu sau din ţa­ră, într-un fel sau altul, fie­care dintre absolvenţii actua­lei promoţii va avea ocazia să demonstreze că strădania dascălilor pe parcursul celor patru ani de studiu nu a fost zadarnică, dincolo de but­­iile cărţilor a căror aprofundare va fi dovedită cu ocazia exa­menului de bacalaureat, ei deprinzînd noi învăţăminte despre omenie, despre munca in folosul obştii, despre nece­sitatea participării nemijloci­te la tot ceea ce înfăptuim cotidian şi aşezăm statornic la temelia dezvoltării şi pro­gresului societăţii noastre. Actuala promoţie de absol­venţi nu este cu nimic mai prejos decit celelalte anterioa­re, lucru afirmat de altfel şi în alocuţiunile dascălilor la festivitatea de încheiere a cursurilor, care şi-au exprimat convingerea că cei 100 de li­ceeni ce au părăsit în acest an băncile şcolii vor onora prinţi o prezenţă­­lăudabilă numele instituţiei de la care s-au adăpat ea de la un iz­­­vor de apă vie timp de patru ani. Oferi nd u le bin emerit ate I e recompense pentru rezultatele meritorii obţinute pe par­cursul acestui an în procesul de învăţămint şi la celelalte activităţi şcolare şi extraşco­­lare, directorul liceului, pro­fesoara Maria Pal a adresat premianţilor şi tuturor celor­lalţi absolvenţi îndemnul de a fi un exemplu pentru ge­neraţia viitoare. Nicolae IVAN Obezitatea — o carenţă în­­că ce poate fi evitată Obezitatea poate fi conside­rată o maladie care începe cu cîteva kilograme deasupra greutăţii normale. Originea cu­­vîntului sălăşluieşte în fondul lexical latin şi derivă de la verbul „ob edo edere“ care poa­te fi tălmăcit prin a mînca exagerat. Pe baza unor statis­tici, se poate afirma că, nici­odată un „gras“ nu a atins li­mita vîrstei centenare. Mai mult, un mare număr de afec­ţiuni maladive sunt legate de obezitate. Apropo de obezitate, un proverb japonez afirmă că, de la 40 de ani în sus, omul îşi sapă groapa cu propria-i dantură. Iată de ce considerăm utile cîteva sfaturi, care v-ar putea ajuta să scăpaţi de po­vara kilogramelor ,în plus pe care le purtaţi cu preţul obo­selii inimii şi al altor dereglări fiziologice. Aşadar, cîntăriţi-vă în fiecare zi, la aceeaşi oră, şi stabiliţi curba evoluţiei dumneavoastră în greutate. Este un control care poate fi încurajator. Nu mîncaţi tot ce aveţi în faţă nu­mai la gîndul că e păcat să lă­saţi în farfurie. Alcătuiţi-vă meniul după cîteva calcule, mă­car în primele zile, pentru a­­socoti valoarea calorică a ele­mentelor. Pregătiţi-vă salate şi sosuri sărace în calorii. De pildă, o jumătate ceaşcă sos de roşii, o lingură de untdelemn, sare de lămîie, un praf de sare şi o linguriţă de verdeţuri to­cate sau o ceaşcă de brînză de vaci, sare de lămîie, o lingură de ceapă verde tocată, sare, boia de ardei. Amestecaţi totul şi adăugaţi iaurt ca să daţi su­poziţia consistenţei unei ma­ioneze. Dacă trebuie să urmaţi un regim fără sare, veţi da gust bucatelor adăugind piper, pătrunjel verde, ceapă, ardei, cimbru, foi de dafin, sare de lămîie sau puţin oţet, alegîn­­du-le în funcţie de aliment, li­nele dintre alimente pot fi în­dulcite, însă numai atît cit es­te necesar pentru a le atenua facitatea. O posibilitate de evitare a obezităţii este şi aceea de * 1 11 * » consuma preparate şi semipre­­parate pregătite de bucătari instruiţi în mod corespunzător pentru a realiza meniuri care să corespundă unei alimentaţii raţionale, echilibrată din punct de vedere nutriţional.­­ „Ci rcli 15,4 „Ps reli la taci Tin rea ției 16; gre ere 15. tra din le 18. ” me 19­1­2 Ty­ser rp 10. de lad Ba jit­­sei: 130 I hai Nil Pn Dir cro Cic Mi 240 I „Ci m a Ed ma 1 2. gul Fa­­lei N sia dit pai

Next