Tribuna, iulie 2001 (Anul 117, nr. 3147-3172)

2001-07-02 / nr. 3147

Pagina 2 eveniment Muzica militară românească sărbătoreşte 170 de ani de activitate Data de 2 iulie pare să aibă pentru noi, românii, o semnificaţie cu totul aparte, dacă luăm în considerare că acum 170 de ani se înfiinţau primele muzici militare. Cum Garnizoana Sibiu şi Academia Forţelor Terestre Sibiu beneficiază de una dintre cele mai curtate şi apreciate muzici militare am solicitat dirijorului muzicii militare din Sibiu, colonel Nicolae Frăţilă, mai multe amănunte despre istoricul evenimentului: “Sigur, muzicile militare, practic, şi-au contopit existenţa cu tumultul istoriei, iar în ce priveşte cântecul şi partiturile militare au fost izvorâte din crezul suveran al iubirii şi slujirii de patrie. Cronici româneşti şi străine şi alte izvoare fac referiri la cetele de buciumaşi, surlari, trâmbiţaşi şi toboşari pe care le aveau oştirile noastre. Astfel, cronicarul francez Geofroi de Villehardouin (1155-1213) se referă în scrierile sale la trâmbicerii care sunau atacul în timpul luptelor oştirilor ţărăneşti conduse de Borilă în 2 august 1207. Nu mai departe în oastea lui Mircea cel Bătrân existau trompete şi toboşari care s-au făcut auziţi în timpul luptei de la Nicopole în 25 sept. 1396, împotriva Imperiului Otoman. Ştefan cel Mare avea alături, în clipele grele, trâmbiţaşi şi buciumaşi imortalizaţi şi de cronicarul Grigore Ureche în celebra bătălie de la Podul înalt, din 1475. Sigur, contactele Ţărilor Româneşti cu Apusul şi Centrul Europei, mai cu seamă după pacea din 1829, de la Adrianopole au adus influenţe în toate sferele vieţii, inclusiv în domeniul muzical, prin introducerea unor instrumente noi cum ar fi flautul, clarinetul, oboiul şi trompeta cu clape. O primă astfel de formaţie muzicală, având în componenţă 12 instrumentişti, era alcătuită prin contribuţia vestitului boier Dinicu Golescu. Emanciparea continuă la sfârşitul sec. XVIII-lea şi în primele decenii ale sec. al XIX-lea, în 1830 este înfiinţată Armata Naţională, în anul respectiv, la 18 septembrie, la Iaşi se înfiinţează “muzica trebuitoare la corpul miliţiei pământeşti”. Şef şi dirijor a fost angajat Franz Ruszitski care activase ca oboist în chestra Curţii imperiale de la Viena, în orchestra prinţului Ipsilanti din Bucureşti etc. Acum în repertoriu apar şi lucrări de Mozart, Beethoven, Rossini, valsuri poloneze, mazurci şi marşuri cântate în august 1831 cu prilejul primelor defilări ale strajei pământeşti, în 1830, spătarul Alexandru Ghica înfiinţează, la Craiova, o muzică militară cu instrumentişti din banda de muzică a marelui vornic Constantin Golescu, completaţi cu chitarişti şi flautişti, în 1832, la Bucureşti ia fiinţă a doua muzică militară din Ţara Românească, asemănătoare celei de la Iaşi. Odată cu apariţia primelor regulamente militare se consemnează şi prezenţa şi numărul oştenilor muzicanţi care intrau în componenţa celor trei regimente înfiinţate în 1830 în Ţara Românească. Din 1831 încolo, muzicile militare au constituit o prezenţă permanentă la sărbătorilor naţionale, manifestările­ social-politice şi culturale. După tumultul Revoluţiei de la 1848 apar şi primele documente cu importanţă pentru istoria muzicilor noastre militare şi începuturile creaţiei româneşti de fanfară. Este vorba de prima partitură generală de fanfară descoperită până în prezent: marşul în numele guvernului, compus de Pascu Purcărea din muzica Ştabului Oştirii”. Cum a evoluat muzica militară după 1848? Iată o întrebare la care o să aveţi răspuns într-o ediţie viitoare. Adrian Popescu COSTEIU ■ EXCLUS DIN PSD, urmare din pag. 1 de săptămână. “Organizaţia PSD Sibiu nu poate deveni mai puternică dacă vom menţine actuala conducere navetistă” - avea să spună Costeiu. Cu alte cuvinte, preşedintele CJS cerea, nici mai mult nici mai puţin decât plecarea lui Cindrea şi Suditu de la şefia PSD Sibiu, ceea ce a inflamat spiritele, şi­ aşa lovite în plin de alegerea lui Costeiu în Consiliul Naţional al PSD, cu toată opoziţia organizaţiei judeţene. Eftimie Costeiu consideră excluderea sa din partid drept “o gafă care se adaugă la celelalte făcute până acum de conducerea acestei organizaţii” Preşedintele CJS respinge acuzele care i se aduc, considerând că a procedat democratic atunci când şi-a exprimat părerile. “Chiar dacă am fost exclus, ţin să asigur pe toată lumea că, până în 2004, când îmi voi încheia mandatul de preşedinte al CJS, nu mă voi înscrie în nici un partid politic. Cât despre modul în care mă voi descurca în continuare la şefia CJS, vreau să precizez că nu am avut nici până acum vreun sprijin politic din partea PSD, aşa că nu se schimbă nimic” - spune preşedintele CJS. Eftimie Costeiu mai precizează că, dacă va primi o înştiinţare oficială în legătură cu excluderea sa din partid, probabil va face o contestaţie, în contextul în care o astfel de decizie, de a exclude din partid pe şeful administraţiei judeţene, este extrem de importantă pentru comunitate şi nu numai, pare de neînţeles decizia liderului PSD Sibiu, Ioan Cindrea, de a refuza să răspundă întrebărilor puse de ziarişti în conferinţa de presă de sâmbătă. Ar fi fost bine ca preşedintele Cindrea să lămurească în ce măsură conducerea Consiliului Naţional al PSD şi-a dat acordul pentru excluderea lui Costeiu din partid, aşa cum prevede statutul la art. 12, alin. 4, având în vedere că Eftimie Costeiu este membru în Consiliul Naţional al partidului. Deşi pare greu de crezut că Ioan Cindrea ar fi făcut o asemenea mutare fără acceptul şefilor de la centru...____________________ In memóriámAurel Maxim Readucem în memoria sibienilor că, în urmă cu 3 ani, la 4 iulie 1998, s-a stins din viaţă AUREL MAXIM, luptător hotărât împotriva comunismului, împotriva bolşevizării ţării. Arestat şi condamnat la muncă sil­nică pe viaţă de forţe ob­scure, el a înfruntat cu demnitate suferinţa în lagărele şi închisorile co­­m­niste. Să-i păstrăm amintirea luminoasă omului demn şi patriot, de o mare dăruire şi nobleţe sufletească, întreaga viaţă a lui Aurel Maxim, din care ceva ne-a rămas în cutremurătoarea sa operă memorialistică din volumul “Amintiri din temniţele comuniste”, s-a desfăşurat sub semnul unei constante morale izvorâte dintr-un suprem echilibru sufletesc al o­­mului înzestrat şi educat în darul credinţei, în Dum­nezeul sinonim cu noţiunile de Dreptate, Libertate şi Demnitate pământeană, constanta care dă adevă­rata dimensiune a etho­­sului românesc autentic pe un pământ şi într-un timp, ambele româneşti şi ele, dar pecetluite de sata­­nizarea cu faţă comunistă. Exemplaritatea vieţii celui pe care îl comemorăm astăzi, la trei ani de la tre­cerea lui într-o dimensiune superioară înţelegerii noastre, se constituie toc­mai în modelul de cople­şitoare înţelepciune trăită de Aurel Maxim în anii grei ai privării de libertate şi “reeducării” de la Gherla ori din colonia de muncă for­ţată de la Luciu Giurgeni, ani care au fost şi aceia ai unei înalte şi tragice pedagogii penitenciare. Este vorba de înţelep­ciunea de a nu răspunde prin violenţă la brutalitatea călăilor săi, înţelepciunea care l-a salvat pe Aurel Maxim, prin omenia iubirii,­ prin blândeţea credinţei şi prin temeinicia nădejdii sale în izbânda adevărului asupra minciunii, a drep­tăţii asupra unei lumi strâmbe. O înţelepciune călăuzitoare sub semnul Crucii lui Cristos, care l-a adus pe copilul de ţăran, născut în jud. Mureş, de la ipostaza de condamnat la închisoare pe viaţă, la aceea de mărturisitor prin cuvânt tipărit al calvarului prin care a trecut şi, odată cu el, au trecut toţi aceia care credeau în victoria lumioasă a Vestirii celei Bune. O înţelepciune de-o viaţă, dobândită ca preţ pentru nesăbuinţa de a-şi fi iubit cu onestitate patria, din­colo de orice înţelepciune. Iar iubirea - ştie orice bătrân - este copilăria înţelepciunii. O copilărie şi o tinereţe înjunghiate din care, în România anului 1956 s-a ridicat Comitetul de luptă împotriva comu­nismului. Prin moartea lui Aurel Maxim, ethosul românesc a pierdut un înţelept. Prin exemplul vieţii sale jertfelnice, noi câştigăm un semn simplu, de lumină. Dr. Gheorghe TELEA, medic primar chirurg, doc­tor în ştiinţe medicale, prof. univ. onorific Univer­sitatea de Medicină Cluj, Cetăţean de Onoare al oraşului Cluj-Napoca, Senator Onorific al Universităţii “Lucian Blaga" 2 iulie 2001 Noile dobânzi Banca Comercială “Carpatica” SA Sibiu Dobânzi acordate la conturile curente și de depozit 12 luni 34 33 5,50 4,50 4,50 Suma minimă pentru constituirea unui depozit este: - pentru persoane fizice: 500.000 lei (termen o lună și 12 luni); - 5.000.000 lei (termen o săptămână); - 1.000 USD sau echivalent alte valute­­ pentru persoane juridice: - 50.000.000 lei (termen o lună și 12 luni); - 200.000.000 lei (termen o săptămână) - 5.000 USD sau echivalent alte valute. Cont curent Lei Valută Persoane Persoane USD EUR DEM fizice juridice 8 8 3,0 2,5 ■ 2,5 Depozite la termen 1 săpt. 24 24---1 lună 35 33 4,50 3,30 3,30 3 luni 35 34 4,80 3,50 3,50 6 luni 36 35 5,00 3,75 3,75 9 luni 35 35--- /4ye*td*7 vieţii afiintivate * Suntem în săptămâna a 4-a după Rusalii. Pericopa evanghelică a acestei săptămâni (Mt 8,5 - 13) ne aminteşte de o instituţie socială din vechime care a înjosit multă vreme demnitatea umană. Este vorba de sclavie sau robie, Iisus vindecă pe sclavul sau robul unui sutaş păgân, adică al unui ofiţer din armata romană, la cererea stăruitoare a acestuia. Sf. Ev. Luca notează că cererea sutaşului a fost sprijinită şi de “bătrânii iudeilor” care mărturisesc că “e vrednic să i se îndeplinească cererea căci iubeşte neamul nostru şi sinagoga chiar el ne-a clădit-o”. Faptul că deşi era un ofiţer superior şi străin de neamul iudeilor, poartă grijă de sclavul său, arată respect şi smerenie faţă de Iisus şi faţă de neamul iudeilor, dovedeşte că sufletul acestui om depăşea asprimea orânduirii sociale a sclaviei, că nu era robit de prejudecăţile sociale ale vremii sale. Era un om cu adevărat liber nu numai din punct de vedere social, ci şi sufleteşte era liber de patimi şi prejudecăţi. Prin această minune Iisus a încercat să mai spună contemporanilor şi altceva, că: “împărăţia lui Dumnezeu se câştigă prin vrednicia credinţei şi nu datorită apartenenţei la un popor sau altul”. * Marţi, 3 iulie, în calendarul creştin ortodox se face pomenirea Sf. Mac­ Iachint. Acest sfânt era din Cezareea Capadochiei şi a trăit pe vremea împăratului roman Traian (98-117). El slujea la curte, la paza camerelor împărăteşti. Era tânăr, în vârstă de 20 de ani, dar şi creştin, căci în taină se ruga lui Dumnezeu , păzea poruncile Lui. Cu toate că împăratul Traian era om luminat şi cu judecată, el era închinător la idoli şi prigonitor al creştinilor, într-o zi, pe când era de faţă şi împăratul, tânărul lac, a fost pârât de un soldat păgân din garda acestuia, ca pat căzut şi auzit pe acesta rugându-se în taină, unu anume Iisus, pe care l-a numit Dumnezeul său. Auzina, fiţipăretul s-a mâniat şi a poruncit să fie adus înaintea sân­cii să guste din cărnurile jertfite zeilor. Tânărul lachint nu s-a plecat insă la acestea, ci mai mult, a mărturisit, pe faţă tuturor credinţa lui în Hristos. Pentru aceasta a fost bătut peste tot trupul şi închis în temniţă, punându-i-se înainte numai mâncăruri gătite din jertfele zeilor. Căci, poruncise împăratul temnicierilor, să nu-i dea lui altă mâncare ca prin aceasta să-l silească să mănânce din acele bucate. Dar, viteazul nevoitor al lui Hristos, până la sfârşit, n-a vrut să guste din ele, postind patruzeci de zile. Şi, slăbit de foame, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu, în anul 108 Gh. DOBRIN 'W I 1BANC PtfSII] O BANCĂ A TUTUROR! ! AVEM 10 ANI ÎN CONT !Cu această ocazie, BANC POST lansează în săptămâna 2-8 iulie 2001 (^CERTIFICATUL DE DEPOZIT _______ANIVERSAR - cu o dobândă de 37 % pe an si I - termen de maturizare 30 zile ! Program cu publicul: luni - vineri: 8-18

Next