Tribuna, aprilie-iunie 1885 (Anul 2, nr. 74-146)

1885-04-02 / nr. 74

e tonul împăciuitor reciproc al presei, şi dispoziţia publică încă va primi o direcţiune mai favori­toare şi prin aceasta se promovează mult reuşita lucrării acelora, cami conform dorinţei mele mo­deste exprimate la începutul acestui articol, poate se vor hotărî a se obosi din spirit de pa­triotism la lucrarea binefăcătoare a bunei înţe­legeri dintre popoarele patriei? Nr. 74 a celor nemaghiare, nu cetesc diare. Se pare, că acestei împregiurări e de a se atribui aceea, că poporul de la sate maghiar şi nemaghiar poate încăpe mai bine şi trâiesce mai în pace decât clasa inteligentă. „Dar, aceasta încă nu e totul, prin ce se fac urgisite naţionalităţile nemaghiare cetitorului şi publicului maghiar. De o mulţime de ani învinovăţesc foile maghiare pe naţionalităţi cu „gravitate în afară“ şi în special pe Români cu „tendenţe daco-romaniste“ atât de des, încât s’ar păre că scopul lor principal ar fi fost poporali­­sarea acestor idei, precând acea învinuire înainte cu câţiva ani n’a posedat nici o hasă şi în de­curs de ani nu s’a putut audi nici un cuvânt în cercurile române asupra acestei idei; şi şi acum numai întru atâta are oare­care casă, încât ne mai aflând aci subsistenţa de vieaţă, tinerimea română e silită să emigreze cu miile în România; se mai află câte unul dintre aceştia, care cu du­rerea în inimă pentru patria părăsită şi cu amâ­­rîciunea în suflet se ocupă cu această ideă ca de un mijloc de a se pute reîntoarce în patria sa şi ceea­ ce doresce, e de părere că se şi poate împlini. „Cu deosebire diarele maghiare atâta au po­menit Dacoromâni­a, pare că încât întru adevăr au voit a o poporalisa între românimea de aci, ceea­ ce o dovedesce în modul cel mai clar împregiu­­rarea, că fraţii Maghiari, prelungă toate că acum mai de două decenii au puterea în mână, totuşi n’au fost în stare, cu toate mijloacele de putere ce le au, a prinde nici un daco-romanist, ceea­­ce nici decum nu era cu putinţă între atâta pază şi denunţare, dacă întru adevăr ar exista în patria noastră Dacoromâni în înţelesul maghiar. „Dacă diareic produc naţionalităţile patriei înaintea lumii tot ca Dacoromâni, Panger­­mani sau Panslavi şi le învinovăţesc că gra­vitează înafară, oare străinătatea nu-­şi va forma despre relaţiunile interne, despre puterea şi aptidudinea monarchiei noastre, pe basa acestor denund­ări, concepţii, cari numai intereselor monarchiei nu pot servi. Sau dacă, — observând câte­odată efectul descris mai nainte, — presa întoarce deodată lucrul şi dice că, numai câţiva agitatori neliniştesc“, dar’ massa naţionalităţilor e „liniştită şi mulţumită“ şi atunci­­prelungă aceea că astfel de declarări simt ca o copiare a proclamaţiunilor dela începutul revoluţiunii a câtorva generali austriaci, deoare­ce şi în acele se­­ficea că poporul maghiar e liniştit şi mul­ţumit şi tulburarea se atribuia şi atunci numai câtorva scribalăi procatori­­oare ’şi-ar face lumea o închipuire favoritoare despre administraţia statului nostru, că după atâta pază şi atâte in­sinuări şi prelungă toată puterea ce stă la în­demână, n’a succes a dovedi pe nici unul cu dacoromanismul luat în înţeles maghiar. „Sau e aci în patriă pentru locuitori (chiar făcând abstracţie de la aceea, ce am spus la alt loc, cât de mult vatămă şi cât de tare înstrăi­nează aceste învinuiri pe naţionalităţi de cătră naţiunea maghiară), corectă politica de a aminti fără încetare Dacoromanismul, conspiraţiile şi gravitatea înafară? Prin aceasta vrend nevrând, se instigă oareşi­cum respectivele naţionalităţi, ca să se ocupe cât mai mult cu aceste idei, întru adevăr numai prudenţa poporului şi încungiurarea întreprinderilor dubioase, sânt causa, că şi după atâta pomenire de Daco­rom­a­ni­a, această idee în patria noastră încă nu s’a lăţit şi numai lipsa deplină de oare-cari base a acuselor explică împregiurarea, că după atâte denunciări de singuratici, reuniuni, librării, tipografiii, ba încă chiar şi cercetări prin biserici, n’au putut descoperi Dacoromâni, — din simpla causă că ce nu există, nu se poate cuprinde! „Nu pretind acea renegare de sine ca se recunoască publice, că deși cu deplină bună­voință, dar’ au greșit. Să nu o recunoască pu­blice aceasta, dar’ îi rog în numele sfânt al patriei se o încungiure aceasta pentru viitor. Probeze ba­remi câteva luni a vorbi obiectiv şi fără patimă despre cestiu­­nile naţionale şi dacă va face-o aceasta presa maghiară şi atunci , deşi nu-­mi stă în putere a dispune de presa noastră, totuşi cu­noscând pe respectivii domni redactori, cutez a garanta, că îndată vor continua cu răspunsurile în ton mai favoritor şi foile române. Prin aceasta încă s’ar face un pas mare pe calea­­ apropierii, chiar şi numai de aceea, căci prin­­ TRIBUNA Sinodul archidiecesan din Sibiiu. Raport special al „Tribunei“. Şedinţa I. După terminarea sfintei liturgii, celebrată de înalt Preasfinţia Sa cu asistenţă număroasă, membrii presenţi ai sinodului se întrunesc în aşa numita „sală“ din seminar şi preşedintele des­chide şedinţa primă prin discursul, pe care­­l-am luat drept punct de plecare pentru primul nostru de astăzi. Apoi se invită din partea presidiului şese dintre membrii mai tineri ai sinodului să pri­mească sarcina de notari provisorii şi anume Părintele protopop Danciu, Părintele adminis­trator prof. Iuliu Dan şi d-nii Dr. Olariu, Dr. Todea, M. Voilean şi P. Pipoş. Constituindu-se astfel, biroul provisoriu îşi presentează credenţionalele, deputaţii se împart în patru secţiuni d­e verificare, care primesc ac­tele privitoare la alegeri, şi şedinţa se închide, anunţându-se următoarea şedinţă pentru Luni, oarele 10 înainte de amia­tă-(ji. (Va urma.) Cronică. Din dieta Ungariei. Deputaţii din opo­­ziţie erau Sâmbătă în sala de şedinţe foarte pu­ţini. Singur partidul guvernamental era bine representat. * Numire. Dr. Henric Schuller a fost nu­mit fisic comitatens onorar al comitatului Sibiiu, iar Dr. Nicolau Calefariu medic onorar de cerc al cercului Săliște. * Soareaua CU dans arangiată de tineri academici români se va ţină astadi la 13 Aprilie st. n. în sab­ta de la otelul „împăratul roman“, începutul la 8 oare seara. * Conferire de titlu. Vice-comitele comita­tului Albei-Iulie a fost numit consiliar regesc. Acelaşi vice-comite Ioan C s­a­u e bine cunoscut publicului nostru cetitor din rapoartele despre restaurarea senatului orăşenesc din Ocna-Sibiiului. în recunoscinţa serviciilor i s’a conferit acest titlu. Vor fi şi meritele din anul trecut dela Ocna ? » Ajutor de stat în suma de 2000 fl. pri­­mesce gimnasiul confesional reformat din Sighe­­tul­ Marmaţiei în fiecare an. Piarele maghiare nu se sfiesc a numi acest ajutor „ajutor de stat extraordinar“. * Furturile în Budapesta sunt la ordinea­­jirii. Fiarele din capitală sciu să ne povestească în fiecare număr despre atacuri pe strade şi ră­piri.­­ Cu datul de ieri se telegrafează despre următorul cas: Funcţionarul de cadastru Gaz­dag a fost omorît astă noapte când se reîntor­­cea acasă în dosul morii de firez Gegersen de­cătră nişce necunoscuţi răpind­ui-se bani în suma de 800 fl. şi preţioasele ce le avea la sine. Uci­sul ţinea în mâna dreaptă cu toată tăria un pe­niţei deschis cu târşele rupte, precum se dă cu socoteala, în lupta ce a susţinut-o cu tâlharii.— Po­ftim oameni buni la expoziţie! * Necrolog. Ioan Radulescu, preot ro­mân, a murit la Timişoara în vresta de 43 ani. * Din Bucovina ni se scrie: Domnii I. Cornoiu şi N. Olariu fură promovaţi ca doc­tori de teologie de aici. Procurorul substitut dl L­e o cavaler de G­o­i­a­n e numit consilier la tribunalul din Cernăuţi. Fai­mosul procuror Metoffer, care la 1875 aresta pre 5 studenţi români pentru o telegramă adresată ieșenilor, a fost dimis de juriul disciplinar din Leov fără nici o pensie, percând şi atributul de consilier superior de tribunal. Dieta imperială a primit proiectul de lege pentru zidirea drumurilor laterale de ter: Hatna- Dorna-Câmpulung, Hadicfalva-Râdnăţi şi Hliboca- Ciudin-Behomet.* Românii din Basarabia. Ziarul „Poşta“ din Galaţi aduce în ultimul său număr un Apel al dlui M. N. Paiu, iniţiatorul aprig al societăţii „Prutul“, care are de scop a veni în ajutor tinerilor basarabeni pentru a le înlesni de a-­şi face educaţiunea românească, între multe altele Apelul din cestiune orice, în deosebi îndreptăm apelul nostru 1­ătră fraţiii români basarabeni din ţeară, cari sciu mai bine decât ori­cine amarul fraţilor lor de preste Prut. Ei ar trebui să fie primii înfiin­­ţători ai acestei societăţi. Negreşit nu putem pretinde, că noi cu so­cietatea ce vom înfiinţa, vom fi în stare să re­­mediem toate durerile fraţilor noştri basarabeni. Dar­ vom face cât vom pute şi mai presus de toate vom face prin societatea noastră să existe cel puţin o legătură de unire mo­rală între Patria mamă şi fiică înstrăi­nată, Basarabia. Se scie, că la 1878, în urma luărei Ba­sarabiei de sud de către Ruşi, mai mulţi Români au fost siliţi să treacă în România. Mulţi dintre aceştia erau capi de familie şi cu copii numeroşi. Unii din ei de atunci încoaci au murit, alţii au fost isbiţi de boale incurabile, aşa că copiii lor au rămas orfani şi fără nici un sprijin. Aceşti copii, nevoiţi a se întoarce în Basarabia la rudele lor, unde mai pot spera ceva ocrotire, şi ne­­având nici un mijloc de a învăţa în şcoală ro­mână, se vor perde de sigur în colosul rusismului. Sub impresiunea acestor împregiurări şi pentru a sub­veni măcar în parte la neajunsurile semnalate mai sus, subsemnatul îndrăsnesc a face un apel călduros la toţi fraţii Români din Ro­mânia liberă şi de pretutindene, ca să constituim o societate în scopul de a ajutora la învăţătură pe tinerii romani basarabeţii. * Fântâna Blandusiei în limba germană D. Egdar de Herz, a cetit dih de aceste M. S. Reginei României traducerea în limba germană a Fântânei Blandusiei. Regina a rămas încântată. * Jubireu academic la Iaşi. Aflăm cu mul­ţumire scrie „Liberalul“ din Iaşi, că comitetul format pentru jubileul academic de 50 ani, lu­crează cu activitate. Deja memoriul destinat a expune starea şcoalelor naţionale dela 1825 pănă la 1835, când s’a înfiinţat academia Mihaileană, este mai gata. Asemenea prepararea exposiţiunii cărţilor didactice de pe acel timp, face progrese însemnate. Dar’ o demarsă a comitetului general al Jubileului, cătră Luminarea Sa principele Gri­­gorie Sturza, senator, pentru a-’l ruga să parti-* cipe la această sărbătoare a școalelor, a fost în­coronată cu plin succes. Delegațiunea din partea acestui comitet com­pusă din dl­rector al universităţii, dl Nicolae Io­­nescu, profesor al universităţii de Iaşi şi dl Th. Codrescu, vechiu profesor al şcoalelor naţionale, a fost ieri primit cu bunăvoinţă din partea prin­cipelui Grigorie Sturza, care a promis că va lua parte activă la organizarea acestui iubileu şcolar. Se aşteaptă, ca să sosească în curând şi răspunsul favorabil al dlui ministru al cul­telor şi instrucţiunii publice, la respectuoasa invitare ce şi-a adresat comitetul iubileului, chiar din cele dintâi u­cide ale constituirii sale. Rămâne acum ca publicul deşteptat să răspundă şi el, cum stia Românii să răspundă totdeauna când este cestiune de încuragjarea iniţiativelor gene­roase pentru înaintarea culturii naţionale. * Un teatru în Bucuresci. „L’Idépendance roumaine“ află că un nou teatru se va construi pe locul unde este acum sala Ateneului. Trei ca­pitaliști s-au asociat pentru această întreprindere. * Foc în România. „Românul“ spune: în săptămâna trecută un mare incendiu a fost la Fălciu, consumând 60 case. Pagubele sunt mari. * Accident îngrozitor. „Lealitatea“ spune că alaltăieri, la o moară de lângă Bucuresci patru oameni de servit au fost apucaţi de roata cea mare a morii şi sdrobiţi într’un mod înspăi­mântător. Regele Suediei va veni Mercuri seara dela Constantinopol, iarăşi la Bucuresci, unde va sta două zi­ile.* Arderea unei corăbii. Schri primite din Salonic spun că barca austriacă „Mercurius“ din New-York, încărcată cu 11 mii butoaie de pe­­troleiu, a fost pe deplin distrusă de un incendiu. * Noul minister francez numără şepte deputaţi, trei senatori şi un membru care nu face parte din nici unul din Corpurile legiuitoare, admiratul Galiber. Şese din noii miniştri au făcut parte din cabinetele precedente : de Freycinet, ministru în cabinetele Du­faure şi Wad­ding­ton, a fost de două ori preşedinte al con­siliului, în Decemvrie 1880 şi Februarie 1882. Goblet a făcut parte din ultimul cabinet Frey­cinet; Allain-Targé a făcut parte din minis­terul Gambetta; Sadi Carnot a fost membru al primului cabinet Ferry; C­ampenon a făcut parte din cabinetele Gambetta și Ferry; în fine, Pierre Legrand a fost membru al ca­binetului Duclerc. Brisson, Sarrien, Hervé Mar­gon,Clamageran şi admiratul Galiber n’au­ mai fost nici­odată miniştri. * Preţul frumseţei. Concursul femeilor fru­moase, organisat la Paris, s’a terminat şi juriul a decernat premiul I­d-rei Matilda Corb­u, o Pa­risians în etate de 20 ani. Portretul acestei ti­nere r­egine a frumseţei va fi vândut în profitul rănniţilor militari francezi. I * Varietăţi. 5 (Din vi­aţa contelui de Beust.) In cartea dlui Victor Tissot întitulată: De la Sadovaia Sedan, găsim următoarele în privinţa contelui de Beust: La Viena, ziarele şi saloanele se ocupau nu numai de politica ci şi de personalitatea sa, de toate mişcările sale, de preumblările sale în aleele dela Prater, de seratele sale intime, unde se aflau adese tot felul de scriitori,­­ziarişti, au­tori dramatici, bancheri, cu condiţiunea însă ca aceşti din urmă să aibă spirit. Se vorbia de dînsul în toate cercurile şi i se reproduceau cuvintele de spirit; se dicea, de exemplu, că în momentul intrării sale în func­ţiune, când toate amănuntele politice şi admini­strative fură regulate între suveran şi noul său ministru. Francisc Iosif îl întrebă la sfîrşitul acestei lungi convorbiri, dacă poate să acorde o favoare personală colaboratorului seu? — Pentru­ că Maiestatea Voastră este atât de bună, răspunse dl de Beust, aș ave în adevăr să vă cer o mare, o foarte mare favoare. . . Rog pe Maiestatea Voastră de a nu mă chema nici­odată la serviciu mai nainte de carele 9 dimi­neaţa. Dl de Beuist scia că împăratul Francisc Iosif se scoală foarte de dimineaţă, iarna ca şi vara, la 5 oare, ocupându-se chiar în pat cu co­respondenţa sa. Din contră, noului ministru îi plăcea să doarmă mult. împăratul surise şi făgădui de a nu trimite să-­l deştepte prea de dimineaţă. La întoarcerea din călătorie a împăratului Austriei la Paris, în Octomvrie 1867, făcu să se vorbească foarte mult despre dl de Beust la Tuil­­leries şi se povestiră multe anecdote. La un mare prând, dat la Saint-Cloud, ministrul austro-ungar fu­ pus în faţa împărătesei, între d-na de Metter­nich şi d-na de Rouher. Dl de Beust începu o convorbire cu d-na de Metternich, convorbire care, după cât părerea, era foarte plăcută. în timpul acesta, d-na Rouher era condam­nată să tacă. împărăteasa, foarte geloasă de rolul seu de stăpână a casei, trecu, printr’un servitor, o bucăţică de hârtie pe care era scris : „Ocupaţi-vă puţin, vă rog, şi de vecina d-v.“ După­ ce sfîrşi prândul, dl de Beust se apropia de împărăteasa pentru a se scusa: — Maiestatea Voastră, zise el, scie înde­ajuns cele ce se petrec în politică pentru a sti asemenea că în urma unui compromis ce am în­cheiat între cele două fracţiuni ale monarchiei austriace, Cislaitania contribue cu două părţi din trei la cheltuelile publice şi Translaitania numai cu o parte. Fiind încă absorbit cu negocierile,­­mi-am închipuit că d-na Rouher era Translai­tania, şi d-na Metternich Cislaitania. (O cugetare.) Femeile fac pe bărbaţii lor răspunzători de toate nemulţumirile vieţii, prin acelaşi simţământ, care făcea pe acel Irlandez să dică, vedend că vasul, pe care se afla, a luat foc­ . „Ce-­mi pasă, nu sunt decât călător.“ Pag. 295 Serviciul telegrafic al „TRIBUNEI.“ Budapesta, 13 Aprilie n. De omo­­rîtorii funcţionarului de cadastru Emeric Gazdag pănă acuma, cu toate cercetă­rile cele mai energice nu s’a aflat nici o urmă. Cei arestaţi în decursul­­jilii de ieri au fost astăzi eliberaţi. Casa deputaţilor. Proiectul de lege privitor la zidirea căii ferate late­rale Szered—Galgocz—Liptovâr a fost primit atât în general cât şi în special. Urmează proiectul de lege privitor la cas­­sele de păstrare poştale. Referentul H­e­­g­e­d ii­s motivează proiectul. Marsilia, 13 Aprilie n. Toate auto­rităţile porturilor franceze au primit man­datul de a supune provenienţele spaniole unei carantine de trei zile. Londra, 13 Aprilie n. Reporterul lui „Standard“ la misiunea lui Lumsden tele­grafează din Ti­mpul de doite 7 Apr. n.: Pri­mim scrrea că Ruşii înaintează lângă ţ­er­mur­ele fluviului Murgi­tab. Ca comandant al ex­ca­drei Mării­ostice, ce se va forma, e numit admiratul H­o­r­n b­y. Director: Ioan Slavici. Redactor responsabil: Cornel

Next