Tribuna, aprilie-iunie 1885 (Anul 2, nr. 74-146)
1885-04-02 / nr. 74
e tonul împăciuitor reciproc al presei, şi dispoziţia publică încă va primi o direcţiune mai favoritoare şi prin aceasta se promovează mult reuşita lucrării acelora, cami conform dorinţei mele modeste exprimate la începutul acestui articol, poate se vor hotărî a se obosi din spirit de patriotism la lucrarea binefăcătoare a bunei înţelegeri dintre popoarele patriei? Nr. 74 a celor nemaghiare, nu cetesc diare. Se pare, că acestei împregiurări e de a se atribui aceea, că poporul de la sate maghiar şi nemaghiar poate încăpe mai bine şi trâiesce mai în pace decât clasa inteligentă. „Dar, aceasta încă nu e totul, prin ce se fac urgisite naţionalităţile nemaghiare cetitorului şi publicului maghiar. De o mulţime de ani învinovăţesc foile maghiare pe naţionalităţi cu „gravitate în afară“ şi în special pe Români cu „tendenţe daco-romaniste“ atât de des, încât s’ar păre că scopul lor principal ar fi fost poporalisarea acestor idei, precând acea învinuire înainte cu câţiva ani n’a posedat nici o hasă şi în decurs de ani nu s’a putut audi nici un cuvânt în cercurile române asupra acestei idei; şi şi acum numai întru atâta are oarecare casă, încât ne mai aflând aci subsistenţa de vieaţă, tinerimea română e silită să emigreze cu miile în România; se mai află câte unul dintre aceştia, care cu durerea în inimă pentru patria părăsită şi cu amârîciunea în suflet se ocupă cu această ideă ca de un mijloc de a se pute reîntoarce în patria sa şi ceea ce doresce, e de părere că se şi poate împlini. „Cu deosebire diarele maghiare atâta au pomenit Dacoromânia, pare că încât întru adevăr au voit a o poporalisa între românimea de aci, ceea ce o dovedesce în modul cel mai clar împregiurarea, că fraţii Maghiari, prelungă toate că acum mai de două decenii au puterea în mână, totuşi n’au fost în stare, cu toate mijloacele de putere ce le au, a prinde nici un daco-romanist, ceeace nici decum nu era cu putinţă între atâta pază şi denunţare, dacă întru adevăr ar exista în patria noastră Dacoromâni în înţelesul maghiar. „Dacă diareic produc naţionalităţile patriei înaintea lumii tot ca Dacoromâni, Pangermani sau Panslavi şi le învinovăţesc că gravitează înafară, oare străinătatea nu-şi va forma despre relaţiunile interne, despre puterea şi aptidudinea monarchiei noastre, pe basa acestor denundări, concepţii, cari numai intereselor monarchiei nu pot servi. Sau dacă, — observând câteodată efectul descris mai nainte, — presa întoarce deodată lucrul şi dice că, numai câţiva agitatori neliniştesc“, dar’ massa naţionalităţilor e „liniştită şi mulţumită“ şi atunciprelungă aceea că astfel de declarări simt ca o copiare a proclamaţiunilor dela începutul revoluţiunii a câtorva generali austriaci, deoarece şi în acele seficea că poporul maghiar e liniştit şi mulţumit şi tulburarea se atribuia şi atunci numai câtorva scribalăi procatorioare ’şi-ar face lumea o închipuire favoritoare despre administraţia statului nostru, că după atâta pază şi atâte insinuări şi prelungă toată puterea ce stă la îndemână, n’a succes a dovedi pe nici unul cu dacoromanismul luat în înţeles maghiar. „Sau e aci în patriă pentru locuitori (chiar făcând abstracţie de la aceea, ce am spus la alt loc, cât de mult vatămă şi cât de tare înstrăinează aceste învinuiri pe naţionalităţi de cătră naţiunea maghiară), corectă politica de a aminti fără încetare Dacoromanismul, conspiraţiile şi gravitatea înafară? Prin aceasta vrend nevrând, se instigă oareşicum respectivele naţionalităţi, ca să se ocupe cât mai mult cu aceste idei, întru adevăr numai prudenţa poporului şi încungiurarea întreprinderilor dubioase, sânt causa, că şi după atâta pomenire de Dacoromania, această idee în patria noastră încă nu s’a lăţit şi numai lipsa deplină de oare-cari base a acuselor explică împregiurarea, că după atâte denunciări de singuratici, reuniuni, librării, tipografiii, ba încă chiar şi cercetări prin biserici, n’au putut descoperi Dacoromâni, — din simpla causă că ce nu există, nu se poate cuprinde! „Nu pretind acea renegare de sine ca se recunoască publice, că deși cu deplină bunăvoință, dar’ au greșit. Să nu o recunoască publice aceasta, dar’ îi rog în numele sfânt al patriei se o încungiure aceasta pentru viitor. Probeze baremi câteva luni a vorbi obiectiv şi fără patimă despre cestiunile naţionale şi dacă va face-o aceasta presa maghiară şi atunci , deşi nu-mi stă în putere a dispune de presa noastră, totuşi cunoscând pe respectivii domni redactori, cutez a garanta, că îndată vor continua cu răspunsurile în ton mai favoritor şi foile române. Prin aceasta încă s’ar face un pas mare pe calea apropierii, chiar şi numai de aceea, căci prin TRIBUNA Sinodul archidiecesan din Sibiiu. Raport special al „Tribunei“. Şedinţa I. După terminarea sfintei liturgii, celebrată de înalt Preasfinţia Sa cu asistenţă număroasă, membrii presenţi ai sinodului se întrunesc în aşa numita „sală“ din seminar şi preşedintele deschide şedinţa primă prin discursul, pe carel-am luat drept punct de plecare pentru primul nostru de astăzi. Apoi se invită din partea presidiului şese dintre membrii mai tineri ai sinodului să primească sarcina de notari provisorii şi anume Părintele protopop Danciu, Părintele administrator prof. Iuliu Dan şi d-nii Dr. Olariu, Dr. Todea, M. Voilean şi P. Pipoş. Constituindu-se astfel, biroul provisoriu îşi presentează credenţionalele, deputaţii se împart în patru secţiuni de verificare, care primesc actele privitoare la alegeri, şi şedinţa se închide, anunţându-se următoarea şedinţă pentru Luni, oarele 10 înainte de amiată-(ji. (Va urma.) Cronică. Din dieta Ungariei. Deputaţii din opoziţie erau Sâmbătă în sala de şedinţe foarte puţini. Singur partidul guvernamental era bine representat. * Numire. Dr. Henric Schuller a fost numit fisic comitatens onorar al comitatului Sibiiu, iar Dr. Nicolau Calefariu medic onorar de cerc al cercului Săliște. * Soareaua CU dans arangiată de tineri academici români se va ţină astadi la 13 Aprilie st. n. în sabta de la otelul „împăratul roman“, începutul la 8 oare seara. * Conferire de titlu. Vice-comitele comitatului Albei-Iulie a fost numit consiliar regesc. Acelaşi vice-comite Ioan C sau e bine cunoscut publicului nostru cetitor din rapoartele despre restaurarea senatului orăşenesc din Ocna-Sibiiului. în recunoscinţa serviciilor i s’a conferit acest titlu. Vor fi şi meritele din anul trecut dela Ocna ? » Ajutor de stat în suma de 2000 fl. primesce gimnasiul confesional reformat din Sighetul Marmaţiei în fiecare an. Piarele maghiare nu se sfiesc a numi acest ajutor „ajutor de stat extraordinar“. * Furturile în Budapesta sunt la ordineajirii. Fiarele din capitală sciu să ne povestească în fiecare număr despre atacuri pe strade şi răpiri. Cu datul de ieri se telegrafează despre următorul cas: Funcţionarul de cadastru Gazdag a fost omorît astă noapte când se reîntorcea acasă în dosul morii de firez Gegersen decătră nişce necunoscuţi răpindui-se bani în suma de 800 fl. şi preţioasele ce le avea la sine. Ucisul ţinea în mâna dreaptă cu toată tăria un peniţei deschis cu târşele rupte, precum se dă cu socoteala, în lupta ce a susţinut-o cu tâlharii.— Poftim oameni buni la expoziţie! * Necrolog. Ioan Radulescu, preot român, a murit la Timişoara în vresta de 43 ani. * Din Bucovina ni se scrie: Domnii I. Cornoiu şi N. Olariu fură promovaţi ca doctori de teologie de aici. Procurorul substitut dl Le o cavaler de Goian e numit consilier la tribunalul din Cernăuţi. Faimosul procuror Metoffer, care la 1875 aresta pre 5 studenţi români pentru o telegramă adresată ieșenilor, a fost dimis de juriul disciplinar din Leov fără nici o pensie, percând şi atributul de consilier superior de tribunal. Dieta imperială a primit proiectul de lege pentru zidirea drumurilor laterale de ter: Hatna- Dorna-Câmpulung, Hadicfalva-Râdnăţi şi Hliboca- Ciudin-Behomet.* Românii din Basarabia. Ziarul „Poşta“ din Galaţi aduce în ultimul său număr un Apel al dlui M. N. Paiu, iniţiatorul aprig al societăţii „Prutul“, care are de scop a veni în ajutor tinerilor basarabeni pentru a le înlesni de a-şi face educaţiunea românească, între multe altele Apelul din cestiune orice, în deosebi îndreptăm apelul nostru 1ătră fraţiii români basarabeni din ţeară, cari sciu mai bine decât oricine amarul fraţilor lor de preste Prut. Ei ar trebui să fie primii înfiinţători ai acestei societăţi. Negreşit nu putem pretinde, că noi cu societatea ce vom înfiinţa, vom fi în stare să remediem toate durerile fraţilor noştri basarabeni. Dar vom face cât vom pute şi mai presus de toate vom face prin societatea noastră să existe cel puţin o legătură de unire morală între Patria mamă şi fiică înstrăinată, Basarabia. Se scie, că la 1878, în urma luărei Basarabiei de sud de către Ruşi, mai mulţi Români au fost siliţi să treacă în România. Mulţi dintre aceştia erau capi de familie şi cu copii numeroşi. Unii din ei de atunci încoaci au murit, alţii au fost isbiţi de boale incurabile, aşa că copiii lor au rămas orfani şi fără nici un sprijin. Aceşti copii, nevoiţi a se întoarce în Basarabia la rudele lor, unde mai pot spera ceva ocrotire, şi neavând nici un mijloc de a învăţa în şcoală română, se vor perde de sigur în colosul rusismului. Sub impresiunea acestor împregiurări şi pentru a subveni măcar în parte la neajunsurile semnalate mai sus, subsemnatul îndrăsnesc a face un apel călduros la toţi fraţii Români din România liberă şi de pretutindene, ca să constituim o societate în scopul de a ajutora la învăţătură pe tinerii romani basarabeţii. * Fântâna Blandusiei în limba germană D. Egdar de Herz, a cetit dih de aceste M. S. Reginei României traducerea în limba germană a Fântânei Blandusiei. Regina a rămas încântată. * Jubireu academic la Iaşi. Aflăm cu mulţumire scrie „Liberalul“ din Iaşi, că comitetul format pentru jubileul academic de 50 ani, lucrează cu activitate. Deja memoriul destinat a expune starea şcoalelor naţionale dela 1825 pănă la 1835, când s’a înfiinţat academia Mihaileană, este mai gata. Asemenea prepararea exposiţiunii cărţilor didactice de pe acel timp, face progrese însemnate. Dar’ o demarsă a comitetului general al Jubileului, cătră Luminarea Sa principele Grigorie Sturza, senator, pentru a-’l ruga să parti-* cipe la această sărbătoare a școalelor, a fost încoronată cu plin succes. Delegațiunea din partea acestui comitet compusă din dlrector al universităţii, dl Nicolae Ionescu, profesor al universităţii de Iaşi şi dl Th. Codrescu, vechiu profesor al şcoalelor naţionale, a fost ieri primit cu bunăvoinţă din partea principelui Grigorie Sturza, care a promis că va lua parte activă la organizarea acestui iubileu şcolar. Se aşteaptă, ca să sosească în curând şi răspunsul favorabil al dlui ministru al cultelor şi instrucţiunii publice, la respectuoasa invitare ce şi-a adresat comitetul iubileului, chiar din cele dintâi ucide ale constituirii sale. Rămâne acum ca publicul deşteptat să răspundă şi el, cum stia Românii să răspundă totdeauna când este cestiune de încuragjarea iniţiativelor generoase pentru înaintarea culturii naţionale. * Un teatru în Bucuresci. „L’Idépendance roumaine“ află că un nou teatru se va construi pe locul unde este acum sala Ateneului. Trei capitaliști s-au asociat pentru această întreprindere. * Foc în România. „Românul“ spune: în săptămâna trecută un mare incendiu a fost la Fălciu, consumând 60 case. Pagubele sunt mari. * Accident îngrozitor. „Lealitatea“ spune că alaltăieri, la o moară de lângă Bucuresci patru oameni de servit au fost apucaţi de roata cea mare a morii şi sdrobiţi într’un mod înspăimântător. Regele Suediei va veni Mercuri seara dela Constantinopol, iarăşi la Bucuresci, unde va sta două ziile.* Arderea unei corăbii. Schri primite din Salonic spun că barca austriacă „Mercurius“ din New-York, încărcată cu 11 mii butoaie de petroleiu, a fost pe deplin distrusă de un incendiu. * Noul minister francez numără şepte deputaţi, trei senatori şi un membru care nu face parte din nici unul din Corpurile legiuitoare, admiratul Galiber. Şese din noii miniştri au făcut parte din cabinetele precedente : de Freycinet, ministru în cabinetele Dufaure şi Waddington, a fost de două ori preşedinte al consiliului, în Decemvrie 1880 şi Februarie 1882. Goblet a făcut parte din ultimul cabinet Freycinet; Allain-Targé a făcut parte din ministerul Gambetta; Sadi Carnot a fost membru al primului cabinet Ferry; Campenon a făcut parte din cabinetele Gambetta și Ferry; în fine, Pierre Legrand a fost membru al cabinetului Duclerc. Brisson, Sarrien, Hervé Margon,Clamageran şi admiratul Galiber n’au mai fost niciodată miniştri. * Preţul frumseţei. Concursul femeilor frumoase, organisat la Paris, s’a terminat şi juriul a decernat premiul Id-rei Matilda Corbu, o Parisians în etate de 20 ani. Portretul acestei tinere regine a frumseţei va fi vândut în profitul rănniţilor militari francezi. I * Varietăţi. 5 (Din viaţa contelui de Beust.) In cartea dlui Victor Tissot întitulată: De la Sadovaia Sedan, găsim următoarele în privinţa contelui de Beust: La Viena, ziarele şi saloanele se ocupau nu numai de politica ci şi de personalitatea sa, de toate mişcările sale, de preumblările sale în aleele dela Prater, de seratele sale intime, unde se aflau adese tot felul de scriitori,ziarişti, autori dramatici, bancheri, cu condiţiunea însă ca aceşti din urmă să aibă spirit. Se vorbia de dînsul în toate cercurile şi i se reproduceau cuvintele de spirit; se dicea, de exemplu, că în momentul intrării sale în funcţiune, când toate amănuntele politice şi administrative fură regulate între suveran şi noul său ministru. Francisc Iosif îl întrebă la sfîrşitul acestei lungi convorbiri, dacă poate să acorde o favoare personală colaboratorului seu? — Pentru că Maiestatea Voastră este atât de bună, răspunse dl de Beust, aș ave în adevăr să vă cer o mare, o foarte mare favoare. . . Rog pe Maiestatea Voastră de a nu mă chema niciodată la serviciu mai nainte de carele 9 dimineaţa. Dl de Beuist scia că împăratul Francisc Iosif se scoală foarte de dimineaţă, iarna ca şi vara, la 5 oare, ocupându-se chiar în pat cu corespondenţa sa. Din contră, noului ministru îi plăcea să doarmă mult. împăratul surise şi făgădui de a nu trimite să-l deştepte prea de dimineaţă. La întoarcerea din călătorie a împăratului Austriei la Paris, în Octomvrie 1867, făcu să se vorbească foarte mult despre dl de Beust la Tuilleries şi se povestiră multe anecdote. La un mare prând, dat la Saint-Cloud, ministrul austro-ungar fu pus în faţa împărătesei, între d-na de Metternich şi d-na de Rouher. Dl de Beust începu o convorbire cu d-na de Metternich, convorbire care, după cât părerea, era foarte plăcută. în timpul acesta, d-na Rouher era condamnată să tacă. împărăteasa, foarte geloasă de rolul seu de stăpână a casei, trecu, printr’un servitor, o bucăţică de hârtie pe care era scris : „Ocupaţi-vă puţin, vă rog, şi de vecina d-v.“ După ce sfîrşi prândul, dl de Beust se apropia de împărăteasa pentru a se scusa: — Maiestatea Voastră, zise el, scie îndeajuns cele ce se petrec în politică pentru a sti asemenea că în urma unui compromis ce am încheiat între cele două fracţiuni ale monarchiei austriace, Cislaitania contribue cu două părţi din trei la cheltuelile publice şi Translaitania numai cu o parte. Fiind încă absorbit cu negocierile,mi-am închipuit că d-na Rouher era Translaitania, şi d-na Metternich Cislaitania. (O cugetare.) Femeile fac pe bărbaţii lor răspunzători de toate nemulţumirile vieţii, prin acelaşi simţământ, care făcea pe acel Irlandez să dică, vedend că vasul, pe care se afla, a luat foc . „Ce-mi pasă, nu sunt decât călător.“ Pag. 295 Serviciul telegrafic al „TRIBUNEI.“ Budapesta, 13 Aprilie n. De omorîtorii funcţionarului de cadastru Emeric Gazdag pănă acuma, cu toate cercetările cele mai energice nu s’a aflat nici o urmă. Cei arestaţi în decursuljilii de ieri au fost astăzi eliberaţi. Casa deputaţilor. Proiectul de lege privitor la zidirea căii ferate laterale Szered—Galgocz—Liptovâr a fost primit atât în general cât şi în special. Urmează proiectul de lege privitor la cassele de păstrare poştale. Referentul Heged iis motivează proiectul. Marsilia, 13 Aprilie n. Toate autorităţile porturilor franceze au primit mandatul de a supune provenienţele spaniole unei carantine de trei zile. Londra, 13 Aprilie n. Reporterul lui „Standard“ la misiunea lui Lumsden telegrafează din Timpul de doite 7 Apr. n.: Primim scrrea că Ruşii înaintează lângă ţermurele fluviului Murgitab. Ca comandant al excadrei Măriiostice, ce se va forma, e numit admiratul Horn by. Director: Ioan Slavici. Redactor responsabil: Cornel