Tribuna, iulie-august 1885 (Anul 2, nr. 150-198)

1885-07-04 / nr. 150

Anul II Sibiiu, Joi în 4/16 Iulie 1885 Nr. 150 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 10 an 2 fi. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 fi. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fi. 20 cr., 1/1 an 3 fi. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fi. Pentru România și străinătate: Apare în fiecare zi de lUCrU lU an 10 fr., Va an 20 fr., 1 an 40 fr. Inserţiunile Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Un număr costă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Sibiiu, 3 Iulie st. v. A trecut un an de zile de când s’a înființat „Tribuna.“ Se scie prea bine, că între întemeie­torii acestui diar nu prea sânt somități po­litice, oameni, cari ar pute să-’şi facă ilu­­siunea, că vor isbuti să impună vre-un program stabilit de dînşii. Câţiva oameni în mare parte tineri, dar’ cu posiţiune mai mult ori mai puţin independentă, s’au înţeles între dînşii să întemeieze un diar caotidian pe cât se poate de independent. Şi când rjicem „independent,“ în­ţelegem un diar, care nu atîrnă nici de guvern, nici de vre-o altă autoritate, nici de vre-un om cu trecere covîrşitoare, un diar, de care numai colectivitatea întemeie­torilor lui poate să dispună. Aceşti întemeietori n’au voit şi nu voiesc să dee direcțiune, să inaugureze o eră nouă în vieața noastră politică, şi cu atât mai puţin să se impună ori se înte­meieze un nou partid, ci numai ca diarul înfiinţat de dânşii să dee expresiune senti­mentului public român cu toată claritatea, fără de reservă şi pe cât se poate de fidel. De aceea conducerea­­Barului a fost încredințată unui om cu oare­care repu­­taţiune literară, care nu­ avea o posi­ţiune determinată în vieaţa noastră poli­tică, ci se credea numai, că săie se în­ţeleagă adevărul şi să-­l exprime. Programul unui asemenea diar nu putea să fie decât cel stabilit în conferenţa dela Sibiiu, pentru­ că singur acesta e for­mularea voinței liber exprimate a Româ­nilor din țerile coroanei ungare. Existau fnse foi, care luaseră anga­­gjamentul de a susțină acest program. Fără îndoială, și nici nu va cuteza nimeni să afirme, că ele nu­­l-au și sus­ținut cu destulă tărie. Aceste foi atîrnau fnse de oameni singuratici, şi vorba era tocmai să se înființeze un­­Rar, de care nu poate dispune un singur om, fie el ori-şi-cât de eminent, ori-şi-cât de bine reputat. Nu e acum treaba noastră să cerce­tăm, dacă bine ori rău au fost chibzuite toate aceste, şi dacă în lucrarea noastră am rămas ori nu consecvenţi cu noi în­şine. Judecă publicul, şi vor judeca mai ales urmaşii noştri, care vor vedea poate şi resultatele lucrării noastre. Destul că am început o lucrare şi am urmat-o cu stăruinţă. Atunci, când am început această lu­crare, vtiam prea bine, că unii dintre oamenii noștri politici ne vor combate, speram însă că cei mai mulți ne vor spri­­jini ori vor rămâne cel puțin în reservă, așteptând să vad­ă, unde o scoatem, cum lucrăm, de ce putem fi buni. Deși membru al partidului, pe care îl representăm, deși aderent al progra­mului, pe care îl susţinem, dl Vincenţiu Babeş n’a fost între aceşti din urmă, aşa crede lumea, aşa sân­tem informaţi şi noi. Mai nainte chiar de a fi apărut primul număr din „Tribuna“, o foaie, care se presupune a fi inspirată de dl Babeş, „Luminatorul“,­­şi-a dat silinţa să discrediteze pe oamenii, care se uni­­seră pentru întemeierea noului­­Rar, punând îndeosebi pe dl Diamandi Manole, preşe­dintele consorţiului abia constituit, şi pe dl I. Slavici, directorul ziar­ului, alăturea cu cei mai discreditaţi dintre oamenii noştri politici. S’ar fi putut presupune, că dl Babeş nu aproabă acest atentat la buna reputa­­ţiune a unui întreg grup de oameni; se scia­­nse, că dl Babeş, om foarte activ, pretutindenea, unde numai se ivesce, lu­crează pentru zădărnicirea întreprinderii noastre. Atât de preocupat a fost dl Babeş contra noastră, încât n’a simţit, cât de rău îi şede să declare în dieta Un­gariei, că nu are deprinderea de a citi „Tribuna“, unul dintre organele, care susţin programul, pe basa căruia a fost ales deputat. Prea bine! De toate aceste nu ne plângem. Am scitit prea bine, că lupte, amărîciuni şi desamăgiri ne aşteaptă în calea, pe care am pornit; nu ne căim, că am pornit pe această cale. Să nu se plângă însă nici­ aceia, care au crecjut, că trebue să ne combată, să ne sape şi pe față şi prin ascuns. E peste putință, ca o lucrare atât de întinsă şi urmată cu atâta iubire ca a noastră se rămâna stearpă. Ori­cât am fi combătuţi, sânt între Români oameni, care nu se mai îndoiesc despre buna cre­dinţa noastră şi ne cred capabil de a servi causa naţională. Cel ce ne combate, trebue să se împace cu gândul, că se strică cu toţi cei ce sânt gata de a ne spijini. Combătendu-ne dar’, şi dl V. Babeş a perdut din încrederea binevoitorilor noştri. Am declarat odată, că ori­ şi­ care ar fi atitudinea dl­ui Babeş faţă cu noi, sus­­ţie-ne ori combată-ne, noi îl vom susţine fără de reservă, câtă vreme va susţină şi dsa programul, care e şi al nostru. Ne vom şi ţină de cuvent. Vorba e însă, ca dl Babeș să nu producă în sentimentul public impresiunea, că nu susține tocmai pe tocmai programul, să nu dee loc la presupunerea, că se află în conivență cu adversari declarați ai partidului, din care facem parte. Și nu a noastră e vina, dacă dl Babeș produce câte­odată această im­­presiune, dacă nu altfel, prin aceea, că-’şi dă silinţă de a ne discredita pe noi. Dacă n’ar fi vorba de interese mari, am primi această situaţiune. Ne credem destui oameni, ca să ne susţinem fie chiar şi în luptă făţişă cu dl Babeş, ba ne fa­cem ilusiunea, că tot noi am esi de­asupra, fiind­că sântem mai tineri şi mai plini de căldură adimenitoare. Credem însă, că neamul nostru în situaţiunea actuală nu poate suporta o asemenea luptă, şi că ar fi o mare perdere pentru Români, dacă noi ’l-am face imposibil pe dl Babeş ori dl Ualipa np.flv fară A îmnnsib­ili np nni T­p. -y „„ *--r- r_ -­aceea ne împlinim o datorie, când îi dicem şi dlui Babeş ceea­ ce le-am dus colegilor noştri de la „Gazeta Transilvaniei“: să ne suportăm unii pe alţii, căci este în ţeara aceasta destul loc pentru toţi şi pro­gramul stabilit în conferenţa de la Sibiiu este un teren comun pe care ne putem uni la o lucrare comună. E unsă peste putinţă, ca noi să sus­ţinem pe dl Babeş, când dl Babeş se strică cu lumea combătându-ne pe noi. Nu-­l combatem, ci dăm expresiune sentimentu­lui public român, când îi zicem. Uite! lumea e nedumirită; ea nu înţelege, care pot să fie motivele unei asemenea com­bateri. Dl Babeş crede de cuviinţă a de­clara în dieta Ungariei, că nu cetesce „Tribuna“. De ce aceasta? Pentru­ că „Tribuna“ e seacă, rău scrisă, un diar, care nu merită să-’şi peargă un om ca dl Babeş timpul preţios cetindu-l ? în zadar ni s’ar spune aceasta, căci numai foarte puţini o vor crede. Pentru­ că „Tribuna“ nu ar fi sus­ţinând cu destulă consecvenţă programul dela Sibiiu? Şi aceasta puţini o cred. Cei mai mulţi sânt dar’ siliţi a pre­supune, că dl Babeş a făcut acea decla­­raţiune în dieta Ungariei, pentru­­ că nu-’i dă mâna să se identifice cu curen­tul, pe care îl representă „Tribuna“, ci voes ce să pară mai cu minte, mai mo­derat, mai accesibil pentru cercurile gu­vernamentale. Prea bine! Poate că este mai bine așa. Nu e cu toate aceste mai puțin ade­vărat, că e puternic curentul, pe care îl representă „Tribuna“, şi că dl Babeş, voind să pară „accesibil“, ceea­ ce poate că nu este, se pune în conflict cu senti­mentul public român. Sciind prea bine, că dl Babeş nu este un om, ci centru, asupra căruia gravitează o parte însemnată din concetăţenii noştri români, am dori prea mult să se poată găsi modul spre a se pune capăt încor­dării dintre dsa și noi, căci prin aceasta s’ar întări partidul, din care facem cu toții parte, și am câștiga și noi un sprijin puternic. Dacă ar trebui însă să ne punem la disposiția d-lui Babeș, pentru­ ca să ne câștigăm bunăvoința dsale, nu ne-ar rămâne decât să ne călcăm pe inimă, căci aceasta nu ni-o permit anga­­gjamentele, pe care le-am luat față cu publicul român. Revistă politică, Sibiiu, 3 Iulie st. v. Așa se vede că guvernul ungar s’a pus de astădată cu tot deadinsul pe re­forme. „Pol Corr.“ din Viena comunică, că guvernul ungar se va ocupa în timpul cel mai de aproape cu reforme interne şi în linia primă cu cestiunea admi­­nistraţiunii. E vorbă de îmbună­tăţirea comitatului şi a legii co­munale pe casele de pănă acum. Posiţiunea prefectului (főispán) se va pre­face în funcţiune de stat sistemizându-se lângă această funcţiune un secretar per­manent din statul ministerului de interne. Se zice, că îndeosebi e de lipsă să se lăr­gească cercul de activitate al prefecţilor în acea direcţiune, ca pe viitor se nu se mai ivească suprinderi prin astfel de hotărîri comitatense, cam­ de repeţite ori au fost de un caracter antipa­triotic. Patriarchul Anghelici a fost în zilele aceste la Budapesta spre a se înţelege cu guvernul asupra congresu­lui sârbesc. Patriarchul a conferit mai de multe ori cu ministrul de culte şi in­strucţie Trefort, şi au statorit, ca eventual să se prelungească sesiunea congresului, înţelegându-se Anghelici cu prilegiul acesta şi cu mai mulţi notabili sârbi din Budapesta, au hotărât să se convoace o conferenţă la Budapesta spre discutarea acţiunii de alegere. Alegerile se vor începe la 20 August şi se vor termina în 26 August­­. Oficioasele spun, că la cas dacă la alegeri vor învinge aceia, cari au adop­tat cond­usele conferenţei din Zombor, congresul va ţine timp mai scurt şi că resultatele lui vor fi foarte sterile, deoare­ce cu o majoritate, care trage la îndoială drepturile legale ale coroanei, şi care per­­iorescează posiţiunea faptică creată de co­roană, adecă stăpânirea patriarchului An­ghelici, e imposibilă ori­ce consultare. Negociările anglo-ruse în ces­­tiunea afgană decurg în mod favo­rabil şi se face, că se vor termina în curând. Republicanii din parlamentul francez au publicat un manifest, prin care se propune reducerea termenului de serviciu militar sub condiţiuni, ce se îm­pacă cu cerinţele puterii de apărare na­ţională, se pronunţă pentru reforme eco­nomice, dar, mai ales pentru reforme în impozite şi pentru restabilirea echilibrului efectiv în bugetul statului. Vorbind de separarea bisericei de stat, manifestul zice: „Deşi în partida republicană domnesc divergenţe de opiniuni asupra acestei afa­ceri, totuşi poate fi un acord asupra unei politice, carea trebue să respecteze libertatea de consciinţă, dar­ care să lupte hotărît contra clericalismului, care sub marca re­­ligiunii nu e altceva decât unirea tuturor fracţiunilor ostile republicei“. Manifestul desaproabă toate întreprinderile aventu­­rioase înafară, vrea o politică doamnă şi firmă şi închee cu un apel la unirea re­publicanilor faţă cu monarchiştii. Guvernul din Spania a amânat şedinţele parlamentului pe timp nehotărît, în timpul din urmă a avut guvernul a suporta lupte grele, în cari ministrul-pre­­sident Canovas del Castillo a ra­portat, precum spun depeşele oficioase, succese splendide. Precât de mari rnse au fost în realitate aceste succese, o do­­vedesce o depeşă mai nouă, în urma că­reia ministrul de interne şi ministrul de marină­­şi-au dat demisiunea. Relativ la conflictul vamal între România şi Francia o scrisoare din Bu­­curesci a ziar­ului „Kölnische Zeitung“ cri­tică atitudinea guvernului francez faţă cu po­litica comercială a României într’un chip puţin favorabil şi constată că purtarea ministrului Ordega a provocat cu drept

Next