Tribuna, iulie-august 1885 (Anul 2, nr. 150-198)
1885-07-04 / nr. 150
Nr. 150 Cronică. Inspectoratul de forestierie din Sibiiu la Aiud. In adunarea din 8 i. e. n. a coraisiunii administrative a comitatului Albei-inferioare s’a hotărît ca se se adreseze din nou ministrului de agricultură Iugarea pentru a strămuta residența inspectoratului de foresterie din Sibiiu la Aiud.* Restanțe de contribuțiune. Raportul lunar al inspectorului de dare din comitetul Albeiinferioare constatează, ca din anul trecut a rămas o restanță de dare de 479.459 fl., din contribuția anului acestuia s’au relaxat 8279 fl. 63 cr., s’au incassat în anul curent 201.972 fl. 57 cr., restanţa totală de dare cu sfîrşitul jumătăţii prime a anului curent se urcă la suma de 632.333 fl. * Egala îndreptăţire a limbilor în comitatul Solnoc-Dobâca. Sub preşedinţa renumitului românofag Desideriu Banffy s’a ţinut la Dej adunarea comitatului Solnoc-Dobâca. Extragem din decursul acestei adunări următorul cas rezvoltător: Protopopul gr.-cat. din Teure a adresat preturei din Betlean o cerere pentru ca se dispună pe calea oficiului îngrădirea cimiteriilor gr.-cat. din douăjj comune. Solgăbireul a respins cererea din cauză că aceea a fost conciliată în limba română. în contra acestei resoluţiuni dl protopop a apelat la oficiul vice-comitelui adresându-se tot în limba română. Vice-comitele a aprobat resoluţiunea şi motivarea solgăbirăului. Dl protopop a apelat din nou la comisiunea administrativă a comitatului. Comisiunea administrativă a aprobat amândouă resoluţiunile de mai nainte, considerând — precum cetim în un raport trimis lui „Kd. Közi.“ — apelaţiunile „de o mâncărime naţională“ în contra legii, şi a respins apelaţiunea sub cuvânt, că în contra alor două resoluţiuni unisone nu se da apelaţiune. — Abstracţie făcând dela nelegitimitatea respingerii din motiv de limbă — resoluţiunea e în sine o vătămare a datorinţelor oficiului, care e chemat în puterea legii se dee bisericilor şi şcoalelor sprijin, în cele mai multe caşuri solgăbiraele refusa preoţilor şi învăţătorilor români ajutorul legii din şovinism. Şi apoi Maghiarii, dacă oamenii noştri se plâng înaintea opiniunii publice în contra neîndreptăţirilor, ne die că agităm, ne dau pe mâna judecăţii şi achitându-ne cetăţenii de daţi a aplica legea drept, guvernul ne trimite, ca pentru aceste apelaţiuni la adresa opiniunii publice, să fim judecaţi de cetăţenii Clujului a căror „bună“ intenţiune o cunoascem destul.* „Cultur- egylet“ -ul în representanţa oraşului Alba-lulia, în 11 a. c. s’a ţinut o adunare extraordinară a representanţei orăşenesci din Alba-lulia şi între altele s’a primit cu unanimitate propunerea evreului maghiarisat Halász, ca oraşul să între ca membru la reuniunea de maghiarisare din Cluj cu suma de 200 fl. La aducerea acestui conclus au fost de faţă numai 17 dintre 80 representanţi.* Atentat în contra unui tren. Pe linia călii ferate Cluj-Braşov au depus nesce făptuitori necunoscuţi în apropierea podului de la Mihalţ lângă Teiuş scânduri pe şine. Din norocire conducătorul trenului a observat de timpuriu impedimentul şi a oprit trenul. # Şi din Bucuresci a trimis preotul ref. Ioan Bartalus 10 fl. pe seama reuniunii de maghiarizare din Cluj.* Necrolog. Olga Dragoşnăsc. Mialovich soţia dlui Alexie Dragoş procuror la tribunalul din Kézdivásárhely a reposat în al 27-lea an alităţii sale, lăsând în urmă’i trei copii, Aristide, Sever și Iulie.* Boală de gură și de unghii, în giurul • t» _ _ w _ i ’ 1 • î ia. o m* , cum unei J3echnerecui mic ne îuuga imnșoara s’a tras un cordon din causă, că acolo pănă acum s’au bolnăvit circa 150 vite cornute de epidemie de gură și de unghii. * Metropolitul primat al României patriarch. „România liberă“ află că la ministerul cultelor se lucrează la un proiect de lege, cu care se vor sesiza corpurile legiuitoare şi sântul sinod în sesiunea de toamnă pentru ridicarea metropolitului primat la demnitatea de patriarch.* Ploaie torenţială, în comuna Floresci judeţul Dolj, (România) în ziua de 20 iunie st. v. pe la oarele trei după ameadi, o ploaie foarte mare şi repede, amestecată cu grindină, a cădut în cătunul Chiciova-Valea-lungă. Din causa acestei ploi, lângă un oraş pe lângă care erau vre-o câteva coşeri în cari se mutaseră provisor două familii, apa din ogaş a înecat pe locuitorii Trancă Oţoiu, fiiul seu Ion Trancă Oţoiu, Stanca Dinu Trancă şi 2 copii ai lui Dinu şi Stanca Trancă, cu toţii în număr de 7, care erau băgaţi la adăpost într-o coşară ca să scape de pericolul ce-i ameninţa. Locuitorii cătunului Căpinteni alergând în ajutorul acestora au scos morţi pe aceşti nenorociţi la marginele apelor; tot cu această ocasiune s’au mai înecat preste 50 oi şi 20 capre, porci, găini, pătule cu porumb, bârne de case, putini, care şi saci cu faină de prin case. Unii dintre locuitorii aflaţi acolo abia au putut scăpa cu vieaţa aruncaţi la vreun mal sau suiţi prin pomi. * Trei gemeni. „Curierul Rîmnicului“ află că în noaptea de 14 Iunie st. v., soţia locuitorului Radu D. Petrea din comuna Băeşti (România), a născut un copil de sex bărbătesc şi în noaptea de 16 Iunie st. v. a născut încă doi copii de acelaşi sex, din care unul ’l-a născut mort, car’ ceilalţi doi, dimpreună cu mama lor, se găsesc în vieaţă.* Conflictul francezo-român. „L’Indépendance roumaine“ Zice că într’o convorbire cu unul din personagjele politice, dl Ordega, ministrul republicei franceze, ar fi rostit următoarele cuvinte: „Câteva organe ale presei locale au vorbit despre oarecari măsuri de excludere proiectate în Francia contra studenţilor români. Ţin a stabili că măsura de represalii luată de către guvernul francez nu vizează câtuşi de puţin în naţiunea română pentru care păstrăm simpatiele noastre tradiţionale. Măsura aceasta ne este impusă prin disposiţiunile puţin conciliante ale administraţiunii d-voastre care pare a nu mai ţine nici o socoteală de prieteşugul Franciei. Este un conflict curat oficial şi accidental, care însă nu va pute înăspri întru nimic buna armonie dintre ambele naţiuni pe cari afinităţi presei şi suveniri istorice le-au ţinut totdeauna strîns legate. Nu ne îndoim de adevăratele sentimente ale poporului român, în privinţa noastră, şi credem că opiniunea publică nu va întârzia a înlesni o apropiere pe care o dorim cu toţii, din tot sufletul.“ * Panică la teatru. „Vocea Botoşanilor“ scrie: „Joi seara la ultimul act al representaţiunii prestidigiatorului Merelli, o panică a cuprins tot publicul asistent şi care era destul de număros, din causa nedibăciei secretarului, care, voind ca publicul din galerie să se coboare în parter pentru a pute observa mai bine, trimise pe un băiat, care, venind sus, în loc să explice ca publicul să păzească liniștea, începu să strige cu voce tare „jos!“ Acest strigăt se repetă şi de alţii, şi credendu-se, că a isbucnit vre-un foc. O panică cuprinse pe toţi, se grămădiră la uşi fără de a pute eşi, car’ alţii săriră preste loji sau pe scenă pentru a scăpa. Cu multă greutate s’a aflat nedibăcia secretarului şi s’a explicat, că nu era nimic şi numai astfel se putu continua representaţia, deşi o parte din public plecase.* Niliştii. Extragem din o corespondenţă din Petersburg a „Telegraphului“ din Bucuresci: „înţină le 28 Maiu trecut poliţia căutând pe un nihilist de curând fugit din Siberia şi anume Lissiansky Alexei, năvăli asupra unei case de prin mahala. Casa aceasta aparţinea unui d. Mocialoff, la care, precum se crede, trăiesce sub un paşaport fals nihilistul fugit din ocnele statului. In apoi oamenilor, cari împresurară casa a fost nenorocitul comisar Ferenco, care întră cel dintâiu în odaia omului bănuit. Acesta, aflând că poliţie a descoperit locuinţa sa, scoase un revocă buzunar şi slobozi un foc drept în inima comisarului, care cădu mort pe loc, a douară culcă pe ofiţerul de gendarmi Buliacoff, celelalte glonţe se pierdură în aier. Omul a fost arestat şi dus la temniţă. A treia zi să făcu înmormântarea solemnă a rămăşiţelor mortuare ale bietului Ference, care precum din Ziarele oficioase, a fost foarte iubit de locuitori. Archiepiscopul Amvrosie, guvernorul provinciei şi toţi notabilii oraşului fură presenţi la această înmormântare. Cincideci de preoţi în haine de doliu mergeau în capul procesiunii, felinarele oraşului fură îmbrăcate în crep, preste faţada poliţiei zăcea un drapel negru de o dimensiune enormă. După carul funebru imediat mergea un om tânăr palid, cu lanţurile grele pe mâni şi picioare, încungiurat de soldaţi; tinerul fuse târâit de gendarmi, căci abia se ţinea în picioare. Acesta era ucigaşul! Impresiunea produsă de această înmormântare a fost adâncă: dintr’o parte cântecele religioase ale preoţilor îmbrăcaţi în negru cu luminări aprinse în mâni, din altă parte sunetul lanțurilor târâite de nenorocit. Un tablou de acest fel nu s’a văzut încă în Rusia; nici chiar împăratul Niculae, după învingerea Polonilor n’a inventat un ce de acest fel. Rolul pe care guvernul îl face să joace religiunea în represaliele practicate în contra nihiliştilor, este o armă cu două tăişuri. Poporul vede preoţimea transformându-se în ajutorul călăului. „Un alt episod de acelaşi fel s-a întâmplat în ziua de 18 ale lunei curente la Odesa. Fiica generalului de infanterie Calendo a împuşcat pe conductorul de tramvai Sincarep, care precum s’a constatat n’a fost altcineva decât un agent al poliţiei secrete. . Elisaveta Calengo este o nihilistă ferventă, care făcea parte dintr’un grup de revoluţionari din localitate. Indignată în contra lui Şincareff, mulţumită activităţii cărui s’au arestat la Odesa preste 27 nihiliști, ea s’a însărcinat să facă să dispară acest om incomod pentru conspiratori. Urcându-se în tramway seara pe la oarele 9, Elisaveta Calendo se apropia de conductor şi îi slobod un glonţ de revolver drept în gât. O carotisră a fost tăiată de glonţ şi omul muri pe loc. Copila arestată a fost adusă aci, unde va fi judecată de cătră un tribunal secret, compus de militari“. * Coloniile Germaniei. Depeşi private primite din Berlin spun, că la Cameroon s’au întâmplat de curând noue lupte între Europeni şi negri, că focurile germane au trebuit să intervină pentru a stabili ordinea și că instigatorul acestei răscoale s’a făcut prisonier. * Un cas curios de turbare s’a întâmplat în Bologna, după cum se scrie de acolo. Un ţeran a fost atacat de un câne, care ’i-a rupt pantalonii, dar’ fără se’l fi muşcat. Sosind acasă, omul a dat pantalonii sorei sale să-i cârpească. După ce a isprăvit reparaţia, femeia a rupt aţa cu dinţii, cum fac multe cusătorese. Dar’ cu această ocasiune a venit cu gura aproape de materia cea atinsă de balele cânelui, şi deoarece animalul fusese turbat, biata femeie după oarecare timp a fost cuprinsă de boala turbării și a murit în durerile cele mai crâncene. * Cholera în Spania. S’au constatat dela 20 Maiu în întreaga Spanie 30,000 cașuri de choleră din care 14,000 urmate de moarte. Aprobare de statute. Statutele reuniunii de cântări din Sibiiu „Typographia“ s-au aprobat de ministerul de interne reg.-ung. sub numărul 36,383 a. c.* Alianță secretă între Austro-Ungaria și Serbia. Din Londra se depeşează că în Constantinopol circuleazâ faima, despre o alianță secretă austro-serbească, în urma căreia Serbia va sta Austro-Ungariei întru ajutor, dacă aceea va ocupa Macedonia, —ear’ Serbia va primi atunci drept răsplată o parte din Bosnia.* Un proces pentru un câştig du loterie. Din Petrinja (Croaţia) se scrie: La tribunalul de aci s’a început pertractarea finală în contra postarului de Corti din Dubiţa. De Corti a vîndut ţeranului Gyurgyevics un los a loteriei „Kincsem“. Losul a câştigat 30,000 dar’ de Corti a tăinuit câştigul şi ’i-a spus lui Gyurgyevics, că losul a câştigat numai 2 fl., a făcut ca Gyurgyevics să-i dee în scris o declarare că câştigul se va împărţi între amândoi, apoi mi-a spus, că losul a câştigat 20.000 fl., dăci Gyurgyevics are să tacă, căci la din contră nici unul nu va primi nimic. Astfel Gyurgyevics a fost înşelat cu 10.000 fl. * Un agitator panslav expulsat. Sub acest titlu „P. LI.“ scrie: Adjunctul advocatului Paul Yalasek din Neutra cu numele Ioan Kuno a fost alungat din Neutra pentru agitările sale panslave. * Banca poporală română „Timișana“ s’a împrotocolat la tribunalul reg. din Timișoara. Activitatea băncii va începe cu 1 August. Director executiv e domnul advocat Ungurean. * tribuna A. vis. Domnii membri români ai representanţei comitatului Sibiiu, sânt poftiţi, ca pentru consultare asupra obiectelor ce se vor pertracta în adunarea generală pe 20 a I. c., să binevoiască a se înfăţişa la conferenţa clubului, ce se va întruni Duminecă la 19 a I. c. la 5 oare d. m. în sala din grădina „Flora“, Sibiiu, 15 iulie 1885. P. Cosma m. p., preş. club. Varietăţi. (Experienţe făcute la Paris.) Dl Raoul Pictet, un învăţat din Geneva, a făcut acum câtevazile la Paris mai multe experienţe asupra puterei ca desinfectant a unui lichid volatil compus din acid sulfuros şi din carbon, descoperit de dînsul acum de curând. Difusiunea aburilor acestui lichid trecând prin substanţele organice, şi chiar impermeabile, este cu adevărat de necrezut. Experienţa următoare a dovedit aceasta: S’au pus într’o cameră plină de aceşti aburi câteva baloane umplute cu aer şi închise ermetic. Mai mult încă, unul din ele a fost pus sub un clopot de cristal, şi cu toate aceste, în timp de mai puţin de o oară, aburii au pătruns în balon şil-au umplut încă pe atât. Dacă în ceea ce priveste teoria, partea practică însă este şi mai interesantă. Câte foloase nu s’ar pute trage din întrebuinţarea acestor aburi cu totul desinfectanţi, în timp de epidemie? Ce s’arlice despre un giamantan plin cu haine care să poată fi desinfectat fără să fie deschis, prin întrebuinţarea acestor aburi? Ce s’ar elice asemenea despre desinfectarea unui apartament, fără teamă că au să se strice obiectele de lux ce s’ar afla în el? Dar’ experienţa cea mai interesantă este următoarea: în aceeaşi cameră de care vorbirăm mai sus s’a aşedat o serie de tuburi de sticlă, bine astupate şi conţinând microbi de „charbon,“ de tuberculosă, de chelera găinilor, de vărsatul porcilor, şi tot felul de parasite vii. Preperaţiunile fuseseră făcute cu o îngrijire particulară de dl Roux, învăţatul şef al laboratorului dlui Pasteur. Mai nainte de a începe experimentarea intas’a constatat că microbii erau vii. Tuburile au fost supuse, ca şi baloanele, la aburii lichidului, şi după câteva oare, dl Roux le-a dus în laboratorul seu pentru a le examina din nou şi a se asigura că microbii erau cu adevărat morţi. Nici un microb nu mai trăia; aburii îi omorise pe toţi. Dl Raoul Pictet ’şi-a sfîrşit demonstraţiunile, presentând o aplicaţiune cu totul diferită a lichidului seu. în curtea spitalului, se grămădise o mare cantitate de paie, scânduri, etc., peste cari să vărsase mai multe litre de petroleu şi li se dedese foc. Flăcările se ridicară îndată la o mare înălţime de alungul zidurilor spitalului. Dl Picter să apropia ţinând în mână un sifon de apă de seriz care conţinea lichid sulfuros; el stropi flăcările cu lichidul seu şi îndată se stinseră. (Educaţiunea modernă.) „îndestulii vei fi tată! Iată testimoniul: economia naţională, foarte bine; astronomia, bine; pictură de aquarell şi musică, destulitor!“ — Tata: „Frumos, prea frumos. Dacă acum s’ar pricepe viitorul tău bărbat ceva la economia casei, la fert şi cusut, atunci veţi ave o căsătorie foarte fericită“. (Pepenii), în luna viitoare iubitorii de pepeni (verdi, galbeni, cantalupi, etc.) îşi vor pute satisface gustul. Cu toate aceste, o oarecare moderaţie în anul acesta n’ar strica, — căci colera n’a făcut încă contract cu noi ca să nu ne visiteze. Bernar din Saint-Pierre scrie că „pepenele e fructul cel mai bun, deoarece natura, despărţindu-l în felii,l-a destinat pentru aceasta a fi mâncat în familie! Şi familia fiind basa societăţi . . . Oricât ar fi de basă a societăţii, cucumismele al botaniştilor e un fruct bun. Mirosul pepenelui galben, suav şi aromatic, destul de analog cu al chorelului, e nesuferit cu toate astea unor oameni. Cât despre gustul lui, e răcoros, aromatic şi dulce. Pepenele era foarte stimat de stomachul celor vechi. Romanii îl recomandau în contra hydropistei, a boalelor de piele şi mai cu seamă în contra constipaţiei: „ .... Dum solent solvere ventris onus.“ Hermolaus sfătuesce pe femeile care ţes şi care sânt supuse ideilor erotice şi căldurilor amoroase să mănânce pepene ca să se liniştească. Băgaţi de seamă că această opinie a fost emisă cu douăsprezece veacuri înainte de maşina de cusut, acest instrument perfecţionat de perdanie, blăstămat de toţi higieniştii moralişti! Pepenele verde (harbuzul) face mari servicii locuitorilor ţerilor călduroase, şi mai ales Arabilor şi Spaniolilor. în adevăr acest soiu de pepene, chiar expus la căldura cea mai toridă, are o oarecare răceală în lăuntrul seu aproape lichid. Cu toată disenteria şi colicele produse de pepenele verde, e recunoscut că numai el a istovit setea şi a scăpat în adevăr armata lui Bonaparte întrEgipt. Pepenele, în general e un alimentar care înviorează funcţiile digestive şi împedică, pe călduri, înghiţirea exagerată a beuturilor apoase, atât de stricătoare la începutul mâncării. Din nenorocire, pepenele nu e întotdeauna lesne de mistuit. „Nimic nu e mai bun, Zicea poetul Malherbe, decât femeile şi pepenii“ Bine dar, nimic nu e mai greu de ales şi nimic nu e mai nesănătos altădată. Se poate 7*00 despre pepeni — ca şi despre femei — ceea ce zicea un filosof grec şi despre amici, că trebue să încerci cinciZeci de preteni înainte de a alege unul. Pepenele, ca toate fructele din familia curcubitaceelor, e celebru prin facultăţile sale purgative De aceea acest fruct produce colici, diarhee, choleriforme, dysenterii adeseori rebele. Acest fruct e indigest şi de aceea e princios, numai temperamentelor biloase şi sanguine. El trebue se fie bine mestecat înainte de a fi înghiţit, altfel lucrează asupra intestinelor ca un corp străin, iritându-l în cel mai mare grag. Cu pepeni veşteji mari de indisgestie şi mai lesne ca Papa Pavel al II. Şi, ca să urmăm comparaţia poetului francez, Zicem că bătrânii e bine să se abţină şi dela pepeni şi dela femei. E foarte prudent că după pepene să bei un păhăruţ de coniac, şi să-l presari cu sare şi cu piper. Cei cu stomachul slab, gastragicii, anemicii şi convalescenţii ar trebui să se abţină cu desevârşire de a mânca pepene, de nu pot să mănânce moderat. Posta ultimă. Paris, 14 Iulie n. Serbarea naţională s’a săvârşit pretutindenea cu viosimea îndatinată. Timpul a fost frumos și nu s’a întâmplat nici un incident. Madrid, 14 Iulie n. Ieri s’au ivit în Spania 1091 îmbolnăviri de choleră, dintre cari 474 cașuri de moarte. Director: Ioan Slavici. Redactor responsabil: Cornel Pop Păci Pag. 599