Tribuna, octombrie-decembrie 1885 (Anul 2, nr. 223-279)

1885-12-04 / nr. 277

Nr. 277 Anul II Sibiiu, Mercuri în 4/16 Decemvrie 1885 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/4 an 2 fl. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 ti. Pentru ducerea la casă, cu 15 cr. pe rupă mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/4 an 3 ti. 50 cr., Va an 7 ti., 1 an 14 ti. Pentru România și străinătate: 10 an 10 fr., la an 20 fr., 1 an 40 fr. Apare în fiecare zi de lucru Inserţiunile 5 Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumera şi la poşte şi librării. Cin immer costă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. La Abonament lunar pentru Decemvrie st. v. — cu preţurile din capul e foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“. Sibiiu, 3 Decemvrie st. v. Dăm astăzi primul loc discursului rostit în dieta Ungariei de deputatul nostru naţional dl V. Babeş cu ocasiunea dis­­cuţiunii urmate în şedinţa de la 12 De­cemvrie a. c. asupra proiectului de lege privitor la prelungirea mandatului de de­putat pe cinci ani. Onorabilă casă representativă! Nu­­mi-a fost intenţiunea a vorbi la proiectul de lege de pe tapet, decât atâta, că nu­’l primesc. Motivarea acestui vot au fâcut-o mulți, mai bine și mai pe larg de­cât ce puteam eu să fac. Dar’ dl ministru­­president în discursul seu de alaltăieri, vor­bind despre votul secret la a­legeri, s’a ex­primat cu toată solemnitatea în contra aceluia, aducând motive de o importanță ce nu poate fi trecută cu vederea, fiicând adecă, că nici odată nu va primi votul secret m­ântâiu, căci el s’a dovedit prin experiență de ne­eficace în contra abu­­surilor, car’ a doua specialminte din punctul de vedere al ideii de stat ma­ghiar, fiind acela o instituţiune de cel mai mare pericol. Acilea trebue să-­mi fac observaţiunile mele. Deja dl deputat D. Szilágyi a re­flectat, că ambele motive aduse de dl mi­nistru stau în contrazicere, deoare­ce nu se poate, ca votul secret să fie şi fără efect şi poate periculos, va trebui deci onorabilul dl ministru-president să rămână cu una din două, și eu cred, că va alege cea din urmă, adecă cum că vo­tul secret este periculos ideii de stat ma­ghiar. Aceasta convine politicei sale, căci prin asemenea argument fi­ce efect în multe părți. Dl D. Szilágyi nu a aflat cu cale a întră în discusiunea mai specială a aces­tui argument al ministrului; eu înse țin, că nu ne este permis a ne da la o parte de înaintea acestei cestiuni. Căci — ce cuprinde ea în sine? Cuprinde acea măr­turisire, că parlamentarisimul la noi nici­odată nu va putea să fie ad­evă­rat, că acela pururea va trebui să fie fals; căci vrând a fi adevérat, va aduce pericol ideii de stat maghiar! Lucrul are importanța sa. Cel puțin este unul dintre acele argumente, cari fac efect, de cari dl ministru-president puru­rea s’a servit întru executarea cu succes a politicei sale. De câte­ ori guvernul vrea să scoată la cale o tendenţă sau măsură în dauna ţerii, el o forţează cu aceea, că de nu, idea de stat maghiar este în pericol! Dacă ar fi cum pretinde dl ministru-pre­­sident, atunci basa instituţiunilor noastre nici­odată n’ar mai pută fi morala şi drep­tatea, şi atunci eu întreb: cum va pută să ajungă acest stat a fi un stat de drept şi de cultură? Apoi numai atare este în­dreptăţit a fi şi tocmai de aceea cu toţii tindem la atare. Şi dacă într’adevăr ar exista acel rău, pretins de dl ministru­­president în relaţiunile noastre, eu aşa cred, că este de datorinţă al fie­ cărui adevărat patriot, a recunoasce, examina şi vindeca acel rău, car’ nu a-’l masca. Sau că doară crede cineva — cu dl ministru-pre­sident. — că acel rău dispare, prin aceea, că se suprimă prin legi sau măsuri nedrepte? Tocmai din contră, el prin aceasta se spo­­resce. De aceea eu sânt de opiniune, nu cum en. domn D. Szilágyi s’a exprimat ieri, că timpul va veni, ci că timpul a sosit, că este timpul suprem, ca să ne ocu­păm de vindecarea acelui rău. Sau că doar’ nu vedem, cum prin totă Europa, dar’ special în Orient spiritele și popoa­rele sânt în mişcare, o mişcare prin care existenţa noastră poate să vină în pericol. Şi nime nu poate prevede, că pericolul când şi din care parte se va ivi. Datorinţa adevăraţilor patrioţi e deci ca neamânat să se ocupe de cestiunea relelor, morţilor ce bântuie vieaţa noastră politică, pentru­ ca pericolul ori când va sosi, să ne găsească uniţi. Spre acest scop îmi voiu permite un adaus la propunerea onorabilului domn coleg D. Szilágyi. Mai am o observaţiune faţă de aceia, cari sânt în contra judecăturii curiei în căuşele alegerilor atacate cu protest. Ei zic, că judecătura curiei (a supremului tribunal din ţeară) este derogătoare suve­ranităţii parlamentului. Eu din parte-’mi cred­, că autorităţii parlamentului deroagă chiar judecătura sa în afacerile proprii! Eu din propria-­mi experienţă sein, că dacă mai există în această ţeară nepreocupa­­ţiune, aceea este numai încă la supremul tribunal; numai încă pe membrii aceluia nu este cu putinţă a-­i corumpe uşor. Ca de probă voiu expune onorabilei case experienţele mele personale şi vă veţi convinge, pentru­ ce eu numai curta regie o ţin cualificată de a judeca în căuşele controverse politice. Eu plătesc contribuţiune directă în trei cercuri electorale, apoi aflaţi, că totuşi numai cu ajutorul judecăturei curiei sânt în stare a-­mi validita dreptul de alegere, măcar că legea chiar este şi prescrie re­­cunoascerea aceluia din oficiu. Dar’ ascul­taţi motivele, cu cari într’un cerc oare­care ’mi­ s’a denegat dreptul. ’Mi­ s’a fu­s, că n’am­ fost introdus în lista alegătorilor, pentru­ că n’am­ făcut de scrie, cum că acolo şi numai acolo doresc a-’mi exercea dreptul de alegere pentru dietă. Acest motiv este deadreptul în contra legii; cu toate m’am supus şi am făcut această declarare oral­­minte. Credeţi că ’mi-a folosit? De fel nu! Şi motivul nelegal a mers un pas mai departe; ’mi­ s’a fiit? că n’am făcut declararea mea în scris, înaintea notarului public, sau a doi martori. Şi — ear’ m’am acomodat şi am dat astfel de declarare în scris, şi — ear’ am fost nebăgat în seamă! Am reclamat la comitat şi am fost respins —­ mai la urmă cu minunatul mo­tiv, că n’am dovedit, cum că în alt careva cerc m’aş fi inscris între alegători! Şi a trebuit să iau calea recursului la curia regie, şi aceasta ’mi-a recunoscut dreptul precum nici nu s’ar pută altfel şi a demandat înscrierea mea între alegători, dar’ — în proximul an car’ am fost şters şi de nou a trebuit să merg acea lungă cale pănă la curiă, ca să-’mi elupt dreptul. Dar’ am să vă spun lucru şi mai ciudat. Atunci, când prima­­dată sosi la comitat recunoascerea prin cultă a dreptului meu, subprefectul acelui comitat, după­ cum ’mi­ s’a descoperit, în perplexitatea sa pentru această recunoascere prin supremul tribunal, s’a adresat unui foarte practic june funcţionar întrebâfidu-l: nu oare s’ar pută apela la m­e­­trul de interne contra judecăţii curiei? (Mare ilaritate în stânga). Vedeţi pănă unde merge preocupa­­ţiunea şi patima politică în administra­­­­ţi­unea noastră publică; şi încă mai este una, aceea, că printr’un lung şir de ani, cu călcarea legii am fost lipsit de dreptul meu, fără a fi înstiințat de aceasta, ca să pot reclama! Astfel se respectă drepturile noastre constituţionale de cătră aceia, cari constituesc partida politică domnitoare. Şi dacă mie­­mi­ se face astfel de ne­dreptate, care stiu să mă apăr, puteţi să vă închipuiţi, cum se tractează cu bietul popor, care nu stie să se apere, care prin alţii a se apăra îi costă bani. (în stânga aprobări sgomotoase şi strigări: este de­plinul adevăr!) Aceasta este caracteristica vieţii pu­blice la noi. Astfel se decid la noi cestiu­­nile politice. Şi de aceea zic şi repet, că ori­cât de drept ar voi să fie parlamentul nostru, în propriele sale cestiuni politice nu poate să fie nepreocupat; dreptate nu­mai dela curie mai putem aştepta, şi dacă dreptate voim în causa alegerilor contes­tate, numai curia poate fi chiămată a ju­deca ! Dintr’altă parte, tot din dreapta, am auziit afirmându-se, că abusurile la alegeri sânt reciproce, adecă le fac şi unii şi alţii. Ceva adevăr este în lucru, cred totuşi că tot nu este tocmai aşa, pentru­ că oposi­­ţîlarea nu dispune de organele publice, de aparatul funcţionarilor, dar’ nici de bani în măsura guvernamentalilor. Şi încă una: Dacă guvernul, care dispune de putere, n’ar începe, n’ar înscena şi provoca abusurile, vă încredinţez, că oposiţiunile n’ar cuteza a le inscena. Ale oposiţiunilor sânt mai vîrtos întru paralisarea celor guvernamen­tale, şi de aceea guvernul nu cutează a le urmări şi pedepsi! Trecând la esenţa lucrului, la cestiunea prelungirii mandatului, convicţiunea mea este în această privinţă, că pot să fie aduse motive cumpănitoare şi pentru mandatul pe trei şi pentru cel pe cinci ani, după împregiurări după cum le şi audirăm aici în această discuţiune. Vorbă e de opor­tunitate; însuşi on­ guvern pune paridlul principal pe oportunitate. Şi eu din acest punct de vedere judec proiectul, dar­ eu altfel consider oportunitatea. După modul oportun s’ar pută fi­ce acest proiect de lege, dacă legea noastră electorală și parlamentarismul nostru alte defecte mai mari, mai grave n’ar avă! Dar’ când cu toții recunoascem, că avem înaintea noastră un pacient, ale cărui plumâni sânt ata­cate, nu-’i este sănătoasă nici inima, nu-’i este bun nici stomachul, ba doară chiar nici creerii nu-’i sânt de tot cum se cade, şi ne vine medicul şi căutându-’l ne fiice: „Eu nu vedeţi, că acest individ n’are păr destul pe cap, lasă că-’i fac eu o perucă şi apoi o să ve­deţi ce imposant are să fie!“ eu pe astfel de medic nu-’l pot urma, eu această oportunitate n’o pot recunoaste. Aducă cu­ guvern un proiect de lege, prin care să se cureagă marile scăderi ale legii electorale, și atunci bucuros voiu recunoasce că oportun este a ne ocupa și de prelungirea mandatului. Având toate aceste în vedere, precum foarte la loc aflu propunerea onorabilului domn condeputat Irányi, întregită cu amendamentul amicului meu Truța, încă și mai corespunziătoare , recunosc propu­nerea d-lui D. Szilágyi, numai cât nu mă mulțumesc a lăsa viitorului vindecarea celor mai grave defecte materiale în legea electorală, ci doresc a se ocupa de această vindecare ancheta propusă de dînsul. Eacă deci adausul meu la propunerea onora­bilului d. condeputat D. Szilágyi: „Se îndrumă totdeodată co­­misiu­nea delegândă, ca să se ocupe şi de acea întrebare: Oare n’ar fi la timp a se pune capet acelei anomale situaţi­uni, necompati­bile nici cu idea modernă de stat, nici cu egalitatea de drept a cetă­ţenilor, prin care anomală situa­ţi­une, pe baza unei legi electo­rale excepţionale, în părţile tran­silvane încă şi afii în vigoare, partea prevalentă a locuitorilor exchise este din cadrul vieţii pu­blice, şi a aduce în această pri­vinţă un proiect de lege spre re­formarea legii electorale“. Revistă politică, Sibiiu, 2 Decemvrie st. v Deputaţi­unea regnicolară un­gară, delegată pentru regularea comuni­caţi­unii între casa de sus şi între casa deputaţilor, a ţinut la 13 a­­. c. o şe­dinţă sub preşedinţa Bar. Nicolau V­a­s. După o discuţiune meritorie, la care a luat parte şi ministrul-preşident Tisza, depu­­taţiunile s’au învoit asupra următoarelor întrebări, ce au să fie obiectul consultă­rilor : Are să se urmeze şi în viitor acea prabă, în urma căreia notarul unei ca­mere să predee în persoană nunţiile celei­lalte camere? Prin ce mod ar fi eventual a se înlocui această prabă? Pot să se pertracteze hotărîrile aduse într’o sesiune de o cameră şi comunicate cu ceealaltă cameră, în sesiunea viitoare şi fără de a le premerge schimbarea de nunţii? Mai departe: Fire-ar de a se mai consulta asupra modalităţilor şedin­ţelor comune ale ambelor camere şi ale constituirii delegaţiunilor şi deputaţiunilor regnicolare trimise de ambe camerele? în sfîrşit ’i­ s’a concretiat subcomitetului, de a presenta propuneri concrete cu privire la soluţiunea ceşti­­inilor deputaţiunii reg­­nicolare, în cestiunea serbo-bulgară a intrat o pausă oare­care. Ambe părţile au ce­rut intervenţia puterilor, ce se raportează deocamdată la aceea, de a stabili posiţiu­­nile militare. Acest lucru încă pretinde un timp mai îndelungat şi frigul, ce a întrat acum deodată, va contribui şi mai mult la trăgănarea lui. Se pare deci, că pacea ar fi în curând asigurată — preste carnă, ce se va mai întâmpla la primă­vară o altă cestiune. Principele Alexandru nu prea ia în serios omagiile, ce ar datori Sultanu­lui şi a dat frumos frumuşel afară din Rumelia pe comisarul turcesc. Principele a declarat anume, că el numai imediat cu Serbia va încheia pacea, e însă în­clinat a se înţelege asupra situaţiunii şi cu comisarul Sultanului. Partida conservatoare din Anglia s’ar fi înţeles deja asupra programului, care are să fie supus parlamentului la deschiderea sesiunii. în aceast program se va vorbi de cestiunea educaţiunii şi de cestiunea administraţiunii comitatelor. El va cu­prinde asemenea măsuri pentru înlesnirea transferării proprietăţii funciare, precum şi un bil privitor la marina comercială. în­­ceea­ ce priveste cestiunea irlandeză, şefii

Next