Tribuna, aprilie-iunie 1886 (Anul 3, nr. 75-148)
1886-04-01 / nr. 75
Pag. 298 consimțim, prin care cerealele române se vor supune unei vămi asemenea celei germane, și prin care importul de vite din România va rămâne oprit ca și pănă acum, și eu rog pe ministrul de comerciu să fie cu considerare la aceste. Interpelația dini Enyedi din dieta ungară e de următorul cuprins: „1. Efectuitu-s’a între guvernul ungar şi cel austriac oarecare învoială în privinţa principiilor fundamentale şi asupra direcţiunii convenţiunii ce are să se încheie cu România? „2. îngrijitu-s’a ori cugetatu-s’a guvernul să se îngrijească, ca faţă cu concurenţa productelor economice din România să se asigureze interesele economice ale economiei vitelor şi ale industriei din Ungaria. „3. Are de gând mai departe să se îngrijească, ca la statolirea vămilor industriale se se iee în considerare natura articolelor industriei de casă ardelene, a cărei valoare relativă şi greutate se deosebesce de aceea a altor fel de producte de fabrică? „4. Ce disposiţiuni are de gând guvernul să fie pentru caşul, dacă după expirarea terminului convenţiei actuale nu se va pute înţelege cu guvernul român asupra pricipiilor fundamentale sau dacă convenţia nu se va pute de loc încheia?“ Cabinetul Depretis s’a hotărît în sfîrşit să demisioneze. Ministerul adecă nu s’a cutezat pănă acum să aducă naţiunea la urnă înaintea expirării periodei legislative. O causă nemijlocită pentru crisa ministerială la moment nici nu a existat. ţfiarele italiene discută acum asupra viitorului minister şi aduc în combinaţie atât pe C a i r o l i cât şi pe R o b i l a n t. ţfiarele franceze se ocupă cu o scrisoare trimisă preşedintelui republicei de archiepiscopul Guibert. înaltul prelat se plânge de răul tratament ce se aplică bisericei; de şese ani, crice el, guvernul caută să scoată biserica de pretutindeni, aşa că religiunea e ameninţată în basele ei. „Totul se laicisează“ şi archiepiscopul se înspăimântă de aceasta şi cere intervenţiunea d-lui Grévy. Apel infructuos fără îndoială, căci dl Grévy vede de sigur lucrurile cu totul altfel şi scie, că biserica se bucură azi de toată libertatea. Deşi fără importanţă reală, actul prelatului parisian ar fi, se dice, indiciul unei mişcări în sînul partidei clericale. Comisiunea budgetară a camerei franceze, după cât se poate redă din desbaterile fiarelor, nu mulțumesce pe nimeni cu hotărîrile ei. Cu privire la planurile irlandeze ale d-lui Gladstone se comunică din Londra, că după toate socotelile făcute, 75 de liberali vor vota cu lord Hartington contra proiectelor d-lui Gladstone; cu Chamberlain vor vota cel mult doisprezece radicali. Dacă proiectele vor fi respinse la a doua cetire, Hartington, Goschen, James, Chamberlain și Trevelyan vor depune un proiect al lor. Hartington se prepară să fie ministerul, se și poate însă ca parlamentul să fie disolvat. în cursul desbaterilor, Chamberlain şi Trevelyan vor expune motivele, pentru care au eşit din minister, când Rusia şi-ar pune în perspectivă o compensaţiune teritorială suficientă, firesc, o bucată din „România irredentă“. Cu o asemenea perspectivă însă, România, în urma experienţelor, pe care le-a făcut cu Basarabia la 1878, când a scos castanele din foc, nu se va mulţumi; ea va cere mai dinainte despăgubirea, ceea ce însemnează răsboiul mai întâiu cu noi. Dar, să lăsăm aceste distanţe politico-strategice , la Sirius, şi să ne ocupăm cu a doua alternativă. Aceasta, adecă trecerea forţată a trupelor rusesci, ar provoca numaidecât o strînsă alianţă între România şi Bulgaria şi astfel s’ar pute opune invasiuni, rusesci, întreprinsă şi astfel în cele mai grele împregiurări, o armată coalizată de cel puţin 160.000 de soldaţi, care mai cu seamă, că fortăreţele nu s’au derîmat, ar putè prea bine manevra de-a lungul Dunării, — lăsând cu totul la o parte împregiurarea, că teatrul de răsboiu, fiind strîmt şi cu puţine căi de comunicaţiune, cu anevoie ar permite Ruşilor de a pune în acţiune o armată cu mult mai mare. Şi apoi Rusia n’ar trebui se uite, că acum nu s’ar mai găsi, ca la 1853 în faţa unui Omer- Paşa, sau a unei administraţiuni militare turcesci, ca cea din 1878; ea ar ave în faţa sa cu totul altfel de comandanţi. în asemenea împregiurări Rusia este nevoită să iee drumul pe mare. Poate să încerce de a debarca trupele sale la Varna, la Burgas sau într’un al treilea punct. Aceste puncte însă sânt atât de clar desemnate încă de mai nainte, încât pentru Bulgari ar fi ușor de a le apăra contra primelor trupe de debarcare, pănă când ar pute să sosească armata principală, concentrată la un punct potrivit înlăuntrul ţerii, acolo unde ar încerca să debarce grosul armatei duşmane. într’un articol precedent am arătat condiţiunile, în cari s’ar pute debarca cu succes, nu mai voim să arătăm din nou dificultăţile şi pericolele, ce are să întimpine o asemenea întreprindere basată pe mare şi flotă, oricât de bine ar fi combinată ea. In resumat, Bulgaria găsesce în posiţiunea ei geografică un scut excelent contra unui atac direct din partea Rusiei. doua chiămare cuprinde aceleaşi persoane de la 1 ianuarie a anului, în care ele împlinesc al 38 an al etăţii până la 31 Decemvrie a anului, în care au împlinit al 42-lea an al etăţii, respective pănă la împlinirea obligamentului la gloate. (Va urma.) Rusia şi Bulgaria. „Fester Lloyd“ se ocupă în un prim articol cu eventualitatea ocupaţiunii Bulgariei decătră Rusia. Articolul este scris, după cum se vede dintr’o notă a redacţiunii, de un general imp. reg. Acesta caută înainte de toate a stabili, pe cari drumuri ar pute Rusia a ajunge la Bulgaria şi Zice: Ne aducem aminte, că România, cu toate obiecţiunile ei juste, a fost nevoită în urma tratatului de Berlin să cedeze Rusiei acea parte din Basarabia, pe care Rusia trebui să o cedeze României după răsboiul din Crimeea, conform păcii dela, Paris. Cu modul acesta Rusia a ajuns din nou stăpână preste toată graniţa de jos dela Prut şi preste braţul Chilia, astfel că acum iarăşi a ajuns la Dunăre. Drept despăgubire, România a primit delta Dunării şi Dobrogea pănă la o linie, care porneşce despre Răsărit de Silistra şi ajunge la Marea Neagă, spre Sud de la Mangalia. De aci reese, că Rusia, cu toate că se găsesce la braţul Chilia din Dunăre, teritorialmente este cu desăvîrşire despărţită de Bulgaria prin Dobrogea românească, şi pentru ca să ajungă la Bulgaria, ar trebui să treacă cu armata sa pe teritor român. România poate să permită aceasta de bună voie sau poate să fie silită. Prima alternativă, care ar face ţeava ca basă şi în parte poate şi ca teatru de răsboiu, este puţin probabilă, afară poate de caşul. TRIBUNA Proiectul de lege pentru gloate. § 1. Gloatele sânt parte întregitoare a puterii armate şi ca atare sânt puse sub scutul dreptului internaţional. § 2. La gloate sânt obligaţi toţi cetăţenii apţi de a purta arma, care nu aparţin nici armatei comune, nici marinei sau reservei de întregire şi nici miliţiei teritoriale, începend cu anul când au terminat al 19-lea an al etăţii pănă la sfîrşitul anului în care împlinesc al 42-lea an al etăţii. Privitor la aceia, care pe basadlui 20 al legii militare au întrat de bună voia în servitul activ al armatei înainte de începerea obligamentului pentru gloate, obligamentul pentru servitul în gloate se extinde după împlinirea obligamentului de 12 ani de servit legal încă 10 ani următori. Obligamentului pentru măsura aptitudinii de a purta arme, şi adecă pănă la al 60-lea an împlinit sânt supuse toate persoanele de categoria ofiţerilor şi a funcţionarilor militari, care sânt demisionate în pensiune sau stau în raport afară de servitul în armată, marina de răsboiu şi miliţia teritorială, încât aceste persoane nu sânt întrebuinţate în amintitele părţi ale puterii armate. Obligamentul la gloate se extinde mai departe — fără a atinge îndatoririle personale statolite în general — asupra tuturor corporaţiunilor, care poartă un caracter militar şi respective insignii militare. Personalul gendarmeriei, al finanţilor şi al forestieriei erariale ea se pune sub obligamentul la gloate după măsură pe cât o reclamă rapoartele de răsboiu şi o permit consideraţiunile de servit. Acei obligaţi la gloate, care sânt indispensabili pentru îngrijirea afacerilor publice sau de interes, pot să fie scutiţi de servitul în gloate. Voluntari pentru servitul la gloate, cari nu stau sub de obligamentul militar, nici sub cel al miliţiei teritoriale şi al gloatelor, pot se fie suscepuţi în gloate pe basa aptitudinii lor. § 3. Obligaţii la gloate vor fi împărţiţi în două chiămări. De chiămarea primă se ţin toţi cetăţenii obligaţi la gloate conform §-lui 2 înainte de începerea anului, în care împlinesc al 19-lea an al vieţei pănă la sfîrşitul anului, în careşi-au împlinit al 37-lea an al vieţei, inclusive pe cei eliberaţi de timpuriu pe basa §-lui 17 sau eliberaţi înainte de timp pe basa §-lui 40 al aceleiaşi legi precum şi acei demisionaţi, după împlinirea servitului, din armată (marina de răsboiu, reserva de întregire) sau miliţia teritorială. A Corespondenţă particulară a „Tribunei“. Munţii Apuseni, În Martie 1886. Onorată redacţiune! Dacă corespondentul din Nr. 62 a. c. al „Tribunei“, în corespondenţa sa datată din Abrud, se marginea numai la desminţirea celor scrise în corespondenţa din Nr. 43 a. c. subsemnată de „dru, şi nu-’şi lua libertatea de a nimeri pe corespondentul „dzi“ dându-m i epitete nemeritate, deşi indirect, dar’sub „duomviratul malcotent“, se scie pe aici prea bine, că sânt înţeles şi eu, spre a mă înfăţişa înaintea şefului şi colegilor mei de „malcontent“— cuvântul acesta scos din lexiconul d-lui corespondent, — nici că m’aş fi aflat îndemnat a-’i reflecta, dar’ sciind că unde ţintesce intenţiunea d-sale, avend şi antecedente despre bunele’i intenţiuni faţă de mine şi aparţinătorii familiei mele în genere, şi în special faţă de amicii mei, mă văd îndemnat a afida, atât pe dl corespondent, cât şi pe toţi stimaţii mei colegi şi amici, că eu nu sânt autorul cestionatei corespondenţe, şi că presupunendu-mă pe mine de autorul aceleia „zi“, ’mi se face o mare nedreptate, pentru că subscrisul nu numai că nu e autorul aceleia, dar’ nici cunoscinţa n’a avut despre o atare apariţiune, până când n’a eşit în public, când apoi am cetit-o şi eu ca şi dl corespondent şi alţii. In interesul adevărului rog pe onorabila redacţiune, ca se binevoiască a mă desminţi dacă n’am dis adevărul,*) şi aceasta cu atât mai vîrtos rog a o face, cu cât eu atât ca membru în sinodul şi comitetul protopresbiteral, cât şi ca asesor în scaunul aceluia am fost şi sânt onorat dela începutul erei constituţiunii noastre bisericesci, şi ca atare am stat atât cu şeful cât şi cu colegii mei conmembri în cele mai bune relaţiuni, şi după putinţă am lucrat laolaltă în cea mai solidară armonie în toate afacerile aparţinătoare de interesul bisericesc-şcolar, şi această armonie — chiar şi în butul celor ce se încearcă a o paraliza — aş dori să dureze şi pe viitor între noi. Ca celui mai competent — doar’ chiar şi decât dl corespondent — mă provoc la şeful tractului, la dl protopresbiter, dacă neadevăr am zis a mă da de gol ? Şi dacă ca un „malcontent“ ’mi-am făcut datorinţele mele oficioase, — fie în corporaţiunile, unde sânt onorat a fi ca membru, fie ca preot în parochia mie încredinţată. Una este adevărat, că eu slugarnic nu-’mi place se fiu nimărui, fie acela chiar şi dl corespondent, sciu să-’mi fac datorinţele ce ’mi le impune oficiul meu şi mai departe nimic — ba n’am nici darul acela de a sei învrăjbi frate cu frate precum bunăoară cu afacerea poporului din B.Sat şi preotul acestuia, unde tot numai ca să fie armonie între colegi. Dl corespondent şi aici a aflat de bine a mă trimbiţa, că eu aş fi făuritorul şi inscenatorul acelor certe, de aceea o declar şi aceasta de o scornitură maliţioasă, care pe urditorul faimei — fie acela ori-şi-cine — de un răutăcios. Mai adaug în fine împregiurarea, încât dl corespondent a fost competent a subscrie un lucru în cunoscinţă de causă, la care nu numai că n’a participat, dar’ n’a fost pe atunci nici membru al sinodului protopresbiteral, aceasta o las însă apreciării onoraţilor mei colegi din pretinsa majoritate a d-sale, Ioan Todescu, paroch şi ca membru al sinodului protop. Dr. Carol Wolff; în Mercuria: David Krasser; în Braşov: Iosif W. Filtsch şi Adolf Zay; în în cercul Braşovului: notarul Bolesch. * Subvenţiune. Şcoalele reformate unguresci cer prin autorităţile lor superioare confesionale subvenţiune de stat. Afară de şcoalele din Ungaria au mai presentat cereri pentru subvenţionare din Transilvania scoalele din Zălau, Orăştia, Odorheiul-săcuiesc, Sepsi-Szt.-György şi Aiud. * Necrolog. Maria Mihailaş, fiica d-lui Iosif Mihailaş din Năsăud, a răposat la 6 Aprilie n. în al 20-lea an al etăţii. Familia răposatei, precum ni se scrie, a îndurat o perdere dureroasă prin moartea tinerei lor copile. * Comisiunea regnicolară croată, dupăcum amintirăm la alt loc, a lucrat elaboratul său şil-a presentat presidiului deputaţiunii regnicolare ungare. înşişi oamenii normativi din partea ungară se îndoiesc de succesul negociărilor de transacţie, deoarece şi în partea cercurilor noastre guvernamentale a început a câştiga teren convingerea, că obştia poporului croat e nemulțumită cu starea de a fi a lucrurilor și cu politica urmată de cercurile guvernamentale croate. * Cronică. Maiestatatea Sa Monarchal a plecat alaltăeri seara din München. La gară a fost petrecut de ducele Leopold, ducesa Gisela, ducele Ludovic și de personalul ambasadei austro-ungare.* Decorare. Baronul Leonida Pop, adjutantul Maiestății Sale şi şeful cancelariei militare a fost decorat cu ordinul Danilo cl. I al principatului muntenegrean. Repetarea seratei musicale a reuniunii de cântări „Männergesangverein“ din loc a reuşit tot atât de bine, ca şi serata de Vineri seara. Mai multe piese au trebuit să se repeteze. Capela cetăţenească a fost de asemene viu aplaudată. ■3Í Alegeri pentru universitatea săsească. De deputaţi la universitatea săsească pentru periodul 1886—1888 s’au ales , în cercul Sibiiului. *) N’o putem face, deoarece corespondenţa o avem dela unul dintre oamenii noştri de încredere. Red. Diplomele şi medailele exposiţiei regnicolare ungare sânt gata şi în curent se vor expeda. în filele mai de aproape va sosi la direcţiune cea dintâiu expediţie a medailelor fabricate în Cremniţ. * Din camera României. Din sorginte positivă sântem informaţi, adice „Naţiunea“, — că sesiunea actuală a corpurilor legiuitoare va fi prelungită pănă la 9 Aprilie. După Pasci camerele vor fi din nou convocate, sub cuvânt de a vota legea comunală, legea instrucţiunii etc., în realitate însă pentru a se ocupa de reînnoirea convenţiunii comerciale cu Austro-Ungaria. Cabinetul din Viena cere cu insistenţă guvernului român reînnoirea, care deocamdată prelungirea actualei convenţiuni.* Ull circ ars: în noaptea dela 26 Martie a ars în Mainz circul cu maimuţe şi elefanţi al lui Jean Baese. S’au putut scăpa numai trei căruţe, ear’ restul a pierit de flăcări; într’una erau animalele dresate. Paguba totală se evaluiază la 100,000 franci. Apel literar. (Urmare şi fine.) 7. Partea sau Ursita. — Cum se face partea sau ursita în ziua de Pasci de cătră fermecătoare şi vrăjitoare ? Pe ce timp se face, în zori, dimineaţa, preste Zi sau pe la înserate? — Cari sânt cuvintele farmecelor sau vrăjilor, cari se fac în această Zi? — Cum se face legătura de flori de dragoste culese în patru dealuri, ori patru câmpuri, cari caută faţă în faţă? Cum se numesc florile, din care se face această legătură? şi cari sânt cuvintele, ce se rostesc cu această ocasiune? — Cum se face deslegarea drumului spre căsătorie cu tortul tors de o fată de şepte ani, şi cari sânt cuvintele, ce se rostesc cu acest prilegiu ? — De ce este tortul acesta şi cum trebue se se toarcă? 8. Glia verde. — De ce se pune în Ziua de Pasci „glie verde“ pe pragul uşei ori după uşă? Ce însemnare are glia aceasta? — De ce se întorc pruncii împregiurul acestei glii, şi ce spun ei când se întorc? — Ce fel de datine şi credinţe mai există cu ocasiunea acestei glii? 9. Jucarea soarelui. — Cum joacă pe la Pasci soarele înălţindu-se pe bolta cerului? Ce se mai istorisesce despre soare în această Zi? 10. Lumina învierii. — Ce se face cu luminarea de la denii şi dela învierea Domnului? Spre ce fel de farmece este ea bună și cum se fac farmecele acele? Cari sânt cuvintele acestor farmece? — De ce trebue fiecare om să aibă, mai ales la înviere, câte o lumină aprinsă, și ce crede poporul despre oamenii aceia, cari la înviere nu au de fel lumină? — Ce se mai istorisesce în genere despre aceste lumini? 11. Roata de foc. — Cum e făcută roata de foc, care se sloboade la Pasci de pe un deal ? Cine o duce şi o sloboade? Cari datine şi credinţe sânt îmbinate cu slobozirea acestei roţi? şi ce se mai spune despre dînsa? — Se numesce roata aceasta şi altmintrelea? Cum? 12. Ce fel de datine şi credinţe au Românii de pe la d-voastre în noaptea spre Pasci ? Cum se numesce fiecare datină îndeosebi şi cum se face? 13. Botiţa. I — Ce fel de colac e „botiţa“ şi cum se face el? Când se face? — Cari datine şi credinţe mai sânt îmbinate cu, facerea şi împărţirea spre mâncare a acestui colac? — De ce se numesce colacul acesta „botiţ ă“? Nr. 75