Tribuna, ianuarie-martie 1887 (Anul 4, nr. 1-72)

1887-01-16 / nr. 11

P­ag. 4­2 ca „sub-revisorii“ să fie plătiţi de ju­deţe ori de comune. De asemenea proiectul de lege dispune în art. 33, că „cheltuielile pentru plata personalului didactic pot fi în total ori în parte în sarcina comunei“ Consiliul le pune pe toate în sar­cina statului, care, după­ ce s’a înfiin­țat odată o şcoală, „este dator a-­i asi­gura mersul prin numirea şi în­treţinerea personalului didactic“. în art. 38 proiectul de lege îi dă mi­nistrului dreptul de a ajuta la inspecţiunea şcolilor primare cu „câte un Efor luat dintre cetăţenii cei mai însemnaţi şi mai luminaţi, însărcinat în mod gratuit cu pri­­veghierea câte uneia, două sau cel mult trei şcoli.“ Consiliul general nu-­i acoardă mini­strului acest drept. In art. 39 proiectul de lege dispune, ca dela 10 pănâ la 15 August să se ţină în fie­ce­care an conferenţe învăţătoresci. Consiliul general cere, ca nu dela 10 pănă la 15, ci dela 1 pănă la 15 August să se ţină conferenţe, apoi adaugă: „învăţătorii astfel reuniţi vor primi de la stat cheltuielile de transport şi li se va acorda 2 lei pe zi de fiecare.“ Proiectul de lege hotăresce însă, ca mai mult de o sută copii să nu poată fi în o şcoală, care consiliul general dispune, ca a doua şcoală să se înfiinţeze unde sunt mai mult de şeseizeci copii. în art. 42 proiectul de lege dispune, ca la şcolile mixte să numească revisorul după propunerea consiliului comunal o fe­meie, care le va învăţa pe copile lucrul de mână şi va fi plătită de comună. Consiliul general o pune şi pe aceasta în sarcina statului. în art. 45 proiectul de lege fixează „salarul primitiv“ al învăţătorilor şi învă­ţătoarelor de la sate la 1­70 lei pe lună şi le aco­rdă o gratificaţiune de 340 lei pe an acelora, care vor avă mai mult ca 50 şcolari regulaţi. Consiliul general scade gratificaţiunea la 120 lei pe an, dar p urcă „onorarul pri­mitiv“ la 90 lei pe lună. în art. 47 proiectul de lege z­ice: „învăţătorii şi învăţătoarele de clasa cea mai superioară sunt datori a face în fiecare Sâmbătă după ameazi câte două oare de confe­renţe cu absolvenţii cursului primar, care nu au împlinit încă vârsta de 14 ani.“ Consiliul general suprimă acest ar­ticol. în art. 52 proiectul de lege fixează maximul şcolarilor unei şcoli primare ur­bane la 70. Consiliul general îl reduce la 60. în art. 58 proiectul de lege hotăre­sce vacanţele şcolare. Consiliul general mai adaugă: „Nu se va ţină de asemenea clasă foile după ameacji în săptămânile, în cari nu va fi nici o serbătoare.“ Vorbind despre personalul didactic al grădinilor de copii, proiectul de lege trece: „Art. 67. Maximul unei clase de grădină de copii este de 70 copii. „Fiecare clasă va ave­a institutrice și o aj­utoare. „Salarul primitiv al unei institutrice de gră­dină de copii va fi de 150 lei pe lună, al unei ajutoare de 60 lei. „Ajutoarele nu fac parte din corpul didac­tic şi nu au drept la gradaţiune.“ Consiliul general în loc de aceasta propune: „Art. 51. Maximul numărului copiilor ad­mişi într’o grădină va fi de 60. „Aceştia vor fi împărţiţi, după etate, în grupuri de 20 copii; fiecare grup se va afla sub conducerea unei institutoare speciale. Una dintre ele va servi de directoare a grădinei. „Salarul primitiv al unei institutoare va fi de 200 lei pe lună. Directoarea va primi și o diurnă de 50 lei pe lună. „P­e lângă fiecare grădină se va afla și câte o îngrijitoare de copii. Salarul ei mensual va fi de 70 le­i.“ Deosebirea nu e mică. Ministrul cere pentru 70 copii o institutoare cu salar de 150 lei şi o îngrijitoare cu 60 lei pe lună, car’ consiliul cere pentru 60 copii trei institutoare cu câte 200 lei, o directoare cu 50 lei şi o îngrijitoare cu 70 lei pe lună, toate cu drept de gradaţiune. în­­tr’un cas se cer 210 lei pentru 70 copii, eare în celalalt 720 lei pentru 60 copii. După toate aceste în art. 98 con­siliul general mai propune și ..numirea personalului didactic elementar și primar prin concurs.“ Nu vom întră în amănuntele privi­toare la aceste concursuri ad hoc. — Con­siliul cere „patru comisiuni exami­­nătoare în Bucureşci, Iaşi, Craiova şi Galaţi“, constituite „de ministru, după avizul consiliului permanent“, şi compuse din câte „trei profesori de cursul superior de liceu“ şi câte „doi profesori de la una din şcolile normale“. „Numirea cu titlul provisor se face în baza concursului prin decisiune ministerială, nu­mirea definitivă se dă de drept după o func­ţionare neîntreruptă de doi ani. „Ministrul are dreptul de a înregistra resultatele concursului şi de a ţine în evidenţă pe cei eşiţi la concurs, ca să stie, când li se împlinesc cei doi ani, după care are să le dee decretul de numire definitivă.“ Dar’ dacă se fac la concurs abateri de la lege ori se comit abusuri ? în asemenea cazuri ministrul „va cassa concursul, va publica în „Monitorul oficial“ motivele cassării și „va pută da în j­udeca­ta pe m­em­brii juriului“. Trecem cu vederea, că abusurile de felul acesta se pot comite şi astfel, că constatarea lor nu este cu putinţă şi că „motivarea“ în „Monitorul oficial“ adese­ori e lucru foarte greu, şi întrebăm nu­mai: cine are să judece? Un juriu compus din profe­sori traşi la sorţi. După proiectul de lege ministrul poate să „admonesteze“, să dee „avertis­ment secret“, să „amendeze în folosul cassei școalelor pe termen de o­­zi până la o lună“ și să „transfereze“, dar­ nu să „suspendeze“, nici să „destituească“. Aceste două pedepse se aplică numai în virtutea sentenței pronunțate de o comisiune ad hoc, compusă din rectorul universi­tăţii şi doi membri ai curţii de apel. Consiliul general nu îi acordă mi­nistrului dreptul de a transfera, care co­­misiunea o înlocuesce cu un juriu com­pus „din cinci profesori defini­tivi luaţi prin sorţi“. Inculpatul are dreptul de a recurge la consiliul permanent, nu fnsă şi mi­nistrul, care nici nu poate să ice parte la şedinţele, în care consiliul cercetează ase­menea recursuri. în art. 86­­al proiectului de lege,i­ se reservă ministrului dreptul de a destitui de-a dreptul pe învăţătorii şi pe institu­torii „condamnaţi“ pentru crime comune şi de a suspenda pe cei traşi în judecată. Consiliul general suprimă acest articol, în sfîrşit proiectul de lege (zice: „Art. 89. Este intenţia unui învăţător sau institutor a ave sau ţine o cârciumă, a exercita vre-un comerciu sau vre-o industrie, fie în mod direct, fie în mod indirect. El poate însă ex­ploata averea sa imobiliară. „Contravenţiunea la prescripţiunile acestui articol este un motiv de destituire a celui vinovat de-a d­reptul de către minister. „învăţătorul sau institutorul nu poate ocupa o funcţie publică în afară de corpul didactic fără a obţine mai întâiu autorizaţia necesară de la minister“. Consiliul general suprimă acest ar­ticol. Ne oprim aici. Din aceste puţine specimene de deo­sebiri cetitorii noştri vor fi primit fără în­­doeală convingerea, că una dintre cele mai mari preocupări ale consiliului general este să scadă drepturile ministrului, să sporească sarcinile statului, să apere posițiunea membrilor cor­pului didactic și să reducă dato­riile lor. Și fără îndoeală toate aceste sunt în interesul instrucțiunii, dacă luăm, ca legea dela 1864, drept punct de plecare prin­cipiul, că membrii corpului didactic îşi fac datoria, dacă numai li se dau toate mij­loacele şi toate lesnirile cuvenite. Nu acesta e înse principiul, din care pleacă legea nouă, respondenţă asupra vieţii literare, scientifice, so­ciale şi politice a împărăţiei-de-Mijloc. Trimiteţi, Vă rog, două exemplare din „Voinţa Naţională“ regulat, unul pe adresa mea şi celalalt pe adresa Excel. Sale. Al D-Vostră compatriot P. Cernea. Spice de aur. Culese de dascălul Ioan P. Lazar. (Urmare.) Oamenii cei puternici nu caută nici­odată cunoscinţa celor slabi, decât pentru a vedea lin­guşitori complesanţi, şi nimeni nu poate fi com­­plesant, decât linguşind pasiunile bune sau rele ale altora. Bernadin de Saint-Pierre. * Oamenii cei întru adevăr proşti şi cei în­tru adevăr înţelepţi nici când nu sunt stricăcioşi. Numai semi-nebunii şi semi-înţelepţii sunt cei mai periculoşi. Goethe.* A sili pe cineva ca să simtă şi cugete precum eu, atâta însămnează, cât a voi se dai vulturului cu forţa târdietatea ţestoasei, car’ acesteia iuţeala vulturului. Lavater.* în viaţă suntem datori a spune adevărul. Humboldt. * Lucrul cel dintâiu şi cel mai de lipsă, despre care trebue învăţat copilul, este, ca să sere suporta suferinţa. * încercarea, chiar când nu reuşesce, este o şcoală. I. Hodoş. * Recunoscinţa e un soiu de bir, pe care numai puţini oameni vreau să-­l plătească. Alexandri.* Tăcerea adese­ori dovedesce mai mare în­țelepciune ca vorbirea. * Dacă vre­odată acest popor românesc va scăpa de a fi cutropit, va ave o limbă cultivată, o literatură, o istorie, un nume în fine, el le va datori aceste numai femeii române. Bolintinean.* Spre a cugeta, totdeauna avem timp po­trivit; dar’ spre a şi rosti ceea­ ce am cugetat — nu totdeauna. I. P. Lazar.» Geniul, ca să fie desăvîrşit, trebue să aibă suflet de bărbat şi inimă de femeie. Alexandri.* Cine despreţueşte isvorul fiinţei sale, — stă fără de sprijin. Creanga, care însăşi s’a despăr­ţit de ume­teala trunchiului dătător de viaţă, — trebue să se usuce. Schakespeare.* Talentul există .... el este un dar al naturei şi e menit a se desvolta cu timpul pen­tru a crea opere frumoase ce vor înavuţi lite­ratura. Alexandri. * Trecutul e un isvor, din care sfat şi des­luşiri totdeauna putem lua. » De despreţuit este muierea, care, având copii, cunoasce supărarea. Jean Paul.* Fericit este acela, care posede curagiul de a repoşi voios de pe cariera, care şi-a întors spatele.* Cel ce pentru lege, pentru ţeară moare Vede a sa moarte ca o serbătoare, Bolintineanu. * Arborele înţelepciunii îl scutură şi cel în­ţelept şi cel nebun. înţeleptul îl scutură pen­­tru­ ca să-­i guste fructele; ear’ nebunul ca să guste goangele lui. * Cetesce fătul meu! înţelepţii, care au scris înainte de noi, sânt niste călători, care ne-au precedat în drumul nefericirii, care ne întind mâna şi ne învaţă să ne unim cu compania lor, pre când toţi ne părăsesc. Bernadin de Saint-Pierre. * Profesorii cei buni fac pe şcolarii cei bravi, dar­ numai mamele fac pe bărbaţii cei mari. Aim­é-Martin. * Viaţa e prea scurtă, pentru­ ca să putem face tot binele, cât îl voim. * Susţine o familie şi apoi vei sei ce costă lemnele şi pânea. — cresce-­ţi copii, şi vei sei cu ce eşti dator părinţilor tei. * Omul care e stricat. Nu se teme de păcat. * Inima sinceră a mamei a creat-o Dumne­zeu minunat. Ammon. * De la cel­ ce se culcă în pat de timpuriu şi se scoală iarăşi de timpuriu —­ averea şi sănă­tatea nu se vor depărta. * Puiul se poate vedèa în ou, — copilul în leagăn. * De faci astăzi cuiva bine, Mâne dela altu-’ţi vine. (Va urma.) Mai bine sărac şi curat. * TRIBUNA Revistă politică. Sibiiu, 15 Ianuarie st. v. Ministrul de finance contele Szapáry se va duce­­ deocamdată la Viena îm­preună cu ministrul - president Coloman Tisza, dar, mai târziu, poate singur, de la minister. Despre criza ce există în mi­nisterul de finance ungar primesce din Budapesta oficioasa „Polit. Corr.“ urmă­torul comunicat: Ministrul de finance con­tele Szapáry persistă pre lângă inten­ţiunea sa de a demisiona, la cas că bud­getul nu se va pune pe basele ce le do­­resce el. Portfoliul financelor însă nu a fost pănă acum de loc oferit unei sau altei persoane; ce e drept, ministrul-pre­­sident Tisza a avut cu dl C. Széli de repeţite­ ori convorbiri meritorice asupra situaţiei financelor de stat ungare, fără de a-’i oferi însă portfoliul financelor, fiindcă n’a ab­jis de speranţa, că contele Szapáry tot va mai rămână în funcţiune şi fiindcă scia, că dl Széli acum încă nu e inclinat a primi portfoliul. Afirmațiunea foilor maghiare, că dl Széli ar fi declarat, că el sub presidența d-lui Tisza nu ar voi să între în guvern, e lipsită de ori­ce adevăr. Din contră se asigură, că d-nul Széli, dacă, în urma raporturilor sale per­sonale, ar fi în general aplecat să între în cabinet, e gata să meargă împreună cu dl de Tisza. Cu o altă persoană politică, afară de dl Széli, ministrul-president Tisza nu s’a mai înţeles în privinţa portfoliului de finance. Fiind oficios acest comunicat, nu mai încape îndoeală, că următorul contelui Szapáry are să fie dl Coloman Széli. Cum au stat odinioară financele țerii sub acest ministru, o scie ori­ce băiat în Un­garia, — și viitorul va arăta, dacă el va fi de astădată în stare să scoată naia din noianul, în care a adâncit-o contele Sza­páry împreună cu colegul seu Coloman de Tisza. Drept dovadă, cum se face cu un anu­mit sistem din Berlin disposiţia răs­­b­o­i­n­i­c­ă şi deruta la bursa din Viena, servească următoarele: La 21 ianuarie n. adusese semi-ofi­­ciala „Pol. Corr.“ o scrisoare din Berlin, ce a produs în toate părţile mare sensaţie, în această scrisoare, ce, se înţelege, a fost trimisă la toate foile din Viena, se spun din cuvânt în cuvânt următoarele: „Francia ia disposiţiuni foarte bătătoare la ochi la graniţa francezo-germană, pregătindu-se cu o grabă pănă acum neexplicabilă cu clădirea de mari tabere de barace. Se pare, că guvernul francez nu voeşte să facă nici un secret din lucru, deoare­ce el o mare parte din scândurile ce se pretind le-a cumpărat din Germania. Rămâne se vedem, dacă guvernul francez poate sau nu să dee o desluşire plausibilă în privinţa acestor cumpărări mari“. Cine cunoasce isvoarele, din care îşi câştigă oficioasa corespondenţă din Viena spirite şi cine scie, că această corespon­denţă la nici o întâmplare nu publică nimic fără autorizare, nu se va mai îndoi, că aici se tractează de un sistem formal, de a prelucra opinia publică din Europa. La acest comunicat se poate reduce şi soirea Ziarului englez „Daily News“, că Ger­mania a făcut în Paris remonstraţiuni în privinţa pregătirilor de răsboiu franceze. Din toate se vede, că e mai mare sgomotul ce se face, decât realitatea. Deo­camdată nu poate fi altceva, decât o ma­nevră de alegeri în favorul septenatului din Germania. Și schrile răsboinice ce vin din sus se vor întrece una pe ceealaltă. N­r. 1­1

Next